CAPITOLUL II

DOMENII DE DEZVOLTARE LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

II.1.Dezvoltarea-consideraţii generale

Fiecare copil este un individ unic,care creşte şi se dezvoltă în ritm propriu,dezvoltarea

şi creşterea fiind procese continue,care se bazează în permanenţă pe experienţele,achiziţiile şi
cunoştinţele anterioare ale acestuia.Creşterea se referă la schimbările de dimensiune şi la cele
de ordin fizic,pe când dezvoltarea este definită ca fiind sporirea în complexitate sau
modificarea de la simplu spre complex şi detaliat.

Dezvoltarea este un proces ordonat şi continuu, care începe la naştere şi durează până la
sfârşitul vieţii omului,doar că,în primii şapte ani de viaţă dezvoltarea este foarte rapidă,
înregistrând salturi calitative în perioade scurte de timp.

Unicitatea stilului de învăţare al fiecăruia dintre copii,abilităţile şi experienţele sale se

reunesc şi susţin progresul de-a lungul acestui proces continuu,dezvoltarea.Considerată un
proces ordonat în care copilul dobândeşte cunoştinţe, achiziţionează deprinderi,are
comportamente adecvate, adaptabile şi se autodefineşte in raport cu sine şi cu
ceilalţi,dezvoltarea capătă ritm unic pentru fiecare copil.Ritmul şi calitatea dezvoltării
copilului sunt influenţate de factorii ereditari şi de mediu,unici şi aceştia în cazul fiecărei
persoane, de aici diferenţele semnificative în dezvoltarea celor mici.

Etapa de dezvoltare - această noţiune defineşte totalitatea trăsăturilor specifice unei

anumite etape de viaţă comune pentru copiii de aceiaşi vârstă.Succesiunea lor dau
continuitatea procesului de dezvoltare,acumulările specifice fiecărei etape făcând posibilă
trecerea spre o alta.

Pe măsură ce cresc şi se dezvoltă,copiii cunosc lumea prin intermediul simţurilor şi al

corpului lor, explorând repetat mediul ambiant şi integrând informaţiile într-un anumit timp.

Recunoaşterea nevoilor, abilităţilor şi comportamentelor copilului de către cei care fac

parte din mediul său de dezvoltare,arată adesea respectul faţă de acesta. Această recunoaştere
a aspectelor dezvoltării trebuie făcută ştiind că dezvoltarea este un proces individual şi ţine de
unicitatea copilului deşi etapele de dezvoltare sunt atribuite copilului în general. Trecerea
de la o etapă de dezvoltare la alta implică salturi calitateve şi acumulări cantitative,
condiţionându-se reciproc. Dezvoltarea este considerată a avea caracter ascendent,cu stagnări
şi reveniri, fiind un proces integral.
 Toate dimensiunile dezvoltării se influenţează reciproc,se află în strânsă determinare şi
relaţionare,interdependente şi cu dezvoltare simultană.La copilul mic,dezvoltarea fizică,
socială, emoţională, cognitivă sau de limbaj, nu se produce separat ci holistic, fiecare domeniu
influenţânţează pe celelalte şi niciunul nu operează independent.Acest fapt ne arată că în
această perioadă de dezvoltare,de la naştere la şapte ani,copilul trebuie stimulat în toate
domeniile în mod egal, simultan, focalizarea pe unele domenii şi ignorarea altora prejudiciind
dezvoltarea plenară a copilului. Deşi standardele sunt elaborate pe domenii de dezvoltare,
dezvoltarea copilului trebuie considerată holistic.

Standardele şi reperele de dezvoltare sunt elaborate şi structurate pe domenii de

dezvoltare cu scopul de a surprinde specificul fiecăruia dintre domenii şi să urmărească
tocmai dezvoltarea globală a copilului.Tot pentru aceasta şi pentru cuprinderea tuturor
aspectelor definitorii pentru un domeniu,acesta cuprinde subdomenii şi aspecte specifice ale
subdomeniilor.Definirea domeniilor de dezvoltare reprezintă expresia modului în care
formulăm aşteptările privind copilul în viitor dar şi valorile care stau la baza constituirii
acestora:unicitatea şi diversitatea, dezvoltarea plenară, bună starea, sănătatea, autocontrolul,
respectul de sine şi de semeni, independenţă, demnitate, interculturalitate, identitate,
creativitate, responsabilitate, ordine interioară, grija faţă de mediu şi solidaritate faţă de
comunitate.

