„

AVENTURA''
e\\'1
„ .

11 a n e d e a c:. t i u n e tl pa s i u n ./
. o��v

H. J. MAG O G
•••

�PTIVUL
�DURII v·IRGINE
- ROMAN DE AVENTURI -

/
I·...- .i 'tAJ'.
Traducere de

........ GEORGE L. BURNEANU

.,
.'
) '. !/
'

r;/� ·' -Î �, r.\_.,

7.,," /'. -. {'..

Editura „Ziarul" S. A. R., Bucureşti

Imprimeriile „Adeverul" B. A.
LA 15 ALE FIECĂREI LU:N
c i t i m c o I e c ţ i a de 8 LE

AVENTURI

LA 1 ALE FIECĂREI LUJ

c i t i m c o I e c ţ i a de 15 LI

„ROMANELE CAPTIVANT
ln vlnzare:

MĂR T U R I A MA I M U TE I ��:1��:

Catalogul tuturor volumelor apărut•

află la sfar,itul oricărui volum în vanz
 H. J. MAG O G

CAPTIVUL PĂDURII VIRGINE

CAPITOLUL 1

O VOCE IN VĂZDUH

In o daia lui, cu pereţii de cărămizi de

>ăinânt u s c a t , Gilbert La porte se odihnea
n s t r âm tul Jui p a t de campanie, sub per­
leaua care- l apăra de ţânţari.
Afară, so a r e l e a fri ca n încingea îngus­
ele străzi din Tombuctu .
Sosirea lui în misteriosul oraş era încă
>rea recentă pentruca din mintea tână­
·ului L a p ort e să se fi şters i m pre si a ei.
Venise din Fra n ţ a , prin Dakar şi Bama­
:o. Urmase apoi călătoria p e mare şi
tavigarea pe Niger, într'o barcă cu motor,
.are se încr u ci şa cu încetele luntri mane­
•rate de echipa gii negre cu ajutorul unor
•răjini de bambu. •·

3
 Pe bancuri d e ms1 p , dormeau C aima­
nii 1) cu gura deschisă , fără să se sin­
chisească de p ăsările impru dente care se
·

aventura u p e a colo.
D e-o parte şi d e a l ta a fl uviului, cele
două mal u ri erau la fel . I n tufişuri tot
mai des e se zărea u mimoze şi plan t e spi­
noase. Şi Ni gerul îşi rodea încet malurile
cu o ră bda re vicleană .
Supunân d u-se unei zvâcniri a cârmei,
b ar ca cotise brusc şi se a p ropia d e unul
din cel e două ţărmuri, luând-o p e un ca-·
nai îngust c a re se deschidea între dou ă
dune d e nisip .
T e infi b u şeai în c a n al u l acesta, larg de
cel mult p atru metri. Atmosfera p ărea
a ci s u p raîncălzit ă . Dar trei sferturi de
oră fură , de aj uns pen t ru a stră b a t e cei
şap teze ci .,le kilometri ş i pcntruca, înain­
tea ochilor, să apar ă un mi c port - lărgi­
mea l u i nu t re cea d1· cinsprezece metri-şi
un oraş arab c u infă!işarea unui câmp de
muşu roaie din care se înălţau minaretele
a trei moschee .
B a rca acostă în faţa u nui obelisc. La
dreap ta se vedea o cl ă dire destul de mare.
Era clădirea administrati vă .
- A ici o să trăiesc dea cum în ainte,
oftase Gil bert L aporl e, care avea s ă - şi
fa că la Tombu ctu debutul în administr a ţia
colonială.
Inc e p u acc�astă carieră cu un zel şi c
î n credere de neofi t. Poate că-şi făceE
uue l e i l uzii. In ce mediu ave a să tră ias·
că? Administ ratorii coloniali sunt, fo g e·

1) un .fel t:e ero.codii.

