Deepak Chopra

Murim în fiecare clipă pentru a ne putea crea în continuare.

Noi nu suntem în lume, ci lumea este în noi.

Când aducem în minte o amintire, noi reactualizăm un eveniment.

Impulsurile sinaptice produc amintirea, plină de imagini vizuale, de gust și miros.

Ea face parte dintr-un câmp de potențial de energie, de inteligență.

Acest câmp se întinde invizibil în toate direcțiile.

Privind la creația care este plină de obiecte ale simțurilor, înțelepții au inventat un
termen special – Akasha – care să se potrivească sufletului. Literalmente Akasha
înseamnă “spațiu”, dar conceptul mai larg este de spațiu al sufletului, de câmp al
conștiinței.

Atunci când murim nu mergem nicăieri, pentru că deja suntem în dimensiunea Akashei,
care este peste tot. Pauza dintre viață și moarte este o iluzie.

Scopul morții este să te imaginezi pe tine într-o nouă formă, cu o nouă locație în spațiu
și timp.

Sufletul este transcendent, el este pretutindeni și nicăieri.

Sufletul nostru face mereu salturi cuantice de creativitate (saltul cuantic se produce
când o particulă subatomică se deplasează între două locuri fără să treacă prin spațiul
dintre ele).

Fiecare moarte este o oportunitate pentru un salt cuantic de creativitate.

Termenul qualia vine din limba latină (‘qualitas’) şi reprezintă un plural, cu sens de
calităţi, proprietăţi, pronumele ‘qualis’ traducându-se prin: în ce fel?, cum? Conceptul
este extrem de important, cu qualia poți să îți schimbi percepțiile – sau nu.

Qualia se referă la felul în care mai degrabă percepem viața decât la felul în care o
măsurăm. Percepi lumea chiar în această clipă sub formă de qualia. Ea este liantul care
ține laolaltă cele cinci simțuri.