II.2.Domeniile de dezvoltare specifice copilului preşcolar

A. DEZVOLTAREA FIZICĂ, SĂNĂTATE ŞI IGIENĂ PERSONALĂ;

B. DEZVOLTAREA SOCIO-EMOŢIONALĂ;

C. CAPACITĂŢI ŞI ATITUDINI DE ÎNVĂŢARE;

D. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI, A COMUNICĂRII ŞI PREMISELE CITIRII ŞI

SCRIERII;

E. DEZVOLTAREA COGNITIVĂ ŞI CUNOAŞTEREA LUMII;

A.Domeniul dezvoltare fizică,sănătate şi igienă personală

Acest domeniu cuprinde cunoştinţe şi practici referitoare la îngrijire şi igienă personală,

nutriţie, practici de menţinerea sănătăţii şi securităţii personale dar mai important, deprinderi
şi abilităţi, de la unele simple la unele complexe sau fine dar şi coordonarea şi dezvoltarea
senzorială.
B.Domeniul dezvoltare socio-emoţională

Acesta vizează debutul vieţii sociale a copilului, debut petrecut la naştere, capacitatea lui
de a stabili şi apoi de a menţine interacţiuni cu adulţi sau copii.Modul în care se privesc pe ei
înşişi şi lumea din jur este influenţat, determinat chiar de interacţiunile sociale pe care copilul
le are.Dezvoltarea emoţională vizează îndeosebi capacitatea copilului de a-şi percepe şi
exprima emoţiile, de a înţelege şi a răspunde emoţiilor celorlalţi,de a-şi dezvolta conceptul
de sine şi în strânsă corelaţie cu aceasta, imaginea despre sine, aceasta din urmă influenţând
decisiv procesul de învăţare.

C.Domeniul capacităţi şi atitudini în învăţare

Acesta se referă la modul în care se implică copilul în activitatea de învăţare,cum

abordează sarcinile şi contextele de învăţare,care este atitudinea sa în interacţiunea cu mediul
şi persoanele din jur.

D.Domeniul dezvoltarea limbajului, a comunicării şi premisele citirii şi scrierii

Domeniul vizează dezvoltarea limbajului-vocabular,gramatică,sintaxă dar şi înţelegerea

semnificaţiei-a comunicării-abilităţi de ascultare,comunicare orală şi scrisă,verbală şi
nonverbală-şi preachiziţiile pentru scris şi citit.

E.Domeniul dezvoltare cognitivă şi cunoaşterea lumii

Dezvoltarea a fost definită în termenii abilităţii copilului de a înţelege relaţiile dintre

obiecte, fenomene, evenimente şi persoane, dincolo de caracteristicile lor fizice.Tot aici sunt
incluse şi abilităţile de gândire logică şi rezolvare de probleme, cunoştinţe elementare
matematice ale copilului şi referitoare la lume şi la mediul înconjurător.

Toate domeniile contribuie la concentrarea asupra unor elemente ale dezvoltării normale,
fiind utilizate pentru descrierea evoluţiei copilului de-a lungul procesului de dezvoltare.

Cunoaşterea fiecărui domeniu al dezvoltării contribuie la conturarea „portretului

copilului”, portret ce furnizează date despre caracteristici imediate sau permanente legate de
abilităţile şi comportamentele acestuia.Deoarece procesul dezvoltării poate fi tipic-majoritatea
copiilor au anumite deprinderi, abilităţi sau comportamente la un moment dat- sau atipic
-copiii care se dezvoltă în mod diferit, depăşesc nivelul mediu de dezvoltare sau au întârzieri
marcante, devieri, dezvoltarea fiind incompletă-este recomandată cunoaşterea şi înţelegerea
reperelor privind dezvoltarea timpurie,ceea ce copiii ar trebui să ştie şi să fie capabili să facă
la o anumită vârstă.
 Cunoaşterea acestor repere de dezvoltare este la fel de importantă atât pentru educatori cât
şi pentru părinţi. Împreună pot sprijini copilul în creştere şi dezvoltare pentru a atinge
maximum de potenţial, pot avea aşteptări realiste de la acesta în funcţie de vârsta şi gradul său
de dezvoltare,pot căuta cauzele când observă întârzieri în dezvoltare şi ştiu când este cazul să
ceară ajutorul specialiştilor.

