Condacul "Fecioara astazi"

"Fecioara astazi" este o creatie privilegiata a imnografiei Rasaritului crestin. Privilegiata prin
autor - marele Roman Melodul -, prin geneza ei miraculoasa, prin locul pe care il ocupa in
poezia bizantina, dar fireste, in primul rand prin mesaj si frumusete. Putine alcatuiri ale
literaturii universale cuprind o asemenea densitate de paradoxuri, evocarea atator fapte mai
presus de fire si de intelegere, prilejuite de suprema Teofanie a intruparii Logosului si
exprimate cu atata economie de cuvinte, in numai 12 versuri.

     Petre Vintilescu ne precizează până și noaptea în care a avut loc minunata întâmplare ce va
pune început frumoaselor preocupări ale lui Roman Melodul. După cum am relatat mai sus (p.
5), Maica Domnului i s-a arătat lui Roman în noaptea dinspre sărbătoarea Nașterii Domnului
și i-a dat să înghită un sul, iar când s-a trezit a mers în biserica din Cyr și a cântat frumosul
condac Fecioara astăzi pre Cel mai presus de ființă naște, și pământul peștera Celui
neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc, iar magii cu steaua călătoresc. Că pentru
noi s-a născut prunc tânăr, Dumnezeu    cel   mai   inainte   de  veci.

Nouă ni s-a păstrat în cărțile de cult acest condac redus numai la două strofe din poemul pe
care Roman l-a compus la sărbătoarea Nașterii Domnului. S-a găsit în întregime acest
condac/poem într-un Tropologhion (carte de cântări și tropare) pe care cardinalul Pitra l-a
consultat în stare de manuscris într-un codice din sec. XI.

Poemul are 24 de strofe: “strofa întâi reprezintă punerea în scenă a personajelor și descrierea
locului: copilul-Dumnezeu, Fecioara Maria, îngerii, păstorii, magi, peștera. Apoi poetul salută
Betleemul, casa pâinii, pământul în care s-a dezvoltat neamul lui Iesei etc… apoi Maica
Domnului se adresează Cuvântului Întrupat, împăratului culcat în iesle, părăsit într-o peșteră
străină. Magii se înfățișează… descriind Persia și Orientul păgân… își prezintă darurile
însoțite de rugăciuni pline de unilințe. Fecioara mijlocește și cere har și mântuirea lumii, în
schimbul comorilor aduse de magi și a închinării păstorilor”. Celor 24 de strofe le este comun
refrenul sau aclamația care apare de 24 de ori, deci ca aranjare în text apare după fiecare
strofă. Acest refren reamintește personajul principal si tema poemului, nașterea Fiului. În
continuare Dulce-Cântărețul elogiază Nașterea Domnului și pe Maica Domnului ca cea care
L-a născut pentru mântuirea lumii, însă din acest condac, de o frumusețe aparte, ni s-a păstrat
numai prooda (cuculionul) “Fecioara astăzi…”.
            Dacă insistăm puțin asupra textului condacului Fecioara astăzi… observăm
profunzimea ideilor: cuvântul astăzi exprimă prezentul continuu, nu e o promisiune a ceva din
viitor, asemenea profețiilor vetero-testamentare, ci e un “hic et nunc” ce se repetă în fiecare
an. Fecioara Teotokos naște pe Cel mai presus de ființă, iar pământul îi aduce ca dar o
peșteră. Mai mult decât atât, evenimentul transcende limitele peșterii și capătă proporții
cosmice: “îngerii cu păstorii slavoslovesc, iar magii cu steaua călătoresc”. Motivul și scopul
întrupării Fiului e unul cât se poate de clar: pentru mântuirea noastră, căci pentru NOI S-a
născut Pruncul tânăr, Care era mai înainte de veci. În acest fel Roman prezintă credincioșilor
pricina întrupării Domnului ca fiind împlinirea făgăduințelor făcute de Dumnezeu, prin
proroci, poporului Său. Trebuie să precizăm că prooda Fecioara astăzi… nu e singurul text
compus de Roman Melodul care ni s-a păstrat, ci e singurul text din condacul ei, însă mai
avem păstrate și alte imne referitoare la Nașterea Domnului. Merită expuse câteva dintre
acestea pentru a savura frumusețea sărbătorii pe care ele o exprimă:

a)      Sfântul Roman înfățișează răspunsul magilor înțelepți ai Orientului: “nouă întocmai
Baalam ne-a arătat înșelesul cuvintelor pe care le-a prorocit zicând că o stea va răsări, o
stea ce va stârpi toate prorocirile și povestirile, o stea ce va acoperi parabolele înțelepților,
vorbele și enigmele lor…”.

b)      în altă strofă tot magii afirmă, comparând evenimentul cu cele întâmplate poporului
evreu: “Steaua peste tot înaintea noastră mergea, precum Moisi ce înaintea voastră toiagul
purta, răspândind în jur lumina cunoașterii dumnezeiești. Voi odinioară cu mană  ați fost
hrăniți și din stâncă apă ați băut… noi am fost hrăniți cu bucuria Sa…”

c)      cauza venirii în lume a Mântuitorului, Dulce-Cântărețul o exprimă și mai clar într-un
imn aparte, poate cel mai frumos și mai rafinat alături de Fecioara astăzi…: “Eu în scutece
sunt înfășat din pricina acelora care odinioară haine de piele au îmbrăcat; și o peșteră Mă
desfată din pricina acelora care au urât desfătările Raiului, îndrăgind stricăciunea păcatului.
Porunca Mea dătătoare de viață ei încălcând-o, Eu pe pământ am coborât pentru ca ei viață
să aibă”[32].

Imnul de la subpunctul c) prezintă cea mai scumpă ideea a Ortodoxiei (întruparea lui Hristos
pentru noi și a noastră mântuire) ideea, dogmă defapt, discutată și explicată și de alți Părinți ai
Bisericii. Sublimul întrupării Domnului ca eveniment cosmic, este răspunsul la neangajarea
omului (prin căderea în păcat) la dialogul și comuniunea cu Dumnezeu.