Centrul Educațional ProDidactica Didactica ISTORIE, clasa a IV-a Pavel Cerbușca, doctor în pedagogie

Formarea de competențe cu caracter de integrare

Sugestii pentru organizarea de activități frontale, în grup și individuale:

1. Sărbătoarea Anilor în istorie;

2. Conferința de presa cu invitați speciali: domnitorii țării, oameni celebri, cărturari;

3. Călătorie imaginară pe hartă. Întocmirea hărții terenului școlii, cartierului, localității;

4. Dialog socratic cu membrii familiei, prietenii, rudele, membrii comunității;

5. Scrisoare către un cetățean/copil al altui stat despre țara mea, locurile natale;

6. Elaborarea simbolicii personală, a familiei, a grupului de prieteni, a clasei, a școlii, a

localității;

7. Povești despre eroii preferați;

8. Victorină: Cine știe mai bine baștina?

9. Proiectul muzeului clasei, școlii, localității;

10. Elaborarea manualului personal de istorie;

11. Albumul oamenilor dragi/cu demnitate/care au schimbat istoria;

12. Întocmirea unui testament pentru urmași/document cu conținut istoric;

13. Jocuri didactice la istorie: ”Copiii tot timpul le-a plăcut să se joace”;

14. Comunicări scurte în baza unui tablou, film istoric, povestiri istorice;

15. Expoziție de creații ”Tradiții și obiceiuri ale familiei, oamenilor din localitate;

16. Reflecție despre participarea la un eveniment cu conținut istoric: sărbătoare în

familie, hramul localității, excursie pe locuri istorice, vizită la muzeu etc.;

17. Turul galeriei foto, de desene, caricaturi, mini-postere;

18. Prezentarea arborelui genealogic al familiei;

19. Eu în istorie: E-portofoliu.

Centrul Educațional ProDidactica Didactica ISTORIE, clasa a IV-a Pavel Cerbușca, doctor în pedagogie

Muzeul şi şcoala – un parteneriat dinamic

Spre deosebire de şcoală, muzeul are câteva certe avantaje care pot influenţa direct impactul
educaţional al acestuia.
Un prim avantaj, psihologic, este legat tocmai de faptul că nu este şcoală. Percepţia elevilor
despre mediul material este foarte importantă (mai ales la vârste mici de şcolaritate), astfel că
atitudinea iniţială – dispoziţia psihologică „de a face lucruri” – este mai degrabă favorabilă.
Un al doilea avantaj este materialitatea. În general, dar mai ales în ştiinţele sociale, obiectul de
studiu fie nu este accesibil, fie nu are existenţă temporală.
Mai mult, muzeul are avantajul de a nu fi strict o problemă de – aşa cum afirma un elev – bătălii
şi mereu iar bătălii pe care le câştigă sau pierd ai noştri. Accesul la obiectul de viaţă cotidiană, la
obiecte care transmit perspective asupra motivaţiilor şi deciziilor luate zi de zi de către oameni
obişnuiţi au un potenţial formativ mai mare decât povestirea despre aceste obiecte şi structuri
comportamentale.
Funcţia de cercetare a muzeului este dublă. Prima dimensiune este legată măcar de achiziţia de
noi obiecte şi de cercetarea de teren şi conservarea valorilor patrimoniale. Dar cea de a doua este,
din perspectiva temei în dezbatere, mai importantă. Organizarea obiectelor în colecţii, selecţia şi
aranjarea lor sunt creatoare de sens, reprezintă o interpretare a trecutului.
Oportunitatea de a vedea (şi acolo unde este posibil de a manipula) obiecte selectate reprezintă o
invitaţie la reflecţie, la comparaţii cu experienţa personală a elevilor. Un al treilea avantaj, poate
prea puţin utilizat la noi (cu excepţia unor muzee etnografice), este dimensiunea acţională. Ne
putem gândi la replicarea unor meşteşuguri trecute în laboratoarele muzeale sau în muzeele în aer
liber. Aceste activităţi sunt tipice pentru spaţiul extraşcolar şi adaptate, credem, particularităţilor
spaţiului muzeal.
Cu titlu strict exploratoriu propunem o serie de posibile demersuri didactice adaptate acestui
spaţiu:
- căutarea de indicii: elevilor li se dă o fişă cu prezentarea armamentului roman şi li se cere să
identifice piesele de armament pe mulajele de pe Columna lui Traian (cu precizarea numărului de
apariţii); apoi se poate discuta despre reconstituirea modu-lui în care romanii purtau luptele; la fel, li
se poate cere să identifice elemente de viaţă cotidiană în reprezentări artistice (se porneşte cu o
discuţie despre viaţa cotidiană actuală, apoi elevilor li se solicită să identifice acele elemente de
viaţă cotidiană pe care le întâlnesc, să spunem, în galeria de artă, pentru ca apoi să discute despre
diferenţele pe care le-au remarcat;

