Centrul de Excelență în Informatică și Tehnologii Informaționale

Ministerul educației,culturii și cercetării al Republicii Moldova

Lucrarea Individuala
La discicplina: Economia Ramurii

Grupa:K1641
Realizat de: Doscoci I.
Verificat de: Burlaciuc Z.

Chisinau 2020
 Cuprins

Clasificarea întreprinderilor………………………………………….………..3

Procesul de productie………………………………………………6

Principiile organizarii procesului de productie…………………………9

Studiu de caz...............................................................10

2
Clasificarea întreprinderilor
Întreprinderile reprezintă veriga principală a economiei unei țări, având la bază producerea
bunurilor sau prestarea serviciilor de care consumatorii au nevoie. Fiecare antreprenor își
administrează întreprinderea conform politicii și principiilor după care se conduce, iar asupra
acestora influențează desigur și tipul întreprinderii.
În prezent există un număr foarte mare de întreprinderi, mici, mijlocii, individuale, în nume
colectiv, cu răspundere limitată și încă multe alte tipuri. Aceste clasificări sunt făcute cu scopul
de a delimita organizațiile, pentru a se identifica tipul întreprinderii și pentru a preciza modul de
conducere și administrare a acesteia. De asemenea, este necesară determinarea tipului de
întreprindere pentru efectuarea unor analize complexe în cadrul economiei naționale pentru o
anumită perioadă de timp.

intreprinderi specifice unor moduri de

productie precapitaliste si formule ale
viitorului;

intreprinderi care nu au salariati, fiind o alta

formula organizatorica si juridica a locului de
munca si intreprinderi cu sute de mii de
salariati;

intreprinderi care nu au sediu distinct de

locuinta patronului si intreprinderi care au sedii
cu multe nivele in marile metropole;

intreprinderi care folosesc tehnologii primitive

si cele in care robotii industriali inlocuiesc in
mare masura munca oamenilor.

Tabloul economiei contemporane prezinta o mare diversitate de intreprinderi si structuri ale

acestora, cu dimensiuni, roluri si caracteristici mult diferite; se regasesc, simultan, in lume:

1)   Dupa amprenta unui mod de productie se disting:

          Intreprinderi de tip precapitalist (exploatari agricole traditionale, activitatea
mestesugarilor independenti);
          Intreprinderi de tip capitalist (cazul relevant – societatea pe actiuni);
          Intreprinderi de tip paracapitalist (cooperativele).         

2)  Dupa forma de proprietate se diferentiaza:

         Intreprinderile aflate in proprietate privata;
         Intreprinderile proprietate de stat (sau publica);
         Intreprinderile in proprietate de grup cooperatist;
         Intreprinderile cu un regim combinat al proprietatii.
3
3) Dupa natura juridica, legislatia tarilor cu economie de piata reglementeaza urmatoarele:
          Intreprinderi individuale;
          Societati comerciale:
            - societati de persoane (societatea in nume colectiv si cea cu raspundere limitata);
            - societati de capitaluri (societatea pe actiuni si in comandita pe actiuni).

4) Dupa marime (estimata dupa numarul de personal, cifra de afaceri,

capitalul social):
         Intreprinderi mici;
         Intreprinderi mijlocii;
         Intreprinderi mari.

5) Dupa gradul de specializare (diversitatea activitatilor):

          Intreprinderi strict specializate (pe un produs sau o anumita tehnologie);
          Intreprinderi specializate (cateva produse sau tehnologii inrudite);
          Intreprinderi generale (nespecializate) cu obiect larg de activitate in mai multe ramuri.

6) Dupa obiectul de activitate (activitatile realizate, dupa clasificarea uzuala

oficiala):
         Intreprinderi de productie;                     
         Intreprinderi de comert;               
         Intreprinderi de servicii

7)   Dupa sectorul economic in care poate fi incadrata intreprinderea:

          Intreprinderi din sectorul primar (agricultura, pescuit, exploatare forestiera, industrie
extractiva);
          Intreprinderi din sectorul secundar (industrie prelucratoare);
          Intreprinderi din sectorul tertiar (distributie, banci, asigurari, transport, formare
profesionala, servicii pentru populatie).

