Și în operă ,,Bătrînul și marea,,este exprimată necesitatea comuniunuii dintre om și natură,fiind

posibil doar din perspectiva singurătății. Pescarul iubește și înțelege marea,vorbește cu vietățiile
ei pentru a se cufunda în profunzimea naturii.
Peștele la care râvnește de 84 de zile este o metaforă ce întruchipează scopurile la care tinde
oricine. Lupta cu peștele simbolizează bătălia omului cu existenț

Marea este cea care poate fi identificată cu fiinţa umană, deoarece este un simbol al dinamicii
vieţii. Exact aşa cum omul oftează, se frământă in clipele grele ale vieţii, la fel şi „marea se
frămintă, oftează , işi zdreleşte valurile năprasnice de bolobani, se retrage in valuri enigmatice,
apoi revine. Se zbuciumă, neogoită şi tulburată, ca un titan in plină zămislire” după cum spune
George Meniuc. Totul se iveşte din mare şi totul se intoarce in ea , deoarece este un loc al
zămislirilor, al transformărilor şi al renaşterilor. Și în operă ,,Bătrînul și marea,,este exprimată
necesitatea comuniunuii dintre om și natură,fiind posibil doar din perspectiva singurătății.
Pescarul iubește și înțelege marea,vorbește cu vietățiile ei pentru a se cufunda în profunzimea
naturii. Peștele la care râvnește de 84 de zile este o metaforă ce întruchipează scopurile la care
tinde oricine. Lupta cu peștele simbolizează bătălia omului cu existența.
Insă, la ivitul zorilor, marea apare atit de calmă şi solemnă, de ţi se pare că niciodată nu a fost
covârşită de zbucium şi mânie. Dimineaţa, marea apare intr-o nouă măreţie, prinsă de vraja
soarelui, a bolţilor albastre, infinite.

Camus afirma si faptul ca “Fericirea si absurdul sunt doi copii ai aceluias parinte. Ei sunt
nedespartiti, intelegem asadar ideea de descoperire a absurdului ce are ca rezultat fericirea, dar si
nasterea sentimentului de absurd din doritul sentiment al fericirii.
“a te omori inseamna, intr-un sens, a marturisi”.
,,A te omori inseamna ca viata nu merita traita”

Ideile : ABSURDUL , SINUCIDEREA,si fericirea.