- completarea de fişe: elevii trebuie să completeze fişe de lucru pe parcursul vizitei (de ex., o
fişă cu interiorul unei locuinţe medievale – colorarea pe fişă a pieselor identificate, precizarea pe o
fişă de lucru a pieselor legate de o anumită localitate sau de un anumit personaj istoric sau familie,
sau selectarea şi organizarea unei in-formaţii conform cerinţelor formulate în fişe – cum ar fi
reconstituirea unui eveniment sau proces istoric, într-o variantă mai elaborată li se poate cere
elevilor să su-gereze elemente de completare (ce consideră ei că ar mai trebui să existe în colecţiile
muzeului şi de ce); o variantă poate fi şi identificarea obiectelor relevante pentru surse scrise pe
care elevii le primesc în cadrul orelor de istorie;

- replicarea unor evenimente istorice: pornind de la exponatele prezente şi de la in-formaţiile

dobândite în mediul formal (fapte, surse scrise şi vizuale), elevii trebuie să realizeze o simulare a
unor evenimente istorice (varianta cea mai simplă implică replicarea unor negocieri sau a unor
evenimente din sfera politică, de exemplu, Unirea din 1918);

- realizarea de postere: această ultimă categorie ţine mai mult de partea de raportare a
activităţii; elevilor li se poate solicita să realizeze în grup un poster cu ilustraţii de piese şi tablouri
din muzeu; o altă variantă este aceea de a produce scheletul unei dezbateri pe o temă sugerată de
vizitarea unei secţii a mu-zeului sau care face parte din curriculum-ul şcolar.

Centrul Educațional ProDidactica Didactica ISTORIE, clasa a IV-a Pavel Cerbușca, doctor în pedagogie

Diversificarea formelor de învăţare. Învăţarea autonomă.

a) construcţia frizei cronologice – o bandă a timpului pe care se încadrează evenimentele din
diverse domenii, regiuni, ţări care s-au desfăşurat concomitent. Friza cronologică este foarte
importantă pentru compararea proceselor de desfăşurare a unor fenomene istorice ce au
tangenţă, pentru orientarea elevilor în timp. Exemplu de friză cronologică „Ani importanți în
unificarea statelor”:
Anii
1851

1853

1858
1859
1860

1863

1865

1867
1868

1870
1850

1852

1854
1855
1856
1857

1861
1862

1864

1866

1869

1871
State
b)
Principatele * * * *
Române
Italia * * * *
Germania * * *
Analiza unui sondaj - ansamblu de cifre obţinute prin cercetare. El conţine indicatori cantitativi
ai producţiei, rezultate electorale etc. Etape de lucru:
 identificarea sondajului (se stabilește provenienţa datelor, domeniul din care fac parte);
 adresarea întrebărilor (asupra condiţiile istorice în care au fost realizate);
 analiza datelor statistice (care pot fi citite pe linie şi pe coloane);
 comentarea datelor (se stabilește relaţiile dintre cifrele din tabel);
 analiza critică a sondajului (critica poate fi exprimată prin formularea întrebărilor
asupra sursei documentului sau eşantionului în care au fost selectate datele).

c) Analiza activităţii personalităţii istorice. Etape de lucru:

