Curs imunologie 12 (Anticorpii – moleculele efectoare RIU)

Vom discuta despre etapa efectorie a RIU, asta inseamna ca in principal vom discuta despre moleculele
efectorii ale RIU, si anume anticorpii. Foarte frumos. Ne-am propus sa mai trecem o data in revista activarea LB de
catre Ag T dependente, dupa care vom discuta anticorpii in toata maretia lor, structure caracteristice, functii si
caracteristicile raspunsului imun primar si secundar.
Ne aducem aminte ca orice RI are 2 brate : de recunoastere si bratul efector. Data trecuta ne-am ocupat de
bratul de recunoastere si spuneam asa, ca toate limfocitele naïve sunt dificil de activat, nu se activeaza chiar usor. De
ce? Am nevoie de semnale costimulatorii. Pentru limfocitele T CD8 aceste semnale costimulatorii le obtin de la
LThelper. Si limfocitele B pot sa obtine semnale costimulatorii de la LThelper atunci cand au de-aface cu Ag T
dependente.
Data trecuta am vazut ca avem si alte variante ale limfocitelor B datorita si neomogenitatii populatiei lor si
datorita faptului ca sunt capabile sa recunoasca diverse tipuri de Ag, ele au dispozitie mai multe posibilitati de
activare. Dintre modalitatile de activare ale LB de catre Ag T independente, va rog frumos sa retineti, cea mai
importanta este cea prin cross-linkare.
Astazi o sa accentuez, o sa revin asupra modelelor de activare ale LB de catre Ag T dependente.
Exista posibilitatea ca LB sa fie activate de catre Ag corpusculare si aceasta se va face pe calea clasica. Ce
inseamna calea clasica? Inseamna ca Ag corpuscular patruns la poarta de intrare va fi preluat de catre APC, prelucrat,
procesat, va fi prezentat intr-o prima etapa catre LT naïve in zona T dependenta. In urma cooperarii dintre cele 2
celule, limfocitul T naiv va parcurge toate etapele de activare pana la atingerea stadiului de LThelper. In acest
moment este complet activat, are specificate, are tot ce ii trebuie. In schimb are si posibilitatea sa isi efectueze
functia, care va fi de secretie de citokine. In acest moment LThelper, evident ca el se va duce la situsul de intrare pe
de o parte, dar pe de alta parte, o parte din ele vor recircula si se vor intoarce in organul limfoid secundar.
Acum este, pentru acest model, obligatoriu ca si LB in zona lui de actiune sa ii fi fost prezentat de catre un
APC un determinant antigenic pe care sa il recunoasca si sa apartina aceluiasi Ag. Si de abia in zona sa, in patratelul
sau, in zona B dependenta, LB va parcurge etapele initiale ale activarii LB. Si asa cum stim noi bine, etapele initiale
presupun printer altele, exprimarea unor chemokine care le vor face capabile sa se deplaseze, intr-un stadiu
intermediar de limfoblast. Se vor deplasa intr-o zona in care este posibil sa se intalneasca cu LTefectoare (helperele
efectoare), care au aceea specificitate. In acest moment, cele 2 vor coopera si LB va primi semnale costimulatorii care
sa ii permita activarea sa complete pana la stadiul de celula efectoare. Ce inseamna celula efectoare? Plasmocit sau
celula B cu memorie.
Un alt model propus pentru activarea LB, este cel in care avem proteine, dar ele pe de o parte ajung la LB
pe cale sanguina. Acesta va recunoaste anumiti determinanti antigenici din structura Ag nativ de catre BCR, pe de o
parte, permitandu-i activarea initiala pana la stadiul de limfoblast, dar in acelasi timp, tinem minte ca LB poate sa
exercite si functia de APC. In aceasta functie el poate sa endociteze BCR cu tot cu Ag, sa il prelucreze, sa il prezinte
sub forma de determinant antigenic expus pe MHC II, cu care/pe care se va deplasa, il va expune catre un LT naiv,
care va avea specificitate pentru o peptidă din structura proteica. Teoretic ele recunosc in mod specific, se mentine
