Atentie la repere!

GENUL LIRIC
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte în care să
prezinți tema și viziunea despre lume reflectate într-un text poetic-
interbelic/ romantic.../ studiat/ text apartinand......
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
R1- evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului
poetic studiat într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o
orientare tematică;
R2- prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și
viziunea despre lume din textul studiat;
R3-ilustrarea a două elemente de compoziție și de limbaj ale textului
poetic studiat, semnificative pentru tema și viziunea despre lume( de
exemplu: imaginar poetic, titlu, relații de opoziție și de simetrie, motiv
poetic, laitmotiv, figuri semantice/tropi, elemente de prozodie etc);
Notă
Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.
Pentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru
fiecare cerinţă/reper).
Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților
componente – introducere, cuprins,
încheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză
și de argumentare – 3 puncte;
utilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2
puncte; așezarea în pagină,
lizibilitatea – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să
aibă minimum 400 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.
 “Joc secund”
de Ion Barbu

Perioada interbelica romaneasca se caracterizeaza prin efervescenta

culturala ce cuprinde cu precadere toate domeniile artei. Literatura este
reprezentată, în mod exemplar, de Ion Barbu și se definește prin cultivarea
unei poezii filozofice, de meditație estetică și existențială, prin înnoirea
tematicii, a viziunii și a limbajului poetic, prin inovarea sintaxei poetice, prin
diversificarea registrelor stilistice și a elementelor de versificație.
Ion Barbu, poetul-matematician, s-a remarcat printr-o viziune originală,
în care poeziile sale "au un sens univoc, precis, îmbrăcat in metafora, tinzând
să instruiască despre adevărurile ultime” (Marin Mincu).
Opera literară "Joc secund”, publicată în volumul de la care, ulterior
ediției princeps din 1930, a preluat și titlul, este o arta poetică modernă (R1) a
etapei ermetice a poetului, deoarece prezinta conceptia sa despre menirea
creatorului și a artei sale în univers. Un vers citat din creația poetului francez
Stéphane Mallarmé “n-ar fi decat pentru a va da ideea” devine motto al
volumului prin care poetul infirma exprimarea goala a sentimentului, refuzarea
poeziei confesive, care devine trăsătură definitorie a capodoperei omonime
autoreferentiale din deschiderea sa.
Compozițional, ea este alcatuita din doua catrene ce constituie doua
parti distincte: prima secvența esentializeaza trăsăturile poeziei ermetice, pe
cand cea de-a doua prezinta efortul sisific al artistului în realizarea acesteia.
In prima strofa, aspirațiile artistului, plasate in atemporalitate prin
substantivul “ceas”, sunt sugerate de metafora "adancul acestei calme creste”,
care pune în lumină inaltarea în lumea ideilor pure, în sensul pe care Platon îl
dădea acestui concept "Arta, ar fi, deci, o rasfrangere la puterea a doua a
realității”. Epitetul "calmă” și metafora "mantuit azur” trimit la trairea
profundă, armonioasa, pe care o cunoaște artistul în momentul atingerii
idealului.
Motivul modernist (R1) al "oglinzii”, reluat ulterior prin metafora "in
grupurile apei”, trimite la ideea poetică (R2) a sufletului uman ca mediu perfect
de reflectare, de transfigurare a lumii reale, relative, într-o lume ideala, a
ideilor de natura transcendentă, unde se naște poezia. Utilizarea verbului la
gerunziu din secvența "Taind pe inecarea cirezilor” sugerează preocuparea
poetului pentru suprimarea elementelor profane ale realității, a formelor
inutile, superficiale. Poezia se vrea a fi, după cum o sugerează și metafora din
titlu, o sublimare a realității în idee, un joc superior al spiritului, "un joc
secund”, ceea ce presupune și un joc prim, mai puțin “pur”, acesta fiind
existența umană.
Liberă de orice constrângeri, poezia este atat un joc al fanteziei, unul
complicat, al intelectului, care-l transformă pe artist într-un homo ludens și un
homo faber în același efort creator. Comparatia "mai pur” subliniază procesul
de transfigurare sisifica prin spirit pe care il presupune creația majoră în
perspectiva barbiana (R2).
Cea de-a doua secvență se deschide cu ultima definire metaforică a
creației ca "Nadir latent”. Expresia extrem de plastică aduce o nouă
semnificație: poezia presupune inițiere, profunzime, nu doar din partea
creatorului ce adanceste cunoașterea prin arta sa, ci și a cititorului. Rostul
creatorului modern (R1) este de a transforma cuvintele banale în arta și de a
proiecta în spațiul poetic, prin catharsis, o serie de aspecte din realitate, de a
reda armonios esența lumii, de a capta o imagine primordială a universului pe
care sa o faca sensibilă prin viziunile sale, fapt sugerat prin metafora "harfe
resfirate”. Arta este, pentru poetul-matematician, "un zbor invers” spre
esențele nevăzute ale lucrurilor.
Semnificativă pentru imaginarul poetic barbian (R2) este ampla
comparatia din versurile finale ale poeziei "ascuns, cum numai marea /
Meduzele cand plimba sub clopotele verzi” pare sa facă trimitere din nou la
obscuritatea ideilor poetice prin metafora meduzelor, dar și la imaginea
poetului trasformat în Hermes din Orfeu. Epitetul "verzi” din metafora
clopotelor reprezinta semnul renașterii artistice, dar și un elogiu adus
frumuseții lumii și al creației.
Caracterul modernist al textului (R1) se remarcă prin utilizarea unui
limbaj în care domina neologismele și termenii științifici din domenii precum,
matematică, astronomie "nadir”, "latent”, "dedus”, "însumarea”, "grupuri”. Se
observă folosirea infinitivelor lungi "înecare, însumare”, forme care exprimă
efortul ieșirii din imediat, din contingent. Fiecare strofă e redusă la o singură
frază, cea dintâi fiind eliptică de predicat. Limbajul artistic se bazează așadar pe
maximă concentrare, pe renunțarea la tot ce e inutil. Criticul literar Tudor
Vianu afirmă că "nu exista alt poet român care sa spuna mai mult în mai puține
cuvinte”. De asemenea, poetul folosește structuri eliptice ("intrată în oglindă
prin mântuit azur”), inversiuni ("calme crește”) și dislocări de frază ("Din ceas,
dedus adancul...”), ce transforma poezia într-un labirint.
 Poemul "Joc secund” de Ion Barbu este, așadar, o opera programatică de
referinta a perioadei interbelice românești. Acesta impresionează prin
incifrarea comunicarii poetice, în care poezia este pură, a esențelor, a ideilor,
plină de simboluri greu descifrabile, inversiuni topice stridente, cu predicatul
eliptic, o lirică destinată numai "celor aleși”. Nicolae Manolescu afirmă despre
Ion Barbu că este poetul care "a împins poezia românească spre o experienţă
esenţială, nemaicunoscută până atunci (...) pură relevând inefabilul, poezia e
abstrasă din timp, adică din contingent, şi, deşi pleacă din viaţă dintr-o emoţie
umană, ea nu se confundă cu viaţa, constituindu-se ca un univers secund,
posibil.”