CAPITOLUL II

CANCERUL DE COL UTERIN

- NOTIUNI DIN LITERATURA DE
SPECIALITATE -
 2.1. DEFINITIE

Cancerul de col uterin se defineste prin aparitia unor celule canceroase (atipice) la
nivelul crevixului (colului uterin) care au tendinta de a se multiplica constant.Cancerul de col
uterin apare mai des la femeile de peste 30 de ani.
Boala canceroasă, reprezintă una dintre cele mai complexe şi dificile probleme ale
patologiei umane. Cancerul de col uterin este o afectiune maligna a celulelor ce captusesc
suprafata colului uterin.
Colul este partea inferioara de deschidere ingusta a uterului, se deschide in vagin si
face conexiunea intre corpul uterin (uter) si vagin.
Maladia a înregistrat în ultimii 10 ani o creştere spectaculoasă şi a devenit a doua
cauză de deces după bolile cardiovasculare.
Boala reprezintă cea mai frecventă localizare a neoplasmelor sferei genitale la femei –
cca. 86,6 dintre cancerele genitale sunt cancere de col uterin. Alături de cancerul mamar,
constituie aproximativ 40% cauză de deces prin cancer.
In Romania, 3 femei mor in fiecare zi din cauza CCU. Cancerul de col uterin afecteaza
in fiecare an o jumatate de milion de femei la nivel mondial, iar jumatate din aceste cazuri
evolueaza nefavorabil.
Populatia cu risc crescut pentru cancerul de col uterin:
 femei cu debut precoce al vietii sexuale (inainte de 17 ani);
 parteneri sexuali multiplii, promiscuitate;
 numar mare de avorturi;
 mari multipare (numar mare de nasteri), mai ales daca primul copil a fost
nascut inainte de 20 ani;
 nivel socio-economic precar;
 boli cu transmitere sexuala;
 infectii genitale virale (virusul Herpes simplex II, HPV-Human Papyloma
virus)
 ruda de gradul I: mama, sora, matusa cu CCU in antecedente;
 scaderea imunitatii, ex.: infectia cu HIV, tratamente imunosupresive (pentru
unele boli autoimune sau alte forme de cancer).
 2.2. CLASIFICARE

Tumorile colului uterin pot fi:

 Tumori benigne – hiperplazia microglandulară, polipul cervical, papilomul colului uterin,
leiomiomul colului uterin.
 Tumorile maligne – displaziile colului uterin, carcinomul invaziv, adenocarcinomul.
Hiperplazia microglandulară
Hiperplazia microglandulară a mucoasei endocervicală este rezultatul stimulilor la
contraceptivele orale sau al inflamaţiei. Diagnosticul se pune pe baza examenului biopsic.
Polipul cervical
Este o formaţiune tumorală situată în canalul cervical, mică, benignă, pediculată sau
adesea sesilă. Provine cel mai adesea din endocervix. Are o incidenţă foarte scăzută înainte de
apariţia primei menstruţii şi este frecventă la multipare ce au mai mult de 20 de ani. Are o
mărime de la câţiva milimetri la 2-3 cm diametru. Formaţiunea tumorală are o structură
fibroasă cu numeroase vase sanguine în centru.
Se manifestă prin sângerare intermenstruală sau postcoitală, leucoree şi hipermenoree
ca semne ce atenţionează bolnava.
La examenul de săecialitate, în cadrul examinării cu valve se vizualizează formaţiunea
tumorală în canalul cervical sau herniată prin orificiul extern.
 Displazia colului uterin: Prin displazii de col uterin se înţeleg bolile precanceroase ale
epiteliului acestuia.Displazia poate fi uşoară, moderată sau severă.Displazia severă este urmată
de carcinomul in situ.
Afecţiunile nu pot fi decelate cu ochiul liber, dar pot fi evidenţiate prin colposcopie sau
prin aplicarea unei soluţii iodate. Iodul reacţioneză cu glicogenul din citoplasma celulară
normală marcând zonele sănătoase şi lasă necolorate zonele bolnave.
Macroscopic tumora este o masă fibroasă roşie-gălbuie ce se dispune în jurul orificiului
extern al colului. Uneori este ulcerată, cu secreţie sanguinolentă sau purulentă. Sângerează
uşor la atingere.
Adenocarcinomul Reprezintă 5% din cancerele cervicale.Ele sunt tumori ale
endocervixului şi cresc sub formăulcerată, papilară sau polipoidă.Tumorile rămân neobservate
clinic până în stadiile avansate, deoarece invazia nu se face pe suprafaţa epiteliului, ci spre
profunzimea stromei. Cancerul cervical produce moartea prin uremie – rezultată din
compresiunea ureterelor – sau prin infecţie sau hemoragie.
În diagnosticarea cancerului de col uterin trebuie remarcată sângerarea intermitentă,
petele de sânge postcoit şi sângerarea din postmenopauză.
Durerea şi pierderea în greutate apar în stadiile avansate inoperabile.

