TEXTUL EPISTOLAR

A.

București, April 1882

Dulcea şi drăgălaşa mea copilă,

De ce-mi eşti aşa de tristă şi de demoralizată, de ce doreşti „Eternitatea“  – tu, odorul meu cel drag.
Tu, Veronicuţa mea, unica şi draga mea Veronică?
Se pare că scrisoarea ta cea din urmă s-a pierdut la poştă, sau că s-a pierdut a mea. Duminecă am
început a mă muta; îţi spun drept, o adevărată boală, încât o săptămână de zile nu mă mai desobosesc din
acest chin. Totul e în cea mai cumplită desordine unde m-am mutat, încât ar trebui să mai treacă vro două
zile până să-mi aranjez mulţimea de cărţi şi să-mi deosebesc chaosul de zi, vechiturile şi pergamentele de
odaia ce ţi-o gătesc ţie.Nică, îndată ce pot îţi trimit bani de drum şi o să pot foarte curând. De aceea, te rog,
te rog, sărutându-ţi mâinile tale cele mici şi dulci, să nu te superi şi să îngădui puţin, foarte puţin, căci ne
vedem curând.Scrie-mi repede că te-mpaci cu aceste câteva zile; scrie-mi că eşti îndestul de gentilă ca să nu-
ţi mai faci gânduri negre şi să te întristezi degeabă; scrie-mi că eşti Nicuţa mea cea veselă şi că nu-ţi doreşti
moartea, ci viaţa, viaţa împreună. Am atâta de declarat faţă de tine, şi desigur vina mea cea mai mare este
însăşi natura mea. Este că un om greoi, nepractic, lipsit de toate a îndrăznit a iubi o floare drăgălaşă ca tine,
făcută pentru a trăi în lumină şi veselie. Tristeţa caracterului meu se reflectă şi asupra ta şi fără să voi,
nenorocesc eu singur pe unica fiinţă care-o iubesc din toată inima şi cu toată sfinţenia.
Fii cuminte, Moţi, şi nu te supăra – în curând, în curând punem capăt durerilor noastre.
Al tău,
Emin

P.S. Adresa mea nouă: București, Calea Victoriei N. 67, etaj I

B.

Vorbește-ncet, urmează înainte Tu, idol scump și dulcea mea lumină,

Cu glasul tău, izvor de mângâiere,
Căci vorba ta-i ca lamura de miere
Și înțelesul ei e prea cuminte.
Să pot să te privesc în veci - n-aș cere
Nimica alta, o, bun înger sfinte,
Când ochii tăi îmi spun fără cuvinte
Și-arată milă, dragoste, durere.
Rămâi în brațul meu întotdeuna,
Căci ție sufletu-mi numai se-nchină.
Vorbește-ncet, privește-mă întruna,
De chipul tău viața mea e plină,
Pot fi minuni, ca tine nu-i niciuna.
(Vorbește-ncet, Mihai Eminescu)

1. Prezintă structura celor două texte citate.

2. Precizează tema celor două texte.
3. Explică sensul secvenței să te privesc în veci
4. Explică semnificația a două figuri de stil diferite identificateîn prima strofă a textului B.
5. Comentează a doua strofă a textului B ca dublă declarație de dragoste (a lui – a ei).
6. Transcrie sintagme prin care este caracterizată ființa iubită în cele două texte citate.
7. Identifică în cele două texte citate mărci ale adresării directe.
8. Transformă textul B într-o scrisoare adresată de poet Veronicăi Micle, respectând convențiile textului
epistolar.