Dezvoltarea atipică a unor copii trebuie remarcată pentru a se interveni cu strategii şi

metode speciale adaptate nevoilor lor, dincolo de nevoile comune: comunicarea, joaca,
controlarea mediului fizic şi social, nevoia de a fi iubiţi şi acceptaţi, nevoia de siguranţă şi de
a-şi dezvolta abilităţile la maximum de potenţial. Aşadar, cu cât ştim mai mult despre copii şi
dezvoltarea lor, cu atât îi ajutăm să se dezvolte şi să devină adulţii pe care îi dorim în
societate.

La fiecare domeniu de dezvoltare întâlnim anumite etape care se succed într-o anumită
ordine,deci dezvoltarea este secvenţială, chiar dacă unii copii sar peste anumiţi paşi, având un
nivel al abilităţilor care le permite accesul la pasul următor.

Orice achiziţie dintr-un domeniu de dezvoltare le susţine pe celelalte, deoarece nici un

domeniu nu poate fi gândit sau evaluat separat, ele se inlfluenţează reciproc.

Ritmul de dezvoltare al copiilor este diferit,în funcţie de abilităţile cu care sunt

înzestraţi.Fiecare etapă presupune învăţarea unor abilităţi,,majoritatea comportamentelor nou
învăţate fiind mai complexe decât cele anterioare.Modul de dezvoltare individuală depinde de
caracteristicile ereditare dar şi de mediu-interacţiunea permanentă în cadrul căreia să-i fie
satisfăcute simultan toate nevoile de dezvoltare.

Mediul educaţional cu care copilul ia contact odată cu intrarea în grădiniţă este foarte
important,el stimulând şi oferind posibilităţi de învăţare şi dezvoltare pentru toate domeniile,
producând acele schimbări dezirabile în comportamentul,deprinderile şi cunoştinţele deţinute
de copil până în acel moment.

Mediul educaţional,ca şi cel familial, trebuie să îndeplinească în primul rând, nevoile de

bază sau fiziologice ale copilului: aer curat, hrană, apă, odihnă, pentru ca acesta să-şi poată
orienta atenţia către satisfacerea nevoilor de cunoaştere, securitatea în mediul educaţional
este reprezentată de anumite condiţii care asigură integritatea fizică şi psihică, apoi copilul
poate fi interesat de viaţa socială, de relaţionarea şi interacţiunea cu ceilalţi, de aprecierea şi
sprijinul acestora. Copilul doreşte să fie bine cunoscut de ceilalţi,să fie respectat, competent,să
se descurce cu sarcinile primite şi să se simtă valoros, important.
 Dacă apar tensiuni la acest nivel, copilul se poate simţi rănit, defăimat, discreditat iar
nevoia de stimă nu va fi satisfăcută. Dacă mediul în care se dezvoltă îl ajută să-şi satisfacă
toate nevoile acestea, atunci copilul se află în situaţia de a-şi dezvolta potenţialul la
maximum, nevoia de împlinire de sine vizând formarea unei imagini de sine favorabile şi
dobândirea capacităţii de autocontrol.

Deoarece toate dimensiunile dezvoltării sunt interdependente, se află într-o relaţionare şi

determinare reciprocă, influenţându-se simultan, stările de stres emoţional pe care le poate
întâmpina copilul şi cărora să nu le poată face faţă, vor afecta capacitatea lui de învăţare şi
dezvoltarea fizică.

Tot ce se întâmplă în primii ani de viaţă ai copilului este esenţial, atât pentru progresul
imediat dar şi pentru viitorul său. Din acest motiv, educaţia timpurie are în vedere această
perioadă fundamentală pentru dezvoltarea fiinţei umane, ţinând cont că modificările ce se
produc în creştere şi dezvoltare au la bază interacţiunea copilului cu oamenii dar şi cu
lucrurile din mediul imediat.