2.3. ETIOLOGIE

Cauzele cancerului de col uterin nu sunt cunoscute, dar sunt cunoscuţi factorii favorizanţi
care se pot sistematiza în:
 Factori care aparţin mediului înconjurător
 Factori care ţin de organism
Factori care ţin de mediul înconjurător:
Mediul – există doar în ansamblu diferenţieri între mediul urban şi cel rural, fără diferenţe
semnificative.
Rolul igienei genital şi sexuale deficitare – cancerul apare mai rar la femeile cu viaţa
sexuală absentă şi cu un regim de viaţă ordonat, în timp ce viaţa sexuală dezordonată, cu
numeroşi parteneri determină un risc mare de îmbolnăvire prin transmiterea prin contact
sexual în condiţii de igienă precară a unui factor comun carcinogen, probabil un factor viral
sau chimic.
Circumcizia – se pare că are rol protector.
 Caracteristicile comportamentului sexual – riscul apariţiei cancerului de col uterin fiind
mai mare la femeile care şi-au început viaţa sexuală la vârste tinere (sub 20 de ani), care au
mulţi parteneri sexuali, care au fost căsătorite de mai multe ori, care practică un sex neprotejat
(fără o formă de barieră împotriva contracepţiei – condomul) , care au o frecvenţă crescută a
coitului.
Lipsă de maturare biologică a colului uterin – la tinerele fete.
Factor traumatic
Metode contraceptive locale – cu acţiune chimică sau cu acţiune generală hormonală
– pilulele contraceptive joacă un rol important în procesul de carcinomatoză.
Factori virali sau bacterieni – atenţia s-a concentrat tot mai mult asupra grupului
Herpes simplex şi asupra virusurilor umane Papylloma tipurilor 16-18, ultimele se găsesc în
mod obişnuit în tractul genital.
Alţi agenţi infecţioşi incriminaţi ulterior sunt – Citomegalovirusul, Chlamydia,
Mycoplasma, Trichomoniaza, gonoreea.
Naşterile multiple, avorturile, asistenţa deficitară la naştere – sunt alţi factori
consideraţi de risc crescut în cancerul cervical.
Factori ce ţin de gazdă:
Vârsta – riscul de cancer al colului uterin apare în adolescenţă şi continuă până în
jurul vârstei de 50 de ani.
Factorul genetic – familia. Anumite studii arată posibilitatea de a diagnostic cancerul
de col uterin încă de la nivelul subcelular cromozomial.
Fumatul – predispune la infecţia cu virus uman Papylloma.
Dieta – lipsa β-carotenului, a vitaminelor A, C, E şi a acidului folic pot duce la
apariţia cancerului cervical. Ingestia de crudităţi, sucuri natural de fructe reduc riscul
îmbolnpvirilor.
Factorul endocrin – sugerează posibilitatea ca hormonii reproductive să fie implicaţi
în geneza cancerului de col.
Imunosupresia – A fost remarcată o frecvenţă mai înaltă a cancerului de col uterin la
femeile care au primit medicaţie imunosupresivă după un transplant renal – riscul de cancer
fiind de 4,7%.
Mai recent a fost observată legătura dintre infecţia cu HIV şi detectarea modificărilor
citologice, fiind posibil ca studierea imunosupresiei indusă de HIV să poată clarifica legătura
dintre imunitatea mediată cellular şi neoplazia de col uterin.
Condiţii de precancer:
 - Prezenţa oncogenelor activate în materialul genetic cellular;
- Anomalii cromosomiale – trisomia 21
- Afecţiuni genetice transmise cu riscul apariţiei unui cancer de aproape 100% -
polipoză rectocolică familială, xerodermia pigmenosum etc.
- Disgeneziile
- Disembrioplaziile.
- Distrofiile
- Tumorile benigne – adenoame, polipi, papiloame.
Agenţii cancerigeni cunoscuţi sunt:
 Radiaţiile ionizante (cancerogeneză fizică) – raze x, raze alfa, raze beta, raze gamma,
raze ultraviolet
 Substanţele chimice (cancerogeneză chimică)
 Virusuri oncogene (cancerogeneză virală).

