Sf�rsitul a venit fara de veste.

Esti fericita?
Vad ca porti inel...
Am �nteles.
Voi trage dunga peste
Nadajdea inutila. Fa la fel.
Nici un cuv�nt.
Nu-mi spune ca-i o forma,
Cunosc �nsemnatatea ei deplin.
Stiu,
voi aveti �n viata alta norma,
Eu �nsa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai c�nt �n versuri niciodata,
�n drumul tau mai mult
nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai �nteles.
A fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult...
nimic n-a fost.
�n vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi �nchipui ca puneai un rost.
Si totusi, totusi, c�teva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli.
Vedeam vazduhul flutur�nd de �ngeri,
Lumina-n seara mea de �ndoieli.
C�nd degete de Midas am pus magic
Pe frageda fiinta ta de lut,
Suna �n mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se �nalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenuncheate r�nduri submisiv
La soclul tau dumnezeisc asteapta
Sa le �ntinzi un z�mbet linistit
Spre sarutare adorata dreapta,
'Nainte de-a se sterge-n infinit.

Oh, de-am fi stat alaturi doar o ora,

Ai fi ramas �n auriul vis
Ca o eterna, roza aurora
De nenteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din �nt�mplare r�ndurile-acestea
�n care-as vrea sa fii
ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun: "Esti ca oricare..."
Dar nu vreau �n noroaie sa te bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau c�t haul,
Tu-mi vei ram�ne nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
Ce-l tine candid amintirea mea.
Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,
Te voi iubi mereu fara cuv�nt,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa c�nt.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara bl�nda si senina.

Iar c�nd viata va fi rea cu tine,

C�nd au sa te �mproaste cu noroi,
Tu fugi �n lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri am�ndoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te m�ng�i.
�n dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n visul tau dintai.
Iar de va fi
(cum tot simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi cur�nd,
C�nd glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din morm�nt.
Si dac-ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor �n tarna rece,
Pl�ng�nd �n noaptea mare,
tot mai mare...