Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Periodizare
Imbinarea dintre elemente se traduce prin pastrarea unei structuri arhitectonice medievale,
gotice, peste care se va suprapune o gramatica ornamentala noua. Deci, schimbarea se va
petrece mai rapid din punct de vedere al motivelor si elementelor decorative prin patrunderea
arcurilor semicirculare, coloanelor cu capitele clasice, dorice, ionice sau corintice,
frontoanelor, corniselor decorative, plafoanelor drepte, loggiilor, ancadramentelor
dreptunghiulare pentru usi si ferestre etc.
Exemple:
De asemenea, se fac incercari tot mai evidente de incadrare a scenelor intr-un spatiu ce nu
mai este abstract, prin sugerarea peisajului sau chiar a elementelor de arhitectura. Dintre cei
mai de seama sculptori ai acestei perioade de tranzitie sunt:
Niccolo Pisano intemeietorul familiei face trecerea de la spiritul gotic spre cel nou
renascentist. Scenele sculpturilor sunt religioase, dar personajele surprind prin corecta lor
redare a anatomiei trupurilor, prin firescul pozitiilor si atitudinilor si chiar prin expresivitatea
chipurilor.
Fiul sau, Giovanni Pisano, se apropie, spre deosebire de tatal sau, de spiritul gotic prin
compozitiile sale foarte aglomerate, prin personajele sale agitate si pline de miscare, sau
jocul violent de umbre si lumini. El realizeaza basoreliefurile Amvonului catedralei din
Pistoia si Amvonul catedralei din Pisa.
Cel care insa face un pas insemnat spre noul spirit renascentist este Andrea Pisano, nepotul
care decoreaza catedralele din Orvieto, Pisa, Venetia.
Dar cea mai insemnata lucrare a sa este basorelieful de pe Poarta de Sud a Baptisteriului din
Florenta, pe care o termina in 1336. In cadrul acestei porti, sculptorul aduce ca elemente de
noutate:
Spre deosebire de arhitectura sau sculptura mult mai accentuat in schimbare, pictura va
inregistra un ritm mult mai lent al introducerii elementelor de noutate. Ea are de luptat cu
traditiile gotice si mai ales bizantine, mult mai puternice si dificil de inlocuit.
Se stie ca pictura din sec XI-XIII este dominata de scoala bizantina ce cuprinde numerosi
artisti ce lucreaza pe teritoriul Italiei. Pictura din aceasta perioada este predominant murala,
ce decoreaza numeroasele catedrale, si mai putin pictura de sevalet, executata pe panouri de
lemn.
Progresul, desi incet datorita lipsei modelelor antice, este totusi inregistrat de
la Duccio (1260-1318/20), pictor florentin care de asemenea ramane tributar canoanelor
bizantine (ex: frescele din bis. Sf. Francisc din Assisi) la Simone Martini (1284-1344,
ex: Buna Vestire, 1333) si Familia Lorenzetti (Pietro si Ambrogio), care fac pasi foarte
timizi catre desprinderea de traditie, la cel mai de seama pictor al perioadei Giotto di
Bondone (1266-1337).