2.4. SIMPTOMATOLOGIE
  sângerare vaginală
 metroragii
 menoragii mai îndelungate şi mai intense decât de obicei
 săngerări vaginale după actul sexual sau după examinare ginecologică
 dureri la contactul sexual

La inceput, afectiunea este asimptomatica, fiid cel mai usor de analizat cu ajutorul
testului Papanicolau. Odata instalat procesul canceros, exista o serie de simptome. Iata cateva
dintre cele mai importante:
 Durere in timpul actului sexual (dispareunia)
 secretie vaginala anormala, prezenta in cantitate mare si uneori amestecata cu
mici cantitati de sange
 sangerari vaginale anormale, sau modificari notabile in aparitia ciclului
menstrual
 sangerari la nivelul cervixului in timpul contactului sexual sau in momentul
inserarii diafragmei
In cazul cancerului avansat de col uterin, simptomele se modifica, astfel:
 apare anemia datorata pierderilor necontrolabile de sange
 survine durerea pelviana, a membrelor inferioare sau lombara
 comunicarea anormala dintre vagin si rect, afectiune numita "fistula vaginala".
Aceasta apare din cazua extinderii procesului canceros la nivelul tesuturilor alaturate. -
Scadere in greutate (mai multe kilograme in cateva saptamani, luni).
Evolutia cancerului de col se poate solda cu afectarea tesuturilor si organelor
invecinate. Odata cu instalarea metastazelor, se pot identifica tumori si la nivelul plamanilor,
stomacului, rinichilor, intestinelor, ficatului.
Unoeri poate degenera in metastaze osoase. Medicul este singurul capabil sa analizeze
extensia sau generalizarea acestei boli mortale si sa decida apoi modalitatea de abordare
profilactica a acesteia.
 Simptomatologia din sfera genitală este diferită funcţie de stadiul clinic al cancerului.
În cancerul incipient lipsesc simptomele.
Uneori se pot observa mici sângerări vaginale în raport cu toaleta vaginală sau la
contactul sexual. Alteori se observă doar o banală leucoree ceva mai abundentă.
În cancerul invaziv clinic leucoreea este mai abundentă, este fetidă şi purulentă în
leziunile mari suprainfectate. Metroragia este cu sânge roşu, poate să apară spontan sau poate
fi provocată de cel mai mic traumatism. Este semnul cel mai important mai ales în
menopauză. Durerea este semnul tardiv produs de invazia parametrelor şi prinderea filetelor
nervoase.
Leucoreea
Este un simptom frecvent şi comun multor afecţiuni ginecologice. Are caracter uterin
(trenant) abundentă premenstrual, clară în afara unei infecţii, apare mai frecvent sub formă de
hidroree.
Hidroreea este considerată clasic ca un semn de mare valoare semiologică pentru un
polip fibros intracavitar sau un nodul miomatos submucos, dar ea este destul de rar întâlnită.
Hidroreea constă într-o pierdere de lichid, dar apos albicios, al cărei cantitate poate ajunge la
1l / 24 ore.
Pierderile purulente pot releva câteodată un polip fibros pe cale de necrozare.
Durerea
Simptom greu de interpretat deoarece este un element comun afecţiunilor
ginecologice, apare mai târziu;
 Durerea rezultă din degenerările ce urmează tulburărilor circulatorii, infecţioase,
torsiunii unei tumori pediculate prin compresiune la nivelul pelvisului sau printr-o leziune
asociată.
Durerile pot fi continue sau paroxiste, în funcţie de cauzele care le generează. Apare
datorită invaziei ureterelor, peretelui pelvin şi a nervului sciatic.

