DESPRE ANALOGIA DINTRE

PROCESUL LUCRĂRII FILOZOFICE ŞI

MÂNTUIREA
OMULUI PRIN ISUS CRISTOS
DUPĂ LUCRĂRILE LUI J. BOEHME
de Freher A.D.
 Freher D.A.

Procesul din Opera Filozofică considerat ca fiind complet analog cu cel din
mântuirea omului prin Isus Hristos; și reprezentat de pozițiile date de acesta, în
ceea ce privește punctele sale principale din Signatura Rerum de Boehme, capitole,
VII, X, XI , XII .
 
Acest tratat este acum tipărit pentru prima dată; autorul a fost originar din
Nurenberg, și a murit la Londra, 1728, la vârsta de 79 de ani. Manuscrisele sale
sunt depuse în muzeul britanic, în cele douăzeci și unu de tratate, ce ar constitui
prin tipărire un volum mare.

2
 Freher D.A.

Dacă omul nu poate înţelege propria natură coruptă și blestemul

sub care se în consecință află, el nu poate înțelege natura și blestemul
pământului sau nici că-şi poate închipui să restaureze pământul de sub
acest blestem și că ar putea fi util în eliberarea sa, care este singura
preocupare a adevăratului artist.
În timp ce Adam se află într-o inocenţă pură, paradisiacă, cuvântul etern și
puterea vieții veșnice erau elementele sale călăuzitoare, şi dominau în el; viața lui,
care era o flacără clară, ardea şi era întreţinută de acel spirit curat al
substanțialității divine, care, împreună cu apa vieții veșnice, generate în lumea
angelică, au dat naștere unui lumini glorioase și strălucitore.
Imediat după căderea omului, Dumnezeu i-a spus șarpelui:
duşmănie voi pune între tine și femeie și între sămânța ta și sămânța
ei; sămânța ei îți va zdrobi capul și-i vei zdrobi călcâiul. Aici se găsește
piatra filosofală sau tinctura alchimiştilor. Căci, deşi aceasta în îl
privește pe om, ce în primul rând moare, aceasta priveşte în al doilea
rând, întreaga creație. Zdrobirea capului șarpelui, se face spiritual și corporal,
atât în natură cât și în suflet, și cu toate că în diferite grade, însă într-un proces
paralel, în fiecare.
Muşcătura sau înţepătura șarpelui, este focul mâniei, iar
sămânța femeii este focul luminos și iubitor: acestea două există în
fiecare lucru; primul a predominat în natura exterioară, pe deplin, și,
prin urmare, cel de-al doilea trebuie să fie ridicat și prin strălucirea sa
prin mânie, trebuie să o supună și să o țină sub control; ținându-se
departe de asta, de puterea sa dominantă, de alta, astfel încât să-ţi
poată exercita rolul său natural adevărat, ca un slujitor al luminii, și
iubirii și să reintre în paradis; când mercurul întunecat este astfel
tincturat, moartea sa angoasantă este transformată într-o viață
triumfătoare și dorința sa întunecată este transformată într-o dorință
de dragoste luminoasă, care este capabilă de iubire pură și să creeze o
substanță luminoasă, să creeze un trup ceresc în afara celui
pământesc.
Întreaga muncă constă pe scurt în asta, că cele două naturi se fie
reduse la una, așa cum au fost ele la început. O materie cerească şi una
pământească, trebuie să fie unite în mod mutual, și aduse la o calitate
cerească: Pământul trebuie să fie interiorizat și cerul exteriorizat.
Mercurul care este în toate astea; un artist nu trebuie să-l încerce - nu poate o
poate face; sarcina lui este de a pregăti materia așa cum este necesar, și să lase
munca să fie făcută de muncitorul care este în ea deja; cu toate acestea înțelegerea

3
 Freher D.A.

și credința sunt necesare în lucrare. Proiectul său nu este altul puțin decât să
răscumpere materia din blestem, și să-o ridice din moarte, care nu poate fi făcut de
niciodată de cineva care este mort în sine însuşi în înţelegerea şi viața sa internă.
Atunci când aceste două cerinţe se găsesc în artist, în primul rând, o
înțelegere experimentală din proces în lucrarea sa re propria generație ; și în al
doilea rând, o chemare divină pentru această întreprindere, două calități vor fi
necesare în continuare în el, când el va face un început al lucrării sale; iar acestea
sunt reprezentate de B0ehme , din acea pildă nostru Domn, cu privire la un om
care Went cobora din Ierusalim la Ierihon, și a fost jefuit și rănit de tâlhari,
spunând, arta i s t trebuie să stea cu adevărat în figura milostivi Samaritean și ai
voința lui, ca să nu-și dorească altceva decât să vindece ceea ce este rănit; și ochii
lui, pentru ca el să vadă și să discerne trupul rănit pe care trebuie să-l vindece, ceea
ce nu este ușor sau de fiecare să fie făcut, din cauza marii sale corupții .
H e trebuie să aibă cea mai mare nevoie de astfel de ochi în foarte fi egrenare,
atunci când el este de a chuse problema potrivit pentru acest Philo lucru acest
sophic Oehme, și descris para bolically, acel copil rău, care este a alerga afară din
casa mamei sale și a dorit să fie în sine , sau să stea de la sine pe temelia proprie ;
acest lucru trebuie căutat în Saturn, pe care Saturn, de aceea , artistul trebuie să
aibă harpa și pierderile de ochi pentru a privi, atât în ceea ce privește natura eternă
, cât și în cea temporală; căci mânia lui Dumnezeu, prin puternica sa impresie
astringentă, a închis-o în camera morții ; nu că l-a transformat în Saturn, ci îl ține
încarcerat sau închis în moartea Saturninei; în prima proprietate rece, aspră,
întunecată, astringentă ; care se numește marea moarte încă în picioare, deoarece
încă nu există mobilitate de viață în ea.
Atunci când această problemă propriu - zis se gaseste in Saturn, artistul
poate merge la locul de muncă, în cazul în care consideră și rezultă că prel ss, care
a observat Dumnezeu în răscumpărarea și Resto rația omenirii, prin Isus Hristos,
de la concepția sa la jumătatea Nașterea Domnului la învierea lui și ascensiune ;
Făcând acest lucru, el poate găsi sărbătoarea veselă a Rusaliilor, adică. că tinctura
de dorit în natură exterioară, care răspunde în acea tinctura sfântă și spirituală,
prin care Sf . Pete r, în prima sa predică publică, trei mii diferă impregnate suflete
trația -o dată. Atunci când mercurul uman, cuvântul neexprimat al vieții umane, a
fost infectat și otrăvit de șarpe și a fost lăsat în falsul său fără lumină ; Dumnezeu
nu a respins umanitatea, astfel încât să o anihileze și să-l facă pe un alt Adam
ciudat sau străin: el a refăcut ceea ce a fost răsfățat. Aceasta nu a făcut-o prin
lucruri ciudate, pe care umanitatea nu le-a avut înainte, ci prin același sfânt , spirit
divin, care la început a fost suflat în Adam, să - i facă o imagine și asemănarea lui
Dumnezeu, aceasta a re-prezentat umanității otrăvit, și a făcut astfel o bună

