CURS 1

Stabilirea riscurilor este esenţială în cazurile în care:

- apare un nou risc - produse aflate la limita dintre aliment şi medicament, riscul de terorism;
- intensitatea riscului existent se modifică;
- apare o nouă viziune asupra riscului - impactul unor preparate chimice, aditivi alimentari.
Categorii de riscuri în afaceri
* Previzibile – provocate de factori care pot fi prevăzuţi înainte de asumarea obligaţiilor contractuale.
* Riscuri imprevizibile – provocate de factori imprevizibili înainte de asumarea obligaţiilor contractuale.
* Riscuri interne – generate de factori care acţionează pe plan intern.
* Riscuri externe – generate de factori ce acţionează în ţara partenerului la tranzacţie.
Esenţa asigurărilor:
a) Existenţa riscului asigurabil: eveniment viitor, posibil, aleator, evaluabil, licit.
b) Existenţa comunităţii de risc - numărul de persoane ameninţate de producerea riscului trebuie să fie suficient de
mare.
c) Mutualitatea - constituirea şi utilizarea fondului de asigurare pentru plata de indemnizaţii.

Funcţiile asigurărilor:
* de compensare a pagubelor - prezintă interes atât pentru asigurat, cât şi pentru economie
* de prevenire a producerii pagubelor - preîntâmpinarea sau limitarea apariţiei,
conduită preventivă permanentă
* financiară - depozite, acţiuni sau obligaţiuni, participarea pe pieţele de capital, investiţii pe piaţa imobiliară

CURS 2-3 CONTRACTUL DE ASIGURARE. LEGISLAŢIA SPECIFICĂ ASIGURĂRILOR

Caracterele juridice ale contractului:

* consensual - se încheie prin simplul acord de voinţă al celor două părţi.
* sinalagmatic - exprimă obligaţiile reciproce şi interdependente pe care şi le asumă părţile.
* oneros - părţile urmăresc realizarea anumitor scopuri, interese materiale.
* contract de adeziune - majoritare sunt clauzele generale, ante-formulate de asigurător.

2.1. Subiectele asigurării

* Asigurătorul - persoana juridică autorizată să prestează servicii de asigurare în condiţiile legii.
* Asiguratul - persoana fizică sau juridică, îndreptăţită să intre în relaţii juridice de asigurare cu asigurătorul.
* Beneficiarul asigurării - o altă persoană desemnată să încaseze beneficiul contractului.
* Contractantul asigurării - semnează poliţa în nume propriu şi se obligă faţă de asigurător la plata primelor.

2.2. Obiectul contractului de asigurare

* Bunurile - valori materiale expuse avarierii prin calamităţi naturale, accidente sau alte evenimente.
* Persoanele - asigurătorul este obligat la plata sumei asigurate la producerea evenimentului.
* Răspunderea civilă - asigurătorul despăgubeşte o terţă persoană fizică sau juridică căreia asiguratul i-a pricinuit un
prejudiciu.
* Riscurile financiare - pierderile pot fi acoperite
pe baza unor contracte de asigurare încheiate de creditor sau debitor

3.3. Modul de acordare a despăgubirii

1) În caz de daună totală - despăgubirea este limitată la nivelul sumei asigurate.
2) În caz de pagubă parţială indemnizaţia de asigurare se stabileşte în funcţie de sistemul
de acoperire numit în contract:
a. sistemul acoperirii proporţionale;
b. sistemul acoperirii primului risc;
c. sistemul acoperirii limitate, sau cu franşiză
Tipuri de franşize
* Franşiza deductibilă (absolută) - suma stabilită se scade din orice pagubă, achitându-se asiguratului numai partea din
daună ce depăşeşte valoarea respectivă.
* Franşiza nedeductibilă (simplă sau atinsă):
- acţionează numai pentru pagubele până la nivelul stabilit prin contract;
- pagubele mai mari se achită integral, deoarece se depăşeşte (atinge) acel nivel.