Tulburări urinare
Cu toate că pot fi discrete şi intermitente se întâlnesc într-un procent destul de ridicat 55-
60%.
 Polakiuria – constă cel mai adesea şi ia aspectul simplu al unor micţiuni mai frecvente
sau câteodată al micţiunilor imperioase.
 Tulburările de golire a vezicii – se manifestă mai ales premestrual şi rareori ia aspectul
de retenţie acută.
 Disuria şi hematuria – se manifestă datorită invaziei vezicii urinare.
Metroragia
Simptom clasic, este intermitentă şi apare îndeosebi după contact sexual.Odată cu
avansarea bolii episoadele hemoragice vor deveni mia frecvente, cu o durată mai lungă. În
final, sângerarea va avea caracter permanent.
Metastaze la distanţă si edem
Edemele persistente la ambele membre inferioare datorate blocării venelor şi
limfaticelor- sunt simptome târzii în cazul cancerului moderat şi manifestări frecvente în cazul
recidivelor.
Hemoragiile masive şi apariţia uremiei - Sunt manifestări clinice, specifice stadiilor
terminale.
Aspecte macroscopice ale cancerului de col uterin
Au fost descrise 3 tipuri de leziuni ale cancerului cervical.
1. Cea mai comună este leziunea vegetantă (exofitică), întâlnită de obicei în zona
exocervicală care prin dezvoltare formează o masă polipoidă, largă, friabilă, care sângerează
abundent.
2. Cea de-a doua formă a carcinomului cervical se dezvoltă dintr-o formă infiltrativă
care prezintă nişte mici ulceraţii care pot fi vizibile.
3. Al treilea tip de leziune este tumora ulcerativă care de obicei produce eroziunea
colului şi a zonei superioare a vaginului dând nştere la un crater asociat cu infecţie locală li
secreţie seropurulentă.
 2.5. INVESTIGATII

A. Examenele medicale pentru screening-ul cancerului de col uterin:

1. Testul Babes- Papanicolau

În timpul unui test Babeș - Papanicolau, medicul ginecolog sau asistenta recoltează
celule din colul uterin și trimite proba câtre laborator pentru a fi examinată și pentru a
identifica eventualele anomalii. Testul Babeș - Papanicolau detectează celulele anormale de la
nivelul colului uterin, inclusiv celulele canceroase și celulele care indică modificări
(displazie), cu risc de a dezvolta cancer de col uterin.

Testul Babeș - Papanicolau trebuie efectuat anual, ca metodă de diagnosticare precoce

a eventualelor afecțiuni ginecologice.

2. Testul HPV

Medicul ginecolog poate recomanda să faci testul HPV pentru a afla dacă ești
infectată cu oricare din tipurile de virus HPV, lucru ce poate conduce la dezvoltarea
cancerului de col uterin. Testul HPV implică, asemenea testului Babeș - Papanicolau,
colectarea de celule din colul uterin pentru testarea de laborator.
 Efectuarea testului HPV nu exclude efectuarea periodică a testului Babeș -
Papanicolau. Acest test nu este recomandat, de obicei, femeilor mai tinere de 30 de ani cu
rezultate ale testului Babeș - Papanicolau în limite normale.