'
nere, b ă rbaţi ·f oarte amabili, eul ti, care se
i n t eresează mul t mai mul t de chestiunil e
metropolei dec â t metropola d e ei .
Trebue totuşi un oarecare curaj şi o
p uternică înclin are spre aven tură pen tru
a te constrânge, timp de luni sau chiar
de a ni, să- ţi duci trai u l într'un post în­
d e p ărtat, pe care să ptămâni de drum p e
fluviu s a u de mar şuri obositoare prin m ă­
ră cini şuri îl despart de prime le cen tre
unde poţi regăsi contactul cu civilizaţia
europeană.
Cine n'a cun o scut, l a Sai n t-Louis din
Senegal, ceasuril e foride ale anotim pului
călduros, pe car e-l petreci în tins, î n fă ş u­
rat î n il u zori a r ă core a l ă a u nui cearceaf
mui at, pe care-l usucă că ldur a febr i l ă a
pielii, nu poate a precia deloc sacrifi ci ul
a cestor o ameni, care pleacă şi mai de­
parte încă, să se e xp uie priva ţiuni lor şi
bolilor. Şi fără' n doi al ă , pe ntruca să poa­
t ă suporta a ceastă singură tate, trebuie să
găs ească î n ei înşişi resurse i n t e l ectuale
care lipsesc mul tor etăţeni din oraşele
noastre mari.
Gilbert se gâ n dea l a toate astea, în dru­
mul spre rezidenţ ă, în timp ce stră b ătea
un adevărat l a b i rint de s trăzi strâmte, ce
înconj urau m ă n u nchiuril e de case. Uşile
le erau j oase şi pe reţii fărl1 fer estre. A·
mintire din vremurile cân d negustorii din
Tombuctu trebui au să se apere contr a nă­
vă lirilor Tuaregilor şi cân d fiecare locu­
inţă era o fort ăreaţă.
Câinii vaga bonzi şi negri , cu rioşii p e ca­
:re-i întâlnea mereu în cale, moscheile Sidi
Ya Y a, S ankore şi Dj ingore Ber, toate fr ei
_
5
 la fel , ii d ă d au impr esia că se învârtea în
loc ; în c el e din u rm ă tân ă rul aj unse
intr'o p iaţă, o c upată de u n tâ rg în aer
liber . Câ ţiva Europeni u mb l a u în mijlocul
mulţimii de chi puri negre şi de burnu�uri
albe.
- O să trebuie să fac cunoştinţă cu ei,
gândea Gilbert.
· Câteva l un i în rezidenţă nu�l descura-
. j aser ă . C u p ărul lui blond şi cu ochii lui
albaş tri de Normand, înalt şi svelt cum
era, cu umerii largi şi musculos ca u n
tânăr atlet, a vea o înfă ţişare imp ună­
toare d e ş i nu avea mai mult de douăzeci
şi cinci de ani. Fa ta-i rasă, p e care pielea
de blond o făcea să p ar ă imberbă, a vea
o expresie copilărească, uneori desminlită
de privirea-i profun d visătoare.
*

lJl ora: aceasta de c ă ldură zăpuşitoare

de dup ă a m i az ă , Gilbert, c u ochii abi a
între deschişi, reg ăsin 1, j urnalele i l us trate
împrăştiate pe pat şi car e z ă ceau a colo
decând îl furase somnul, luă din nou unul
din ele şi rămase abso rbi t în con templa­
rea fotografiei unei tinere fete .

A viatoare a Barbara D ingle care va face

ocolul lumii în avion, spuneau explica ţiile .
Gilbert nu privea. decât chi pul.
- Cât e d e frumoas ă ! murm ură el. Şi
ce curaj I Cât aş vrea ca în t âmplarea
s'o aducă să treacă, în raidul ei, p e dea­
supra cap u l u i meu I Şi cum aş mai vrea
ca ea să aterizeze pe nisip ul nostru, ca
să-mi dea prilej ul să- i strig admiraţiea
mea! S ă fie oare numai admiraţie? Cri
.••

"6
cât îi privesc mai mul t chipul cu atât chi­
pul a cesta exerci t ă asupra mea un fel d e
faşc! naţia: . .„ Sunt oare îndrăgostit ?
Rase naiv:
- lndrăgo stit de-o fată pe care n'am
văzut-o în viaţa mea ... şi pe care proba­
bil n'o voi vedea niciodată , ce nebuni e ! . . .
Lăsând să-i c a d ă d i n m âini revista , ri­
dică apărătoarea de ţânţari, întinse mâna
spre radio şi întoarse un bu t on.
- S'auzim ş tiri din Europa.
A uzi o placă de gramofon. Gilbert
întoarse a cul pe cadran, c ă u t â nd, la în­
tâmplare, un alt punct. lnsfârşit, vocea
răsună t oare a unui s peaker îndepărtat i z­
bucni, îns p ăimâ n t â n d p aşnica tăcere.
„ Allo I Allo !. .. Nicio ş t ire dela avi a toarea
Barbara Dingle. Pleca t ă din Beyruth, eri
seară ar fi trebuit să aj ungă la Corfu . Postul
de radio al avionului ei răm â n e mut. A vi­
oane au explora t z ad arnic i tinerariul p e
care e a trebuia să.I urmeze p e deasu­
pra Medi teranei. Pare pierdută ori ce spe­
ranţă şi ne găsim în faţ a a dou ă i poteze,
deopotri vă d e nelinişti toare, ori avio nuJ.
lui miss Dingle s'a prăbuşit în Med i t e­
rana ori, abătându-se dela rut a ei î nspre
nisipurile africane, s'a p răbuşit acolo. Şi
într'un caz şi în cel ă l a l t, p are să rămâ n ă
puţine şanse c a îndrăzneaţa a viatoare să
mai fie găsi t ă în viaţ ă ."
Gilbert Laporte asculta împietrit. Pe
chipul lui se cite a o mare durere.
- B a rbara !. . . Miss Barbara, gemu el .
N'ar fi fost mai mâhnit dacă i s'a r fi
anunţat că o sor ă iubit ă sau o logod nică
a lui s' ar afl a în primej die.
7
 CAPITOLUL 2