8)  Dupa natura tehnologiei si seria de fabricatie:

         Intreprinderi care realizeaza unicate si serii mici;
         Intreprinderi care produc in serii mari si foarte mari.

9)  Dupa aria de activitate:
          Intreprinderi cu arie de activitate locala (un oras sau o zona din acesta, un sat);
          Intreprinderi cu arie de activitate regionala (o parte din tara, mai multe judete);
          Intreprinderi cu arie de activitate nationala;
          Intreprinderi cu arie de activitate transnationala sau mondiala.

4
Intreprinderile aflate in proprietate privata sunt considerate cele mai dinamice, mobile,
adaptate cerintelor pietei, inovatoare si eficiente. Explicatia rezida in cumularea efectelor
urmatorilor factori care determina atitudinea si comportamentul proprietarilor:

  libertate de actiune si manifestare economica;

  autoritate asupra afacerii si salariatilor;
  prestigiu ridicat;
  posibilitati de castig material, teoretic  nelimitate;
  raspunderea (uneori nelimitata) pentru bunul mers al intreprinderii;
  riscul de esec cu consecinte dramatice asupra existentei personale; micii intreprinzatori duc o
lupta “pe viata si pe moarte” pentru afacerea lor.

Caracteristicile principale ale cooperativei sunt:

  Asociere libera, de persoane sau intreprinderi (mici, de obicei);

  Intreprindere condusa democratic, dupa regula un om - un vot si decizii adoptate cu
majoritate de voturi;
  Proprietate comuna a membrilor cooperatori;
  Participare egala la cheltuieli, rezultate si riscuri;
  Dublu scop: imbunatatirea conditiilor de existenta materiala pentru membrii cooperatori si
cultivarea solidaritatii, intr-ajutorarii, justitiei sociale si responsabilitatii.

 Dupa pozitia intreprinderii (cu un anumit grad de specializare) in sistemul de distributie, natura
operatiunilor si a clientilor ca si bunurile comercializate, intreprinderile de comert se grupeaza
in:

A.  Intreprinderi de comert cu amanuntul: B.  Intreprinderi de comert cu ridicata:

                a) comert fix, prin magazine;             a) cu bunuri de consum;
            b) comert ambulant;                         - cu depozite;
            c) comert prin corespondenta.                         - fara depozite;
            b) cu bunuri de productie (comert
interindustrial).
C.  Intreprinderi integrate (cumuleaza functia cu ridicata si cea cu amanuntul)
            - se pot grupa la randul lor dupa natura produselor, formele de vanzare, dimensiune,
categoria de clienti etc.
E.  Intreprinderi care activeaza pe piete
D.  Intreprinderi de comert exterior: specializate:
            a) de import;             a) targuri expozitii si piete generale sau
            b) de export;    tematice (permanente, saptamanale, anuale);
            c)  intermediari specializati.             b) piete specializate:
                        - intreprinderi de licitatii;
                        - burse de marfuri.

5
In practica se realizeaza o individualizare a unor tipuri de intreprinderi de comert (cu
personalitate bine conturata) dupa criterii dintre cele mai eterogene. Se pare ca exista anumite
configuratii de succes care fac intreprinderile sa combine intr-o varianta tipica piata geografic
delimitata cu:

categoria de clienti
forma de vanzare
marimea
forma juridica
natura produselor si serviciilor
marimea spatiilor  comerciale
largimea si alcatuirea sortimentului
derularea relatiilor cu clientii
formarea si nivelul preturilor
amplasamentul preferat
formele de plata.

Procesul de productie

Functia de baza a intreprinderii industriale este aceea de a produce bunuri materiale

necesare societatii si se realizeaza prin desfasurarea procesului de productie.

