Lirica modernistă se concretizează în jurul cenaclului

sburător condus de Eugen Lovinescu

La nivel compozițional cele două strofe inegale (16 si 4 versuri) Tehnica ingambamentului
se organizează în doua unități logice-marcate prin "decupajul"
strofic, reunind patru secvențe poetice. Curentul ia amploare în secolul XX când coexistă cubismul
francez, expresionismul german, futurismul italian
Ritmul poeziei este iambic. Compoziție În secolul XIX devine o mișcare amplă care se dezvoltă în
Rima este împerechează și oferă muzicalitate textului două sensuri
curent literar raportat la tradiție și elemente conservatoare
Încadrare Modernism
2 planuri lirice Se învârte în jurul esteticii urâtului
Structură
primul plan corespunde primei strofe, are 3 secvențe Arii semantice noi
care înfățișează creatorul și creația
concepția autorului despre propria scriere
al doilea plan este planul obiectiv, exterior Specie literară creatorul se jertfește pentru arta sa
identificat în a doua strofă; conține universul,
mondanul intr-un urât existențial ce domina ființa. creator=cel care se jertfește pentru arta sa
Artă poetică creația=calofilă/anticalofilă
Secvență de debut ce surprinde în primele 7 versuri condiția lumea=urâtul existențial
neobișnuită a creatorului care se jertfește într-un spațiu
închis carceral.
Secvența I:
"Le-am scris cu unghia pe tencuială Titlul creează o metaforă emblematică argheziana a degradării
Claustrarea este involuntară "Le-am scris cu unghia pe Pe un părete de firidă goală, umane cu ajutorul oximoronului prin care se alătură frumusețea
tencuială", iar jertfa creatoare este înfățișata ca mit al creației efemera a vegetalului "flori" cu substantivul "mucigai"
Pe întuneric, în singurătate
într-o varianta modernă, în izolare "Pe un părete de firidă
Cu puterile neajutate "Flori de mucigai" amintește de "Fleurs du mal", volumul lui
goală, /Pe întuneric, în singurătate".
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Titlu Baudelaire, numai ca poetul român înlocuiește termenul estetic
Aspectele dominante ale secvenței sunt reprezentate de un Care au lucrat împrejurul "răul" cu un simbol estetic "mucegaiul", ilustrând astfel urâtul
scenariu epic ce imaginează actul creației într-un univers Lui Luca, lui Marcu și lui Ioan" existential.
urât, carceral. Astfel "întunericul" și "singurătatea" devin
metafore ale condiției umane într-un urât, ale ființei izolate, Titlul operei deschide volumul cu același nume și valorifica estetica
captivă, care nu poate fi oprită din creație. uratului, împrumutată de la poetul francez Charles Baudelaire

Noaptea este proiectată în cosmos prin raportarea la părinții alcătuit din două substantive
textelor biblice, sacre. Creatorul care scrie cu unghia pe Sens propriu
perete se distanțează de marii apostoli prin absența "Floare" reprezintă viața care palpită urâtul existențial
iluminării, a harului divin sau al muzei, el este creatorul care "Mucigai" reprezintă însuși urâtul existențial
vorbește despre urâtul existențial cu unghia în "firidă goală",
"Florile" reprezină luminiscențe în urâtul existențial, fiind o rază
mai mult cu "puterile neajutate" sfidând parcă legile scrierii.
Flori de mucigai de speranță și un simbol al frumuseții
Metaforele finale "nici de taurul", "nici de leul", "nici de
vulturul" marchează idealul creatorului de a atinge de Tudor Arghezi oximoron
Sens propriu
perfecțiunea "Lui Luca, lui Marcu și lui Ioan" Mal=răuul existențial din punct de vedere etic
Titlul face trimitere la textul "Fleurs de Mal"
"Flori de mucigai" este o metaforă emblematică pentru urâtul
Ilustrează estetica urâtului prin simbolul gropii, motive biblice: leul, vulturul, taurul existențial
metaforă a condiției umane care sugerează teluricul jertfa creatoare

Prin apelul la sfera senzorială care accentuează Motive creației

imaginea omului ca fiinţă biologică motive moderne: stihurilot, scrumului, gropii
menirea poetului de a scrie nu numai despre lumina
spiritului omenesc, ci mai ales despre limitele condiţiei Secvența a II-a tema conditiei creatorului
sale de fiinţă biologică Temă
tăierea unghiei
Stihurile fără an situează într-un prezent perpetuu,
general valabil, setea de viaţă a omului şi foamea lui de Se dezvoltă pe baza unui pretext epic
ardere până la mistuire.
tentativa eşuată de a scrie despre urâtul existenţial în
readuce eul creator în centrul canoanele clasice cu unghia îngerească.
Secvanța a IV-a
discursului, surprinzând actul
trudnic al creaţiei imaginea stilizată a unui univers exterior ostil, străin şi
Secvența a III-a agresiv, aparţinând preatârziului şi departelui:
„unghia îngerească”, simbolizează
scriitura serafică, delicată, turnată în tiparul acestui tragic univers, în care omul este prizonier fără şansa
frumuseţii şi al perfecţiunii poetice evadării, provoacă acea suferinţă care se cere exprimată în
cuvânt
Scriitura anticalofilă, voit „stângace”
Opţiunea finală a eului poetic (Şi m-am silit să scriu...) echivalează
unghiile de la mâna stângă cu un act de revoltă, cu un gest de sfidare a lumii ostile, prin act
creator, prin jertfă de sine.