II.3.Dezvoltarea holistă a preşcolarului în cadrul ariilor,sectoarelor de activitate

Grădiniţa, devenită spaţiu cu rol important în dezvoltare, oferă unui copil, din prag şi
până în sala de grupă, ocazii de a se simţi bine stimulându-i interesul prin modul cum este
amenajată, decorată şi prin interacţiunile cu un personal zâmbitor şi prietenos.
Sala de grupă, organizată pe zone, centre de interes, de activitate sau arii de stimulare-aşa
cum au fost denumite ţinând cont de specificul grupei şi diferite perioade de timp-devine
cadru stimulativ şi adecvat situaţiilor de învăţare, propice asimilării experienţei.Amenajarea ei
într-un anume mod, ţinând cont de particularităţile de vârstă şi dezvoltare ale ocupanţilor,îi
face pe aceştia să se simtă bine în intimitatea lor, le “vorbeşte”prin ceea ce oferă ca
posibilitate de acţiune şi descoperire, de explorare.
Dimensiunea ergonomică a mediului educaţional,înţelegând prin aceasta modalitatea în
care este amenajat spaţiul educative, deţine”un rol important în obţinerea succesului şcolar”-
Iucu, Romiţă, Managementul clase de elevi, Editura Polirom, 2006, Iaşi, pag 76. Ambianţa în
care copilul pătrunde şi ia contact cu diferite situaţii de viaţă prilejuite în scopul
experimentării, învăţării din acestea, se referă şi la climatul socio-afectiv.
Pentru a corespunde nevoilor unui copil de trei ani care intră pentru prima dată în sala de
grupă, aceasta trebuie să îndeplinească câteva cerinţe: spaţiul să fie luminous, curat, aerisit,
culorile folosite la mobilier şi pavoazarea pereţilor să fie vesele, calde, îmbinate armonios,
mobilierul să aibă dimensiuni mici, adaptate vârstei copiilor, dotat cu material diverse şi o
varietate de jucării, spaţiile centrelor să fie delimitate ca nişte universuri ce aşteaptă să fie
explorate, educatoarea să fie zâmbitoare, prietenoasă, primitoare, să existe copii de aceiaşi
vârstă iar un membru al familiei să aibă posibilitatea de a rămâne pentru un timp în
sală.Toate acestea ar putea convinge un copil ce vede pentru prima dată o sală de grupă să
facă primii paşi în universal grădiniţei.
Organizarea spaţiului pe centre, corespunde atât dezideratului curriculumului actual al
educaţiei timpurii ce structurează experienţele de învăţare ale copilului pe domenii
experienţiale:estetic-creativ, limbă şi comunicare, om şi societate, ştiinţe şi psihomotric, cât şi
domeniilor de dezvoltare,urmărindu-se dezvoltarea plenară a acestuia.Sala de grupă poate
avea mai multe centre de activitate, interes, urmărindu-se setul de interese,aspiraţii şi nevoi
ale copilului dar şi intenţia şi posibilitatea organizării unor activităţi integrate,a organizării
copiilor în microgrupuri sau frontal în timpul aceleiaşi activităţi.
Organizarea spaţiului educativ pe centre va trebui să asigure:securitatea şi protecţia
copiilor, existenţa unui spaţiu suficient întâlnirii cu alţi copii şi al studiului, confortul asigurat
prin canapele, pernuţe, mobilier specific, existenţa materialului adecvat care să faciliteze
situaţiile de învăţare.Centrele de interes sunt:
Bibliotecă
În acest spaţiu copiii vin în contact cu mobilierul specific, de dimensiuni corespunzătoare
vârstei lor: rafturi cu cărţi expuse la care ei să aibă acces, o masă pentru scris şi desenat unde
pot desena sau „scrie” felicitări ori cărticele, covoraşe, scaune, perne, canapele mici pe car se
pot aşeza când răsfoiesc cărţi. Pentru a stimula cititul şi scrisul,centrul poate fi decorat cu
diferite forme ale cuvântului scris sau tipărit,ori poate avea imagini cu personaje îndrăgite şi
copii care citesc, deoarece imaginile şi cuvintele ajută copilul să înţeleagă importanţa cititului
şi scrisului.
Tot aici pot fi expuse litere decupate de dimensiuni mari, reviste, imagini legate de o temă
sau de un proiect ce educatoarea îl propune, hârtie liniată sau albă şi multe instrumente de
scris adecvate şi ele vârstei- creioane, carioca- care pot fi folosite oricând de copii.
Toate aceste dotări specifice Centrului Bibliotecă facilitează exersarea limbajului sub
toate aspectele sale:vocabular, înţelegerea mesajului, sintaxă, gramatică-în timpul comunicării
copiilor,verbal sau nonverbal ori în timpul asimilării limbajului scris.Prin sarcinile propuse
aici,acest centru se adresează preponderent domeniului Dezvoltarea limbajului şi a
comunicării dar are contribuţii multiple asupra dezvoltării globale a copilului,influenţând
dezvoltarea motricităţii fine, a abilităţilor de interacţiune intre copii de aceiaşi vârstă,exersarea
unor capacităţi şi atitudini în învăţare: interes, curiozitate, iniţiativă, perseverenţă, creativitate
dar şi promovarea sănătăţii şi a nutriţiei.
 Aspectele specifice subdomeniilor Dezvoltarea limbajului şi a comunicării şi Premisele
citirii şi scrierii,se regăsesc transpuse în experienţele de învăţare ale copiilor ce se desfăşoară
în acest spaţiu din sala de grupă.Atitudinea educatoarei faţă de cărţi şi aprecierea acestora,
interesul acordat comunicării scrise,modelele verbale ale copilului,modalităţile de stimulare,
varietatea experienţelor de învăţare,toate acestea sunt variabile ce determină şi influenţează
achiziţiile copilului cu dezvoltare tipică, normală în domeniul dezvoltării limbajului, a
comunicării şi a premiselor citirii şi scrierii. Achiziţiile în aceste subdomenii se realizează
gradual şi sunt puternic dependente de contextul stimulativ în care copilul se dezvoltă, de aici
înţelegem importanţa existenţei şi a dotării corespunzătoare a acestui mic univers. Acesta îl
ajută pe copil să înţeleagă mai bine semnificaţia limbajului vorbit, să înceapă să asculte, să se
exprime corect şi coerent, să descopere corespondenţa între semne şi sunete, să traseze
primele linii şi primul „scris” până la descoperirea înţelesului pe care îl poartă propriul nume
şi a mesajelor transmise prin scrierea literelor. Creativitatea copilului se dezvoltă atât prin
crearea unor poveşti cu ajutorul păpuşilor,marionetelor sau a imaginilor cât şi prin scrierea
unor etichete apoi a numelor lor, ale colegilor sau a enunţurilor şi mesajelor din felicitări.
Confecţionarea cărţilor, benzile desenate, teatrul de păpuşi favorizează colaborarea,
cooperarea şi creativitatea.