Prin proces de productie se intelege totalitatea actiunilor constiente ale oamenilor

indreptate, cu ajutorul mijloacelor de munca, asupra obiectelor muncii in vederea transformarii
lor in bunuri materiale, lucrari sau servicii destinate consumarii in conditiile mecanismelor
economiilor de piata.

Productia reprezinta: “(1) actul de combinare a factorilor de productie (forta de munca,

capital etc.) de catre firme, in scopul producerii de bunuri si servicii. Relatia dintre intrari si
iesiri, din punct de vedere fizic, material, este data de functia de productie, iar din punct de
vedere al costului, este data de functia costului; (2) o activitate socialmente organizata pentru a
creea bunuri si servicii in cursul unei perioade date.”

Rolul principal in structura procesului de productie il detine procesul de munca, acela

prin care omul actionand cu mijloacele de munca asupra obiectelor muncii, le tranforma
in  bunuri materiale necesare consumului productiv sau neproductiv.

6
            Subdiviziunile procesului de productie sunt:

 operatia – se executa fara intermitente asupra obiectelor muncii de catre un

lucrator din aceeasi formatie, pe un anumit lor de munca, prevazut cu mijloace
de munca in cadrul aceleiasi tehnologii si care nu da o productie finita;
 faza – parte a operatiei prin care obiectele muncii sufera o singura
transformare tehnologica prin folosirea acelorasi unelte de munca si aceluiasi
regim tehnologic;
 trecerea – actiunea repetata care se executa asupra aceluiasi obiect al muncii,
pe locul de munca;
 miscarea – consta in deplasarea asupra uneltelor de munca si obiectelor muncii
prin luarea de contact sau desfasurarea executantului;
 marimea – reprezinta un grup de miscari ale executantului indreptate spre un
scop dinainte stabilit.

Clasificarea proceselor de productie

            Clasificare proceselor de productie se realizeaza dupa mai multe criterii si anume:

A.     Dupa gradul de participare a lor la transformarea obiectelor muncii in produse finite

deosebim:

a)      Procese de baza – prin efectele lor contribuie la obtinerea acelor produse, lucrari
sau servicii care constituie obiectul activitatii intreprinderii;

Procesele de baza la randul lor, pot fi:

a1. Procese de baza pregatitoare – au  scopul de a pregati materialele sau de a

asigura piesele sau semifabricatele necesare prelucrarii propriu-zise.

a2. Procese de baza prelucratoare – folosesc componentele din primele procese

efectuand operatii necesare conform cu tehnologia abordata.

a3. Procese de baza de montaj, de finisare – asigura obtinerea in forma finala a

produselor.

b)      Procese auxiliare – prin ele se obtin produse sau lucrari care nu constituie obiectul
activitatii de baza al intreprinderii, dar care asigura si conditioneaza buna
desfasurare a proceselor de baza.

c)      Procese de deservire – au ca scop executarea unor servicii care nu constituie

activitati de baza ale intreprinderii, dar care contribuie la buna desfasurare a
proceselor de baza si auxiliare.

B.     Dupa gradul de inzestrare tehnica a intreprinderii, exista:

a)      Procese manuale – sunt acelea in care muncitorul actioneaza in mod direct sau cu
ajutorul sculelor asupra obiectelor muncii, in vederea transformarii lor in produse

7
 finite;

b)      Procese manual-mecanice, o parte din operatii se excecuta cu mijloace mecanice,

iar o alta parte din operatii se executa manual.

c)      Procese mecanice – operatiile se efectueaza mecanizat, muncitorul fiind acela care

conduce in mod direct functionarea diferitelor masini si utilaje.

d)      Procese automate – ansamblul operatiunilor se face mecanizat muncitorii si

operatorii urmaresc si supravegheaza functionarea automatizata a masinilor,
utilajelor si instalatiilor.

e)      Procese de aparatura – se realizeaza in instalatii recipiente compact capsulate, in

acestea se realizeaza procese cu caracter chimic, fizic, termochimic.

