Sfântul Alexandru, ”protectorul omenirii”

În fiecare an, pe 30 august, creştinii ortodocşi îl sărbătoresc

pe Sfântul Alexandru, cel supranumit ”protectorul
omenirii”. Sfântul Alexandru este unul dintre cei mai mari ierarhi ai
Bisericii și un apărător neînfricat al credinței creștine.

Alexandru este praznuit de Biserica Ortodoxa in fiecare an pe 30 august.

Crestinii il cinstesc pe Sfantul Alexandru deoarece acesta este unul dintre
marii ierarhi ai Bisericii, un aparator neinfricat al credintei crestine in
perioada arianismului.
Sfântul Alexandru a trăit la începutul secolului al IV-lea, pe vremea Sfântului Împărat
Constantin cel Mare și a fost ucenic al Arhiepiscopul Mitrofan al Bizantului. Ierarhul a dus o viață
modestă, fără știința cărților însă, datorită virtuțiilor sale a fost considerat îndeajuns de demn încât
să îl slujească pe Sfântul Mitrofan, iar apoi să ajungă el însuși Patriarh.
Sfantul Alexandru este unul dintre marii cuviosi, cinstiti pentru viata si minunile pe
care le-a savarsit. Din pricina varstei inaintate Patriarhul din acea vreme al
Constantinopolului, Sfantul Mitrofan, l-a rugat pe Alexandru sa partipe in locul sau la primul
Conciliu de la Niceea. Aici Sf. Alexandru a aparat religia si credinta impotriva ereziei lui Arie,
care sustinea ca Fiul nu este vesnic, ci a fost creat de Tatal.
Patriarhul nou-ales, în vârstă de peste 60 de ani, şi-a îndreptat atenţia, în primul rând, asupra
formării şi alegerii clericilor dintre oameni care dovedeau prin viaţa lor virtuţile necesare. Tot el a
iniţiat construirea Bisericii „Sf. Theonas”, cea mai mare din oraş. Dar numele său va rămâne legat
de construirea acelui mare zid de apărare a dreptei credinţe, la Conciliul din Niceea, împotriva
revărsării valului de erezii propagate de unul dintre preoţii săi, Arie. Acesta poate fi considerat un
precursor al metodelor publicitare moderne: pentru a-şi răspândi teoriile sale (incomunicabilitatea
lui Dumnezeu către creaturi, poziţia subordonată şi intermediară a lui Cristos între Dumnezeu şi
lume, negarea adevărului că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl), Arie a recurs la canţonete pe care
poporul le cânta fără să observe greşelile ce le cuprindeau. Alexandru a încercat să-l readucă pe
calea cea dreaptă cu blândeţe şi părinteşte, dar văzând că orice încercare este inutilă, sfântul patriarh
a propus convocarea unui sinod local de episcopi, care a examinat şi a respins tezele lui Arie. Arie
s-a supus şi a reapărut în Palestina, unde a reuşit să se prezinte ca fiind nedreptăţit şi prigonit şi a
încercat să-l discrediteze pe Alexandru. În această dispută s-a amestecat însuşi împăratul
Constantin, care, puţin cunoscător în probleme teologice, a sfârşit prin a lovi şi-n dreapta, şi-n
stânga: Alexandru şi Arie au fost mustraţi în aceeaşi măsură. Neînţelegerea nu putea lua sfârşit în
acest fel, şi atunci Constantin, la insistenţele lui Alexandru, a convocat Conciliul Ecumenic la
Niceea, în Bitinia, în anul 325.
În această primă mare adunare ecumenică, alături de Alexandru, acum bătrân şi bolnav, îl găsim pe
energicul diacon Atanasie, care îi va urma în scaunul episcopal şi va duce lupta până la capăt.
Alexandru a fost primit în triumf la întoarcerea sa în Alexandria, unde a început să lucreze la
vindecarea rănilor produse de erezie

Sfantul Alexandru se sarbatoreste pe data de 30 august, ziua in care a trecut la Domnul la

varsta de 98 de ani, la doar cateva luni dupa moartea Sfantului Imparat Constantin cel Mare.

Semnificatia numelui Alexandru

Numele Alexandru este de origine greaca si are semnificatia de a apara, a proteja. Este un
nume foarte vechi in onomastica greceasca, fiind atestat inca din a doua jumatate a secolului 7 i.Hr.
Popularitatea numelui Alexandru se datoreaza, in mare masura, figurii unuia dintre primii mari
strategi si conducatori militari din istorie, regele Alexandru al Macedoniei. In istoria romanilor,
Alexandru a fost un nume traditional pentru domnitori, nu mai putin de 22 de domni din Tara
Romaneasca si Moldova au purtat acest nume.