Testul HPV poate fi folosit împreună cu testul Papanicolau în cazul femeilor cu vârste
cuprinse intre 30 și 65 de ani pentru a confirma sau infirma asocierea dintre infecția cu virusul
HPV și cancerul de col uterin.

B. Examenele medicale pentru diagnosticarea cancerului de col uterin:

Dacă sunt prezente simptome ale cancerului de col uterin sau/și testul Babeș -
Papanicolau relevă existența celulelor canceroase, doctorul ginecolog va recomanda câteva
analize suplimentare pentru a confirma diagnosticul:

1. Colposcopie
Colposcopia presupune examinarea colului uterin cu un microscop special (colposcop)
pentru a observa celulele anormale. Dacă medicul tău identifică zona cu celule neobișnuite,
poate recolta un mic eșantion pentru a face biopsia.
2. Biopsia

În timpul unei proceduri de biopsie medicul tău ginecolog recoltează un eșantion de

celule anormale din colul uterin, folosind instrumente speciale pentru biopsie.

3. Conizația

Conizația presupune excizia unui fragment în formă de con din colul uterin. Acest
lucru permite o analiză a celulelor de la acest nivel.

C. Examenele medicale pentru a stabili stadiul cancerului de col uterin:

Dacă diagnosticul de cancer de col uterin a fost stabilit, vor urma câteva teste
suplimentare pentru a determina dacă s-a răspândit cancerul și în ce măsură (stadializare).
Examenele de stadializare includ:
1. Teste de imagistică, ce îi permit medicului să determine dacă tumora s-a extins dincolo de
cervix sau nu:
 ecografia (examinarea ultrasonografică)
 tomografia computerizată (CT)
 rezonanța magnetică nucleară (RMN
  tomografia cu emisie de pozitroni

2. Examinarea vizuală a vezicii urinare(cistoscopie) și a rectului

Medicul tău va stabili apoi în care din următoarele stadii este cancerul de col uterin:
 Stadiul I- Cancerul este limitat la colul uterin.
 Stadiul II- În acest stadiu, cancerul include colul și uterul, dar nu s-a extins la peretele
pelvin sau la partea de jos a vaginului.
 Stadiul III- Cancerul este extins dincolo de col și uter, către peretele pelvin și partea
de jos a vaginului.
 Stadiul IV- În acest stadiu, cancerul s-a extins la organele din apropiere - vezica
urinară sau rect, sau s-a extins la alte zone ale corpului - plămâni, ficat sau oase.

2.6. DIAGNOSTIC

Diagnosticul în stadiul O (TIS)

