Personalitate și Psihologie Socială Review Drepturi de autor © 2001 de

2001, Voi. 5, No. 3, 184-200 Lawrence Erlbaum Associates, Inc.

Teoria O identitate socială de conducere

Michael A. Hogg
Facultatea de Psihologie
la Universitatea din
Queensland

O teorie identitatea socială a conducerii este descris ca lider puncte de vedere ca un

proces de grup generat de clasificare socială și a proceselor depersonalizare bazate pe
prototip asociate cu identitatea socială. Identificarea de grup, ca auto-clasificare,
construiește un gradient care investește în interiorul grupului prototypicality cel mai
membru prototipic cu apariția de a avea influență; apariția apare deoarece membri se
conformează și cognitiv comportamental la prototip. Aspectul de influență devine o
realitate prin procese de atracție sociale depersonalizate care fac adepți sunt de acord
și să respecte IDE liderului e ca si sugestii. atracție socială consensual impregnează, de
asemenea, liderul cu statut aparent și creează o diferențiere structurală bazată pe statut
în cadrul grupului în lider (e) și adepți, care are caracteristici ale relațiilor de stare
intergrup inegale. În plus, procesul de atribuire afundamental construiește o
personalitate carismatică de conducere pentru liderul, care în continuare abilitează
lider și ascute diferențial statutul de lider-adept. suport empiric pentru teoria este
revizuită și o serie de implicații discutate, inclusiv intergrup dimensiuni, reducerea
incertitudinii și extremismului, putere, și capcane de conducere bazate pe prototip.

De-a lungul ultimilor 25 de ani, psihologia socială a pus
relativ puțin accent pe studiul de conducere. Acest lucru
este, probabil, asociat cu declinul bine documentate în anii
1960 și 1970 de interes în cercetare grup mic, ascendenței
asociat al cogniției sociale, accentul european pe scară largă
intergrup relațiilor, iar „externalizare“ de grup mic și de
cercetare de conducere pentru a departamentele de
organizare și de management (pentru prezentări istorice,
vezi Abrams& Hogg, 1998; Hogg& Abrams, 1999; Jones,
1998; McGrath, 1997; Moreland, Hogg, & Hains, 1994;
Sanna & Parks, 1997).
In ultimii ani, cu toate acestea, perspectiva identității
sociale a început să ofere o fo conceptuală integratoarecuș
pentru o revigorare a interesului psihologilor sociali în
fenomene de grup și pentru o legătură dinamică a cognitive
și sociale intergrup proceselor (Hogg & Abrams, 1999.
Moreland și colab, 1994). Analize Această identitate socială
a generat dintr-o gamă diversă de fenomene (de exemplu,
Abrams& Hogg, 1990, 1999; Capozza & Brown, 2000;
Ellemers, Spears,& Doosje, 1999; Hogg& Abrams,
1988; Robinson, 1996; JC Turner, Hogg, Oakes, Reicher,
& Wetherell, 1987; Worchel, Morales, Păcz, & Deschamps,
1998) și a oferit un cadru social cognitiv pentru psihologia
socială la conducerea revezi ca un proces de grup. În acest
articol am descrie o teorie identitatea socială a conducerii
grupului.
Am dezvolta teoria cu o introducere la aspectele relevante
ale identității sociale și teoria auto-clasificare, și apoi am
contextualizeze printr-o scurtă disertație privind cercetarea
de conducere. Eu descriu în detaliu unele empirica! suport
pentru componentele de bază ale teoriei conducerii, cu
accent pe testele directe. În a doua parte a articolului, am
scoate și să descrie unele implicații directe și extensii ale
teoriei pentru o serie de aspecte legate de conducere.
Scurtă prezentare a Conducere
Cercetare

Conducerea a fost mult timp un accent de cercetare pentru

Acest articol a fost posibil printr-un grant de cercetare de la Consiliul
de Cercetare australian.
Îi mulțumesc Kelly Fielding, Margaret Foddy, Sarah Hains, Leigh
Morris, și Sherry Schneider pentru diversele lor contribuții intelectuale
la dezvoltarea unora dintre ideile prezentate în acest articol.
Cererile de reeditări ar trebui să fie trimise la Michael A. Hogg,
Facultatea de Psihologie, Universitatea din Queensland, Brisbane, QLD
4072, Australia. E-mail: m.hogg@psy.uq.edu.au
acest lucrupsihologia cială și mai largi științelor sociale (de
exemplu, Bass, 1990a; Chemers, 1987, 2001; Eagly, Karau,
& Makhijani, 1995; Fiedler& House, 1994; Graumann&
Moscovici, 1986; Hollander, 1985; Stogdill 1974; Yukl,
1981). In ultimii ani, cu toate acestea, s-a diminuat în
popularitate pentru psihologia socială de masă și este în
schimb mai frecvent cercetate în alte discipline,

18
4
descărcat de http://psr.sagepub.com Al SWETS WISE conținutul online pe 21 octombrie 2008
 IDENTITATEA SOCIALĂ TEORIA CONDUCERII
în special psihologia organizațională (de exemplu,
Wilpert, 1995; Yukl & Van Fleet, 1992).
Deși perspectivele de personalitate identifica unele
corelări de personalitate de conducere (de exemplu,
logoree, Mullen, Salas,& Driskell, 1989), și de
personalitate explică unele variații în apariția unor lideri
în grupuri, inițial fără conducători (Kenny & Zaccaro,
1983), oamenii de știință sunt de acord că personalitatea
în sine este o corelație relativ slabă a conducerii
(Stogdill, 1974; Yukl, 1981, dar a se vedea Albright &
Forziati, 1995). O alternativă, perspectiva situațională
este că aproape oricine poate fi un lider eficient în cazul
în care circumstanțele sunt corecte (de exemplu, Bales,
1950, Sherif, 1966). În anii 1960, bazându-se pe un al
treilea fir de cercetare care a descris comportamentul
real al liderilor (de exemplu, Bales, 1950; Lippitt & Alb,
1943; Stogdill, 197 4), Fiedler (1965, 1971) a introdus
un model interacționist; eficiența de conducere a unui
anumit stil comportamental este condiționată de
favorabilitate a situației în acest stil comportamental.
Teoria de urgență Fiedler lui este în general destul de
bine susținută (de exemplu, Strube & Garcia, 1981), în
ciuda unor controverse continue (de exemplu, Peters,
Hartke,& Pohlmann, 1985).
O altă perspectivă se concentrează asupra conducerii
cadyprodus Namic tranzacțiilor dintre lideri și (Bass,
1990b; Hollander, 1985; Doamne& Maher, 1991; Nye&
Simonetta, 1996). De exemplu, deoarece liderii joacă un
rol important în a ajuta adepți atingerea scopurilor lor,
adepți conferi putere și statut liderilor pentru a restabili
echitatea. Relatedly, adepți poateîncerca pentru a
redresa dezechilibrul de putere în grupuri prin obținerea
de informații personale despre liderul. Acesta este un
proces care attributional imbues lider cu carisma si,
astfel, puterea suplimentară (Fiske, 1993; Fiske &
Depret, 1996). Liderii pot acumula, de asemenea, „de
credit idiosincrasie“ cu grupul de conformitate cu
normele de grup. Acest lucru va permite ulterior să fie
lideri inovatoare și eficiente (Hollander, 1958;
Hollander& Julian, 1970).