caracterul de specificitate pentru ca ele, ambele LT si LB, vor recunoaste acelasi Ag. B-ul va recunoaste structuri din
Ag nativ, T-ul va recunoaste peptide care provin din Ag naiv, in urma prelucrarii de catre LB, care indeplineste si
functia de APC.
In aceste conditii o sa avem cooperarea dintre LB si LT, care urmeaza aceiasi pasi ca si la un APC. Aici este
reprezentata o celulă B care prezinta determinantul antigenic pe MHC II, ceea ce inseamna ca, mai tineti minte, ca LB
este capabil sa exprime B7 molecule costimulatorii, care recunoscute de catre CD28, vor transmite un tip de semnale
costimulatorii, care sunt indispensabile pentru parcurgerea etapelor urmatoare de activari ale limfocitului. Urmatoarea
etapa este exprimarea de CD40 si de CD40ligand, care pe aceasta cale se transmit semnale activatorii suplimentare,
care permit avansarea, progresia celor 2 limfocite pe calea maturizarii lor, dupa care urmarea, mai tineti minte? Aici
trebuie sa va aduceti aminte de la LT cu APC, este similar. Urmarea este ca va exprima receptor pentru citokine si
chemokine. Avem nevoie de IL-2 si receptorul sau. Este similara, dar nu identica. Cert este ca in urma semnalelor
activatorii primite pe calea CD40 – CD40ligand si pe calea citokinelor vom putea sa parcurgem toate etapele de
activare a LB, ceea ce inseamna ca vom avea urmatoarele raspunsuri functionale:
1) Creste sinteza de proteine antiapoptotice din familia Bcl2 – asta inseamna cresterea ratei de supravietuire a
acestor celule;
2) Inhibarea // inhibarea? 12:30 – Br // ciclului celular – asta inseamna ca ele pot sa prolifereze, expansiunea
clonala  atingem forma matura  capacitatea de sinteza si secretie a Ac
3) Capacitatea de sinteza si secretie a Ac
// a intrebat Paul ceva de un factor de transcriptie genic si profa a raspuns ca este vorba de cicline si inhibitorii
ciclului celular – nu am citit celelalte cursuri, nu stiu despre ce e vorba 10:00//
Aici este un exemplu foarte bun in care aceeasi substanta, este o polizaharida, spre exemplu o polizaharida
purificata din capsulele de la H.influenzae sau S.pneumoniae. Câtă vreme această structură întâlnește LB doar în
forma sa nativă, ea poate juca doar rol de Ag T independent, datorită structurii sale, drept urmare îl va activa pe LB,
care va fi capabil, în urma activării complete, să secrete IgM.
 Dacă această structură, aceeași, este asociată cu un carrier de exemplu, ea va îndeplini condițiile de Ag T
dependent, ceea ce înseamnă că va activa limfocitul pe cealaltă cale, ceea ce îi va permite să facă și ceea ce se
numește switch izotipic. Asta înseamnă că modificăm sinteza lanțului H, ceea ce înseamnă că nu vom modifica
partea variabilă (adică recunoașterea), modificăm doar funcțiile biologice (aceasta era a3a consecință funcțională a
activării). Deci aceste posibilități de activare a LB au fost utilizate în practică pentru sintetizarea unor vaccinuri din
ce în ce mai eficiente (pentru că aici dacă utilizăm acesta ca stimul antigenic, IgM nu ne ajută – pe când dacă utilizăm
în combinație cu un conjugat o să ajungem la IgG și putem să ne bazăm pe un răspuns imun secundar).
Consecințele activării limfocitelor B sunt:
1) Sinteza și secreția de Ac
Dacă LB e capabil să sintetizeze și să secrete forma membranară a Ig, care este receptorul B celular,
plasmocitul este capabil să sintetizeze și să secrete forma solută, forma circulantă a Ig.
2) Switch izotipic - schimbăm tipul de lanț cu H, nu modicăm recunoașterea, modificăm funcția efectorie a Ig
3) Maturizarea afinității – crește capacitatea de stabilire a legăturilor conformaționale
Maturizarea afinității înseamnă că avem mutații somatice în regiunea variabilă, care vor determina creșterea
afinității pentru determinantul antigenic, dar nu vor modifica funcțiile efectorii.