4
 Freher D.A.

dispoziție, sigur, și solide la noua regene rație a acestuia; și aceasta s-a făcut în
concepția imaculată a lui Iisus Hristos, căci acolo s-a făcut o conjuncție, între
vorbirea veșnică; și cuvântul omenește , mercur sau viață umană , care a fost
otrăvit în omul căzut și a fost plin de voință sau de propria voință.
Aceasta trebuie să fie prima considerație a unui artist, pe care trebuie să-l
observe și să-l mediteze, pentru ca el să poată acționa în consecință și să nu-și
aducă subiectul la foc, fără o astfel de conjuncție anterioară, decât dacă va lucra
degeaba și se va face ridicol . Artistul trebuie să știe, că el nu trebuie să aducă în
afară tendința la perfecțiune, în materie; dar că se află deja acolo. El trebuie să fie
capabil de voința divină și, de aceea, cu voința sa reînnoită sau tinctură , care este
credința sa sfântă, trebuie să se ocupe de subiectul său, astfel încât voința spre
desăvârșire, care se află în materie încă și imobilizată, poate fi stârnit și adus
împreună cu voința lui și cu voința divină; și mai departe, că această voință divină
poate face față pentru a îndeplini și a înfăptui acea voință exterioară, care iese
înăuntru din corupția în dragostea și îndurarea lui Dumnezeu .
Acest punct este recomandat celor mai înalte considerații ale artistului,
pentru a face ca acesta să fie studiul și practica continuă ; deoarece filo consisteth
botez sophical de aici, iar acest lucru este foarte primul egrenare de ea. Acest lucru
îi poate permite botezului cu adevărat și corect ; el trebuie să-și boteze materia nu
numai cu apa din exterior, ci și cu cea a lumii interioare.
Pustia în care este oferită ispita este, în lucrarea P hilosofică, corpul exterior,
pământesc, uscat, pustiu și stearpă , în care mercurul sau tânărul nu poate să stea
împotriva Diavolului, decât dacă a pus mâna pe fecioară și fii susținută de ea. De
aceea , el este să se unească cu ea, să arunce voința și dorința lui în dragostea ei și
să mănânce din pâinea ei, nu de propria calitate naturală, cum ar fi ca Hristos ,
Domnul nostru, toate pentru ty d ays ispitei, a mâncat numai din cuvântul veșnic
rostitor și nu ar mânca din pâinea aceea pe care ar fi putut-o face din pietre. Tot
ceea ce nu este nimic altceva, dar că mercurul trebuie să recunoască și să
primească în propriul său otrăvitor qua litate, tinctura ceresc, și suff er capul
șarpelui, proprietatea mânios de foc, pentru a zdrobit prin aceasta în sine, care ,
dacă nu păzește, diavolul va predomina și îl va reține captiv în acea stare, în care se
află când este despărțit de fecioara sa. Artistul ar trebui să aibă grijă, să nu sufere
diavolul ispititor pentru a fi prea furios, sau furios, dar proporțional ; și, pe de altă
parte, să nu fie prea slab sau neputincios, căci altfel mercurul nu ar fi fost asaltat
de aluzie suficient, și ar putea, ca un lup flămând, să-și înghită botezul, să mornă
spre propriile sale proprietăți mânioase și să continue tot aceleași lucruri
otrăvitoare, pe care le-a fost înainte.

5
 Freher D.A.

La sfârșitul a patruzeci de zile, când diavolul a încheiat toată ispita, el trebuie

să se îndepărteze de om Domnul Hristos, iar îngerii să vină să-i slujească. Această
th e artist ESPE cial pentru a observa; căci el a stat în proces însuși și poate acum
percepe infailibil, dacă este sau nu potrivit, un demn socotit de această lucrare ; în
cazul în care, la sfârșitul patruzeci de zile, în conformitate cu procesul lui Hristos,
nu apar îngerii, el poate con clude el nu este de succes: și că sa aprins mercurul
masculin nu sta încă într - o uniune internă datorată cu apos fe minine mercur, dar
că este în continuare aceeași în calitatea sa mânioasă, că a fost înainte și, prin
urmare, diavolul ispititor h a predominat. Dar dacă vede semnul îngerilor, s-ar
putea să se bucure și să se asigure că mirele este unit cu brio lui , și ea cu el și că
lucrarea lui prospera .
Imediat după ispita, și învingerea diavolului, th e Domnul Hristos a început
biroul său publice, nu numai prin predici, mustrând și instruire a oamenilor, dar ,
de asemenea , b y lucrează multe gr mânca, miraculoase, și uimitoare lea Ings,
throu gh toate proprietățile naturii : de exemplu în Saturn, el a înviat, până la
morți ; în Luna, el a transmis apa în vin; și hrănit cu cinci pâine de pâine, cinci mii
de oameni ; în Jupiter , el a făcut din pescarii simpli și ignoranți, apostolii cei mai
înțelepți și înțelegători; în Mercur, el a făcut pe surzi, auzind; moare mut, vorbind
și vindecat leproșii; în Marte , el i-a alungat pe diavoli din posedați ; în Venus, el
și-a iubit frații și surorile în ceea ce privește umanitatea și și-a dat viața liberă
pentru ei până la moarte.
A șaptea proprietate, care este Sol, în picioare în MID t, unind trei și trei, este
h ERE nu a menționat, deoarece acest belo ngeth la perfecțiunea deplină, care apoi
a fost doar tain ed până când a fost ridicat din mort, s-a înălțat la cer și a turnat
spiritul sfânt-tinctură , în ziua Cincizecimii.
Artistul va vedea în mod distinct că în lucrarea filozofică există o
conformitate adevărată și exactă; căci atunci când patruzeci de zile tentația este
fericit sa încheiat, minciuna va vedea, în Saturn, că mercurul înviază până la
moarte , că același sub mort poziție, whe rein a fost închis înainte; în Luna, el
hrănește și hrănește acea substanță, atunci când nu există nimic exterior, cu care
ar putea fi hrănit și hrănit ; și din nou, că apa mortală este înălțată și transformată
în vin, făcând ca vin o unire a unei virtuți înflăcărate și apoase; în Jupiter , el va
vedea cele patru elemente , fiecare de la sine, și culorile lor, și o simbolizau Rainbo
w pe care Hristos sade pentru jud g MENT în mercur deschis : astfel încât el va fi
uimit la ea, și Perce ive că înțelepciunea lui Dumnezeu playeth și desfatæ în acesta,
ca într - un joc plin de bucurie: pentru Jupiter prietenos care face milă f ord
proprietatea sa, după un astfel încât Dumnezeu va fi în schimbarea sa de data
aceasta w orld, și transmute în Paradis; în Me rcur y , el va vedea că cerul se

6
 Freher D.A.

desparte de pământ și că se afundă din nou în pământ și se schimbă la fel în

culoarea sa și că mercurul purifică materia : în Mar s-ar vedea că Jupiter în
mercur, aruncă din materie în sus, un foc negru de foc , care va fi coagulat ca
funingine în coșul de fum ; o d acest lucru este foamea otrăvitoare în mercur, pe
bună dreptate să fie comparat cu diavolul, pentru că are în funcție de propria sa
natură, calitățile diavolului. De îndată ce acest diavol negru este expulzat din
materie, artista va vedea pe Venus în fecioria ei cu o mare frumusețe și glorie, care
este un tip fin sau o emblemă a marii iubiri a lui Hristos.             