CURS 4 ASIGURAREA MARITIMĂ

1. Interesul
* Drept patrimonial pe care asiguratul îl are în vedere să-l păstreze sau să-l obţină;
* Obligaţie patrimonială a cărei apariţie asiguratul
ar dori să o evite.
Principalele interese în asigurarea maritimă sunt:
- Navele, inclusiv cele care se află în construcţie în şantier (armatorul sau proprietarul şantierului);
- Mărfurile - fac obiectul transportului;
- Navlul - în cazul navlosirilor pe voiaj;
- Chiria - în cazul navlosirilor prin contracte pe diferite perioade de timp;
- Profitul sperat - din realizarea mărfii la destinaţie

2. Riscuri
* Riscurile mării: furtuna, naufragiul, eşuarea, aruncarea mărfurilor peste bord, incendiul, furtul, jaful.
* Riscurile speciale - la cererea expresă a asiguratului: război, sechestru, embargo, capturare, grevă; scurgerea,
spargerea, ruginirea mărfii etc.
* Riscurile excluse:
- deteriorarea mărfii prin natura sa (evaporare, uscare, uzura normală etc.);
- ambalarea necorespunzătoare;
- expedierea în stare deteriorată sau vătămarea prin acţiunea rozătoarelor, insectelor etc.;
- acţiunea premeditată sau imprudenţa gravă a asiguratului.

Menţiunile poliţei de asigurare

* Asigurătorul - contracte încheiate prin intermediul brokerilor specializaţi (curtieri de asigurare).
* Asiguratul - partea interesată în asigurarea bunului.
* Nava şi călătoria ei - descrise în termeni precişi; primele de asigurare sunt aplicate în funcţie de vechimea şi clasa
navei.
* Obiectul asigurării şi valoarea asigurată - nava, marfa, navlul, beneficiul sperat, contribuţiile la avaria comună ş.a.
* Riscul şi limitele lui - delimitarea în poliţă a zonei de răspundere a asigurătorilor.
* Prima de asigurare - suma de bani pe care asiguratul o plăteşte pentru a obţine de la acesta acoperirea riscurilor care
ar putea să aducă prejudicii
interesului său:
- prima apare sub forma unei cote aplicate la valoarea asigurată;
- cota se calculează pe baza tarifelor.
* Durata asigurării - perioada de timp în cursul căreia poliţa acoperă riscurile asigurate:
- începutul asigurării riscurilor: din momentul încărcării mărfurilor;
- terminarea riscurilor: odată cu descărcarea mărfurilor
la sol.

CURS 5 ASIGURĂRI DE TRANSPORT RUTIER

● Suma asigurată:
* valoarea reală a autovehiculului la data încheierii contractului;
* se obţine ca diferenţă între valoarea din nou a acestuia şi uzura calculată în funcţie de vechime.
● Valoarea de nou – valoarea de factură (în cazul maşinilor noi) sau valoarea obţinută dintr-un catalog specializat.

● Franşiza - partea din daună pe care o suporta beneficiarul poliţei de asigurare:

▪ franşize la daune parţiale şi la dauna totală;
▪ franşize fixe sau procentuale (din suma asigurată sau din daună);
▪ franşize pe grupe de riscuri – avarii, furt, vandalism etc.

3. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto (RCA)

* Obiectul asigurării: acoperirea prejudiciilor provocate terţilor ca urmare a producerii evenimentului atât pe teritoriul
României, cât şi în afara acestuia, conform convenţiei Carte Verde.

* Perioada de asigurare:
- 12 luni/6 luni pentru vehiculele înmatriculate ori înregistrate în Romania, dupa caz;
-  pe perioada de valabilitate a autorizaţiei provizorii de circulaţie, dar nu mai mult de 60 de zile;
- pe perioada înmatriculării/înregistrării temporare, dar nu mai mult de 12 luni.

* Riscurile acoperite:
- pagube materiale;
- vătămari corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter partimonial;
- cheltuielile de judecată efectuate de persoana prejudiciată;
- pagube consecinţă a lipsei de folosinţă
a vehiculului avariat.

* Limitele de despăgubiri:
- pagube materiale - 1.000.000 Eur/eveniment
- vătămări corporale şi decese - 5.000.000 Eur/eveniment.

CURS 6 CATEGORII SPECIALE DE ASIGURĂRI

3. Asigurări de răspundere civilă profesională

a) Domeniul practicii medicale (mal-praxis)

Asiguraţi:
- personalul medical specializat (stomatologi, opticieni, farmacişti, anestezişti, terapeuţi etc.);
- personal auxiliar de specialitate (asistenţi medicali, infirmiere etc.).