Ştiinţe
Centrul în care copiii descoperă şi înţeleg relaţiile dintre obiecte şi fenomene, îşi exersează
capacitatea de a rezolva probleme, se familiarizează şi aplică cunoştinţele şi deprinderile
elementare matematice sau cele care privesc cunoaşterea şi înţelegerea lumii vii. Aici găsim,
aşezate pe rafturi,diverse materiale din natură: pietre, scoici, seminţe, ghinde, nuci, cereale,
legume, fructe, colecţii de insecte, ierbare sau chiar flori şi plante într-un „colţ verde” al
centrului.Tot aici se găsesc mulaje din plastic reprezentând animale, păsări, dinozauri ori
diverse mulaje ale corpului omenesc,alături de instrumente de investigaţie:lupă, termometru,
stetoscop, clepsidră, prismă, obiecte de măsurare, oglinzi, magneţi, folosite la activităţi de tip
experimente fizice şi chimice şi de un loc pentru imagini, planşe mari, atlase, enciclopedii,
hărţi, jocuri cu numere, domino-uri, puzzle-uri, jocuri matematice,numărători, rigle, rulete,
cântare tip balanţă, tablă magnetică cu cifre şi figurine. Uneori, la acest centru se pot aduce
animale vii pentru a fi observate şi îngrijite dar cu condiţia unei perioade delimitate şi a
igienizării spaţiului.Aici copiii sunt oameni de ştiinţă care caută permanent să afle lucruri noi
despre lumea ce îi înconjoară. Curiozitatea lor privind informaţiile despre lumea
înconjurătoare este interpretată ca fiind naturală, încercând să înţeleagă şi să-şi explice
fenomene, funcţionalitatea lucrurilor sau cauzalitatea unor situaţii din natură. Prin explorarea,
obervarea şi experimentarea realizată la Centrul Ştiinţe, copiii îşi dezvoltă abilităţi pe care le
vor folosi toată viaţa; observarea, clasificarea, comunicarea.
Centrul Ştiinţe oferă copiilor experienţe de învăţare subsumate domeniului Dezvoltare
cognitivă dar şi experienţe cu efecte asupra dezvoltării lor şi în alte domenii-experienţe cu
cartea sau conştientizarea mesajului scris, dezvoltarea abilităţilor de interacţiune sau a
comportamentelor prosociale dar şi dezvoltarea senzorio-motorie sau promovarea practicilor
privind securitatea personală atât de des întâlnită în jocurile şi activităţile de la acest centru.
Modelul educatoarei este şi aici foarte important, trebuie să dea mereu dovadă de
curiozitate în cercetare şi de gândire activă.
Ştiind că Dezvoltarea cognitivă şi cunoaşterea lumii se referă la capacităţile copilului de a
gândi, a asimila informaţii noi şi a utiliza ceea ce deja ştie,de a-şi construi înţelegerea prin
interacţiunea cu cei din mediul social apropiat şi cu mediul fizic în care trăieşte, activităţile
desfăşurate aici trebuie să vizeze toate aceste lucruri, să-l înveţe pe copil să gândească,să îşi
construiască cunoaşterea şi să îi ofere un set cât mai divers de cunoştinţe despre lumea
înconjurătoare. Abilităţile din acest domeniu nu se rezumă doar la ceea ce unii consideră a fi
necesar să ştie copilul la ieşirea din grădiniţă, un anumit set de cunoştinţe: culori, forme,
numere, ci cuprind o gamă mult mai largă de capacităţi cum e gândirea, explorarea mediului
pentru al cunoaşte, pentru a stabili relaţii, conexiuni între caracteristicile obiectelor sau ale
fiinţelor, între fenomene, evenimente şi situaţii problematice sau de probleme propuse.
Subdomeniile Dezvoltarea gândirii logice şi rezolvarea de probleme şi Cunoştinţe şi