Subliniez că semnalele activatorii suplimentare prin CD40 și CD40ligand, ca și prin citokine, sunt cele care vor
determina switchul izotipic din IgM – secretat din LB. Poate să se păstreze secreția de IgM sau poate schimba și să se
secrete IgG și se modifică funcția efectorie. Se pot modifica și secretăm în loc de lanț miu , vom secreta lanț epsilon al
Ig-urilor sau putem secreta lanț alfa.
Acestea erau diferențele între formele Ig-Ac.

Terminologie
Imunoglobulină – s-a observat prin electroforeza proteică că în banda G a electroforezei (gamma) vom avea
proteine cu funcție în special de apărare, asta înseamnă imune. Ele sunt de felul lor, ca și structură, niște globuline.
Termenul de imunoglobulină s-a referit inițial la structură, să definească structura proteică.
Anticorp – s-a referit inițial la capacitatea de recunoaștere specifică a unei anumite secvențe antigenice. Termenul de
anticorp s-a referit la funcția de recunoaștere specifică.
În acest moment, lucrurile nu mai sunt așa de diferențiate, termenii sunt interșarjabili, dar o să vedeți că de
fapt voi nu o să îi folosiți decât așa cu funcție de anticorp și când vorbiți despre structură cu termenul de Ig.

Sursă :
Forma membranară – rol de receptor
Origine: LB
Forma secretată – rol de Ac
Origine: plasmocitul sau celulele B cu memorie

Alte caracteristici
Forma membranară – are 3 domenii: extracelular, transmembranar și intracelular
- Are coadă citoplasmatică foarte scurtă, care de fapt nu își îndeplinește rolul
Forma secretată – are glicoproteine în capătul terminal, dar mai are ceva – lateral, lanțuri de carbohidrați ce vor
conține în capătul terminal galactoză și acid sialic. De ce este important acest lucru? Pentru că la un
moment dat, să zicem după un proces de îmbătrânire, pierde acidul sialic din extremitatea acestui lanț
lateral, ceea ce va expune galactoza. Galactoza va fi recunoscută de receptorii exprimați la nivelul
hepatocitelor, care vor îngloba aceste Ig și le vor degrada.

Structura de bază
Eu v-am povestit despre structura de bază data trecută, când am discutat despre structura BCR.
Ig sunt formate din 2 lanțuri H (heavy) și 2 lanțuri L (light). Lanțurile acestea și H și L sunt formate din
secvențe omologe de aprox. 110 AA, care sunt menținute în structura 3D de către punțile disulfurice.
Dinspre capul N spre capul C terminal o să avem primul domeniu atât pe lanțul H, cât și pe lanțul L, care este
un domeniu variabil. Ne aducem aminte că dată trecută am spus că la acest nivel, prin opoziția acelor 2 secvențe
variabile de pe cele 2 lanțuri se va constitui situsul de recunoaștere antigenic.
Următoarele domenii sunt domenii constante: pe lanțul L un singur domeniu, pe lanțul H 3 sau 4 domenii.
(4 domenii constante se găsesc pe IgM și epsilon)

În particular: lanțurile H sunt codificate pe cz.22. Există 5 variante de lanț H: gamma, alfa, miu, delta și
epsilon, ceea ce înseamnă că împarte Ig în 5 clase. În plus, datorită poziției și numărului punților disulfurice, anumite
Ig prezintă și subclase, cum ar fi: IgG și IgA.
Lanțurile L sunt constituie din 2 tipuri de lanțuri: kappa și lambda. Lanțurile kappa sunt codificate pe cz.2 și
lamba pe cz.22. Într-o Ig întotdeauna cele 2 lanțuri L vor fi de același fel, adică 2 kappa sau 2 lambda, niciodată un
kappa și un lambda. Asta înseamnă că aici e o nouă sursă de variabilitate și ele vor avea subclase. Ca și proporție,
sunt 3 la 2 (kappa/lambda)- mult mai multe Ig cu lanț kappa.
 Și lanțurile L conțin aceleași 2 domenii: variabil și constant.

