Lp 6: DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL INFECŢIEI

Obiective:
1. însuşirea regulilor generale de prelevare a produselor patologice;
2. însuşirea metodelor microbiologiei clinice; avantaje şi dezavantaje.

Metodele microbiologiei clinice

a. metode directe – evidenţiază prezenţa agentului etiologic

Calitatea prelevatelor pentru examenul microbiologic

prelevate de bună calitate – rezultate utile posibile;
prelevate de calitate proastă – rezultate proste, periculoase pentru bolnavi,
bani risipiţi
a. alegerea prelevatelor şi momentul prelevării;
b. prelevarea probelor înainte de instituirea tratamentului antimicrobian;
c. prelevatele patologice trebuie să fie în cantitate suficientă;
d. prelevările trebuie făcute aseptic;
e. recipientele şi instrumentele indicate pentru prelevări trebuie să fie adecvate
scopului propus;
f. transportul şi conservarea probelor – trebuie să prezerve condiția inițială a
produsului patologic și viabilitatea microorganismului infectant;
g. buletinul de analiză – cererea de analiză .

● tehnici rapide:
I. examen microscopic direct:
1. controlul microscopic al calităţii prelevatelor contaminate (calcularea
scorului de calitate);
2. tipul reacţiei inflamatorii (frotiu din produs patologic colorat cu albastru
de metilen);
3. bacterioscopia (informaţii cantitative şi calitative).
II. reacţii Ag-Ac pentru depistarea antigenelor microbiene în
produsul patologic;
III. metode ale biologiei moleculare pentru detecţia acizilor
nucleici.

● izolarea microorganismului infectant: semnificaţia clinică a izolatelor:

1. în cazul prelevatelor necontaminate, microorganismul izolat este cel care
a determinat boala;
2. în cazul prelevatelor contaminate pe traiectul de
eliminare:
- microorganismul izolat nu aparţine microbiotei indigene a
traiectului de eliminare, atunci are semnificaţie clinică;
- microorganismul izolat aparţine microbiotei indigene a
traiectului de eliminare, atunci va avea semnificaţie clinică în
funcţie de 2 criterii : cantitate semnificativă şi asocierea
semnificativă a prezenţei microorganismului cu prezenţa
celulelor inflamatorii;

1
 3. în cazul prelevatelor din zone normal colonizate:
- se urmăresc numai microorganismele strict patogene care au
întotdeauna semnificatie clinică;
- pentru microorganismele condiţionat patogene implicarea etiologică
se stabieşte prin: - evidenţierea fenotipurilor patogene ale unor
bacterii;
- autoserodiagnostic.

b. metode indirecte – evidenţiază prezenţa răspunsului imun

● nespecifice: leucograma, formula leucocitară, VSH, CRP;
● specifice:
Indicaţii: - agent etiologic în situs inaccesibil prelevării;
- agent etiologic necultivabil;
- izolare imposibilă prin lacune ale anchetei epidemiologice;
- îndoieli privind semnificaţia clinică a izolatelor.
Dezavantaje: - rezultatele sunt dependente de capacitatea pacientului de
a dezvolta răspuns imun;
-necesită un anumit timp pentru apariţia Ac;
A. in vitro
1. diagnostic serologic - criterii de semnificaţie clinică a
anticorpilor izolaţi;
2. testul de detectare a producției de interferon gamma (IGRA)
pentru diagnosticul tuberculozei latente.

B. in vivo - intradermoreacţii.

Diagnosticul serologic = urmărirea răspunsului imun al pacienţilor la antigene ale

microorganismului infectant prin teste in vitro.
Criteriile de diagnostic serologic al unei infecţii acute:
a. pe două probe de ser prelevate în dinamică (serul I / acut şi serul II / de
convalescent, recoltate la interval de 1014 zile)
● seroconversia = absenţa anticorpilor în prima probă şi apariţia lor în
cea de a doua
● dinamica semnificativă = creşterea de cel puţin patru ori a titrului
anticorpilor în a doua probă de ser faţă de prima
b. pe o singură probă de ser
● titrul semnificativ
● dozarea anticorpilor IgM (anticorpii răspunsului imun primar)
- diagnosticul unei infecţii acute/ recente
- diagnosticul precoce al unor infecţii congenitale

Testul de detectarea a producției de interferon gamma (IGRA) pentru diagnosticul

tuberculozei latente.

2
Principiu: evidențiază producerea de gamma interferon de către limfocitele T
efectorii, ca răspuns la stimularea de către proteinele micobacteriene specifice
pentru complexul Mycobaterium tuberculosis (ESAT-6, CFP-10, TB 7.7*).
Indicaţiile testului: poate fi folosit în toate situaţiile în care este utilizat în mod
obişnuit testul la tuberculină:
● suspiciune clinică şi radiologică de tuberculoză activă;
● contacţii pacienţilor cu forme contagioase de TBC;
● screening-ul persoanelor cu risc crescut: personalul din unităţi sanitare și
instituţii de îngrijire, persoane provenite din medii cu igienă deficitară.

Intradermoreacţiile
- reacţii de sensibilizare - sensibilitatea de tip întârzâiat apare în infecții
cu microorganisme facultativ intracelulare. Sensibilitatea de tip
întârzâiat apare după cca 4 săptămâni de la debutul infecției și persistă
pe toată durata evoluției infecției latente sau cronice.
- reacții de neutralizare – intradermoreacția Schick prin care se
urmărește receptivitatea la difterie.

Bibliografie:

D. Buiuc. Microbiologie medicală, 2003, ”Diagnosticul de laborator al infecției”, pag

356 – 372.

În sală se găsesc:
- recipiente recoltare produse patologice caracteristice pentru cele mai
frecvente boli infecțioase.
- modele buletine de analiza.

*Nota (numai pentru cadrele didactice): ESAT-6, CFP-10 și TB 7.7. sunt trei antigene
cu un potențial major de diagnostic: aceste antigene sunt utilizate în prezent în
testele IGRA, cum ar fi QuantiFERON care măsoară producția de interferon-gamma
din limfocitele T sensibilizate. Sunt antigene prezente la M tuberculosis, M africanum
și tulpini virulente de M. bovis (dar nu și la tulpini nevirulente de M. bovis -BCG) sau
micobacterii atipice (cu mici excepții). Prin utilizarea lor în paralel crește
specificitatea testului care poate selecta dintre pacienții cu infecții latente, pe cei cu
potențial de a dezvolta infecții active.