Perspective recente de conducere tranzacționale, în
principal în psihologia organizațională (Wilpert, 1995),
se concentreze asupra leadership-ului transformațional.
Liderii carismatici sunt capabili să adepți motiva să
pentru obiectivele colective care organizațiile
TRANSCEND de auto-interes și pentru a transforma
(Bass, 1990b; Bas& Avolio, 1993; A se vedea
Mowday& Sutton, 1993, pentru a comenta critic). Acest
lucru se concentreze pe carisma este evident mai ales în
"noua conducere" de cercetare (de exemplu, Bass, 1985,
1990b, 1998; Bryman, 1992; Bums, 1978; Conger &
Kanungo, 1987, 1988), care propune ca liderii eficiente
ar trebui să fie proactiv, orientat spre schimbare,
inovatoare, motivarea și inspirarea, și să aibă o viziune
sau misiune cu care infuzat grupului. Acestea ar trebui
să fie, de asemenea, interesat în altele și să fie capabil să
creeze angajamentul grupului și extrage efort
suplimentar din, și în general Empower, membrii
grupului.
accent psihologia socială e pe cogniție socială a produs
descărcat de http://psr.sagepub.com Al SWETS WISE conținutul online pe 21 octombrie 2008
o extindere a conducerii implicite locului
ory (Hollander & , 1969) teoria categorisirea numit lider
Julian (de exemplu, Doamne, Foti, & De V Ader, 1984;
Nye& Forsyth, 1991; Palich& Corn, 1992; Te grabesti&
Russell, 1988; a se vedea, de asemenea, Nye &
Simonetta, 1996). Oamenii au idei preconcepute cu
privire la modul în care liderii ar trebui să se comporte în
situații generale de conducere specifice Andin. Aceste
idei preconcepute sunt scheme cognitive ale tipurilor de
lider (de exemplu, categoriile de lider care sunt
reprezentate ca scheme persoane) care operează în
același mod ca și alte scheme (vezi Fiske & Taylor,
1991). Când cineva face parte din categoria pe baza
comportamentului lor, ca un lider, schema de conducere
relevantă intră în joc pentru a genera mai multe ipoteze
despre comportamentul. scheme de conducere variază în
atotcuprinzător situațională. scheme se aplică numai
Subordinate situații specifice (acestea se pot referi la
caracteristicile specifice de stare, așa cum este descris de
așteptare teorie afirmă, de exemplu, Berger, Fisek,
Norman,& Zelditch, 1977; Ridgeway, 2001), în timp ce
se aplică scheme supraordonate la o gamă largă de
situații și characteris întruchipa foarte generale de
conducereticuri. Liderii buni sunt oameni care au
atributele categoriei de lider pe care cerințele convulsiile
situaționale. Acest lider perspectivă tratează categorii ca
categorii, care nominali, grupări cognitive de cazuri pe
care le atribuie cota, dar nu au nici o existență
psihologică ca un grup uman reale. Într-adevăr, noțiunea
de un grup social doar de lideri nu prea are sens; care ar
conduce și cine ar urma? Leadership-ul este privit ca un
produs de prelucrare a informațiilor individuale, nu ca o
proprietate structurală a grupurilor reale, nici ca o
proprietate intrinsecă sau emergentă a calității de
membru ingroup psihologice (a se vedea Hogg, 1996a).
Comentariu la conducere de cercetare și
o nouă direcție
Cu doar câteva excepții notabile, apoi, studiul recent al
conducerii a fost efectuat în afara psihologiei sociale
contemporane de masă și deci nu a beneficiat de unele
dintre cele mai recente progrese conceptuale făcute în
cadrul psihologiei sociale. Deși cele mai multe
perspective acum recunosc faptul că leadership-ul este o
proprietate relațională în cadrul grupurilor (de exemplu,
există lideri din cauza adepți și există adepți din cauza
liderilor), nu există nici o analiză de conducere care
descrie modul în care conducerea ar putea apărea prin
operarea proceselor cognitive sociale obișnuite asociate
cu apartenență la un grup psihologic.
În contrast, cel mai recent accentul analitic este în
principal pe (a) procesele cognitive individuale care
clasifică ca liderii persoanelor fizice nu-the este
considerată orientare socială între persoanelor fizice, și,
astfel, procesele de grup nu sunt încorporate; sau (b)
dacă indivizii au proprietăți carismatice necesare pentru
a îndeplini obiectivele declarate
TRANSFORMATIONAL plumb
18
5
 HOGG
ership-conducere este o chestiune de caracteristici
individuale situationally atractive, mai degrabă decât
procesele de grup. Ambele aceste perspective au recent
învited unele critici pentru neglijarea efectelor
sistemelor sociale mai mari, în care individul este
încorporat (de exemplu, Hall & Doamne, 1995;
Haslam& Platow, 2001; Doamne, Brown,& Harvey,
2001; Pawar& Eastman, 1997). Lord și colab. (2001) a
explicat că conducerea nu poate fi înțeleasă în mod
corespunzător în ceea ce privește un lider e sau acțiuni în
ceea ce privește categoriile perceptive abstracte de tipuri
de conducător, și că o schimbare de paradigmă în modul
în care înțelegem conducerea este chemat. Soluția lor
este de a explora un conexionista, sau paralel satisfacție
constrângere, modelul levei.
Cu toate acestea, în cazul în care conducerea este într-
adevăr o caracteristică structurală a ingroups, lideri
atunci și adepți sunt roluri interdependente încorporate
într-un sistem social delimitat de un grup comun sau de
membru categorie. Astfel, dinamica de conducere poate
fi semnificativ AFF reflectat de procesele sociale
cognitive asociate cu apartenența la un grup (și
comportamente de grup), în mod specific procesele de
auto-clasificare și depersonalizarea acum considerat a fi
responsabil pentru procesele de identitate socială,
comportament de grup, și intergrup relații. Liderii pot
apărea, menține poziția lor, să fie eff ECTI ve, și așa mai
departe, ca urmare a proceselor cognitive sociale de bază
care îi fac pe
1. Pentru oameni ei înșiși în termeni de definING
a concepe
dispune de un ingroup comune și distincte (de exemplu,
auto-clasificare, sau de identificare, în ceea ce privește
prototipul ingroup).
2. Pentru a se asimila și cognitiv comportamental la
aceste caracteristici (de exemplu, depersonalizare
cognitive și comportamentale în ceea ce privește
prototipul ingroup producătoare de ingroup percepții
stereotipice sau normative, atitudini, sentimente și
comportamente).