deprinderi elementare matematice,cunoaşterea şi înţelegerea lumii, cuprind aspecte specifice
ce se transpun în jocurile şi activităţile desfăşurate la Centrul Ştiinţe, ştiind că toate abilităţile
cuprinse de aceste subdomenii,pentru a se dezvolta necesită suport concret- materiale, obiecte,
imagini- contexte cât mai variate de învăţare, pentru ca înţelegerea lor să fie cât mai
completă, necesitând stimulare şi susţinere din partea educatoarei şi a familiei.
Tot prin activităţile de la acest centru trebuie ajutaţi copiii să înţeleagă locul şi rolul omului
în interacţiunea sa cu mediul mai ales în contextul problematic din punct de vedere al climei
pe care îl trăim. Este necesar şi important să dezvoltăm comportamente ecologice care sunt
chiar explicaţii ale relaţiilor de cauzalitate ce se stabilesc între acţiunea omului şi mediul fizic
şi ale mediului în care lumea vie şi cea nevie se află într-o interacţiune continuă. Selectarea
activităţilor, jocurilor şi a materialelor de la acest centru se face în funcţie de nivelul de vârstă
şi de pregătire al copiilor dar şi de diverse alte raţionamente: prezenţa unor adulţi specialişti
invitaţi, apariţia unor fenomene în natură sau schimbări produse de anotimpuri.
Artă
Centrul Artă are influenţe asupra dezvoltării copilului în toate domeniile, cadrul didactic
fiind responsabil de planificarea unor experienţe variate şi inspirate care să se adreseze
concomitent tuturor reperelor dezvoltării. De la dezvoltarea abilităţilor de a interacţiona cu
colegii la dezvoltarea conceptului de sine şi al expresivităţii emoţionale aparţinând
domeniului socio-emoţional, la dezvoltarea limbajului şi a comunicării sau a motricităţii fine,
la stimularea creativităţii şi exersarea persistenţei aparţinând domeniului Capacităţi şi atitudini
în învăţare, tehnicile şi tipurile de activităţi specifice acestui centru pot asigura, prin
întrepătrunderea sarcinilor,dezvoltarea globală a copilului.
În afară de mese de lucru, la acest centru trebuie să existe, aflate la îndemâna copiilor,
hârtie de diverse mărimi şi culori, blocuri sau caiete de desen, creioane colorate, acuarele,
pensule, ştampile diverse, foarfece, lipici, plastilină şi planşete, perforatoare, autocolant,
sfoară, aţe de diverse texturi şi grosimi, gheme colorate de lână, casetofon, cd-uri cu muzică
sau laptop cu conexiune la internet.
Dacă vor avea ocazia, libertatea şi timpul necesar pentru a face singuri descoperiri la
acest centru,pentru a testa idei în practică şi a lucra cu materialele de aici, atunci calităţile,
însuşirile, abilităţile astfel stimulate vor ajuta la punerea bazelor unor activităţi viitoare, ale
altor vârste. Pe lângă satisfacţiile, bucuria şi emoţiile copiilor, aici li se oferă cadrul în care ei
învaţă să comunice cu covârstnicii, stimulându-le curiozitatea, imaginaţia, creativitatea şi
spiritul de iniţiativă. Posibilitatea copiilor de a axersa pictura cu degetele, cu buretele, cu
dopuri sau alte ştampile, imprimarea materialelor textile, modelarea cu plastilină sau aluat ori
chiar lut, confecţionarea colajelor sau a minijucăriilor, dezvoltă deprinderi care nu ar fi putut
fi experimentate altfel, simţul tactil şi al frumosului, al culorii, preocuparea pentru partea
estetică a diferitelor lucrări, dobândirea acurateţii şi exprimarea emoţiilor prin forme şi culori
întregesc tabloul dezvoltării lor plenare.