În această etapă evolutivă, procesul neoplazic este limitat la epiteliu, membrana bazală
este intactă.
Simptomatologia clinică – este absentă şi numai o consultaţie ginecologică
sistematică şi screening-ul citologic poate atrage atenţia asupra unui proces anormal.
Diagnosticul în stadiul I
Este prima etapă a cancerului invaziv, procesul neoplazic depăşind epiteliul cervical şi
invadând ţesuturile subiacente, fără a depăşi însă colul uterin.
La tuşeul vaginal se constată o tumoră vegetantă sau ulceraţie dură, col neregulat,
friabil şi sângerând.
În acest stadiu se încadrează şi microcancerul (T1a Nx Mo ) caracterizat printr-o
depăşire minimă a membrane bazale.
Simptomatologia clinică:
 Este minimă sau săracă, motiv pentru care femeile nu solicit un consult medical.
De aceea, numai consultaţia ginecologică sistematică sau screening-ul citologic
poate depista afecţiunea în această etapă.
 Sindromul clinic revelator – când există – este hemoragia genitală provocată de
actul sexual sau canula de irigaţie.
 Detaliile furnizate de examenul ginecologic depind de aspectul macroscopic al
leziunii şi de localizarea acesteia ( endo sau exocervicală).
  În forma exocervicală ulcerată – examenul cu valvele descoperă pe una din buzele
colului o mică pierdere de substanţă localizată excentric faţă de orificiul extern al
colului, cu fundul înmugurit şi acoperit de cheaguri şi depozite necrotice.
 În forma endocervicală – examenul cu valvele nu furnizează nici o informaţie la
examenul cu histerometru se constată neregularitatea cavităţii endocervicale,
explorarea fiind urmată de hemoragie.
Diagnosticul în stadiul al II-lea (T2a No Mo ):Este un stadiu avansat al cancerului
invaziv, deoarece tumora a depăşit colul uterin, antrenând în procesul neoplazic parametrele
din vecinătatea colului sau jumătatea superioară a vaginului.
Simptomatologia clinică:Cu toate că este vorba de un stadiu avansat, nu sunt rare
cazurile în care simptomatologia clinică subiectivă este discretă sau absent. De obicei, există
însă o suferinţă care constă în metroragie, scurgere serosanguinolentă – purulentă, fetidă
şi durere localizată în etajul inferior al abdomenului sau regiunea lombară. Spre deosebire de
stadiul I, în stadiul II metroragia este spontană, permanentă, abundentă, traumatismul local o
exagerează evident.
Diagnosticul în stadiul al III-lea (T3a No Mo)
Este un stadiu avansatal cancerului invaziv, caracterizat prin antrenarea în procesul
neoplazic al parametrelor – până la inserţia acestora pe pereţii excavaţiei, a jumătăţii
superioare a vaginului şi a ganglionilor limfatici pelvini (iliaci int. şi ext.).
Simptomatologia clinică:
Sunt aceleaşi ca în stadiul II, dar de o intensitate mai mare.
 În forma exocervicală sau endocervicală ulcerată examenul vaginului cu valvele
arată absenţa unei porţiuni din zona intravaginală a colului. Uterul devine un
organ fix.
 În forma vegetantă – se constată că porţiunea superioară a vaginului este
ocupată de o formaţiune conopidiformă dură, friabilă, sângerândă, uterul şi-a
pierdut mobilitatea în toate sensurile.

Diagnosticul în stadiul al IV-lea (T4a orice N1 M1)

Este un stadiu final al cancerului invaziv, tumora extinzându-se la organele vecine şi
producând metastaze la distanţă: ficat, peritoneu, tub digestiv, sistem osos. La simptomele
obiective descrise anterior, în stadiul III, care sunt de o intensitate impresionantă, se adaugă
suferinţele produse de afectarea unor sisteme şi aparate. Bolnava prezintă semne clinice ale
impregnatiei neoplazice: astenie, anemie, caşexie, scadere în greutate.
 Examenul vaginal cu valvele în formele ulcerate arată absenţa porţiunii
intravaginale a colului: în forma vegetantă vaginul este ocupat de o formaţiune
conopidiformă, friabilă, sângerândă.
 Examenul vaginal digital combinat cu palparea abdominală evidenţiază
existenţa unui bloc fix care înglobează toate organele pelvine.
  Cistoscopia şi rectoscopia confirmă participarea organelor respective la
procesul neoplazic.
Examenul general confirmă prezenţa metastazelor.

