La rococo tirziu Aristocraţia purta rochii în formă de clopot, iar casa regală în formă ovală.

Capul nu era
acoperit, doar mantie sau pălărie care îi bărbătească.

Raisfrock - fustă cu carcasă la bărbaţii.

Revoluţia franceză şi directoriu

În perioada anilor 1780-1790 are loc trecerea de la tendinţele clasicismului la cele a antichităţii.

În anul 1734 o balerină franceză Salle, a dansat în faţa publicului întro rochie fără de corset şi fără de
carcasul de la fustă. Atunci ea a fost huiduită de public în schimb în Londra ea a fost aplaudată. În 1732
se formează societatea iubitorilor de antichitate în Londra astfel ei se îmbrăcau la diverse festivităţi în
haine de tip antic. Unul dintre cel mai mare promotor al acestei societăţii Joshua Reinalds.

În 1793 Jack Lui David a primit o comandă de a executa costume naţionale pentru Franţa eroică a
revoluţiei şi aceste costume erau realizate în stil antic, şi se poate de spus că este prima oară cînd sa
realizat o colecţie , dar nu a fost apreciată de lume.

Această nouă modă se deosebea de cea precedentă prin rochii mulate pe corp cu ţesături moi şi cu
decolteuri foarte adînci .

Pentru sfîrşitul sec 18, este caracteristică influenţa modei engleze, astfel în 1780 întră în dicţionare aşa
numitul A l’anglais.

Moda din această perioadă era foarte mult dictată de către Lorzii englezi şi dendy.Unul din ei era Lord
Catogee a influenţat toată Europe prin coafura sa.

Lord Spence…

Costumul pentru călărie englez a fost preluat de către tinerii poeţi germani. Ca de ex Geotte şi transformat
în redingot care în scurt timp devine cea mai în vogă haină din toate celelalte ţări europene. Lorzii englezi
şi aristocraţia aduce schimbări nu doar în haine dar şi în paleta cromatică, coafuri şi mantouri. Fancezii
revoluţionari au început să poarte ciubote A la Franklin. Cu toc înalt şi rotunjit A la Panne,. În moda
franceză apar detalii cu denumiri de genul A la independance , A la Philadelphia, A la Nouvelle
Angleterr. Toate acestea erau legate şi de declaraţia de independenţă americană.

Franţa elegantă începe să poarte saboţi(pantofi din lemn, specifice olandejilor) şi pachioaşte.

În 1792 sacul roşu(boneta), devin un simbol al iacobenilor, tot atunci începe să fie purtată scurta a la
Carmagnole(purtată tot de iacobini) preluată din hainele ţărăneşti.în semn de protest bărbaţii încep să
poarte în loc de pantalonii scurt şi înguşti, pantaloni largi şi lungi din pînză numiţi matelots, preluaţi in
hainele marinarilor. Acest tip de costum a existat nu foarte mult, în schimb pe baza lui au apărut un şir
întreg de haine naţionale. Termenul de modă atunci pe costumele naţionale nu sa răsfrînt. Astfel costumul
naţional devine ca un simbol al divizării societăţii.Tot în această perioadă a existat costumul
antirevoluţionar care era purtat de către tineretul de aur şi a vieţii monarhiei, ei se nu meau Incrayable
sau merleiosse. Astfel incroiable încep să formeze moda noii clase. Astfel apare al treilea nivel social.

Aceşti Incroyable se îmbrăcau în fracuri rău cusute, cravata era înfăşurată ca simblo al celor spînzuraţi.
Uneori această cravată apropia şi jumătate de faţă.
Vesta era încheiată peste un nasture, părul se făcea cîrlionţ în faţă şi se purta pălăria din 2 unghiuri.
Doamnele purtau un păr foarte ondulat şi masiv strîs şi chipiuri peste cap decorate cu multe dantele,
Uneori doamnele purtau şi pălării care seamănă cu ciocul la raţă. Purtau un şmiz larg care era cămaşă din
muslin sau din alte ţesături subţire cu un decolteu adînc cu linia taliei ridicată, practic pînă sub sîni, şi cu
mîneci scurte . Această rochie era decorată cu volane la mîneci şi în partea de jos a fustei . Fusta din faţă
era din mult material şi din cauza dată era fosrte des purtată peste mînii. Smizul era făcut după tiparul
chitonului antic. Acest Şmiz dispare doar în epoca lui Napoleon. Ea rămîne ca neglijeu în garderoba
feminină. Aceasta în modă şe numeşte ala sorvaj sau moda goală. În vogă era coafura Ala titus.