Acum, atunci când apare acest lucru, el este ist se bucură și crede că lucrarea
sa este terminată și că are comoara lumii; dar se va găsi extrem de dezamăgit; f sau
dacă el încearcă, el va găsi este , dar Venus, încă o femeie, și nu o fecioară curată
masculin, cu bot tincturi h unite într - un singur: ca în Hristos, veșnic vorbitor de
limba-cuvânt, care realizase, prin umanitatea sa, faptele minunate și totuși deplina
desăvârșire nu se puteau manifesta în ea; trupul său uman nu a putut fi glorificat
și cu atât mai puțin ar putea să toarne deasupra Duhului Sfânt, înainte de a trece
prin marea mânie a lui Dumnezeu, sau moartea și iadul. La fel și în acest aspect
filozofic , deși toate aceste lucruri glorioase au apărut în proprietățile naturii,
totuși tinctura universală nu este fixată și manifestă; toate t pălăria a fost văzut
până acum a fost doar trecătoare, iar cea mai mare parte a mii de muncă e încă re
rețea de făcut pentru fixarea acestuia sau manifestatio n.             

Toate cele șapte proprietăți trebuie să fie făcute în întregime pure și

chrystalli ne, înainte de a putea fi paradisice ; fiecare dintre aceste pro pertie lui
are propriul proces specific ; și dacă vor trece din mânia în viața paradisică, în care
trebuie să aibă toate șapte, însă o singură voință, adică. cea a iubirii; toate lor
pentru mer voință proprie, în care fiecare a fost de la sine, în opoziție față de
ceilalți, trebuie să fie înghițit cu totul în sus, un d atunci numai acestea sunt fixate,
și capabil să respecte focul.

Eu operez filosofic, de îndată ce Venus apare în frumusețea ei, cu propriul

său caracter natural , pentru a perfecționa ; există o alarmă mare, de opoziție, și
insurecție împotriva ei manifes t în Saturn, Mercur, și Marte ; prima dintre care
este o adevărată figură a guvernului civil, sec ond, a eccle siastical stat e, iar al
treilea, al diavolului; și întrucât acești trei erau împreună aceiași agenți șefi care au
adus pe moarte Domnul Vieții și Loria, la fel, în această lucrare filozofică, cele trei
proprietăți de mânie inferioară, Saturn, Mercur și Marte, sunt numite pe bună
dreptate de Boehme , cei trei ucigași ai lui Venus.

7
 Freher D.A.

Nu există niciun alt temei pentru această mare opoziție, pentru că Venus este
de sus, iar acești trei sunt de jos, uniți într-o singură sferă mânioasă și nu doresc
să fie dedicați de puterea lor naturală și de dominație. Heaven stă acum în iad, la
urechea și le va transmuta al l în rai; și iadul p e rceiveth ruina este inevitabilă, în
cazul în care primește în să - l acest copil din cer; și, prin urmare, se umflă
împotriva lui și se opune tot ce poate; dar prin această opoziție, ea trebuie să
promoveze propria distrugere, așa cum a fost și ea, în procesul lui Hristos.

Aici s- ar putea obiecta, cum poate fi acest lucru în concordanță cu ceea ce a

fost declarat bove, că chestiunea a fost înfăptuită , diavolul expulzat și semnul
îngerilor a apărut. Dacă da, de unde poate apărea o astfel de opoziție plină de
mânie? Dar este ușor de răspuns . Boehme spune că, atunci când mercurul este
trezit din maturitatea puternică impresio n a lui Saturn , de către mană, sau hrana
cerească a luminii și a substanției iubirii, care este propria lui fecioară adevărată
sau apa vieții; botezul filosofic este primit în propoziția otrăvitoare și se aprinde
un foc vesel ; este ca și cum o lumină s-ar aprinde în întuneric și o bucurie și iubire
paradisică răsare în mijlocul mâniei. Când Mercur are o privire strălucitoare a lui
Marte, mânia înfricoșată este îngrozită de dragoste și se întoarce sau se aruncă în
jos. Th nu este încă o transmutație, b ut este ca una; totuși nu sunt tranzitorii, nu
sunt constanți sau fixați ; dacă, prin urmare, se face o transmutație fixă și
radicală , același proces care a fost ca o transmutație trebuie repetat din nou, dar
într-un grad mult mai mare sau mai degrabă profund ; acest lucru poate fi repetat
din nou, deoarece proprietățile aspre, amare și wrathfu l-hellish, au fost presate
doar parțial și nu s-au înrădăcinat complet și s-au transformat radical într-o
singură voință; acum sunt crescuți din nou, prin această apariție a lui Venus, cu
mult mai mult decât înainte, ei se ridică în opoziție împotriva ei, pentru a-și păstra
propriul drept natural.

Așa a fost, de asemenea, în procesul cu Domnul Hristos, când a intrat în

severitatea puternică a mâniei și mâniei lui Dumnezeu, pentru a duce la bun
sfârșit marea sa lucrare, a spus în mod expres despre el însuși; Nu sunt singur,
tatăl este cu mine; el a fost cu el de sus, tatăl, și acest lucru inalterabil în ceea ce
privește divinitatea sa, deși alterabile în ceea ce privește sensibilitatea persoanei
sale umane exterioare; care poate apărea, prin strigătele sale de pe cruce,
„Dumnezeule! Dumnezeule ! De ce ai pentru mine Saken ?“ De dedesubt, el a avut
-o cu el oamenii obișnuiți, care au primit și l -au însoțit cu mare bucurie și
aclamații când a venit călare pe un măgar în Ierusalim. La fel și în opera filozofică,
Venus nu este singur, ci așa cum s-a întâmplat, de sus, Jupite r este cu ea, și de
dedesubt L una, care este o adevărată figură a clasei vulgare și simple de peo ple;

8
 Freher D.A.

Luna se leagă de Venu așa cum au făcut discipolii cu Hristos, atât timp cât merge
bine cu ea, sau cel puțin tolerabilă, adică atâta timp cât Saturn, Mercur și Mrs, nu
își exercită în mod real și în mod evident răutatea împotriva ei ; dar când acești
trei ucigași se ivesc și o vor da cu forța la moarte sau o vor înghiți în groapa lor
mânioasă; atunci L un a își schimbă, de asemenea, culoarea și înclinația, în timp ce
oamenii vulgari și-au schimbat voința, iar în locul fostului lor osanna, strigă ,
răstignesc-l, răstignesc-l. La fel și în această lucrare filozofică, atunci când ajunge
la marea luptă serioasă, artistul va vedea în mod clar o teroare și un tremur în
lucrare; el va vedea că mercurul care este agentul principal împotriva lui Vus
tremură la apariția lui Venus; și V enus, de asemenea, nu numai că tremură în
opoziția proprietății ucigătoare mânioase, dar este ca și cum o transpirație i-a
izbucnit trupul și totuși nu este agitată, dar liniștită și răbdătoare, resemnată și
gata să sufere toate ei pot să-i aplice, pentru a fi înghițiți de ei în totalitatea lor de
mânie .

În procesul lui Hristos, diavolul a spus sau gândit cu el de sine: Eu sunt

singur marele monarh în foc, S Aturn este puterea mea și mercur viața mea, și eu
sunt în ei un prinț și zeu al acestei lumi; și, prin urmare, nu va suferi că altcineva
care se numește el însuși prinț al iubirii, ar trebui să domnească acolo ; dar îl voi
devora în mânia mea, împreună cu dragostea lui: asta și-a propus într-adevăr, dar
minciuna nu ar putea să o efectueze singur, fără concordanța celor două principate
principale ale acestui lucru exterior ; a stârnit Mercur și S aturn, guvernul
eclesiastic și civil; și apoi toate trei au mers împreună, a trimis emisarii lor, reținut
Domnul, legat și mașina l RIED

Astfel, de asemenea, în lucrarea filozofică, artistul va lăsa clar că V enus, care

este tot pasiv, demisionat în întregime și gata să intre în fălcile dragonului, este
înconjurat de fiecare parte de Saturn, Marte și M ercury, și așa cum este au fost
prinși sau captivați de acești trei împreună ; și că ei o țin și o leagă, dând peste ele
mai multe raze otrăvitoare; apoi transporta-o de la o proprietate de mânie la alta,
de parcă ar fi încercată, examinată și judecată de ei.