2.7. TRATAMENT

1. Chirurgical
Cancer preinvaziv:
 criochirurgie
 chirurgie cu laser
 conizaţie

Cancer invaziv:
 histerectomie simplă
 extirparea corpului şi colului uterin
 histerectomie radicală cu limfadenectomie pelvină
 înlăturarea în întregime a uterului, ţesutului înconjurător, părţii superioare a
vaginului şi ganglionilor pelvini
2. Radioterapie
 externă
 brahiterapie
3. Chimioterapie
Tratamentul cancerului de col uterin:
  Profilactic
 Radiologic
 Chirurgical
 Citostatic
Se vizează:
 Combaterea bolii
 Combaterea complicaţiilor
Tratament profilactic
Cunoscând faptul că tumorile maligne depistate la timp au foarte mare grad de
vindecare, profilaxia trebuie ănţeleasă în sensul de a depista cancerul ăn primul stadiu în care
procentul în vindecare este aproape de sută la sută, sau cel mai târziu în stadiul II în care
vindecările se apreciază că pot atinge procente între 15 şi 30% din cei care prezintă o
afecţiune canceroasă.
În stadiile mai avansate, posibilităţile de vindecare sunt mult mai mici. Se vor face
controale periodice ginecologice şi se vor trata toate stările precanceroase, cervicitele cronice,
leucoplaziile sau displaziile care după tratament pot fi urmărite prin controale periodice
clinice şi paraclinice, citologia vaginală având un rol major. Se vor îndepărta factorii
infecţioşi şi carenţiali.
Tratament radiologic
Aplicat sub forma rőentgenterapie, telecobaltoterapie, acţionează fie direct prin
castrare care ca şi menopauza duce la oprirea hemoragiilor şi diminuarea în volum a tumorii,
fie direct endocavitar.
Are ca obiectiv sterilizarea tumorii primare şi a extinderilor ei regionale:
Dezavantaje:
 Metodă de tratament mutilant
 Este periculoasă în caz de erori de diagnostic
 Este greu de suportat de pacientă.
Contraindicaţii:
 Vârsta sub 45 ani
 Hemoragie abundentă
 Diagnostic incert
Tratamentul chirurgical
Când starea generală a pacientei nu permite o intervenţie chirurgicală.
 În stadiul 0 tratamenul este exclusiv chirurgical.
În stadiul I şi II tratamentul este atât chirurgical, cât şi radiologic. Intervenţia chirurgicală
se va face cât mia precoce în minim 4 săptămâni dupa radioterapie.
Postoperator se recomandă cobaltoterapie. Folosirea laparotomiei de control la 6-12 luni
postoperator a crescut procentul vindecărilor 11,4%.
Stadiile III şi IV beneficiază doar de tratament radiologic. În stadiul III unele cancere
tratate cu radium pot deveni operabile. În stadiul IV se recomandă curieterapie intracavitară,
precum şi chimioterapie şi imunoterapie.
În tratamentul neoplasmului de col uterin se execută toată gama de histerectomii totale,
mai mult sau mai puţin largi.
Metoda de tratament va fi aleasă în funcţie de:
 Aspectul şi localizarea tumorii, volumul şi complicaţiile existente.
 Vârsta femeii şi relaţiile cu perioada de fertilitate, activitate sexuală menţinută şi
menopauza.

2.8. COMPLICATII

a) Complicaţiile tratamentului chirurgical al cancerului colului uterin

Hemoragiile care survin prin lezarea plexurilor venoase ale fazei obturatorii sunt
destul de greu de stăpânit. Complicaţiile postoperatorii pot fi imediate şi tardive. O
complicaţie imediată este în primul rând complicaţia urinară.
Ca alte complicaţii: „seromul” superitoneal (colecţie limfatică în fosele obturatorii);
celulita pelviană, hematomul pelvian.
b) Complicaţiile tratamentului radioterapeutic ale colului uterin
1. Complicaţii care pot apărea în cursul tratamentului:
 complicaţii anatomice provenite ca urmare a extensiunii bolii saudatorită unor
tratamente anterioare;
 infecţii;
 leziuni ale pielii şi ţesutului cutanat;
 modificări sanguine;
 leziuni ale intestinului şi rectului;
 leziuni ale vezicii urinare;
 efecte asupra stării generale a bolnavei.
2. Complicaţii post-terapeutice ce pot apărea tardiv:
 modificări ale pielii şi ţesutului subcutanat;
 reacţii vezicale tardive; simptomele de menopauză;
 modificări osoase tardive; inflamaţii pelvine tardive