IPLT ‘’Vasile Coroban’’

Produs
Alexandru Macedon
al elevei din clasa a VII-a ‘’A,,
Guzovatii Nicoleta

2019-2020

Alexandru cel Mare

Alexandru cel Mare (în greacă Μέγας Αλέξανδρος, Megas
Alexandros, n. 20 iulie 356 î.e.n., Pella, Macedonia Antică[1] – d. 10
iunie 323 î.e.n., Babilon, Macedonia Antică), cunoscut și sub
numele de Alexandru Macedon, Alexandru al III-lea al
Macedoniei sau Alexandros III Philippou Makedonon, rege
al Macedoniei (336 î.Hr.-323 î.Hr.), a fost unul dintre primii mari
strategi și conducători militari din istorie. Cuceririle sale
spectaculoase i-au făcut pe macedoneni stăpâni ai Orientului
Apropiat. La moartea sa, la vârsta de 32 de ani, Alexandru era
stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată. Alexandru cel
Mare a contribuit substanțial la răspândirea civilizației elenistice în
întreaga lume.

Descrierea fizica
În ceea ce privește aspectul lui Alexandru, mulți istorici au crezut, pe baza
picturilor antice, sculpturi și documente, că el a fost foarte frumos. Mulți îl
descriu că avea părul lung, blond, ajungând până la gât, un nas drept, o
frunte proeminentă, bărbie scurtă, fără barbă și o privire intensă. „Buzele sale
au fost caracteristice unui nobil, părul cârlionțat a crescut într-un vârf pe
frunte, pielea lui era netedă și ușor colorată”. Este clar, totuși, cât de înalt a
fost de fapt, dar se pare că există un consens printre istorici că în realitate a
fost destul de scund, dar bine proporționat. Alexandru avea o constituție
robustă, un trup fizic bine dezvoltat (care atestă că era asemeni
macedonenilor și grecilor). Trăsăturile sale faciale erau însă feminine. Avea
ochii mari, un nas neobișnuit de mare și alungit, păr cârlionțat, culoarea
părului său era șaten deschis, iar pielea era de culoare măslinie. Nu era
blond, iar părul său a fost inițial șaten, dar s-a albit în urma campaniilor
militare care l-au epuizat, în cele din urmă devenind de culoarea coamei de
leu. În ceea ce privește culoarea ochilor lui Alexandru, istoricul grec Arrian l-a
descris ca fiind „un comandant puternic, frumos, cu un ochi căprui închis ca
noaptea și unul albastru ca cerul”, din aceasta rezultând că ar fi suferit
de hetrocromie
 Personalitatea
Conform lui Plutarh, Alexandru a avut un temperament violent și impulsiv,
care, fără îndoială, a contribuit la unele dintre deciziile sale. Deși Alexandru a
fost încăpățânat și nu a răspuns la toate comenzile primite de la tatăl său, el a
fost deschis la dezbateri. El a avut și o latură mai calmă, perceptivă, logică și
calculată. A avut o mare dorință de cunoaștere, o dragoste pentru filozofie, și
a fost un cititor pasionat. Acest lucru a fost, fără îndoială, datorită tutelei
lui Aristotel. Alexandru a fost inteligent și avea un ritm alert de învățare.
Datorită inteligenței sale, și-ar fi dezvoltat capacitatea de-a comanda. El a
avut o mare auto-reținere în „plăceri ale corpului”, în contrast cu lipsa lui de
control de sine, și cu consumul de alcool. Alexandru a fost erudit și pasionat
atât de arte și științe. Cu toate acestea, el a avut un interes scăzut în sport
sau jocuri olimpice, spre deosebire de tatăl său. El a avut o mare carismă și o
forță de personalitate, caracteristici care l-au făcut un mare lider.
Abilitățile sale unice au demonstrat incapacitatea generalilor săi să se
unească și să mențină Imperiul după moartea lui - doar Alexandru a avut
capacitatea de a face acest lucru.
În timpul ultimilor săi ani, mai ales după moartea lui Hephaestion, Alexandru a
început să prezinte semne de megalomanie și paranoia. Realizările sale
extraordinare, împreună cu propriul său sentiment inefabil al destinului și
lingușirea tovarășilor săi, pot fi combinate cu iluziile sale de grandoare care
sunt ușor vizibile în testamentul său, precum și dorința sa de a cuceri lumea.
 Copilaria
Fiul regelui Filip al II-lea al Macedoniei și al
reginei Olimpia s-a născut în anul 356 î.Hr., chiar în aceeași
noapte când Templul lui Artemis din Efes a fost incendiat.
Tatăl său, care avea multe femei și care își neglija nevasta,
i-a oferit fiului său, de-a lungul copilăriei, o educație
spartană, fiind foarte sever. Se spune că l-a aruncat în
mijlocul unui grup de lei[2]. Zilnic, Alexandru se antrena din
greu să lupte și să comande soldați, îndeplinind îndatoriri
militare stricte. Datorită acestui mod de viață, a deprins
tradițiile militare, dezvoltându-și o constituție robustă.
 Bucefal
Bucefal (în greaca veche Βουκέφαλας / Bouképhalas), în
română și cu forma Ducipal, a fost calul lui Alexandru cel
Mare, despre care se spune că a fost îmblânzit de
Alexandru pe când acesta avea 12 ani.
Calul l-a urmat în cuceririle din Asia, participând la cele mai
mari bătălii. A murit la puțin timp după Bătălia de la
Hidaspes în 326 î.Hr., de răni sau de bătrânețe. Alexandru a
fondat, în onoarea calului, o
cetate, Bucephalia (sau Alexandria Boukephalous)
în Punjabul pakistanez, pe râul Jhelum, în locul unde calul a
fost înmormântat.
 Moartea lui Alexandru
Alexandru cel Mare, Rege al Macedoniei și conducătorul unui
imperiu enorm, care se întindea de la marginea Chinei, până în
Egipt și Europa, a murit pe 10 iunie 323 î.Hr., la vârsta de 32 de ani,
din cauza malariei (conform opiniei unora) sau a fost otrăvit
(conform altora).
Misterul morții celui mai mare cuceritor al antichității nu a fost nici
acum dezlegat. Se spune că a murit la puțin timp de la pierderea
prietenului său drag din copilărie, Hefaiston (care a murit de febră
tifoidă, ce a contactat-o în campania din India). 
Ca întotdeauna în cazul morții subite a unui suveran, s-a vorbit de
otrăvire. Crima ar fi fost plănuită de Antipater, locotenentul lui
Alexandru, și înfăptuită de fiul acestuia, Iolaus, care era paharnicul
regelui. Băutura mortală ar fi fost apa înghețată luată din izvorul
râului Styx, din Arcadia. Apa era pusă într-o copită de măgar, de cal
sau catâr, căci orice alt vas din lut, fier sau bronz ar fi crăpat din
pricina răcelii și acidității apei. Ipoteza otrăvirii, acceptată de îndată
de mama lui Alexandru, Olimpia, i-a oferit bătrânei regine, veșnic
pusă pe represalii, un motiv de răzbunare.