În primul rând, Marte aduce Venus la M ercury, ca instrumente ale

diavolului în mânia lui Dumnezeu, l-a adus pe Domnul Hristos mai întâi la marele
preot ; în timp ce era pre-predicat de ură, nu l-a încercat cu adevărat sau în mod
corespunzător și nici nu putea privi în voința sa internă și în lucrarea de iubire;
dar l-am ascultat doar din afară, l-am examinat superficial și am concluzionat,
deoarece nu stătea cu ei în aceeași voință, fel și formă, el nu trebuia să fie tolerat
printre cei vii: dar văzând că poate nu executa planul său de a ucide, el l -au trimis
la Pilat, cu caracterul unui răufăcător, care a meritat moartea.
9
 Freher D.A.

Deci în lucrarea filozofică , aceasta este adevărata semnătură internă a lui M

ercury, din nou st V enus. El era totuși posedat cu propria sa calitate de ură, era în
opoziție împotriva ei și, prin urmare, nu putea încerca, cu atât mai puțin să
protejeze, proprietatea iubitoare a lui Venus, dar are voința de a o omorî; dar
văzând că există în V enus, un alt mercur viu de sus, el nu o poate distruge, prin
puterea sa, ci trebuie să se confedereze cu Saturn ; cui i- a dat V enus să fie ucis;
întrucât Hristos a fost eliberat lui Pilat Pontiu pentru a fi răstignit .              

Pilat, un guvernator sau un stăpân, în proprietatea saturninei întunecate, nu

s-a interesat și nu s-a preocupat de doctrina spirituală, lumina, iubirea și adevărul
lui Hristos ; dar respectând doar guvernul ; și după această pretenție a ființei lui
Hristos împotriva lui Cesar și a râvnirii sale de a fi socotit prietenul lui Cezar, l-a
condamnat la moarte.

Așadar, în lucrarea filozofică, S aturn, proprietatea astringentă întunecată,

nu se preocupă de calitatea iubitoare internă a lui Venus ; neputând primi nimic
din el în esența sa. Marele concurs este pentru dominația anterioară: Saturn nu va
pierde prietenia lui Marte și M ercury, întrucât amândoi sunt cu el în aceeași sferă
și alcătuiesc împreună propriul lor guvern stabilit, care trebuie să cedeze, dacă
Venus ar trebui să apară, și strălucește acolo cu lumina și dragostea ei; și, prin
urmare , afirmă că aceștia le plac foarte bine și că ei cred că își păstrează guvernul
furios.             

În lucrarea filozofică , se așteaptă în zadar o dezlănțuire a puterii solare, într-

o strălucire aurie, din c-ul focului , pentru a tinctura aspectul lunar alb al lui Venus
; pentru că unirea pură și tinctura universală nu pot fi făcute manifeste, decât în
primul rând, la mânia și otrăvirea întunecată a lui Saturn, Mercur și Mrs, să fie
înecate în întregime, iar lebada s-a ridicat în sânge și moarte .

Venus este livrat lui S aturn, iar el cu h are o puternică impresie întunecată, o
ține de ea, o dezbrăcă de roba ei corectă și îi pune o culoare stacojie sau o culoare
purpurie, în care este cuprinsă mânia lui M ars. Această culoare, care va fi
împodobit ca și cu o privire sau splendoare într - un flash, este de la Saturn și M
ercury de proprietate, amestecat cu M de foc Ars, ca artis t va DIS Nee tinctly.
Când Ve NUS i n această culoare regală apare Mer Cury, Saturn, Marte, și L una,
aceasta din urmă fiind schimbată în voia ei, se alătură cu trei proprietăți șef
uciderea, și ei altoget ei cu un acord respinge ei; își aruncă razele înflăcărate,
otrăvitoare și pline de foc , prin impresia ascuțită a lui S aturn; astfel încât artistul
să vadă în mod distinct că blândețea este înfiorată și că are dungi; el vede holul
coroanei cu coarne, cu înțepăturile ei ascuțite ; întregul proces, în suferința și

10
 Freher D.A.

moartea lui Hristos, este o reprezentare circumstanțială, contrariul prcesiunii

primului Adam în călcarea lui ; Behmen este în mod deosebit tăiat de Behmen și,
în condițiile în care starea omului în cădere, este aceeași cu starea pământului în
blestem, numai diferită de ea, în grad, după cum afirmă și demonstrează ; la fel și
maniera și procesul restaurării lor nu pot fi decât similare . Și cum Domnul
Hristos, în toate suferințele sale, a fost cel mai profund umil și pasiv, deschizând
nu gura lui, ci îndură toate lucrurile cu multă răbdare, într-o deplină supunere
către plăcerea Tatălui său. La fel și în această lucrare filozofică, artistul va vedea,
că partea cerească este în întregime pasivă, stând liniștită și imobile. Acum , ca și
mama lui Isus a fost binecuvântată între wo oameni, astfel încât artistul obține o
binecuvântare în această lume mizerabilă, că el poate Tinctură e sa corupt arthly
corp, și să păstreze o în sănătate, până la încetarea sau la sfârșitul cea mai mare lui
Constella TION, care se află sub Saturn. Prin urmare, atunci când S aturn este la
capătul și limita sa și lasă acea viață în care a fost conducător, nicio tinctură
universală nu poate prelungi viața.

Venus însetează după manifestare și p -dominarea focului iubirii ; dar mercu

, în sulful din Marte și S aturn, se apasă în ea, cu dizolvarea lui ucigătoare, care
este cea mai mare otravă a întunericului sursa mânioasă; dar Venus, în loc să bea
la fel, coboară singur, ca și cum ar muri. Și de aici rezultă marea întuneric din
lucrarea filozofică , astfel încât întreaga materie să devină neagră ca un corb.

Când S-ul interior al principiului luminii veșnice, în umanitate, s-a renunțat

la mânia și mânia întunecată a lui Dumnezeu; exteriorul acestui un al treilea
principiu nu putea străluci, deoarece își ia toată privirea și strălucirea din interior,
ca o figură reprezentativă sau oglindă a acestuia. În lucrarea filozofică, artistul va
se e ceea ce a făcut Dumnezeu, în umanitate, când a fost să răscumpere, și aduceți
- l din nou în Paradis; el va vedea că o să mănânce întuneric supranatural atunci
când V enus își va ceda viața, de care depinde toată strălucirea ei; toată frumusețea
ei trebuie să dispară și întunericul să apară în locul ei. Ba mai mult el va vedea , de
asemenea, că nu numai Venus în mii de e trei pro mânioasă pe legături, dar , de
asemenea , că aceste trei mii emselves, în Venus, nu -i lo SE viața lor cu totul; și că
totul este acum negru și întunecat ca un cărbune; căci aici viața și moartea stau
nemișcate și liniștite împreună în voia lui Dumnezeu, resemnate la dispoziția lui.
Capătul este acum re duced la început, și stă în picioare , în această ordine, în care
acesta a stat în fața Creației. Originea naturii este acum atinsă și totul este căzut
acasă la puterea primului fiat.