Construcţii
Centrul Construcţii este alt centru care prin activităţile individuale sau de grup pe care le
propune, se adresează deopotrivă mai multor domenii: Dezvoltare cognitivă, Dezvoltare
fizică, Dezvoltare socio-emoţională ca şi Iniţiativă, creativitate şi perseverenţă.
Spaţiul centrului trebuie să fie destul de mare pentru ca un grup de copii să se joace sau să
lucreze aici, separat sau împreună. Este indicat să existe un covor pe care ei se pot aşeza şi
construi sau o masă destul de mare să susţină o machetă în jurul căreia să stea copiii.
Materialele necesare aici sunt seturile de cuburi şi alte forme din lemn sau plastic uşor, de
mărimi diferite, seturi de lego, mijloace de locomoţie variate şi alte materiale folosite
ocazional, în legătură directă cu o temă sau un proiect. Ataşamentul copiilor faţă de acest
centru este firesc deoarece este activ, distractiv şi creator. Dezvoltându-şi gândirea creatoare,
imaginaţia, aceştia îşi formează concepte ştiinţifice, matematice referitoare la înălţime,
mărime, formă, spaţiu, echilibru, stabilitate, balans, ,măsurare, asemănare, diferenţă sau
ordonare. Copiii învaţă multe despre echilibru, înălţime, greutate din experienţa practică, din
încercare, reuşită sau greşeală. Aici se învaţă lucrând, o construcţie care nu stă în picioare
trebuie refăcută şi orice situaţie problemă este abordată şi rezolvată individual. Copiii care au
realizat o construcţie adesea iniţiază jocuri de rol folosind şi materiale ori jucării din alte
centre. În acelaşi timp, copiii îşi pot exersa aptitudinile sociale sau de comunicare, acestea
îmbinându-se armonios cu dezvoltarea competenţelor academice prin abordarea situaţiilor
problemă apărute în timpul jocului.
Interesul, curiozitatea, iniţiativa, persistenţa, creativitatea, abilităţi ce ar putea fi
considerate ca aparţinând altor domenii, aparţin domeniului Capacităţi şi atitudini în învăţare,
importanţa lor fiind dată de faptul că dezvoltarea acestor capacităţi în perioada copilăriei pune
bazele învăţării pe tot parcursul vieţii. Dorinţa copilului de investigare a realităţii, interesul
său de a afla lucruri noi, de a face lucruri noi şi de a şti cât mai multe despre ceea ce-l
înconjoară reprezintă curiozitatea şi interesul, două motoare cognitive şi motivaţionale care
susţin procesul învăţării. Iniţiativa, dorinţa copilului de a participa la activităţi de învăţare, de
a începe acţiuni individual sau în grup, presupune încredere, dorinţă, motivaţie, punând bazele
capacităţii autonome de învăţare.
Capacitatea copilului de a-şi concentra atenţia şi a duce o sarcină la bun sfârşit, chiar dacă
întâmpină greutăţi, se întrepătrunde mult cu resorturile de tip emoţional implicate în învăţare
şi contribuie semnificativ la acumularea de progrese. Extinderea individuală a cunoaşterii pe
baza cunoştinţelor sau experienţelor deja asimilate, utilizând modalităţi noi de combinare,
îmbinare în forme noi, găsind soluţii diverse pentru aceiaşi situaţie problematică, de
construcţie a unor noi realităţi utilizând obiectele şi materialele din jurul său, sunt vizate de
creativitate, dezvoltată deopotrivă în activităţile dela acest centru.
Iată câte repere aparţinând mai multor domenii, sunt transpuse în jocurile aparent simple şi
activităţile propuse de Centrul Construcţii, câte aspecte ale acestora sunt cuprinse şi exersate
într-un spaţiu delimitat al clasei.
Nisip şi apă
Centrul găzduieşte experienţele care asigură dezvoltarea fizică a copiilor, sub aspectul