Pentru studierea biografiei unei personalităţi istorice este necesar:
 să se caute informaţii în manualele şcolare, dicţionare, lucrări cu caracter istoric
ştiinţific etc. despre personalitatea care ne interesează;
 să se evidenţieze evenimentele principale din viaţa personalităţii date;
 să se plaseze informaţiile colectate în ordine cronologică (axă, friză);
 să se enumere ideile principale care vor servi drept ghid pentru reflecţie;
 să elaboreze planul de idei a prezentării generale a personalităţii istorice etc.
Analiza generală a activităţii personalităţii istorice poate fi continuată de determinarea
impactului pe care l-a avut activitatea acesteia asupra evoluţiei evenimentelor, societăţii în
ansamblu etc. Aceasta se poate realiza sub formă de discuţii ghidate de profesor. Rolul unei
personalităţi în istorie este echivalent cu sarcina care i-a revenit într-o acţiune şi rezultatele pe care
le-a demonstrat.

d) Examinarea caricaturii - o sursă istorică, un document vizual, un martor interesant al

istoriei, mai ales pentru secolele XIX – XX, un instrument de lucru atractiv pentru predarea
istoriei. Caricatura este o formă particulară de exprimare a unui punct de vedere într-o
manieră sugestivă şi uneori comică. Etape de lucru:
 se identifică autorul, timpul când a fost creată, țară în care a fost realizată, subiectul la care
se referă, informaţii despre evenimentul dat;
 se analizează personajele (cunoscute, necunoscute, principale, secundare), amplasarea lor în
spaţiu, acţiunile și sentimentele, obiectele, situaţiile prezentate în caricatură, mesajul
autorului, atitudinea faţă de subiectul caricaturii;
 se concluzionează reieșind din opinia autorului și cea personală în baza argumentelor.
Utilizarea caricaturilor la orele de istorie stimulează imaginaţia, creativitatea, gândirea critică a
elevilor, pune în valoare capacităţile elevului de cercetare, de analiză, spiritul de observaţie, care îi
poate ajuta să înţeleagă mai bine evenimentele istorice şi, de asemenea, poate stimula curiozitatea
elevilor pentru studiul disciplinei de studiu.

e) Explorarea unei imagini - materiale suplimentare la studierea unui text sau eveniment
istoric.

Toate imaginile furnizează informaţii despre epoca în care au fost realizate, despre atitudinea
autorului faţă de subiectul reprodus. Interpretând imaginile este important ca elevii să-şi pună
întrebări cu referire la:
- natura imaginii (fotografie, montaj, desen, figură, afiş de propagandă, caricatură etc.)
- datarea imaginii;
- subiectul imaginii (cum este constituită, care sunt evenimentele reproduse sau reflectate, ce sens îi
dă textului pe care îl însoţeşte, s-a păstrat sau nu monumentul de arhitectură, a fost sau nu restaurat
sau reconstruit etc.)
Un loc important printre imaginile cu caracter istoric îl au pozele. Ele constituie un document util
pentru înţelegerea evenimentelor istorice. Propunem algoritmul pentru comentarea pozei adresat
elevilor:
 identificarea pozelor (amplasarea în timp și în spaţiu cu ajutorul inscripţiilor, legendei dacă
există);
 stabilirea contextului în care a fost realizată poza (e necesar de acordat atenţie textelor ce
însoţesc fotografia);
 descrierea detaliată a informației de pe poză (exprimarea a tot ce se vede pentru a scoate
maxim de informaţii ce pot fi observate pe poze. Se prezintă ansamblul pozei în linii mari,
se întocmește un plan de idei, se identifică elemente diferite. Se atrage atenţie aspectelor
tehnice: claritatea pozei, culori, construcţii, distanţa dintre fotograf şi subiectul pozei);
 concluzionarea (notarea impactului pozei, contribuţia, valoarea, utilitatea etc.).

De exemplu, analizând poza de mai sus elevii vor stabili:

 imaginea reprezintă o stradă a Chişinăului (str. Armenească) din secolul al XIX-lea;

 clădirile care reprezintă valoare istorică (farmacia Cagan);
 existenţa în acea perioadă a tramvaiului în Chișinău ca mijloc de transport urban;
 vestimentaţia persoanelor din poză şi respectiv a populaţiei urbane din perioada dată.
 Centrul Educațional ProDidactica Didactica ISTORIE, clasa a IV-a Pavel Cerbușca, doctor în pedagogie

Schița scenariului didactic - excursie

Data ................ Clasa ......... Disciplina de studiu .................