3. Pentru alții nu percep ca indivizi unici, ci prin prisma
caracteristicilor thatdefine ingroup sau outgroup de
membru în cauză (de exemplu, depersonalizare
perceptive altora din punct de vedere al ingroup sau
prototipul outgroup, producând omogenizare stereotipe).
Dacă Conducerea este produsă de aceste procese de
grup condiționate de apartenența psihologic la grup, apoi
având caracteristicile prototipice sau normative ale unui
ingroup psihologic remarcabil (și anume, fiind membru
ingroup prototipic) poate fi cel puțin la fel de important
pentru conducerea ca fiind charismatic sau cu schema
caracteristicile -consistent ale unui anumit tip sau
categorie de conducător (adică, fiind schematică a unei
categorii lider nominal).
Scopul meu în acest articol este de a arăta că o analiză a
identității sociale poate oferi acest tip de analiză noi,
membru al grupului orientat de procese de conducere. În
primul rând, am analiza pe scurt identitatea socială și de
auto-categori-
186
descărcat de http://psr.sagepub.com Al SWETS WISE conținutul online pe 21 octombrie 2008
Teoria zation, apoi descrie teoria conducerii propusă
urmată de empirica! suport pentru preceptele sale de
bază, și în cele din urmă am explora o serie de implicații
specifice, extensii și direcții viitoare.
Identitatea socială și auto-Categorizare
Perspectiva identității sociale conține o serie de
componente și accentelor compatibile și
interdependente, în special, un accent original prin Tajfel
și Turner și asociații lor cu privire la identitatea socială,
comparația socială, relațiile intergrup, și motivația de
auto-accesoriu (de multe ori pur și simplu numit teoria
identității sociale; de exemplu, Tajfel & Turner, 1979) și
un accent mai târziu cognitiv de JC Turner și asociații
săi cu privire la procesul de clasificare (numită teoria
auto-clasificare; de exemplu,JC Turner și colab., 1987).
Teoria identității sociale și teoria auto-clasificare au fost
pe larg ca în alte părți în revistă tot integrat (de exemplu,
Hogg, 1996a, 2000a, 2001; Hogg & Abrams, 1988, 1999;
Hogg, Terry,& Alb, 1995; J.C. Turner, 1999).
ldentity socială și relații
intergrup
Tajfel (1972) a introdus ideea identității sociale a
teoretiza modul în care oamenii se conceptualizează în
contexte intergrup, modul în care un sistem de
categorisiri sociale „creează și definește locul propriu al
unei persoane în societate“ (pag. 293). El a definit
identitatea socială ca „s individuale știu că el aparține
ledge anumitor grupuri sociale, împreună cu o anumită
semnificație emoțională și valoare pentru el a acestui
membru al grupului“ (Tajfel, 1972, p. 292). Deoarece
grupurile există numai în relație cu alte grupuri, acestea
obțin proprietățile lor descriptive și evaluative, și, astfel,
semnificația lor socială, în raport cu aceste alte grupuri.
În plus, pentru că identitatea socială este
-evaluativ si Seif trage valoarea de la proprietățile
evaluative ale ingroup, comparațiile sociale între grupuri
sunt axate pe stabilirea caracterului distinctiv
evaluatively pozitiv pentru un grup de proprii. relațiile
Intergrupului implică un proces de concurență pentru
identitatea pozitivă(J. C. Turner, 1975), în care grupurile
și membrii lor se străduiesc să consolideze caracterul
distinctiv de protecție pozitiv și identitate socială
pozitivă. Modul în care specifică acest lucru se întâmplă
este guvernată de înțelegerea subiectivă a oamenilor
permeabilitatea psihologică a limitelor de grup și
stabilitatea și legitimitatea relațiilor dintre grupurile de
stare (Tajfel& Turner, 1979). Acest aspect al teoriei
identității sociale a avut un impact semnificativ asupra
psihologiei sociale (a se vedea Ellemers, 1993; Hogg &
Abrams, 1988).
 IDENTITATEA SOCIALĂ TEORIA CONDUCERII
Self-Esteem Ipoteză
Unitatea de identitate socială pozitivă prin evaluatively
distinctiv pozitivă este susținută de o nevoie umană de
bază pentru stima de sine pozitivă (de exemplu, J. C.
Turner, 1982; J. C. Turner, Brown, & Tajfel, 1979), un
motiv de auto-îmbunătățire. Implicația este că stima de
sine motivează identificarea socială și comportamentul
de grup, și satisface nevoia de identificare socială de
sine (Abrams& Hogg, 1988). Review-uri de cercetare
asupra acestei ipoteze de sine relevă concluziile
inconsistente care sugerează o distincție între calitatea
de membru pe bază de sine individuală și de grup,
precum și că relația dintre stima de sine și
comportamentul de grup poate fi afectat de alte
variabile, cum ar fi extremitatea de sine, puterea de
identitate și amenințare de grup (a se vedea Abrams &
Hogg, 1988; Hogg& Abrams, 1990; Lung& Spears,
1997; Rubin& Hewstone, 1998). Crocker si colegii ei
(de exemplu, Crocker, Blaine,& Luhtanen, 1993;
Crocker& Luhtanen, 1990; Luhtanen& Crocker, 1992)
au explorat procesele de stima de sine în
comportamentul intergrup extensiv și s-au dezvoltat o
scară de sine colectivă pe care unii cercetători folosesc
ca măsură a identității sociale.
Auto-Categorizare, Prototypicality și
Depersonalizarea
Dimensiunea cognitivă a identității sociale este
specificată de teoria auto-clasificare (J. C. Turner, 1985;
JC Turner și colab., 1987) în ceea ce privește cauzele și
consecințele categorisirea sociale de sine și de alții
(Hogg, 2001). Procesul de clasificare socială perceptiv
segmente ale lumii sociale în ingroups și outgroups care
sunt reprezentate ca prototipuri cognitiv. Aceste
prototipuri sunt context specific, seturile fuzzy
multidimensionale de atribute care definesc și prescriu
atitudini, sentimente și comportamente care
caracterizează un grup și distinge de alte grupuri.
categorizarea socială a altor persoane le asimilează
perceptiv la ingroup relevant sau prototip outgroup și
astfel accentuează perceptual asemănări prototipice în
rândul persoanelor din același grup și prototipic dif
erences între oameni din dif grupuri erent; există un
efect de accentuare (de exemplu, Tajfel, 1959, 1969),
care se află la baza stereotipizarea. Acest proces general
este numit depersonalizare, deoarece oamenii nu sunt
privite ca unic și indivizi cu multiple fațete, dar ca și
formă la ingroup relevantă sau proto outgrouptip;
prototypicality, nu individualitate, este în centrul
atenției. Depersonalizarea se referă la o schimbare în
baza percepției; ea nu are conotații negative ale
deindividuation sau dezumanizare.
categorizarea socială de sine, auto-clasificare, are
același efect, dar cu atât mai mult.Aceasta nu numai
depersonal-
descărcat de http://psr.sagepub.com Al SWETS WISE conținutul online pe 21 octombrie 2008
izes autopercepția, dar merge mai departe în
transformarea de fapt auto-conceptie si asimilarea
tuturor aspectelor celor atitudini, sentimente și
comportamente la prototipul ingroup; se schimbă ceea ce
cred oamenii, simt, și de a face. Depersonalizarea este
procesul de bază pentru grupul phenornena; l
diferențiază perceptiv grupuri și redă percepții, atitudini,
sentimente și comportamente stereotipice și normative
de grup.