Artistul a văzut până acum multe lucruri minunate și apariții foarte

glorioase, ceea ce l-a făcut să aibă o mare speranță și așteptare; totuși acum
11
 Freher D.A.

așteptările sale este aparent FRU tație. Căci întreaga natură a mutat în lucrarea sa
și vede că este schimbată într-o noapte întunecată; toate proprietățile, ște ERS, și
acum virtuțile încetează să mai fie ceea ce au fost înainte, și să cadă în capătul
naturii. Toate cedează viața și activitatea ei anterioare; nu există nici o agitare,
mișcare sau funcționare : toate proprietățile sunt împrăștiate și au intrat în primul
mister, în acea stare în care se aflau înainte de Creație; sensul nu este că
materialitatea exterioară este făcută invizibilă sau destul de anihilată; ci doar, că
toate puterile în ea, care proprietățile fățișe au avut din punct de vedere Cuvântul
veșnic, și care au fost ridicate în sus unul împotriva celuilalt în con trariety, fiecare
dintre ele în funcție de natura sa, sunt acum la un capăt al activității lor în voința
de sine și înclinația pământească și sunt căzuți din nou în puterea cuvântului
veșnic »peaking, neavând alt drum, nici poartă, ci această moarte, prin care ei
puteau * intra din blestem în binecuvântarea lor primitivă. Dar când , astfel ,
acestea sunt în moarte pentru ei înșiși, iar în mâna cuvântului etern, acest lucru nu
se poate ridica , dar le din nou în slavă, ca printr - o nouă creație, într - un
swerableness la învierea lui Hristos.

Domnul Hristos a murit într-adevăr, în ceea ce privește umanitatea din

această lume ; dar a luat din nou același corp uman în învierea sa și nu a pierdut
nimic din el, ci guvernarea celor patru elemente, în care se află minciuna,
blestemul și mortalitatea. Deci, în această lucrare filozofică, prima materie nu este
anihilată, blestemul este distrus doar în cele patru elemente, iar prima viață în
singurul element etern este ridicată din nou și, prin urmare, nu este fixată și poate
respecta foc ; un trup nou glorios este făcut din întunericul negru, într-o culoare
albă bârlog ; are o privire ascunsă în ea, astfel încât culoarea să nu poată fi distrusă
exact , până când nu se va rezolva și va apărea noua dorință de iubire; și apoi în
centrul lui Saturn, dar în proprietatea lui Jupiter și Venus, soarele apare . Aceasta
se află într-o fiat ca o creație nouă și, atunci când se realizează , toate proprietățile
aruncă în unanimitate dorința lor în sol; și apoi culorile sunt transformate într-un
amestec de alb și roșu, din foc și lumină în unire, adică; în galben, care este
culoarea maiestății.

Apariția iubirii, la proprietățile mânioase ale născuții întunecate , provoacă o

mare teroare. Mânia plenitudinea este ex - putere asperated de acest aspect al
iubirii, și pres SETH cu vehemență să - l înghită în moarte ; care de fapt este dot
h ; dar văzând că nici moartea poate fi în ea, iubirea sinketh numai în jos, Yie ldeth
sus - se în aceste murd proprietăți Ering, și dez playeth printre ei ei essentiality
iubitoare, w hich ei trebuie să păstreze în ele, și nu pot scăpa acestora. Aceasta este
o otravă pentru moarte și o ciumă pentru iad; pentru proprietățile mînioase sunt

12
 Freher D.A.

îngroziți cu putere, la această intrare a iubirii în ele, care este atât de ciudat și
contrar propriilor lor qua lities, ceea ce le face toate slabi și neputincioși, astfel
încât acestea să -și piardă propria lor voință, putere, și pre - stăpânire. Așa a fost în
moartea lui Hristos, după o asemenea manieră, declarată în mare și excelent de B
oehme; moartea și blestemul în umanitate, a fost ucis și distrus în și prin moartea
lui Hristos; w , după reînvierea sa , a avut încă 0 formă de bărbat în corpul său
uman, dar cea a unei fecioare paradisice, așa cum a avut Adam înainte de căderea
sa. Și așa este în această philoso lucrare phical, această teroare și ucide reciproc
ING, deși nu este corect nici moarte, ci doar o transmutare o unire a doua a doua
într - o singură, atunci când V UNE yieldeth sus am o IFE la corespunzătoare
mînioase legăturile ; și când aceștia și-au pierdut pre-stăpânirea, sunt ridicați din
nou la o nouă viață, viața mâniei și viața iubirii , nu mai sunt două, ci doar una; n
0 mai mult o proprietate masculină și feminină, dar o fecioară întreagă masculină,
cu ambele tincturi unite într-una. Când artistul vede sângele roșu al bărbatului se
ridică de la moarte și iese din întunericul negru, împreună în unirea cu culoarea
albă a fecioarei, atunci poate să știe că are marele arcan al lumii și astfel o comoară
care este inestimabilă. Mai multe lucruri mai mult ar putea fi scos din Boehme ,
ceea ce ar permite multe conside excelente ții; dar acestea pot fi suficiente pentru a
arăta acea armonie armonioasă, care se află între restaurarea omului căzut, prin
Isus Hristos, și restaurarea naturii căzute în opera filozofică.

13
 Freher D.A.

OF THE ANALOGY OF
THE PROCESS OF
THE PHILOSOPHIC WORK,
TO THE REDEMPTION OF MAN, THROUGH JESUS CHRIST
ACCORDING TO WRITTINGS OF J . BOEHME
by Freher A.D.

The Process in the Philosophical Work considered as thoroughly analogical

with that in Man's Redemption through Jesus Christ; and represented by positions
given thereof, as to its principal points in Behmen's Signatura Rerum, chapters,
VII, X, XI, XII.

This Treatise is now first printed; the author was native of Norimberg, and
died in London, 1728, aged 79. His MSS. are deposited in the British Museun, in
Twenty-one Treatises, with Figures, which would make in print a large quarto
volume.

14
 Freher D.A.

If man does not understand his own corrupt nature, and the curse under
which he consequently lies, he cannot understand the nature and curse of the
earth, or presume to restore a matter from that curse, and be instrumental in its
deliverance, which is the true artist’s only business.
While Adam stood in pure paradisical innocency, the Eternal word and
power of life was his leader, and had dominion in him; his life, which was a clear
flame, burned in, and was nourished, by that pure spirit of the divine
substantiality, which, together with the water of eternal life, generated in the
angelical world, gave forth a glorious and bright shining light.
Immediately after the fall of man, God said to the serpent, I will put enmity
between thee and the woman, and between thy seed and her seed; her seed shall
bruise thy head, and thou shall bruise his heel. Herein the philosopher’s stone, or
tincture lieth. For though this concerneth man, in die first place, yet secondly, it
concerneth the whole creation. The bruising of the serpent’s head, is done
spiritually and corporally, both in nature and in the soul, and though in different
degrees, yet in a parallel process in each.
The serpent’s sting, is the wrath fire, and the woman’s seed, the light and
love fire: these two are in every thing; the former predominated in outward nature,
by the full, and therefore the latter must be raised up, and by its shining through
the wrath, must subdue and keep it under; taking away from it, its predominant
power, so that it may exercise its true natural office, as a servant to the light: that
these two may no more stand in opposition to each other, but be one thing re-
harmonized by light and love, and re-introduced to paradise; when the dark
poisoned mercury is thus tinctured, his anguishing death is turned into triumphing
life, and his former dark desire, into a light love desire, which is able to make a
pure love and light substantially, viz. a heavenly body out of an earthly.
The whole work consists summarily herein, that two natures be reduced to
one, as they were at the beginning. A heavenly and an earthly matter are to be
mutually united, and brought to a heavenly quality: Earth must be turned in, and
heaven out. The mercury which is therein doth all this itself; the artist is not to
attempt it—he cannot do it; he is to prepare the matter as is requisite, and leave the
work to be done by the workman which is in it already; nevertheless understanding
and faith are required in him. His design is no less than to redeem a matter from
the curse, and to raise it from the dead, which never can be done by one who is
dead himself in his understanding, and internal life.
When these two requisites are found in the artist, first, an experimental
understanding from the process in his own regeneration; and secondly, a divine
call for this undertaking, two qualities will further be required in him, when he is

