Soarele este steaua aflată în centrul Sistemului nostru Solar.

Masa totală a Pământului, a tuturor

celorlalte planete, asteroizi, meteoroizi, comete precum și a prafului interplanetar care orbitează în
jurul Soarelui, reprezintă abia 0,14% din masa întregului Sistem Solar, în timp ce masa
Soarelui reprezintă 99,86%. Energia provenită de la Soare (sub forma luminii, căldurii ș.a.) face
posibilă întreaga viață de pe Pământ, de exemplu prin fotosinteză, iar prin
intermediul căldurii și clima favorabilă.

Cromosfera și coroana sunt învelișurile exterioare ale Soarelui. Ele formează așa-numita atmosferă

solară. În mod obișnuit nu le vedem, pentru că sunt mult mai puțin luminoase decât fotosfera.
Cromosfera se ridică până la 5.000 km de suprafața Soarelui. Ea este acoperită de mici jeturi
dinamice de gaz foarte cald, spiculii (sau spicule). Temperatura ei crește o dată cu altitudinea: în
vârf, ea atinge 20.000 °C. Coroana, care îmbracă atmosfera, se diluează treptat în spațiu și nu are o
limită exterioară bine definită. Ea este foarte rarefiată, dar extrem de caldă: temperatura sa
depașește 1 milion de grade. Cu ajutorul instrumentelor speciale, din timp in timp se observă că
anumite regiuni ale cromosferei devin deodată foarte strălucitoare: acestea sunt erupțiile solare. În
urma acestora apar jeturi imense de gaz, protuberanțele, care au aspectul unor filamente
întunecate. În afară de acestea, un flux de particule foarte rapide părăsește Soarele prin coroană în
mod permanent. Acestea sunt vânturile solare. Desigur, interiorul Soarelui nu poate fi văzut, dar
studierea suprafeței și a straturilor sale exterioare oferă astronomilor informații despre structura sa
internă. Ea conține toate elementele simple identificate și pe Pământ, dar 98% din masa sa este
formată din hidrogen și heliu (73% hidrogen și 25% heliu).