Prototipurile sunt adesea stocate în memorie pentru a fi
„numită mai departe“, prin clasificarea socială într-un
anumit context, pentru a ghida percepția, auto-concepție
și acțiune. Cu toate acestea, ele sunt aproape întotdeauna
modificate în grade diferite, iar acestea pot fi construite
în întregime de specificul unui anumit context social.
Prototipurile sunt receptive în funcție de context, și
principiul goveming această sensibilitate contextuală
este metacontrast. Noile prototipuri formează, sau cele
existente sunt modificate, astfel încât să maximizeze
raportul dintre intergrup percepute diferențele față de
asemănări din cadrul grupului; prototipuri forma
similarităților Accentueaza dintr-o categorie și dif
erences între categorii.
Atracție Social Ipoteză
Depersonalizarea afecteaza sentimentele oamenilor cu
privire la unul pe altul. Ei devin bazate pe
prototypicality percepute (numiteatracție socială) mai
degrabă decât preferințele idiosincratice sau relații
personale (numiteatracție personală), care este atracția
ipoteza socială (Hogg, 1992, 1993;! pentru empirica
directe teste, vezi Hogg, Cooper-Shaw,& Holzworth,
1993; Hogg& Hains, 1996, 1998; Hogg& Hardie, 1991;
Hogg, Hardie,& Reynolds, 1995). Membrii Ingroup sunt
plăcut mai mult decât membrii outgroup pentru că
primele perceptiv asimilate unui prototip ingroup relativ
pozitiv, sau din cauza asemănării lor prototipic la sine
este perceptiv accentuat, sau pentru că auto-place (stima
de sine) este extins pentru a imbratisa oameni care sunt
la o anumită măsură, acum privite ca extensii prototipice
de sine. În cadrul ingroup există gustul consensuală, care
este mai puternic pentru mai prototipic decât pentru
membrii mai puțin prototipice; există un gradient de
atracție socială bazată pe prototip.
Incertitudinea Reducerea Ipoteză
S-a sugerat recent că procesele de identitate sociale nu
sunt motivate numai de auto-accesoriu (ipoteza de sine),
ci și de un motiv epistemică sau auto-evaluativă pentru a
reduce incertitudinea subiectivă (ipoteza de reducere a
incertitudinii, Hogg, 2000b; Hogg& Abrams, 1993;
Hogg& Mullin, 1999; pentru empirica directe! probe,
vezi Grieve& Hogg, 1999; Hogg& Întrista, 1999; Jetten,
Hogg,& Mullin,
18
7
 HOGG
2000; Mullin& Hogg, 1998, 1999). Acest motiv este
strâns legată de clasificarea socială.
incertitudinea Subiectiv despre probleme importante, de
obicei auto-conceptual relevant este aversiv; în acest fel,
subjecreducerea incertitudinii TIVE este un motiv
puternic uman. Procesele de auto-clasificare și
depersonalizarea bazate pe prototip de a reduce
incertitudinea, deoarece percepții, atitudini, sentimente
și comportament sunt acum prescrise de un prototip
ingroup care are de obicei validarea consensuală de la
alți membri ai grupului. Grupuri cu entitativity mare (de
exemplu, Campbell, 1958; vezi Brewer& Harasty, 1996;
Hamilton& Sherman, 1996), cu clare, lipsite de
ambiguitate și prototipuri consensuale și care sunt
situate în o structură bine delimitată intergrup, sunt cele
mai eficiente la reducerea incertitudinii subiective.
scoatere în relief
O întrebare-cheie pentru teoria identității sociale este
ceea ce determină identitatea socială (așa cum este
definit anterior), spre deosebire de identitatea personală
(auto-concepție în ceea ce privește proprietățile unice ale
Seif sau ale cuiva relații personale cu alte persoane
specifice), sau o identitate socială mai degrabă decât
alta, pentru a deveni baza de context percepției izbitoare,
gândire și comportament? Teoria și de cercetare
sugerează că există o interacțiune între categorie de
accesibilitate și categorie se potrivesc (de exemplu,
Oakes, Haslam,& Turner, 1994), care funcționează în
cadrul motivațional oferit de stima de sine și de reducere
a incertitudinii (a se vedea Hogg, 1996a, 200I).
Oameni, influențate de auto-îmbunătățire și de reducere
a incertitudinii motive, categorisi contextul social în
ceea ce privește categoriile, reprezentate ca prototipuri,
care sunt accesibile în mod cronic de memorie sau
accesibilizate de contextul imediat, sau ambele. Această
clasificare devine proeminentă, care cele mai bune
conturi pentru similarități relevante și diferențele dintre
oameni în contextul (fit structurale sau comparative),
care cele mai bune acorduri cu sensul social al
contextului (fit normativ), și care satisface cel mai bine
de auto-îmbunătățirea și seif- se referă la evaluative.
indicii situaționale sau agende personale, sau ambele,
oamenii sa se „încerca“ diferite categorii sau prototipuri
pentru a face sens din domeniul social în moduri care să
evalueze, de asemenea, relativ favorabil seif. Acesta este
un rapid și relativ automat proces iterativ de percepție
cognitivă care se stabilizează atunci când se potrivesc
este optimizat. Numai atunci se produce auto-clasificare,
în sensul depersonalizat auto-concepție, cunoaștere și
comportament.ldentity socială și procese și
structuri din interiorul grupului
Teoria identității sociale sa concentrat inițial asupra
comportamentului intergrup în cadrul categoriilor
sociale mari:
188
descărcat de http://psr.sagepub.com Al SWETS WISE conținutul online pe 21 octombrie 2008
Intergroup comparații sociale, un caracter distinctiv
pozitiv, stereotipurile, discriminarea și intergrup relații.
Comportamentul în cadrul grupului a fost tratat în
general ca un produs prin neproblematică relațiilor
intergrup; ingroups au fost tratate în mare parte ca
omogene și nediferențiate. În schimb, accentul recente
cu privire la auto-clasificare și depersonalizarea a
determinat recunoașterea faptului că grupurile sunt
structurate pe plan intern în ceea ce privește
prototypicality. În cadrul unui grup, unii oameni sunt
mai prototipică decât altele. Prin urmare, procesele de
identitate socială depersonalizate în cadrul grupurilor
poate implica diferențierea între oameni care nu este
interpersonală, dar este cu adevărat întemeiată în
categoria de membru comun.