15
 Freher D.A.

to make a beginning of his work; and these are represented by B0ehme, from that
parable of our Lord, concerning a man that went down from Jerusalem to Jericho,
and was robbed and wounded by highwaymen, saying, the artist must truly stand
in the figure of the merciful Samaritan, and have his will, that he may desire
nothing else but to heal that which is wounded; and his eyes, that he may see and
discern the wounded body that he is to heal, which is not easy or by every one to be
done, because of its great corruption.
He shall have the greatest need of such eyes in the very beginning, when he is
to chuse the proper matter for this philosophic work—this is called by Boehme,
and described parabolically, that evil child, which is run out from its mother’s
house, and desired to be in self, or to stand by itself on its own foundation; this
must be sought for in Saturn, which Saturn, therefore, the artist must have sharp
and piercing eyes to look into, both as to eternal and temporal nature; for the
wrath of God, by its strong astringent impression, hath shut it up in the chamber of
death; not that it turned it into Saturn, but it keeps it imprisoned or shut up in the
Saturnine death; in the first, cold, harsh, dark, astringent property; which is called
the great still standing death, because as yet there is no mobility of life therein.
When this proper matter is found in Saturn, the artist may go to work, if he
considers and follows that process, which God observed in the Redemption, and
restoration of mankind, through Jesus Christ, from his conception mid nativity to
his resurrection and ascension; in so doing he may find the joyful feast of
Pentecost, viz. that desirable tincture in outward nature, which is answerable to
that holy and spiritual tincture, whereby St. Peter, in his first public sermon,
tinctured three thousand different souls at once. When the human mercury, the
outspoken word of human life, was infected and poisoned by the serpent, and was
left in its falsehood without the light; God did not reject the humanity so as to
annihilate it, and make another strange or foreign Adam: he restored that which
was spoiled.—This he effected not by strange things, which the humanity had not
in it before, but by that same holy, divine spirit, which at first was breathed into
Adam, to make him an image and likeness of God, This he re-introduced to the
poisoned humanity, and made thereby a good, sure, and solid disposition to the
new regeneration thereof; and this was done in the immaculate conception of
Jesus Christ: for therein a conjunction was made, between, the eternal speaking;
and human outspoken word, the mercury, or human life, which was poisoned in
fallen man, and was full of self or own-will.
This must be the first consideration of an artist, which he is to observe and
ponder, that he may act accordingly, and bring not his subject matter to the fire,
without such previous conjunction, unless he will work in vain, and make himself

16
 Freher D.A.

ridiculous. The artist is to know, that he is not to bring the tendency to perfection,
into his matter from without; but that it lieth therein already. He must be capable
of the divine will, and then with his renewed or tinctured will, which is his holy
faith, must handle his subject matter, that so the will towards perfection, which
lieth in the matter still and immovable, may be stirred up, and brought into
conjunction with his will, and with the divine will; and further, that this divine will
may press forward to meet and bless that outward will, which presseth inward
from the corruption into God’s love and mercy.
This point is recommended to the artist's highest consideration, to make it
his continual study and practice; because the philosophical baptism consisteth
herein, and this is the very first beginning of it. This can enable him to baptize
truly and rightly; he is to baptize his matter not only with the water of the outward,
but also with that of the inward world.
The wilderness wherein the temptation is offered, is, in the Philosophical
work, the outward, earthly, dry, desolate, and barren body, wherein die mercury or
young man is not able to stand against the Devil, except he lay hold on the virgin,
and be by her supported. He is therefore to unite with her, to cast his will and
desire into her love, and to eat of her bread, not of his own natural quality, like as
Christ our Lord, all the forty days of his temptation, did eat only of the eternal
speaking word, and would not eat of that bread which he could have made out of
the stones. All which is nothing else, but that the mercury must admit and receive
into his own poisonous quality, the heavenly tincture, and suffer the serpent's
head, the fiery wrathful property, to he bruised thereby in himself, which if he doth
not, the devil will prevail, and detain him captive in that state, wherein he is when
separated from his virgin. The artist should take care, not to suffer the tempting
devil to be too furious, or wrathful, but proportionable; and on the other hand, that
he be not too weak or impotent: for otherwise the mercury would not be assaulted
by hint sufficiently, and might, as a hungry wolf, swallow up his baptism, morn to
his own wrathful property, and continue still that same poisonous thing, which it
was before.
At the end of forty days, when the devil had ended all the temptation, he
must depart from the Lord Christ, and the angels come and minister to him. This
the artist is especially to observe; for he stood in the trial himself, and may now
perceive infallibly, whether or not he is fit for, and accounted worthy of this work;
if at the end of forty days, according to the process of Christ, the angels do not
appear, he may conclude he is not successful: and that his fiery masculine mercury
does not yet stand in a due internal union with the watery feminine mercury, but
that it is still the same in its wrathful quality, that it was before, and therefore the

17
 Freher D.A.

tempting devil has prevailed. But if he sees the sign of the angels, he may rejoice,
and be assured that the bridegroom is united to his bride, and she to him, and that
his work prospers.
Immediately after the temptation, and overcoming of the devil, the Lord
Christ began his public office, not only by preaching, reproving, and instructing the
people, but also by working many great, miraculous, and amazing things, through
all the properties of nature: for instance in Saturn, he raised, up the dead; in Luna,
he transmuted water into wine; and fed with five loaves of bread, five thousand
men; in Jupiter, he made out of the simple and ignorant fishermen, the most wise
and understanding apostles; in Mercury, he made the deaf, hearing; die dumb,
speaking, and healed the lepers; in Mars, he expelled devils from the possessed; in
Venus, he loved his brethren and sisters as to the humanity, and gave freely his life
for them into death.
The seventh property, which is Sol, standing in the midst, and uniting three
and three, is here not mentioned, because this belongeth to the full perfection,
which then only was attained unto, when he was risen from the dead, ascended up
to heaven, and had poured out the holy-tincturing-spirit, on the day of Pentecost.
The artist shall distinctly see, that there is a true and exact accordance o this
in the philosophical work; for when the forty days temptation is happily ended, lie
shall see, in Saturn, that the mercury raiseth up from death, that same dead sub-
stance, wherein he was shut up before; in Luna, that he feedeth and nourisheth
that substance, when there 13 nothing outwardly wrought, which it could be fed
and nourished with; and again, that the deadly water is exalted and turned into
wine, by having as wine an union of a fiery and watery Virtue ; in Jupiter, he shall
see the four elements each by itself, and their colours, and a similitude of the
rainbow upon which Christ sitteth for judgment in the outspoken mercury: so
that he shall be amazed at it, and perceive that the wisdom of God playeth and
delighteth therein, as in a joyful play: for the friendly Jupiter sheweth forth his
property, after such a manner as God will in its time change this world, and
transmute it into Paradise; in Mercury, he shall see that heaven separates itself
from the earth, and that it sinks down again into the earth, and changeth the same
into its own colour, and that mercury purifieth the matter: in Mars shall see, that
Jupiter in the mercury, casts out from the matter upwards, a black fire-smoke,
which will be coagulated as soot in the chimney; and this is the poisonous hunger
in the mercury, rightly to be compared to the devil, because it hath according to its
own kind, the devil’s qualities. As soon as this black devil is expelled from the
matter, the artist shall see Venus in her virginity with great beauty and glory,
which is a fine type or emblem of the great love of Christ.