Invatator ...............

Durata excursiei .................. Traseul

propus ..............................................................

Subiectul
activității ........................................................................................................

Tipul activității: Recapitularea şi sistematizarea cunoştinţelor

Scopul: Trezirea sentimentelor de dragoste faţă de lupta dreaptă a strămoşilor noştri

prin ilustrarea unor pagini din trecutul glorios al poporului.

Sub-competențe:
 să exprime opinii personale privind obiectivele istorice vizitate într-un articol
pentru ziarul școlar;
 să alcătuiască o povestire pentru agenda personală.

Obiective operaționale:

Pe parcursul şi la sfârşitul lecţiei - excursie, elevii vor fi capabili:

 să povestească momente din lupta strămoșilor pentru păstrarea libertăţii şi
independenţei țării;
 să demonstreze sentimente de mândrie patriotică pentru înaintaşii noştri;
 să manifeste interes pentru cunoaşterea şi ocrotirea monumentelor istorice şi a
obiectivelor de artă.
 formarea deprinderilor elementare de comportare în activităţile extraşcolare.

Metode și procedee: expunerea, observarea, demonstraţia, conversaţia euristică,

prezentarea.

I. Pregătirea excursiei:

a) Profesorul:
 stabilirea itinerarului, a datei şi a duratei excursiei;
 documentarea, folosind hărţi şi publicaţii informative;
 întocmirea pe hartă a schemei cu itinerarul şi obiectivele propuse pentru a fi
vizitate.
 obţinerea aprobării instanțelor superioare: conducerea şcolii, direcția de
învățământ, avizul medical;
 asigurarea transportului și a finanțelor necesare;

b) Elevii:
 anunţarea datei, a duratei şi a itinerarului excursiei;
 prezentarea şi discutarea traseului folosind harta, informarea elevilor privind
obiectivele mai importante;
 recapitularea unor lecţii de istorie, lecturi cu conţinut istoric, cântece, alte
activități
desfășurate .................................................................................................................;
instruirea elevilor privind echipamentul necesar și regulilor de securitate;
(îmbrăcăminte, încălţăminte, hrană, trusă sanitară individuală, carnetul de notiţe);
se atrage atenţia asupra disciplinei în locurile publice şi asupra păstrării curăţeniei
mediului.

II. Desfășurarea excursiei:

a) plecarea în excursie
adunarea la şcoală sau în locul destinat cu o jumătate de oră înainte de sosirea
autocarului;
 verificarea prezenţei şi a echipamentului.

b) etapele excursiei:
 în autocar se poartă discuţii cu elevii privind obiectivele de pe traseu ....................
.........................................................................................................................................
 pe traseu se atrage atenţia elevilor să observe caracteristicile reliefului, vegetaţia,
trecerea peste râuri, prin localităţi, alte momente sau locuri speciale;
 la sosirea cu autocarul în parcarea din preajma locului excursiei se reamintesc
regulile de comportare: disciplina, protejarea mediului, atenţia la explicaţiile
privitoare la obiectiv.

c) prezentarea obiectivului vizat ................................................................................

III. Valorificarea excursiei:

La încheierea explicaţiilor elevii sunt îndemnaţi să-şi noteze pe agende ce au

reţinut, ce i-a impresionat. Sunt ajutaţi cu întrebări de tipul:
 Ce ați vizitat astăzi?
 Care au fost cele mai importante momente ale excursiei, locuri vizitate?
 Ce nume de personalități sunt legate de locurile vizitate?
 Ce amănunte aţi reţinut?
 Care fapt (imagine) v-a impresionat cel mai mult în această excursie? Prin ce
anume?
 Cum s/au comportat colegii în timpul excursiei?
 Cum veți multiplica experiența acumulată în timpul excursiei?
 Cui ar trebui să le mulțumiți pentru organizarea și desfășurarea excursiei?