Inițial, această idee a fost explorat în contextul coeziunii
de grup și atracție socială (Hogg, 1992, 1993), și
polarizarea de grup (de exemplu, Abrams, Wetherell,
Cochrane, Hogg, & Turner, 1990; McGarty, Turner,
Hogg, David,& Wetherell, 1992; vezi J.C. Turner,
1991), dar a produs ulterior alte cercetări asupra
proceselor sociale identitare din interiorul grupului
(Hogg, 1996a, 1996b): de exemplu, diferențierea
structurală în subgrupuri în cadrul unor grupuri (de
exemplu, Hornsey& Hogg, 1999, 2000a, 2000b), și
devianță și "efectul oilor negre" (de exemplu, Marques &
Paez, 1994). Cu toate acestea, probabil, diferențierea
structurală de bază și cea mai răspândită în cadrul
grupurilor este în lider (e) și adepți.
Identitatea socială, auto-Categorizare,
și Leadership
Bazându-se pe idei preliminare într-un capitol de carte
(Hogg, 1996a), am descrie modul în care procesele
sociale de identitate influență de conducere, urmat în
secțiunea următoare, prin discutarea empirica! suport
pentru aceste idei. Leadership-ul este despre modul în
care unele persoane sau clici au putere și influență
disproporționată a agendei stabilite, să definească
identitatea, și să mobilizeze oamenii pentru a atinge
obiectivele colective. Capacitatea diferențiată a unor
persoane de a ștampila amprenta asupra atitudinilor,
practicilor, decizii și acțiuni este endemică la toate
grupurile sociale; de exemplu, națiuni, comunități,
organizații, comitete, clici și familii. Liderii sunt oameni
care au o influență disproporționată, prin posesia de
prestigiu consensuale sau exercitarea puterii, sau ambele,
asupra atitudinilor, comportamentelor și destinul
membrilor grupului. Leadership-ul este foarte mult un
proces de grup (Chemers, 2001). Propun că există trei
procese de bază care funcționează în combinație pentru a
face prototypicality o bază din ce în ce influent a
proceselor de conducere în funcție de creșterea identității
sociale proeminenta: prototypicality, atracția socială, și
atribuirea și de prelucrare a informațiilor. Aceste procese
sunt descrise în principal în ceea ce privește emergente
plumb
 IDENTITATEA SOCIALĂ TEORIA CONDUCERII
ership în grupuri noi. Cu toate acestea, ele se aplică, de
asemenea, situații în care rolurile de conducere stabilite
sunt atribuite structural; acest lucru se adresează în mod
explicit mai târziu.
Prototypicality
Am văzut că atunci când este membru al grupului
psihologic remarcabil, clasificarea socială de sine și a altor
membri ai ingroup depersonalizează percepție, cunoaștere,
afectează și comportamentul în ceea ce privește prototipul
ingroup relevante în context. Cu cât este mai frapante
grupul cu atât mai profund este eff ect. Membrii grupului
sunt conforme, și, astfel, sunt influențate de, prototipul.
Acei oameni care sunt mai prototipic pentru a începe cu va
fi mai puțin influențate decât cei care sunt mai puțin
prototipic pentru a începe cu; fostul face mult mai putine
schimbări decât acesta din urmă pentru a aproxima
prototipul. (Pentru o trecere în revistă a probelor pentru
depersonalizare prototipic ca bază pentru a conformității se
vedea JC Turner, 1991.) În grupuri importante, oamenii
sunt extrem de sensibili la prototypicality, deoarece este
baza percepției și a evaluării de sine și a altor membri ai
grupului. Prin urmare, ei observă și să răspundă la dif chiar
foarte subtil erences în modul în care prototipic colegi
membri sunt; există un gradient clar perceput de
prototypicality în cadrul grupului, cu unii oameni percepute
a fi mai prototipic decât altele (de exemplu, Haslam, Oakes,
McGarty, Turner, & Onorato, 1995; Hogg, 1993). În cadrul
unui grup, atunci remarcabil, oamenii care sunt percepute
pentru a ocupa poziția cea mai prototipic sunt percepute cel
mai bine întruchipeze comportamentele la care alți membri,
mai puțin prototipice sunt conforme. Există o percepție de
influență diferențiată în cadrul grupului, cu cel mai
membrul prototipic care pare a influenta exercitarea asupra
membrilor mai puțin prototipice. În grupuri noi, aceasta
este o „aparență“, deoarece persoana cea mai prototipic nu
exercită în mod activ influență; este prototipul pe care el
sau ea se întâmplă să întruchipeze acel comportament
influente. În grupuri stabilite aspectul este susținută de o
influență reală (vezi mai jos).
Am văzut că prototipuri sunt sensibile la contextual context
comparativ Intergroup sociale (principiul metacontrast).
Astfel, în cazul în care contextul rămâne neschimbat,
prototipul va rămâne neschimbat, iar același membru al
grupului individuale va ocupa poziția cea mai prototipic.
Rezultă că mai este un anumit individ ocupă poziția cea mai
prototipic, mai puternică și mai înrădăcinată va fi aspectul
pe care el sau ea ACTi a exercitat o influență asupra altora
Vely. În noile grupuri această persoană este percepută de a
ocupa un rol de lider embrionar, deși conducerea nu a fost
exercitat. Există o diferențiere rol embrionar în lider și.
descărcat de http://psr.sagepub.com Al SWETS WISE conținutul online pe 21 octombrie 2008
Ca membru al grupului devine mai evident, iar membrii
identifică mai puternic cu grupul, prototypicality devine o
bază din ce în ce influent pentru percepții de conducere.
Oamenii, de asemenea, desigur, să se bazeze pe scheme
sarcini specifice generale și mai mult de comportamente de
conducere (ceea ce Domnul și apelul lui colegi categorii de
lider; de exemplu, Lord și colab., 1984). Cu toate acestea,
importanța acestor scheme este fie afectată de auto-
clasificare, sau ele devin mai puțin importante ca grup
prototypicality devine tot mai importantă. ln ambele cazuri,
schemele de conducere ar trebui să devină relativ mai puțin
influent prototypicality grup ca membru al grupului devine
psihologic mai evident.
atracție socială
Leadership-ul este mai mult decât a fi un pasiv mernber
grup prototipic; Aceasta implică în mod activ influențarea
altor persoane. O modalitate în care acest lucru este posibil,
este prin procesul de atracție socială. Am văzut că auto-
clasificare depersonalizează baza de atracție în cadrul
grupurilor, astfel încât membrii mai prototipice sunt plăcut
mai mult decât membrii mai puțin prototipice, și că, în
cazul în care există un prototip consensuală acest lucru are
EFF ECT de a produce consensual o mai mare simpatie
pentru membrii prototipice ( de exemplu, Hogg, 1992,
1993). Persoana care ocupă poziția cea mai prototipic pot
dobândi, în noi grupuri, sau posedă, în grupuri constituite,
capacitatea de a influența în mod activ BEC au se el sau ea
este social attracti ve și, astfel, în măsură să asigure
respectarea sugestii și recomandări el sau ea face .