C.     Dupa modul de obtinere a produselor finite din materia prima, deosebim:

a)      Procese directe – sunt acelea in care produsul finit se obtine din prelucrarea
succesiva a unei materii prime de baza.

b)      Procese analitice – se porneste de la o anumita materie prima de baza si, prin

procese adecvate se obtine o mare varietate de produse finite.

c)      Procese sintetice – produsul finit se obtine ca urmare a prelucrarii unui numar mare
de materii prime si materiale.

D.    Dupa gradul de periodicitate, avem:

a)      Procese periodice – sunt procese de executie a produselor in serie, sau in masa.

b)      Procese neperiodice – aunt acele procese in care se fabrica produse unicate.

E. Dupa natura tehnologica a operatiilor efectuate:

a)      Procese cu caracter chimic – sunt procese care se efectueaza in instalatii capsulate;

sunt procese in care au loc reactii chimice, fizice, termochimice, elecrochimice.

b)      Procese de schimbare a configurasiei sau a formei

c)      Procese de asamblare – au loc prin sudura, lituire, cand se asambleaza

semifabricate.

d)      Procese de transport – asigura deplasarea materialelor si a produselor de la un loc

la altul in cadrul intreprinderii.

8
 Principiile organizarii procesului de productie

            Principiile organizarii procesului de productie sunt urmatoarele:

a)      Principiul ritmului – care presupune ca toate operatiile procesului de productie sa se

efectueze cu aceeasi cheltuiala de timp, de munca.

b)      Principiul proportionalitatii – care se refera la asigurarea aceleiasi productivitati in

unitatea de timp in toate verigile structurale ale intreprinderii.

c)      Principiul paralelismului – care presupune executarea simultana a diferitelor parti

componente ale produsului finit, a diferitelor faze sau operatii ale procesului de
productie, in scopul reducerii la minimum a durtei ciclului de productie.

d)      Principiul liniei drepte – care impune asigurarea celui mai scurt drum de trecere a
materiei prime prin toate fazele si operatiile procesului de productie, pentru a fi
transformata in produs finit.

e)      Principiul continuitatii – ce inseamna inlaturarea sau reducerea la minimum

admisibil a intreprinderilor de orice fel in executarea unui produs finit.

9
Studiul de caz:

Afacere de comerț
Deschiderea unei unități de comerț cu comercializarea «APĂ PURĂ»

1) În dependență de forma de proprietate a afaceri de comerț:

întreprindere privata;

2) În funcție de natura activității a afaceri de comerț: întreprinderi de

distribuție, care pun la dispoziția clienților un bun de consum;

3) După timpul de lucru în cadrul anului calendaristic afacere de

comerț: întreprindere ce activează tot anul;

4) În raport cu statutul organizatorico-juridic afacere de comerț:

întreprindere individuală;

5) După mărime (în raport cu numărul de angajați, cifra de afaceri și

capitalul social): micro întreprindere numărul personalului este de
pana la 9 angajați , volumul anual al vânzărilor este de pana la 3 mln
lei;

10
 Costul unitar al produsului

O cerința de baza in aplicarea unei strategii eficiente in domeniul costurilor de producție

o constituie dimensionarea judicioasa a costului unitar pe fiecare tip de produs din portofoliul de
fabricație al întreprinderii.

In acest scop se aplica din următoarele metode :

1) Determinarea costului unitar al produsului prin gruparea cheltuielilor pe

articole de calculație.

2) Determinarea costului unitar al produsului prin gruparea cheltuielilor pe

elemente de cheltuieli primare.

3) Se recomanda calculul costului unitar prin ambele metode, mărimea

obținuta trebuie sa fie aceeași.

Algoritmul de calcul utilizat este următorul:

unde:
cu – costul unitar al produsului ca purtător de costuri;
Ct – costul total al perioadei de gestiune;
Q – cantitatea de producție fabricată.

11