18
 Freher D.A.

Now when this appears, the artist is rejoiced, and thinks his work is finished,
and that he hath the treasure of the world; but he shall find himself extremely
disappointed; for if he tries it, he shall find it is but Venus, still a female, and not a
pure masculine virgin, with both tinctures united into one: as in Christ, the
eternal-speaking-word, who wrought out, through his humanity, wondrous deeds,
and yet full perfection could not be manifest therein; his human body could not be
glorified, and much less could he pour out toe Holy Ghost, before he passed
through the great anger of God, or death and hell. So also in this philosophical
work, though all these glorious things appeared in the properties of nature, yet the
universal tincture is not fixed and manifest; all that was seen hitherto was only
transient, and the greatest part of the work still remains to be done for its fixation
or manifestation.

All the seven properties must be made totally pure and chrystalline, before
they can be paradisical; each of these properties hath its own peculiar process; and
if they are to pass from the wrathful into the paradisical life, wherein they must all
seven have but one will, viz. that of love; all their former own will, wherein each
was for itself, in opposition to the others, must be utterly swallowed up, and then
only they are fixed, and able to abide the fire.

In the philosophic work, as soon as Venus appears in her beauty, with her
own natural character, in order to perfection; there is a great alarm, opposition,
and insurrection against her manifest in Saturn, Mercury, and Mars; the first of
which is a true figure of the civil government, the second, of the ecclesiastical state,
and the third, of the devil; and as these three jointly were the same chief agents
that brought the Lord of Life and Glory unto death, so in this philosophical work,
the three inferior wrathful properties, Saturn, Mercury, and Mars, are rightly
called by Boehme, the three murderers of Venus.

There is no other ground for this great opposition, but that Venus is from
above, and these three are from beneath, united in one wrathful sphere, and
unwilling to be deprived of their natural power and pre-dominion. Heaven stands
now in hell, upon earth, and will transmute them all into paradise; and hell
perceiveth its ruin is inevitable, if it receives into it this child from heaven; and
therefore it swelleth up against it, and opposeth all it can; but by this opposition, it
must and doth promote its own destruction, as it was also, in the process of Christ.

Here it might be objected, how can this be consistent with what was declared
above, that the matter was purified, the devil expelled, and the sign of the angels
appeared. If so, whence can such a wrathful-hellish opposition arise? But it is

19
 Freher D.A.

easily answered. Boehme says, when the mercury is awakened from the death of
Saturn’s strong impression, by the manna, or heavenly food of light and love
substantiality, which is his own true virgin, or water of life; the philosophical
baptism is received into the poisonous property, and a joyful fire ariseth; it is as if
a light were kindled in the darkness, and a paradisical joy and love springeth up in
the midst of the wrath. When Mercury gets a twinkling glimpse thereof in Mars,
the wrathfulness is terrified at the love, and falleth back or sinketh down. This is
not yet a transmutation, but is like one; yet transient, not constant or fixed; if
therefore a fixed and radical transmutation shall be made, the same process that
was like a transmutation must be repeated again, but in a far higher, or rather
deeper degree; this can be repeated again, because the harsh, bitter, and wrathful-
hellish properties, were suppressed only in part, and not fully rooted out, and
radically turned into one only will; they are now raised afresh, by this appearance
of Venus, much more than before, they stand up in opposition against her, to
maintain their own natural right.

So it was also in the process with the Lord Christ, when he was going into the
strong severity of the wrath and anger of God, in order to the full consummation of
his great work, he said expressly of himself; I am not alone, the father is with me;
he had with him from above, the father, and this unalterably, as to his divinity,
though alterable as to the sensibility of his outward human person; which may
appear, by his crying out on the cross, “My God! my God! why hast thou forsaken
me?” From beneath, he had with him the common people, who received and
accompanied him with great joy and acclamations when he came riding upon an
ass into Jerusalem. So also in the philosophic work, Venus is not alone, but as it
were, from above, Jupiter is with her, and from beneath Luna, which is a true
figure of the vulgar and simple class of people ; Luna cleaves to Venus as the
disciples did with Christ, so long as it goes well with her, or at least tolerably, that
is, so long as Saturn, Mercury, and Mars, do not actually and manifestly exert their
malice against her; but when these three murderers arise, and will forcibly put her
to death, or swallow her up into their wrathful pit; then Luna also changes her
colour and inclination, as the vulgar people changed their will, and instead of their
former hosanna, cry out, crucify him, crucify him. So also in this philosophical
work, when it cometh to the great earnest struggle, the artist shall plainly perceive
a terror and trembling in the work ; he shall see, that mercury which is the
principal agent against Venus, trembleth at the appearance of Venus; and Venus,
also, not only trembleth at the opposition of the wrathful murdering property, but
it is as if a sweat did break out from her body, and nevertheless she is not stirring,

20
 Freher D.A.

but quiet and patient, resigned and ready to suffer all they can inflict upon her, to
be wholly swallowed up by them into their wrathfulness.

In the process of Christ, the devil said or thought with himself: I am alone
the great monarch in the fire, Saturn is my might, and mercury my life, and I am
in them a prince and god of this world; and will therefore not suffer that such
another as calls himself a prince of love, should rule therein; but I will devour him
in my wrath, together with his love : this he intended indeed, but lie could not
effect it by himself without the concurrence of the two chief principalities of this
outward world; he stirred up Mercury and Saturn, the ecclesiastical and the civil
government; and then all three went together, sent their emissaries, apprehended
the Lord, bound and carried him from the one unrighteous judge to another.

Thus also in the philosophical work, the artist shall plainly sec that Venus,
which is all passive, wholly resigned, and ready to enter into the dragon’s jaws, is
surrounded on every side by Saturn, Mars, and Mercury, and as it were is
apprehended, or captivated, by these three in conjunction; and that they lay hold
and bind her, by darting their several poisonous rays upon her; and then carry her
from the one property of wrathfulness to another, as if to be by them tried,
examined, and judged.

In the first place, mars bringeth Venus to Mercury, as the devil's instruments
in the wrath of God, brought the Lord Christ first to the high priest; but as he was
prepossessed with hatred, he did not truly or duly try him, nor could he look into
his internal will, and work of love; but looked upon him only from without,
examined him superficially, and concluded, that since he stood not with them in
the same will, way, and form, he was not to be tolerated among the living: But
seeing that he could not execute his design to kill, he sent him to Pilate, with the
character of an evil-doer, that had deserved death.

So in the philosophical work, this is the true internal signature of Mercury,

against Venus. He was already possessed with his own hateful quality, and stood in
opposition against her, and he has therefore not able try, much less to approve, of
the loving property of Venus, but hath a will to murder her; but seeing there is in
Venus, another living mercury from above, he cannot destroy her, by his own,
power, but must confederate himself with Saturn; to whom he delivered Venus to
be killed; as Christ was delivered unto Pontius Pilate to be crucified.

Pilate, a governor, or lord, in the dark saturnine property, did not enquire
after, or concern himself with the spiritual doctrine, light, love, and truth of Christ;
but only respecting the government; and upon this pretence of Christ’s being
21
 Freher D.A.

against Cæsar, and his own coveting to be accounted Cæsar's friend, he sentenced
him to death.