O consecință bine documentată de simpatie este că ea
crește respectarea cererilor. Dacă vă place cineva este mai
probabil să fie de acord cu ei și să respecte cereri, sugestii și
comenzi (de exemplu, Berscheid & Reis, 1998). În acest fel,
persoana cea mai prototipică este capabil să conducere
exercitarea de a avea ideile sale acceptate mai ușor și mai
larg decât ideile sugerate de către alții. Aceasta
împuternicește liderul și public confirmă capacitatea sa de a
influența exercitarea. Consensual depersonalizat place, mai
ales în timp, confirmă popularitatea diferențială și
aprobarea publică a liderului. Se impregnează lider cu
prestigiu și statut și începe să reifica un statut dif erential
între interiorul grupului lider (e) și adepți.
atracție socială poate fi, de asemenea, îmbunătățită prin
comportamentul membrilor extrem de prototipice. Membrii
Mai prototipice au tendința de a identifica mai puternic și,
astfel, avea comportamente de grup mai pronunțate; acestea
vor fi mai normativ, arată o mai mare loialitate ingroup și
etnocentrismul, și se comportă, în general, într-un mod mai
grup de servire. Aceste comportamente confirmă în
continuare prototypicality lor și de a spori, astfel, atracția
socială. Un lider care acționează ca „unul dintre noi“,
arătându-
18
9
 HOGG
puternic favoritismul ingroup și corectitudine nu este
doar în interiorul grupului mai atractiv punct de vedere
social, dar este, de asemenea, prevăzut cu legitimitate.
Într-adevăr, cercetarea pe considerente de justiție în
contexte de grup confirmă că, deși justiția distributivă
este complicată (echitate în interiorul grupului intră în
conflict cu prejudecată Intergrupului), justiția
procedurală este în interiorul grupului criticai. Conform
modelului valorii grupului de justiție procedurală,
membrii se simt mai mulțumiți și mai angajat în grupul
în cazul în care liderul este echitabil procedural (Lind &
Tyler, 1988; Tyler, 1997; Tyler, DeGoey, & Smith,
1996; Tyler& Lind, 1992; a se vedea, de asemenea,
Platow, Reid,& Andrew, 1998).
Atribuirea și prelucrarea
informațiilor
Prototypicality și muncă atracție socială în legătură cu
procesarea de atribuire și informații pentru a traduce
influență percepută în conducerea activă. Ca în altă
parte, procesele de atribuire funcționează în cadrul
grupurilor pentru a face sens de comportamentul altora.
De asemenea, asin alte contexte, atribuții pentru
comportamentul altora sunt predispuse la eroarea
fundamentală de atribuire (Ross, 1977) sau de favorizare
a corespondenței (Gilbert& Jones, 1986; a se vedea, de
asemenea, Gilbert& Malone, 1995; Figură de stil&
Liberman, 1993), o tendință de comportament atribut
care stau la baza dispozițiilor care reflectă proprietățile
invariante, sau esențe, ale personalității individuale e.
Acest efect este mai pronunțat pentru persoanele care
sunt perceptiv distincte (de exemplu, figurate pe un
fond) sau salient cognitiv (de exemplu, Taylor & Fiske,
1978).
Am văzut că atunci când membru al grupului este
remarcabil, oamenii sunt sensibili la prototypicality și să
participe la diferențe subtile în prototypicality de colegi
membri. Foarte membri prototipice sunt cel mai
informativ despre ceea ce este prototipic de membru al
grupului (a se vedea JC Turner, 1991), și așa mai
departe, nu este surprinzător, într-un context de grup
care atrag cea mai mare atenție. Ele sunt subjecti Vely
importante și sunt distincte sau figurate pe fundalul altor
membri mai puțin informative. Cercetarea în cogniția
socială arată că persoanele care sunt subiectiv
importante și distincte sunt considerate a fi
disproporționat de influent și comportamentul lor au
atribuit predispozitie (de exemplu, Erber& Fiske, 1984;
Taylor& Fiske, 1975).
Am văzut, de asemenea, modul în care pot să apară
foarte membrii prototipice să aibă o influență datorită
prototypicality lor relativă, și poate exercita în mod activ
influența și respectarea câștig ca urmare a atracție
sociale consensual. Împreună, natura de conducere a
acestui comportament și proeminența relativă a
membrilor prototipice este de natură să încurajeze o
atribuire internai capacității de conducere intrinsecă, sau
carisma. Această atribuire va fi facilitată în cazul în care
190 culturale ale cauzelor de conducere favorizează
teoriile
convingerea că re- conducere descărcat de http://psr.sagepub.com Al SWETS WISE conținutul online pe 21 octombrie 2008
flects de personalitate (de exemplu, în culturile
individualisti: vezi Morris & Peng, 1994).
În grupuri, apoi, comportamentul membrilor este extrem
de prototipice este probabil atribuită Tobe, în special în
grupuri stabile în timp, la persoana lui personalitate, mai
degrabă decât prototypicality a poziției ocupate.
Consecința este o tendință de a construi o personalitate
de conducere carismatică pentru acea persoană care, într-
o anumită măsură, separă acea persoană de restul
grupului și consolidează percepția diferențierii
structurale bazate pe statut în cadrul grupului în lider (e)
și adepți. Acest lucru poate face liderul iasă în evidență
mai starkly pe fundalul adepți mai puțin prototipice,
precum și atrag atenția asupra unui dezechilibru de
putere potențială, astfel alimentând în continuare efectul
attributional.
Faptul că adepții tind să se concentreze asupra liderului
și să facă atribuții de înclinații pentru acea persoană e un
comportament are ceva empirica! a sustine. Fiske (1993;
Fiske& Depret, 1996) a arătat modul în care adepții să
acorde o atenție aproape de lideri și să caute informații
despre dispoziponali lideri, deoarece cunoștințele
individualizate detaliate ajută elimina dezechilibrul de
putere percepută între lider și adepți. Conger și Kanungo
(1987, 1988) a descris modul în care adepții construi
attributionally o personalitate carismatică de conducere
pentru lideri de organizare care au o „viziune“, care
implică o schimbare substanțială a grupului. Meindl,
Ehrlich și Dukerich (1985) arată că ed atribuții de
înclinații simplificate pentru conducere au fost mai
evidente pentru comportamente de conducere distincte și
în condiții de criză.
Emergența și de anduranță a Liderilor
procesele de identitate sociale asociate cu conducerea nu
se aplică numai pentru liderii emergente, ci și la durată și
lideri desemnați structural. Fie că sunteți o ascensiune
sau un lider stabilit, procesele prototypicality
influențează percepțiile de conducere și eficacitatea
atunci când proeminenta membru al grupului este ridicat.
În condiții de depersonalizare, prototypicality devine o
bază importantă pentru toate perceptiile p leadershi. În
grupuri noi, procesele asociate de atracție socială și
atribuirea și prelucrarea informațiilor bazate pe prototip
se poate traduce aceste percepții asupra
comportamentului de conducere proactivă. Cele mai este
o Rămășițele individuale într-o poziție de conducere mai
mult vor fi placut social, cu atât mai consensual va fi
atracția socială, și cu atât mai adânc înrădăcinate va fi
efectul fundamentală de atribuire. Având o influență
efectivă dobândită în aceste moduri, persoana care ocupă
poziția prototipic poate la fel ca un lider stabilit a cărui
poziție este desemnată structural, să adopte, aspecte mai
active, de a fi un lider, inclusiv capacitatea de a menține
în mod activ poziția lui sau a ei de conducere.