Impir (imperiul lui Napoleon) 1805-1815

Per general costumul feminin şi cel bărbătesc era impus de către curtea regală bogat decorat, iar doamnele
de vază erau îmbrăcate de casele de modă care în acea perioadă încep să produc nu doar haine dar şi
parfumerii, acesoriile.

În costumul impir, domenia uniforma cu cîteva trăsături ale costumului curtean prerevoluţionar. Pe cap se
purta bicornul . Se purta cămaşa cu jabou, vesta lungă şi jacheta cu guler înalt neapărat brodat cu
pantaloni pînă la genunchi albi cu ciorapi lungi albi, pantofi sau cizme.

Costumul feminin, la începutul acestei perioade încă se purta haina şmiz.Prin anii 1801 rochiile erau
ornamentate cu desene greceşti. În 1804 ornamentul în vogă era cel etrusc şi egiptean, dispare trena.Iar
mai tîrziu decorul rochiilor începe să fie înfluenţat de către ornamentul gotic, decolteul se micşorează , în
special pentru rochiile de zi, liniia taliei se coboară un pic mai jos.

În următorii anii şmiz începe să fie scurtată şi ajunge pînă începe să vadă pantofii, iar după 1810 începe să
se vadă merişorul. În această perioadă apar primele paltoane din blană. Dar cele mai rsăpîndite şi dorite
erau şaluri din caşimir , aduse din Egipt. Aceste şaluri încep să fie produse ţi în Franţa datorită soţiei lui
Bonaparte, Josephina. Tot ea îl ajută unul din creatorii de modă să devină cel mai popular şi îl chema
Lerua. În 1815, în cadrul salonului Jack Diuse se deschide primul atelier de confecţionare a pălăriili. Tot
atunci croitorii francezi îşi pun singuri titlul de academicieni. Ei îşi deschid ceva între ateliere şi
manufacturi şi aveau designerii/modelierii săi. Despre ei se scrie în jurnale , ţesăturile folosite erau foarte
multe aduse din diferite campanii şi nu doar. În franţa de după 1770, după revoluţie apar primele case de
modă. În această perioadă costumul bărbătesc devine mai simplu, costumul dandy este înlocuit cu
costumul clasic, pe prim plan era pusă un croi bine realizat şi eleganţă. Prin aproximativ anul 1800
pantalonii se lungesc şi erau deseori vîrte în cizme, care erau un tip de cizme pentru călărie. Fracul era
deobicei în culori întunecate. Vesta rămîne colorată, cămăşile erau cu gulerul înalt, dar pînă la bărbie,cu
cravată(fatermor). Părul natural era cîrleonţat gen Aucopdevent , sub briyă de vînt, care acoperea fruntea
şi tîmplele. Costumul de zi era completat cu cilindru, iar costumul de paradă era cmpletat cu pălăria cu
triunghi care dup 1800 s schimbă în cea cu 2 colţuri. Coafura feminină foarte mult timp rămîne sub
influenţa coafurii antice dar spre sfîrşitul perioadei este schimbată pe coafura clasică şi republicană.
Începe să revină în vogă bijuteriile, foarte populare erau brăţările pe mîiini şi picioare, colierele şi inelele
masive. Treptat pălăria scoate di vogă chipiul. Astfel pălăriile devin un simbol al emancipării feminine,
ele încep să poarte pălăriile în formă de cilindru şi pălării în formă de berete asemănătoare cu cele
bărbăteşti, turbane pentru eşirile de seară. Această perioadă era foarte la modă să fii corect.

Restaurarea