Riscuri asigurate:
- diagnostice sau teste medicale greşite;
- administrarea neadecvată de medicamente;
- tratament terapeutic impropriu;
- măsuri de igienă incorecte;
- utilizarea defectuoasă a echipamentului medical;
- erori în desfăşurarea operaţiilor chirurgicale.

b)  Domeniul experţilor contabili, contabililor autorizaţi, evaluatorilor şi experţilor tehnici

* prejudicii de care se fac legal responsabile asociaţiile profesionale şi personalul lor calificat.
Riscuri asigurate:
- acte de neglijenţă; erori;
- omisiuni săvârşite în mod involuntar;
- acte de neglijenţă care au fost descoperite într-un interval de până la 12 luni după expirarea asigurării, dacă aceste acte
au fost comise în perioada de valabilitate a asigurării.
4. Asigurarea riscurilor financiare
* Se obţine protecţie din partea unor asigurători specializaţi, împotriva riscurilor:
- de pierdere a profitului;
- de neplată din partea debitorilor interni / externi;
- de daune asupra intereselor patrimoniale etc.
* Cea mai importantă categorie de riscuri
financiare este reprezentată de riscurile de credit, interne / de export.
* După încheierea contractului privind tranzacţia, părţile suportă riscuri: comerciale, monetare, generate de catastrofe
naturale (forţă majoră) şi de factorul politic.

5. Asigurarea creditelor de export

Asigurarea creditelor de export acordă protecţie asiguratului în limitele şi în condiţiile stabilite.

Limite:
- o parte din risc îl suportă şi furnizorul sau cumpărătorul, după caz;
- riscurile comerciale sunt acoperite în proporţie de 75-90% şi chiar 100% din valoarea creditului, iar cele politice în
proporţie de 85-95%.

6. Asigurarea riscurilor politice

* Riscurile politice:
- implică intervenţia unei puteri politice din statul cumpărătorului sau a unui cumpărător public;
- sunt de natură financiară (expropriere, confiscare, naţionalizare).

Poliţe de asigurare:
- asigurări politice pentru exportatori / importatori;
- asigurări împotriva războiului civil;
- asigurarea riscurilor politice pentru bănci;
- finanţarea exporturilor.

* Pentru investiţiile efectuate într-o ţară străină, riscurile acoperite sunt:

- confiscarea, exproprierea, naţionalizarea patrimoniului din ţara gazdă, de către guvernul acesteia;
- inconvertibilitatea monedei;
- interzicerea transferului dividendelor din ţara gazdă către ţara celui care a investit capital.

CURS 7 SERVICIILE DE TRANSPORT

2. Trăsături ale contractului de transport

Contractul de transport:
- convenţie de prestări servicii;
- calitatea transportatorului este cea de prestator de servicii;
- cărăuşul îndeplineşte obligaţiile contractuale „pe propriul său risc”;
- răspunderea cărăuşului este antrenată numai în măsura în care nu intervine un fapt exonerator de răspundere.

Părţile contractului:

a) Cărăuşul – persoana care îşi ia obligaţia să transporte sau să facă să se transporte un obiect oarecare.
Codul comercial are în vedere două accepţiuni ale noţiunii de cărăuş:
- firma de transport care îşi asumă obligaţia de a executa deplasarea de bunuri în nume propriu;
- firmele ce intermediază derularea transporturilor, îndeplinind funcţia de comisionari – expeditori

b) Expeditorul:
- orice persoană fizică sau juridică ale cărei interese se referă la încheierea unui contract
de transport de mărfuri.
Expeditori:
- persoane juridice de drept public şi privat: companii naţionale, instituţii, societăţi comerciale;
- persoane fizice cu capacitate de exerciţiu.

c) Destinatarul - persoană fizică sau juridică căreia transportatorul îi va elibera marfa la locul stipulat în contract.
* Clauzele obligatorii:
- părţile contractului;
- data încheierii, stabileşte momentul în care începe executarea obligaţiilor asumate prin contract;
- identificarea mărfii transportate;
- obligaţiile cărăuşului: deplasarea în spaţiu a mărfurilor, destinaţia şi durata transportului;- preţul transportului, care
constă în remuneraţia ce-i revine cărăuşului în urma efectuării serviciului;
- semnăturile părţilor.

CURS 8 TRANSPORTUL MARITIM

4. Conosamentul

4.1. Concept

Conosamentul (Bill of Lading):

- „înscrisul care constată primirea la bord a unei mărfi pe care o descrie”;
- „o chitanţă pentru mărfuri determinate îmbarcate la bordul navei, care se prezintă ca atare”;
- „îndeplineşte anumite condiţii care-i permit să identifice exact încărcătura şi marfa”.

5.3. Stalii, contrastalii şi despatch money

Staliile (lay days) – perioada de timp gratuit acordată de armator navlositorului pentru încărcarea-descărcarea
mărfurilor.

Contrastalii - despăgubire pe care navlositorul trebuie să o plătească armatorului pentru reţinerea navei peste timpul
normal alocat efectuării operaţiunilor de încărcare-descărcare.