 IDENTITATEA SOCIALĂ TEORIA CONDUCERII
Cu toate că un lider stabilit are baza de putere, pur și
simplu pentru a menține poziția lui sau a ei, este adesea
avantajos dacă grupul continuă să le vizualizați ca fiind
foarte prototipic. Cu toate acestea, după cum am văzut,
în funcție de context sociale se schimbă prototypicality
impactului. Astfel, în timp și peste contexte, liderul
poate scădea în prototypicality în timp ce alți membri
devin mai prototipic, deschiderea ușii, în special în
condiții de scoatere in relief, la o redistribuire de
influență în cadrul grupului.Un lider stabilit este bine
plasat în termeni de resurse pentru a combate acest lucru
prin redefinirea, de obicei, prin retorică și polemică (de
exemplu, Reicher& Hopkins, 1996), prototipul într-o
manieră de auto-servire marginaliza prototypically
pretendenți și auto prototypically centralizat. Acest
lucru se poate face prin accentuand prototipul ingroup
existent, prin pillorying ingroup deviați, sau prin
demonizarea unei outgroup corespunzătoare. În general,
sunt folosite toate cele trei tactici, și foarte actul de a se
angaja în aceste tactici este adesea privit ca o dovadă
suplimentară a conducerii efective. Liderii naționali de
multe ori se angajeze în aceste tactici. În timpul
războiului din Insulele Falkland 1982 între Marea
Britanie și Argentina, Margaret Thatcher, premierul
britanic, a accentuat ea prototipul naționalist al Marii
Britanii, pilloried grupuri deviante din cadrul Marea
Britanie, care nu reprezintă prototipul ei, și demonizat
outgroup argentiniană. rating ei de conducere a crescut
în mod semnificativ.
Conducerea rezistenta, de asemenea, beneficiază de
prototypicality consensuală din cauza EFF ECT de
popularitate consensuală privind atragerea socială. În
grupuri cu mai puțin de prototipuri consensual, nu este
mai puțin consens percepțiilor și sentimentelor pentru
lider, și, astfel, liderul ar putea avea mai puțină energie
și poate ocupa o poziție mai puțin stabilă. Aceasta
este în interesul liderilor de a menține un prototip
consensuală. prototipuri simple și concentrate mai clar
sunt mai puțin deschise la ambiguitate și interpretări
alternative și, astfel, sunt mai potrivite pentru
consensuality. În plus, devianți ingroup servi o funcție
importantă: prin crearea și respingerea unor astfel de
devianți lider este bine în măsură să clarifice
concentreze auto-servire a prototipului. O alta strategie
este de a polariza sau extremitize ingroup în raport cu un
anumit „rău“ outgroup. Liderii pot accentua sau de a
crea un conflict intergrup pentru a atinge aceste scopuri
(de exemplu, Rabbie& BEKKERS, 1978). Aceste
procese operează în mod clar în grupuri extremiste, cu
toate-puternic lideri. De exemplu, în Cambodgia, în anii
1970, PolTeste
Pot construit
de teoria un prototipsociale
identității național
deși simplu
ortodoxă; el sa angajat într-o
conducere campanie de purificare,
care a implicat prototipic extermină deviați, și el a
polarizat
Prezicerea din centrală
și demonizat
din „decadent“ V est. sociale a
teoria identității
leadership-ului este că, oamenii se pot identifica mai
puternic cu un grup, baza pentru conducerea percepție
descărcat de http://psr.sagepub.com Al SWETS WISE conținutul online pela
ții, evaluări, și devine din ce în ce avizarea influențate
de prototypicality; Membrii prototipice sunt mult mai
probabil să apară ca lideri, și mai mulți lideri prototipice
vor fi percei ved să fie mai eff ECTI ve lideri. Această
idee a fost testat în mod direct și susținut într-o serie de
studii.
Hains, Hogg, și Duck (1997) a realizat un studiu de
laborator de percepții de conducere emergente și evaluări
în grupuri ad-hoc și relativ minime. Trei variabile
independente (grupa proeminenta, prototypicality grup și
lider schema congruență) au fost manipulate într-un
design 2 x 2 x 2. U condiții REDR de proeminenta mica
sau mare grup, participanți studenți (N = 184) anticipează
aderarea la un grup de discuții mici formate pe baza de
congruență atitudine. Ei au fost informați că un lider de
grup numit în mod aleatoriu a fost prototipic grup sau
nonprototypical (prototypicality grup) în ceea ce privește
dimensiunea atitudinii și a avut un stil comportamental
(pe baza unui pre-test), care a fost congruente sau
incongruente cu o schemă de lider (lider schema
congruență ). Măsurile dependente au fost luate aparent
în anticiparea discuției viitoare. În plus față de controale
pe fiecare dintre cele trei manipulări, am măsurat de
asemenea, identificarea grupului (scala 11 itemi) și
eficacitatea lider percepută (scala 10 itemi). Așa cum a
prezis, atunci când a fost membru al grupului de
persoane importante identificate mai puternic cu grupul
și a aprobat liderul prototipic ca fiind mult mai eficient
decât liderul nonprototypical; participanți low-au
erentiate proeminenta nu dif între liderii prototipice și
nonprototypical. Deși liderii congruente lider de scheme
au fost percepute în general mai eficiente tobe decât
liderii schema incongruent, am constatat că acest efect a
dispărut pentru participanții de mare eficacitate
proeminenta pe element de o conducere. Cu toate că
atracția socială pentru liderul nu a fost testat în mod
explicit, 10-element scara eficienta de conducere a
conținut un element de măsurare place pentru lider;
Astfel, eficiența de conducere a fost asociat cu placă. Cu
toate că atracția socială pentru liderul nu a fost testat în
mod explicit, 10-element scara eficienta de conducere a
conținut un element de măsurare place pentru lider;
Astfel, eficiența de conducere a fost asociat cu placă. Cu
toate că atracția socială pentru liderul nu a fost testat în
mod explicit, 10-element scara eficienta de conducere a
conținut un element de măsurare place pentru lider;
Astfel, eficiența de conducere a fost asociat cu placă.