So here in the philosophical work, Saturn, the dark astringent property, does
not concern itself with the internal loving quality of Venus; being unable to receive
anything of it into its own essence. The great contestest for the pre-dominion:
Saturn will not lose the friendship of Mars and Mercury, as both are with him in
the same sphere, and jointly make up their own settled government, which must
yield, if Venus should arise, and shine therein with her light and love; and
therefore he puts in execution that which is well pleasing to them, and which they
think preserves their wrathful government.

In the philosophic work, a breaking forth of the solar power, in a golden

lustre, from the fire’s centre, to tincture the white lunar appearance of Venus, is
expected in vain; because the pure union, and universal tincture cannot be made
manifest, except first, all the dark wrath and poison of Saturn, Mercury, and Mars,
be wholly drowned, and swallowed up in blood and death.

Venus is delivered to Saturn, and he with his strong dark impression, lays
hold on her, strips her of her fair robe, and put on her a scarlet or purple colour,
wherein the wrath of Mars is lodged. This colour, which will be adorned as with a
glance or splendour in a flash, is from Saturn’s and Mercury’s property, mixed
with the fiery Mars, as the artist shall distinctly nee. When Venus in this royal
colour appears to Mercury, Saturn, Mars, and Luna, the latter being changed in
her will, joins herself with the three chief murdering properties, and they
altogether with one consent reject her; they dart forth their malignant, poisonous,
fiery rays upon her, by the sharp impression of Saturn; so that the artist shall
distinctly see that the meekness is scourged, and full of stripes ; he shall see
exactly the crown of thorns, with its sharp stinging prickles; the whole process, in
the suffering and death of Christ, is a circumstantial representation contrariwise of
the process of the first Adam in his transgression ; this is distinctly shewn by
Behmen: and as the condition of man in the fall, is the same with the earth's
condition in the curse, only different from it in degree, as he asserts, and
demonstrates; so also the manner and process of their restoration cannot but be
alike. And as the Lord Christ, in all his sufferings, was most profoundly humble
and passive, opening not his mouth, but enduring all things most patiently, in a
full submission to the pleasure of his Father. So also in this philosophical work,
the artist shall see, that the heavenly part is wholly passive, standing quiet, and
immovable. Now as the mother of Jesus was blessed among women, so the artist
obtains a blessing in this miserable world, that he may tincture his corrupted
22
 Freher D.A.

earthly body, and preserve it in health, unto the termination or end of his highest
constellation, which is under Saturn. When Saturn therefore is at his end and
limit, and leaveth that life of which he hath been a leader, no universal tincture can
prolong that life any longer.

Venus thirsteth after the manifestation and pre-dominion of the fire of love;
but mercury, in the sulphur of mars and Saturn, presseth itself into her, with his
killing dissolvent, which is the greatest poison of the dark wrathful source; but
Venus instead of drinking the same down, yieldeth up herself wholly thereinto, as
if she actually died. And from hence the great darkness in the philosophical work
ariseth, so that the whole matter becometh black as a raven.

When the inward Sun of the eternal light's principle, in the humanity, had
given up itself into the dark wrath and anger of God; the outward Sun in this third
principle could not shine, because it taketh all its glance and lustre from the
inward, as a representative figure or mirror thereof. In the philosophic work, the
artist shall see what God hath done, in the humanity, when he was to redeem, and
bring it again into Paradise ; he shall see a great supernatural darkness when
Venus yieldeth up her life, on which all her lustre depends; all her beauty must
disappear, and darkness cometh up instead thereof. Nay he shall also see, that not
only Venus in the three wrathful properties, but also that these three themselves,
in Venus, do lose their life altogether; and that all is now black and dark as a coal;
for here life and death lie still and quiet together in the will of God, resigned to his
disposition. The end is now reduced to the beginning, and standeth in that order,
wherein it stood before the Creation. Nature’s origin is now attained, and all is
fallen home to the power of the first fiat.

The artist hath hitherto seen many wonderful things, and very glorious
appearances, which made him have great hope and expectation; yet now his
expectation is apparently frustrated. For the whole nature dieth in his work, and
he sees, that it is changed into a dark night; all the properties, powers, and virtues
now cease to be what they were before, and fall into the end of nature. All yields up
its former life and activity; there is no stirring, moving, or operating: all the
properties are scattered, and entered into the first mystery, in that state wherein
they were before the Creation ; the meaning is not that the outward materiality is
made invisible, or quite annihilated; but only, that all the powers therein, which
the outspoken properties had from the Eternal speaking word, and which were
raised up against each other in contrariety, each of them according to its own
nature, are now at an end of their activity in self-will, and earthly inclination, and
are fallen borne again into the power of the Eternal »peaking word, having no
23
 Freher D.A.

other way, nor gate, but this death, through which they could* enter from the
curse into their primitive blessing. But when thus they are in death to themselves,
and in the hand of the Eternal word, this cannot but raise them up again into
glory, as by a new creation, in answerableness to the resurrection of Christ.

The Lord Christ died indeed, as to the humanity from this world; but he took
the same human body again in his resurrection, and lost nothing of it, but the
government of the four elements, wherein the wrath, curse, and mortality lieth. So
in this philosophical work, the first matter is not annihilated, the curse only is
destroyed, in the four elements, and the first life in the one eternal element, is
raised up again, and therefore it is now fixed and can abide the fire; a glorious new
body is made of the black darkness, in a lair white color; it hath a hidden glance in
it, so that the colour cannot be exactly discerned, until it resolveth itself and the
new love-desire cometh up; and then in Saturn’s centre, but in Jupiter and Venus's
property, the sun ariseth. This is in the fiat like a new creation, and when it is
done, all the properties cast forth unanimously their desire into sol; and then the
colours are turned into a mixture of white and red, from fire and light in union,
that is; into yellow, which is the colour of majesty.

The appearance of love, to the wrathful properties of darkness, cause a great

terror. The wrathfulness is mightily exasperated by this appearance of love, and
presseth vehemently to swallow it up in death; which actually it doth; but seeing
that no death can be therein, the love sinketh only down, yieldeth up herself into
these murdering properties, and displayeth among them her own loving
essentiality, which they must keep in them, and cannot get rid thereof. This is a
poison to death, and a pestilence to hell; for the wrathful properties are mightily
terrified, at this entering of love into them, which is so strange and contrary to
their own qualities, which makes them all weak and impotent, so that they must
lose their own will, strength, and pre-dominion. So it was in the death of Christ,
and after such a manner, largely and excellently declared by Boehme; death and
the curse in the humanity, was killed and destroyed in and by the death of Christ;
who, after his resurrection, had n0 more the form of a male in his human body,
but that of a paradisical virgin, as Adam had before his fall. And so it is in this
philosophical work, this terror and mutual killing, though there is properly no
death, but only a transmutation and union of two into one, when Venus yieldeth
up her life to the wrathful properties; and when these having lost their pre-
dominion, are raised up again to a new life, the life of the anger, and the life of the
love, are no more two, but only one; n0 more a male and female property, but a
whole male virgin, with both tinctures united in one. When the artist seeth the red

24
 Freher D.A.

blood of the male rise from death, and come forth out of the black darkness,
together in union with the white colour of the virgin, he may then know that he
hath the great arcanum of the world, and such a treasure as is inestimable. Several
things more could be brought forth from Boehme, which would afford many
excellent considerations; but these may be sufficient to shew that harmonious
analogy, which is between the restoration of fallen man, through Jesus Christ, and
the restoration of fallen nature in the philosophic work.

25
Freher D.A.

26