Lanțurile H au greutate moleculară între 50-75 kDa, aproximativ de 2 ori mai grele decât lanțurile L și conțin
aproximativ 400 AA, cam de 2 ori mai mulți decât lanțurile L.
Ce mai avem în structura de bază a Ig? Mai avem punțile disulfurice care pot să fie de 2 feluri:
1. intracatenare – funcția de a menține structura 3D a lanțului de AA
2. intercatenare – țin împreună (leagă) lanțul H de lanțul L și cele 2 lanțuri H între ele .
Punțile disulfurice intercatenare au funcție deosebit de importantă. Sunt așezate în această poziție, această
zonă se numește regiune balama – subliniază funcția sa – va permite apropierea sau depărtarea celor 2 brațe ale Ig și
dacă vă aduceți aminte când spuneam că ele sunt capabile să recunoască determinanți antigenici identici și repetitivi,
aceasta îi va permite să se adapteze, într-o oarecare măsură, la distanțele expunerii acelor determinanți antigenici,
permițând astfel activarea prin cross-linkare. // a răspuns Ioana, nu sunt sigură că am auzit bine? Br-28:10//

Structura funcțională
S-a observat că în urma proteolizei cu papaină se vor obține 2 fragmente ale structurii imunoglobulinice:
fragmentul Antigen Binding (Fab) denumit astfel după funcția de bază a acestui fragment și fragmentul Cristalizabil
(Fc), care conține domeniile constante ale lanțurilor H. Acest fragment este responsabil de funcția efectorie a Ig
datorită faptului că acest capăt poate să fie recunoscut de către receptorii Fc (FcR), exprimați pe fagocite, monocite și
NK.

Receptorii Fc
Înseamnă că avem receptori capabili să recunoască toate variantele de fragment cristalizabil de la Ig.
O să avem receptori Fc gamma care vor fi de cel puțin 2 tipuri: 1 și 2; vor recunoaște IgG și subtipurile sale
( Fc-gamma-R1 va recunoaște IgG1 și IgG3, pe când receptorul 2 va recunoaște subtipurile 1, 3 și 4). Acești receptori
sunt exprimați pe neutrofile și monocite.
La rândul lor, receptorii Fc gamma pot să aibe mai multe forme și mai multe structuri. Eu zic să trecem peste
ei și să nu mai discutăm și amănuntele de tip recepetor Fc gamma.
Fc alfa receptor exprimat pe neutrofile va recunoaște IgA. Există și polireceptori, care vor recunoaște forma
solubilă a IgA – aceștia se găsesc pe celulele epiteliale mucoase și permit translația IgA din interiorul celulei în exterior
în forma secretată.
Fc miu receptor va recunoaste IgM și va fi exprimat pe monocite.
Fc epsilon receptor , de asemenea aici o să discutăm mai pe larg când vorbim despre HS tip 1, recunoaște IgE
și este exprimat pe mastocite și bazofile. Se găsește sub 2 forme. Cel care recunoaște IgE este forma cu afinitate
înaltă – receptorul de tip 1.
Haideți să discutăm câteva amănunte despre structura situsului combinativ al Ac. Vă reamintesc, această
structură se găsește atât la nivelul formei atașate (formei membranare a Ig), cât și la nivelul Ac si face posibilă
recunoașterea aceleiași structuri atât în forma sa de declanșator al răspunsului, cât și în forma în care acționează ca o
moleculă efectoare.
Suntem la nivelul Fab – acesta este format din domeniul variabil de pe lanțul L și domeniul variabil de pe
lanțul H. Dacă discutăm cum arată această structură (secvență), aceasta nu va fi liniară pe oricare dintre lanțuri. Ea
va fi plicaturată de maniera aceasta, astfel încât în interiorul unei cantități minuscule de ordinal Angstromilor vor
protruziona 3 vârfuri ale acestei secvențe de AA. Vă aduceți aminte? Seamănă foarte mult cu structura receptorilor
FcR. Și asta înseamnă, variabilitatea secvenței aminoacidice nu este la fel în toate localizările. Spre exemplu, va avea
structură variabilă aceasta parte a secvenței și structură hipervariabilă secvențele de AA care sunt în vârful plicaturării
pentru că doar ele vor fi implicate în contactul cu determinantul antigenic (deci stabilirea contactului cu determinantul
antigenic va fi realizată doar la nivelul vârfurilor acestor secvențe). Bineînțeles că ele poartă denumirea de
Complementary Determinant Regions și sunt numerotate începând cu 1 spre capul N terminal. Restul
secvențelor variabile din regiunea variabilă au rolul de a forma structura de rezistență, cea care ține CDR în această
poziție. Împreună alcătuiesc ceea ce se cheamă PARATOP (permite stabilărilor legăturilor specifice cu determinantul
antigenic).
CDR-urile nu au aceeași funcție; secvențele aminoacidice exprimate în regiunea variabilă a lanțului H față de
cea variabilă a lanțului L nu au aceeași funcție deoarce : secvențele pe VH sunt răspunzătoare de specificitatea
recunoașterii, iar secvențele de pe VL sunt răspunzătoare de afinitate.
O reprezentare plastică a structurii receptoare de la situsul de recunoaștere antigenică este cam așa: avem
determinantul antigenic, stabilim contacte cu vârfurile plicaturate - aceasta ar fi, să zicem, întreaga secvență variabilă
de la nivelul situsul de recunoaștere antigenic. // cred că este vorba despre poza cu mâinile care țin mărul ăla//