Pentru a completa acest experiment de laborator extrem
de controlat, am realizat un studiu de teren naturaliste de
conducere în mici interactive „Outward Bound“ grupuri
în care liderii reale au apărut și de fapt conduc grupurile
în pustie și în aer liber experiențe (Fielding & Hogg,
1997). Au existat 13 mixte sex, aproximativ grupuri de
11 persoane de persoane, în principal, în 20 de ani din
intreaga Australia (N= 143). Grupurile au rămas
împreună timp de 3 săptămâni. Am replicat experimentul
de laborator cât mai aproape am putut, dar, desigur, într-
un format de regresie bazată pe măsurare. scheme de
conducere, variabile membru al grupului, și percepții de
eficacitate de conducere au fost măsurate o săptămână 19
până
10 zile
21 octombrie
1
2008 distanță. In acest studiu am fost, de
asemenea, capabili să măsoare atracție socială. Așa cum
a prezis, (a) de identificare de grup, eficienta
leadershipului, precum și atracția socială pentru lider a
crescut în timp, ca grupul fi-
 HOGG
a venit o entitate mai solidară; și (b) eficienta
leadershipului a fost o funcție pozitivă de atracție socială
și prototypicality grup de lider, iar acest lucru a fost
amplificat în rândul participanților la identificarea de
mare. Percepute congruență lider schema de lider a fost
un predictor de eficienta leadershipului, dar a fost
neinfluențat de identificare.
Noi acum laboratorul turnat la loc unde am realizat două
studii minime de grup bazate îndeaproape pe Hains et
al.“ s (1997) metodologia (Hogg, Hains,& Mason,
1998). Scopul principal al acestor studii oarecum
complexe a fost de a trata prototypicality și conducerea
ca proprietăți relativiste ale unui cadru comparativ de
referință în care indivizii sunt percepute și evaluate în
raport cu alte persoane care sunt ingroup sau membrii
outgroup. Primul studiu a avut participanți studenți (N =
82) desemnează un lider pentru un mic grup de discuții
de mare proeminenta au fost aparent de gând să se
alăture. Acestea au fost prevăzute cu o transcriere
construite cu grijă a unei reuniuni anterioare a grupului
care a furnizat congruență schemă de conducere și
informații de grup prototypicality pentru fiecare dintre
ceilalți membri. Ei au evaluat grupul, liderul lor
nominalizat și toți ceilalți membri ai grupului, precum și
identificarea acestora cu grupul. Al doilea studiu a fost
de 2X 2 X 2 experiment (N = 164), în care grupul
proeminenta, conducerea schema congruență a liderului
și prototypicality grup de lider au fost manipulate
ortogonal. Caracteristica esențială a acestui experiment a
fost că prototypicality liderului a fost manipulat în mod
indirect prin construirea unui context comparativ
intergrup că, pe baza metacontrast, a influențat locația
prototipului într-un mod precis calculabile.
Peste aceste două studii, am constatat ca congruență
schema de conducere a devenit mai puțin influent, iar
grupul prototypicality o mai influent, determinantul
aprobarea conducerii în grupuri mai coezive cu care
oamenii identificate mai puternic. De asemenea, am
găsit, așa cum era de așteptat, că identificarea accentuată
percepută similitudini prototipice între membrii ingroup
și, astfel, între lider și nonleaders, și că acest lucru a
slăbit relația prototip de conducere atunci când
conducerea și prototypicality au fost măsurate relativist
(lideri în raport cu nonleaders). Am susținut, însă, că
acest eff ECT sa datorat caracterul ad-hoc și emergente a
grupului, și că, în timp, Golful perceptive dintre lider și,
descris de teorie, se va dezvolta treptat.
Există un sprijin suplimentar pentru teoria propusă de
cercetări recente bazate pe identitatea socială în
conducere. Eu descriu acest lucru mai scurt. În primul
rând, Platow și van Knippenberg (1999) au replicat
recent constatarea din Hains et al. (1997), care
prototypicality devine o bază din ce în ce influent pentru
aprobarea conducerii ca membru al grupului devine mai
evident. În al doilea rând, Duck & Fielding (1999), desen
direct
192
descărcat de http://psr.sagepub.com Al SWETS WISE conținutul online pe 21 octombrie 2008
pe teoria identității sociale a conducerii, a efectuat două
experimente de laborator, care, într-un mod relativ
minimal, simulate subgrupuri statut egal imbricate în
cadrul unei organizații mai mari (un total de 328 de
participanți). Ei au masurat de identificare de grup și
evaluări ale liderilor organizației, care au fost numiți în
mod aleatoriu de la participanți proprii sau alt subgrup.
lngroup, astfel prototipic, liderii au fost mai puternic
susținute decât outgroup, astfel nonprototypical, lideri,
iar acest efect a fost mai pronunțat în măsura în care
participanții au identificat puternic cu propriul lor
subgrup. Din nou, baza percepției de conducere și
susținere este mai ferm întemeiată în prototypicality ca
oamenii se pot identifica mai puternic cu grupul.
Platow, Reid, și Andrew (1998) a furnizat un sprijin
indirect pentru teoria conducerii dintr-un experiment de
laborator în care au manipulat proeminenta grup (vs
interpersonale Intergrupului context), și dacă un lider
desemnat în mod aleatoriu a fost fair-nedrept punct de
vedere procedural și distributiv fair- nedrept (N = 132).
Dacă se presupune că echitatea este o proprietate
generală a schemelor de conducere, dar că favoritismul
ingroup este o proprietate, în general, și social prototipic
atractiv de membru al grupului, atunci ne-ar prezice că
distributiv și ingroup favorizând liderii procedural ar fi
mai puternic susținută sub înaltă decât joasă condiţii
-salience. Aceasta este exact ceea ce a găsit Platow si
colegii sai.
Haslam și colab. (1998) au raportat trei experimente
(totalN = 387) care susțin ideea că liderii selectate
sistematic poate fi percepută mai puțin favorabil decât
liderii desemnați în mod aleatoriu. Ei susțin, de la teoria
identității sociale, că acest lucru poate fi din cauza unui
proces de selecție sistematică atrage atenția departe de
grup și spre viduality indi.lt personalizează lider și îl
separă de grup și, astfel, face ca liderul perceptiv mai
puțin prototipic.lt poate chiar slăbi, de asemenea,
identificarea grupului. În contrast, un proces aleator
menține atenția asupra grupului ca întreg. lt nu
personaliza liderul, și, astfel, el sau ea privit ca tobe un
membru al grupului prototipic permite. lt poate
consolida, de asemenea, identificarea grupului. Din nou,
prototypicality devine o bază tot mai important de
conducere în calitate de membru al grupului devine mai
evident.
În cele din urmă, există studii efectuate în cadrul unei
tradiții dileme sociale. Bazându-se pe teoria identității
sociale și pe Tyler și Lind Modelul cu valoare (1992) de
grup, van Vugt și de Cremer (1999) a efectuat două
experimente (un total de 189 de participanți), în care au
descoperit că, atunci când oamenii se identifică puternic
cu un grup cu care se confruntă o dilemă socială ei
preferă un lider care împărtășește valorile grupului (de
exemplu, este prototipică) și cred că un astfel de lider va
fi de fapt mai eficiente. Van Vugt și de Cremer au văzut
în mod explicit acest lucru ca sprijinind teoria identității
sociale a conducerii. Într-un alt studiu dilemă socială, de
Cremer și van Vugt (în presă) manipulate un număr de
variabile, inclusiv cât de mult