motricităţii fine sau grosiere şi al dezvoltării senzorio-motorii, antrenând, cu ajutorul
activităţilor variate de aici şi dezvoltarea cognitivă a acestora. Locul acestui centru în sala de
grupă trebuie amenajat cu suporturi pentru nisip sub diverse forme şi ligheane pentru apă
aşezate la înălţimea taliei copilului iar podeaua trebuie acoperită pentru a nu fi alunecoasă.
Acesta trebuie să aibă la dispoziţie prosoape, făraşe şi măturele pentru curăţenie, ori de câte
ori este nevoie. Accesoriile de aici sunt diverse, de la găletuşe cu forme, lopăţele, greble,
căni gradate, vaporaşe, bureţi şi pâlnii, până la materiale din natură sau substanţe lichide ori
solide care se dizolvă. Aici se pot experimenta: plutirea, scufundarea, dizolvarea, topirea sau
se estimează cantităţi, se modelează forme de relief, se imită natura trasându-se straturi sau
imprimându-se forme. Pentru a reuşi activităţi interesante trebuie stabilite reguli pe care
copiii să le respecte, atât de curăţenie şi igienă cât şi de acţiune, pentru a nu apărea incidente
între copii. Prin întrebări stimulatoare se modelează sistemul de gândire ştiinţifică iar
posibilitatea de a explora senzaţia atingerii nisipului şi a apei, are întotdeauna efecte benefice
asupra stării emoţionale a copiilor, relaxându-i şi înveselindu-i.
Joc de rol
Centrul Joc de rol este spaţiul în care dezvoltarea socio-emoţională se regăseşte din plin.
Când se joacă în acest centru, copiii utilizează limbajul, verbal sau nonverbal, comunică,
rezolvă probleme, organizează activităţi reactualizând informaţii despre lume, îşi dezvoltă
coordonarea, motricitatea grosieră şi senzorialitatea. Centrul Joc de rol este mediul ideal în
care orice copil poate să înveţe cu plăcere.Prin jocul de aici se refac locuri, întâmplări
familiare, se imită comportamentul adulţilor sau se joacă rolul unor personaje cunoscute din
poveşti;copiii reproduc lumea aşa cum o văd şi o înţeleg ei, inventează şi interpretează situaţii
bazate pe roluri reale sau imaginare. Copiii îşi creează propria lume cu ajutorul căreia
încearcă să înţeleagă realitatea, să rezolve probleme pe care le întâlnesc în viaţa de zi cu zi.
Jocul de rol îi ajută pe copii să treacă de la egocentrismul specific vârstei când încep
grădiniţa, la comunicarea şi interacţiunea cu ceilalţi de mai târziu. Aici ei învaţă să se
concentreze, să-şi exerseze imaginaţia, să pună în practică idei noi şi să-şi dezvolte
capacitatea de control asupra lumii în care trăieşte.
Conştientizându-şi calităţile, copiii învaţă să relaţioneze cu ceilalţi punând în practică idei
noi de joc, învăţând să-şi comunice gândurile, sentimentele, emoţiile. Când îşi susţin părerile
proprii se confruntă cu ceilalţi, argumentând, exersează empatia realizând că oamenii sunt
diferiţi. Aşa descoperă că pot fi altora de ajutor sau învaţă despre diferenţele culturale dintre
ei, experimentând alte obiceiuri culinare decât cele de la ei de acasă.
Prin diversitatea şi specificul activităţilor de la acest centru, copiii învaţă să-şi exprime şi
să-şi gestioneze emoţiile, să comunice cu ceilalţi, să folosească obiecte, costumaţii pentru
exprimarea ideilor,să-şi adapteze comportamentele la contextele diferite, să relaţioneze
eficient şi să accepte diversitatea. Tot aici se pot desfăşura activităţi de gătit şi astfel,
decunoaştere a hranei, de exersare a deprinderilor de igienă alimentară, de decodificare a
reţetelor, a cantităţilor şi unităţilor de măsură, exersând simţurile, mai ales pe cel olfactiv şi
gustativ şi învăţând să împartă cu ceilalţi.