Clasificarea Ac în funcție de tipul de lanț H : G, M, A, D, E

În urma switch-ului izotipic, vă reamintesc, se schimbă doar lanțurile H (structura constantă a acestuia). Asta
înseamnă că nu voi schimba recunoașterea. Păstrez recunoașterea, modific funcția efectorie.
1) IgG
-se găsește în ser în proporție de aprox. 80%, reprezintă cantitatea cea mai mare: 10-12g/L
-este un monomer care are 3 domenii constante pe lanțul H
-lanțul H este de tip gamma
-în funcție de numărul și dispoziția punților disulfurice, se împarte în : G1, G2, G3, G4
-localizare: se găsește atât intra, cât și extravascular
-atenție! Are capacitatea de a traversa placenta
-funcție: generale ale Ac + asigură protecția fătului și NN îndeplinind funcția de imunitate pasivă + implicată în
apărarea antitoxică

2) IgA
- se află într-o cantitate mult mai mică, reprezintă 10% din totalul Ac
- avem 2 forme : forma serică și forma secretorie
- forma serică este monomerică, are lanț H de tip alfa și are 2 variante de alfa : alfa 1 și alfa 2
- forma secretată are structură dimerică sau tetramerică pentru că cei 2 monomeri pot să fie legați împreună cu un
lanț J
- în plus forma secretorie conține încă o structură care asigură posibilitatea de a fi secretată
- localizare: intravascular și în secrețiile externe
- funcții specifice: asigură protecția mucoaselor și imunitatea pasivă a NN datorită faptului că poate să fie secretată în
laptele matern

3) IgM
- structură de pentamer, asta înseamnă ca el va putea să expună 10 situsuri de recunoaștere antigenice (aceleași)
- acest pentamer este ținut în această structură cu ajutorul lanțului J, care asigură polimerizarea
- nu uitați – monomerul de IgM are 4 domenii constante ale lanțului H
- localizare: exclusiv intravascular
- este primul secretat în răspunsul imun primar
- funcții: comune ale Ac

4)Ig D
- este un mister
- se găsește în cantități foarte, foarte mici – urme
- are structură cu lanț gamma
- are 3 domenii constante ale lanțului H
- localizare: intravascular – urme
- funcții biologice: nu sunt cunoscute, dar eu vă readuc aminte că reprezintă în mare majoritate structura de BCR

5)Ig E
- este tot un monomer
- are 4 domenii constante ale lanțului H
- se găsește în cantități extrem de mici în plasma
- funcția fiziologică: apărare antiparazitară
- în vremurile moderne, această IgE nu prea ne mai asigură protecția pentru că nu prea ne mai întâlnim cu paraziți
noi în societatea modernă. Am văzut publicații în anumite zone în care există posibilitatea de infestare cu paraziți și
acolo valorile de referință normale în populație ale IgE erau mult mai ridicate, dar pe de altă parte, ei nu făceau
atâtea alergii cât fac cei din societățile moderne.
- în mod patologic, este implicată în medierea hipersensibilității de tip 1
Aici este un tabel care vă adună laolaltă toate informațiile pe care vi le-am spus în particular. Ce voiam să vă
atrag atenția, asupra formelor secretate (ce formă, ce structură au – gen monomeri, dimeri, tetrameri, pentameri) și
asupra diferențelor de timpul de înjumătățire și de concentrație.
După cum vedeți, IgG are concentrația cea mai mare.
Funcțiile generale ale Ac sunt de:
1. directe
2. indirecte

