„Joc secund”

de Ion Barbu

1.Modermismul este o orientare literara initiata in literatura romana de Eugen Lovinescu a

carui doctrina porneste de la ideea ca exista un spirit al veacului care impune procesul de
sincronizare al literaturii romane cu literatura europeana.
In genul liric, principala inovatie pe care modernismul o aduce la nivelul continutului este
poezia de idei.
In centrul oricarei poezii moderne exista o metafora simbol de intelegere, careia depinde
descifrarea intregului text. Rolul model poetic este bazat pe accente afective, iar sintaxa poetica
recurge de cele mai multe ori la tehnica ingambammentului si la versul liber.
Sfecific modernismului este de asemenea puternicul subiectivism care reiese din viziunea
supra lumii ce are drept repere un univers existential modern cu simboluri culturale-filozofice si
stiintifice. Apar influente expresioniste, poezia devine ermetica iar emotia este intelectualizata.

2.In acest curent literar, un loc aparte il ocupa creatia lui Ion Barbu, pseudomul literar al
matematicianului Dan Barbilian.
Poezia modernista a lui Ion Barbu nu este usor de inteles, presupune un efort intelectual,
participare creatoare din partea cititorului.
Criticul literar Tudor Vianu il considera pe Ion Barbu un poet ermetic prin maxima concizie a
stilului, caracterul eliptic al expresiei, asociatiile stiintifice, matematice dau de asemenea, o nota
specifica poeziei sale.
Prima etapa, cea parnasiana, cuprinde poezii considerate de autor „exercitii de vigitatie”
precum „lavra”, „muntii” ce descriu peisaje mineralizate, evoca zeitati mitologice sau surprind
anumite procese de constiinta intr-o perfectiune formala a versurilor.
Etapa baladic-orientala cuprinde poezii cu un caracter narativ sau descrisptiv care evoca o
lume de inspiratii autohtona sau orientala precum: „Dupa melci”, „Doamnisoara Hus”, „Riga
Cripto” si „lapona Enigel”.
Ultima etapa ermetica se caracterizeaza prin tendinta de maxima esentializare si
intelectualizare si este reprezentata de poezii precum: „Oul dogmatic”, „Timbru” si „Joc
secund”.
Reprezentativ este volumul „Joc secund” publicat in anul 1930, volum care se deschide cu
poezia „Din ceas dedus” al carei titlu este inlocuit de editori in 1964 cu titlul volumului.
Poezia are caracter de arta poetica si apartine modernismului.
 3. Este o arta poetica deoarece autorul isi exprima propiile convingeri despre arta literara,
menirea literaturii si despre rolul artistului in societate.
Este o arta poetica moderna prin intelectualizarea emotie, ermetizarea limbajului.
Tema ilustreaza conceptia despre creatia, idea auto-cunoasterii si idea lumii purificate prin
reflectarea in oglinda.
Motivele literare care ilustreaza tema sunt: „oglinda” care ofera o imagine ideala asupra lumii
inconjuratoare, motivul orfic (intreaga natura se reorganizeaza dupa cantecul lui orfeu),
„zborul”(sugereaza aspiratia spre inalt a omului superior) motivul marii(matrice a vietii).

4. Textul impresioneaza din punct de vedere compozitional si se caracterizeaza prin

rafinament.
Titlul, element paratextual, este o modaliatte de identificar a unei craetii literare. In cazul de
fata, titlul, are o structura analitica. Cuvantul „joc” sugereaza o combinatie a fanteziei libera de
orice tendinta practica iar asocierea adjectivului „secund” plaseaza jocul in zona superioara a
esentelor ideale. Prin urmare, arta, este un joc secund, o reflectare ideala a realitatii, purificata
esentializata si sublimata. Daca lumea este jocul Creatorului, al divinitatii. Poezia este un joc
secund al poetului.
Primul vers al strofei 1 contine epitetul metaforic, situat in inversiune „calma creasta”, figura
de stil ce desemneaza lumea creatiei artistice plasata in atemporalitate. Reprezentativa in acest
sens este secventa „din ceas dedus”.
Eul liric restrange spatiul poetic la o lume purificata pana la a nu mai oglindi decat figura
spiritului nostru.
Poezia este un proces exclusiv intelectual, „un joc secund mai pur” ca manifestare stricta in
care se reflecta realitatea. Lumea se subtiaza pentru a se se dematerializa, este redusa la esente,
poezia trebuie sa exprime la fel ca geometria raporturile ascunse abstracte ale universului.
Strofa a2a continua transformarea veacului prin accederea la „Nadiz Latent”, sugerand
conceptia matematica a lui Barbu despre creatia lirica.
Daca lumea reala traieste sub zenit in obiectivitate poezia traieste sub sensul nativului in
reflectare.
Poezia este simbolizata prin metafora „harpe rasfirate”. Poetul ascunde in cuvinte cantecul lui,
creatia, asemenea marii care isi ascunde cantecul sub clopotele verzi ale meduzelor.
Particularitatea limbajului oricarei creatii literare este expresivitatea. In cazul de fata,
expresivitatea are surse multiple la nivel morfologic, sintactic,lexical.
Ambiguitatea si innoirea limbajului artistic, tendinta catre abstractizare se observa in asintaxie,
in faptul ca ambele strofe se reduc fiecare la cate o singura fraza. Prima strofa este eliptica de
predicat pe cand a doua include coordonari si subordonari de propozitii.
 La nivel lexical se observa prezenta termenilor abstracti, familiari matematicianului si firesti
in limbajul stiintific: „nodir”, „dedus”, „latent”, „insemnarea”.
De asemenea se intrepatrund campuri lexicale alor unor lumi diverse acoperind fatete ale
realului: terestra(„creste”), celesta(„zbor”, „nadir”) si acvatica(„meduza”, „apa”, „mare”).
La nivel stilistic este de remarcat prezenta modernista pentru metafora, ce justifica incifrarea
textului.
Reprezentative sunt metaforele: „ceas dedus”, „nadir latent”, „harpe rasfirate”.
5.In concluzie poezia „Joc secund” de Ion Barbu este un experiment de limbaj, o arta poetica
apartinand modernismului si ermetismului fiind greu accesibila publicului larg. Dorinta autorului
este insa aceia de a construi ca in matematica, formule capabile sa exprime adevarurile profunde
ale universului.