CURS 9 TRANSPORTUL FLUVIAL

Limite:
- Este un mod de transport lent;
- Acţionează în zone învecinate căilor de navigaţie maritime;
- Deplasarea mărfurilor cu masă mare (în vrac) generează costuri ridicate la transbordare;
- Poate apare riscul blocării, al impracticării acestui mod de transport pe perioada de iarnă.
* Fluviul Dunărea este al doilea ca lungime după Volga şi principala arteră de circulaţie din ţară.
Pe teritoriul României, Dunărea se împarte în:
- Sectorul Dunării maritime, între Brăila şi Sulina (185 km);
- Sectorul Dunării fluviale, aflat în amonte de Brăila, având o lungime de 900 km până la Baziaş.
* Alături de Dunărea propriu-zisă şi de braţele sale (Chilia, Sulina şi Sfântu-Gheorghe), reţeaua căilor navigabile din
România mai cuprinde:
- Canalul Dunăre - Marea Neagră (64,2 km)
- Canalul Poarta Albă - Midia - Năvodari (31,2 km)

CURS 10 TRANSPORTUL RUTIER

1. Importanţa economică a transportului rutier

Transportul rutier - modalitate foarte utilizată pentru deplasarea mărfurilor pe distanţe scurte
şi în condiţii de rapiditate.
* Avantaje:
- asigură transportul mărfurilor din poartă în poartă (“door to door”);
- realizează viteze comerciale mai mari decât în alte modalităţi de transport;
- permite transportul unei game largi de produse, în cazul produselor perisabile fiind aproape de neînlocuit;
- sunt folosite aproape întotdeauna în sistemul transporturilor multimodale (în trafic combinat).

* Limite:
- cantitatea limitată de marfă la un transport;
- poluarea atmosferei;
- consumul ridicat de combustibil.

* În cadrul transportului auto întâlnim:

- drumurile - căile de circulaţie;
- autovehiculul (mijlocul de transport);
- procesul de transport auto;
- sistemul de organizare a societăţilor comerciale de profil.

CURS 11 TRANSPORTUL FEROVIAR

1. Importanţa economică a transportului feroviar

Transportul feroviar este un important mod de transport terestru şi al doilea ca importanţă, în traficul mondial
internaţional.
* Avantaje:
- permite deplasarea mărfurilor în partizi mari, în special a mărfurilor solide şi lichide şi produse finite;
- se realizează o aprovizionare ritmică;
- în cazul folosirii şi a liniilor uzinale, se asigură un transport „ door to door”;
- prezintă un grad ridicat de siguranţă;
- operaţiunile de expediere a mărfurilor sunt mult mai reduse ca durată.

* Limite:
- nu se asigură întotdeauna un transport direct de la furnizor la beneficiar;
- pe distanţe scurte un astfel de mod de transport este ineficient, preferându-se cel rutier.

După importanţa traficului căile ferate

se împart în:
- magistralele - căile ferate care traversează teritoriul ţării şi asigură legăturile cu principalele puncte de frontieră (8);
- căile ferate (liniile) principale - leagă Bucureştiul cu principalele oraşe ale ţării, fiind incluse parţial în magistrale;
- căile ferate (liniile) secundare – deservesc anumite zone urbane;
- liniile uzinale - aparţin marilor combinate şi uzine.

3. Traficul internaţional pe calea ferată

3.1. Reglementări internaţionale

* Convenţia privind transporturile feroviare internaţionale (COTIF).
Cuprinde:
- partea A - «Reguli uniforme privind contractul de transport feroviar internaţional al călătorilor şi bagajelor» C.I.V.
- partea B - «Reguli uniforme privind contractul de transport internaţional feroviar al mărfurilor» C.I.M.
* Regulamentul privind folosirea reciprocă a vagoanelor de marfă în trafic internaţional RIV (Reglementi
Internationale Vehicoli).
* AGTC – Acordul european privind marile linii de transport combinat şi instalaţii conexe.

CURS 12 TRANSPORTUL MULTIMODAL

1. Transportul multimodal – concept şi caracteristici

Transportul multimodal (combinat):
- transportul de bunuri (incluzând containere, paleţi etc.) prin două sau mai multe moduri de transport de la locul de
expediere la locul de destinaţie.
Presupune:
- un singur document (Documentul de Transport Multimodal);
- un singur cărăuş (Operatorul de Transport Multimodal);
- o singură răspundere care să acopere toate modurile de transport.

* Caracteristici:
- o activitate de prestări servicii adaptată nevoilor vânzătorului şi cumpărătorului;
- o activitate care se desfăşoară de către operatori calificaţi de transport internaţional;
- o activitate prin care mărfurile trec dintr-o ţară în alta prin diferite moduri de transport, cu regimuri diferite, care
trebuie puse de acord.