Tudor Arghezi– Testament
Creator al unui univers poetic de o frapantă originalitate, Tudor Arghezi, se impune în
prima jum. a sec. al XIX lea, ca un artist cu o viziune unică în literature română. Ilustrând
modernismul interbelic, poetul a avut o contribuție remarcabilă la înnoirea lirismului
românesc, atât prin problematica, dar și prin mijloacele artistice folosite.
Poezia ,,Testament,, deschide primul volum al autorului, apărut, sub titlul,,Cuvinte
potrivite,, în anul 1927. O primă trăsătură care atestă apartenența poemului la modernism
este utilizarea și amestecul tuturor registrelor stilistice, sunt prezente
arhaisme,,plăvani,hrisov,sarici,,regionalisme,,făcui,grămădii,,neologisme,,canapea,obscure,
, termini religioși,,Dumnezeu,Domnul,, și termini din limbajul popular,,bube,zdrențe,,
O a doua trasatura care atesta apartenenta poemului la modernism este incalcarea regulilor
prozodice, poezia fiind structurata in sase strofe cu un numar inegal de versuri. Rima este
împerecheată iar măsura este variabilă, fiind cuprinsă între 9-11 silabe.
Titlul poeziei are o dubla acceptie; una denotativa si una conotativa.
In sens denotativ, titlul desemneaza un act juridic prin care o persoana isi exprima dorintele
ce urmeaza a-i fi indeplinite dupa moarte, mai ales privind transmiterea averii sale.
In sens conotativ, titlul face referire la faptul ca truditorul cuvintelor, poetul, lasa mostenire
creatia sa urmasilor cititori.
Poezia ,,Testament,, este o arta poetica deoarece autorul isi exprima propriile convingeri
despre arta literara, despre menirea literaturii, despre rolul artistului in societate.
Tema poeziei este centrata pe importanta care revine creatiei literare si care este
considerata a fi “mostenirea” cititorilor, carora le revine rolul de a duce mai departe ceea ce
poetul a talcuit la vremea sa si de a dezvolta aceasta “mostenire literara” pe cat posibil.
Incipitul poeziei atestă lirismul subiectiv și cuprinde primele două versuri în
care se concentrează ideile de bază a întregii poezii, și anume, importanța
operei, truda creatorului, poetul sfidând limitele timpului prin creație.
Adverbele de negație (“nu”) sugerează importanța moștenirii.,,Nu-ti voi lăsa
drept bunuri, dupa moarte,/Decât un nume adunat pe-o carte,,
În ultimele trei versuri, eul liric se exprimă simbolic prin metafora robului, a
truditorului care își încredințează întreaga opera Domnului, adică cititorului.
Modestia artistică evidențiază o exprimare ceremonioasă deoarece relația
dintre cei doi presupune un gest de prietenie reciprocă și un act nobil de
încredere.
Simetria incipit-final iese în evidență prin preluarea pronumelui “ți”, marcă a
adresării directe, prin formularea ceremonioasă “Domnul”, sugerând respectul
arătat cititorului.
Evoluţia spirituală este simbolizată prin instrumentele proprii muncii fizice,
„sapa” şi „brazda”, omenirea progresând către o activitate intelectuală,
„condei”, „călimară”: „Ca să schimbăm acum, întâia oară, / Sapa-n condei şi
brazda-n călimară”. Inovaţia stilistică este punctată prin valorificarea estetică a
cuvintelor, cărora le dă o nouă semnificaţie, întrucât cuvântul este, în viziune
argheziană, atotputernic: Veninul strâns l-am preschimbat în miere, / Lăsând
întreagă dulcea lui putere”.
În poezia ,, Testament,, sunt prezente numeroase figuri semantice, care
nuanțează și sporesc puterea de evocare a imaginilor, potențând considerabil
realitatea prezentată. Epitetul dublu,,durerea noastră surdă și amară,, ,
oximoronul,,izbăvește pedepsitor,, , inversiunea ,, iscata-mi,, , toate contribuie
la expresivitatea deosebită a textului. Metaforele sunt frecvente și creează
imagini vizuale,,cenușa morților din vatră,, , auditive,, durerea….o-ngrămădii
pe-o singură vioră,, , gustative ,, veninul strâns l-am preschimbat în
miere,,Enumerația,, Din bube,mucegaiuri și noroi,, completată de versul,,
Iscata-mi frumuseți și prețuri noi,, constituie fraza-cheie a textului,
promovândus-se astfel idea că în artă nu există urât sau frumos, că în artă
urâtul nu are nici un sens, că numai exprimarea artistic greșită poate genera
urâtul, numai tehnica artistică lipsită de talent poate duce la realizarea unei
opere literare inestetice.