Proprietățile Ig
1. Recunoașterea – are următoarele particularități:
 specificitate
 diversitate – diversitatea este data de capacitatea de recombinare genetică
 afinitate
 aviditate
2. Funcții efectorii sunt:
1) Directe :
  Neutralizarea patogenilor
Ac previn atașarea patogenilor la suprafețele celulare care aparțin barierelor, mucoasei, ceea
ce permite blocarea infectării celulei gazdă. Se poate manifesta și prin blocarea pătrunderii în
urma eliberării de către o celulă infectată a patogenului – în urma producerii de Ac, acesta poate
să blocheze pătrunderea și infectarea în celule vecine. De asemenea, Ac sunt capabili să
recunoască și să lege toxinele microbiene, ceea ce împiedică realizarea efectului toxic prin
legarea toxinelor de anumite celule prin receptori. Blochez efectul infecției.

 Opsonizarea
Opsonizarea și fagocitoza – după cum știm, celulele fagocitare exprimă receptori de tip Fc. Ig
pot lega patogenii, cee ace înseamnă că vor permite recunoașterea acestor patogeni prin
intermediul receptorilor, mediați fiind de structura Ac. Aceasta va permite activarea fagocitului și
amplificarea capacității de distrugere a microbilor.

 Apărarea citotoxică mediată prin Ac(ADCC) – acest mecanism l-am discutat pe larg la celulele NK
Țineți minte că o suprafață antigenică acoperită cu Ac este recunoscută prin receptorii Fc
gamma exprimați pe celulele NK. Ca urmare a recunoașterii de către aceste celule a structurii Fc
a Ig care leagă acest patogen, se poate declanșa activarea celulelor NK.

2) Indirecte – acelea datorate recunoașterii de către proteine din sistemul complement, vor declanșa (vor
iniția) activarea sistemului complement, ceea ce va duce într-un final la:
 distrugerea patogenului
 stimularea reacției inflamatorii
 amplificarea capacității fagocitare a celulelor imunității înnăscute

Eliminarea paraziților mediată de Ac – Ac sunt capabili (în special IgE) să recunoască structuri exprimate
pe suprafața paraziților. În urma acestei recunoașteri și cuplării la aceste structuri antigenice de pe suprafața
helminților, vor fi recunoscute de eozinofile și mastocite, ceea ce va determina activarea acestor celule, degranularea
lor și eliberarea într-o primă fază a mediatorilor preformați care vor duce pe de o partea la distrugerea patogenului,
iar pe de altă parte la creșterea peristaltismului intestinal  crește capacitatea organismului de a elimina parazitul (o
dată îl omori, o data îl elimini).

Răspunsul imun umoral antiinfecțios primar și secundar

La o primă întâlnire cu microbul vom avea o etapă de activare a limfocitelor Ag specifice, care va permite ca
după aprox. 3-7 zile (începând cu 3 zile), acestea să fie capabile să secrete Ac – IgM. În urma diminuării necesarului
de Ac, și titrul lor scade deoarece: plasmocitele vor muri, va scădea secreția de Ac, Ac vor fi degradați în cea mai
mare parte. Rămân totuși limfocitele B cu memorie. Pe seama acestora, la o repetare a infecției cu același Ag va
exista un răspuns mult mai rapid (cam în 3 zile, până în 3 zile), în care vor acționa limfocitele cu memorie capabile să
secrete o cantitate redusă de Ac specifici (IgG) pentru Ag declanșator, timp în care este permis să se activeze LB Ag
specifice, să parcurgă etapele de activare și să ajungă în stadiul de celulă efectorie (plasmocit) capabilă să secrete Ac,
ceea ce va determina scurtarea perioadei de îmbolnăvire și un răspuns mult mai bun.
Pe acest principiu se bazează și utilizarea vaccinurilor.