VRĂJITORUL

In zil el e urmă toare, a d ministra torul, a l

cărui aj utor era Gilbert, observă la el o
aşa de mare schimbare, încât f u n eliniş tit.
- Ce-i cu tine, Laporte, ţi s'au înecat
coră biile ? s e hotă rî el să-i sp un ă . C e ai ?
C e te ro a d e ? Dorul ? Clima ? In orice caz
so cot c ă ai nevoie de un conce di u . O să-mi
faci plăcerea să p leci.
- Voiam tocmai să vi-l cer, răspunse
simplu tânărul. Hotărît, nu-s de mine
coloniile. Mă gândesc să-mi aleg o altă
carieră.
- Adevăra t ? excl a m ă administratorul
uimi t. Credeam tot u ş că ai vocaţie pentru.
as t a... I nsfAarşi t.I c u m crez1 .I
•
.
„.
ş·1 ce vrei
să faci ?
- A via ţie.„ Am dealtfel bre vetul d e
p ilot şi sunt sigur c ă fără i n sistenţele fa­
miliei mele aş fi r ă m a s în a rm ata aeriană,
ca să- mi fa c acolo cariera .
- Ş1. acum, iar ?I.
.
„ ..

Gilbert privi cerul.

- Da ... Simt o dorinţă irezistibilă să
merg iar să mă plimb colo sus...
8
 - Pe scurt, c a să reintri î n serviciul
aviaţiei vrei să te întorci în Franţ a ?
- O I N'o să fie poate n evoe să merg
aşa de dep•1rte. Cine ş tie dacă n'o să în­
tâlnesc în cale... şi mult mai apro�pe, pri­
lej ul p e care-l caut ca să-mi iau sborul .
Vorbea cu un aer i n spirat, ciudat. Ad­
ministratorul ii p rivea c u nelini şte. Părerea
Jui era desigur c ă nenoroc i tu l Gilbe rt aiu r a .
Poate că făcuse i m p ru d en t a � să u mbl e la
soare,fără casc ă . '
- lngrijeşte-te, înch eie sin:u> l u funcţi­
ona r u l . Şi no roc bun.
Profi tân d de trecerea unei luntri , · care
cobora pe Niger, Gilbert L aporte plecă a
doua zi.
Peste două zile, l u nt r e a ii debarca la
Kuliko vo , d e u nde calea fera t ă putea să-l
d ucă la Bamako, cap de linie a expresului
din Dakar.
Aj unse însă acolo noapte a târziu şi fu
foarte bucuros când un g ă lig a n negru îi
luă fără să-l î nt rebe valiza. Acesta ii con­
duse îns ă nu la gară, ci în faţa un ei col ibe
in car e pofti p e tâ nă r, declarând.
- Tren pleci ab i a mâine di mi n aţi. Poţi
doarme, musi e. Trezeşti eu la tine.
- Bun. D ar f ă p u ţ i nă lu mi n ă î n sala
ta de a ş te pt are , s p u se t â n ărul, împiedi ­
cân d u-se de v aliza lui p u să p e j os.
In coli b ă e ra întu ne ric ca într'un horn.
Dar în a c e a stă bezn ă negr ul se agita şi,
d e o d a t ă , dintr'o vatră p rim it i vă , ţâşni o
fl acără . Atunci , l u mi nat de lumina unui
foc de vreascuri, Gilbert L a porte, aşezat
filozofic pe valiză, îşi p u tu întrevedea că­
lăuza. Era o p răj ină de om cu ni şte pi-
9
 cioare interminabil de lungi . Braţele lui,
care p ă r eau slabe de l ungi ce erau şi ele,
eşeau dintr'o cămaşe alb ă fără m âneci ,
care alcătuia singurul vest m ân t al indi­
vidului .
Câte va talisman e a târnau î n chi p de
s a lb ă, în j urul gâtu l ui , p e care stătea,
Dumnezeu ştie cum, u n cap cu o faţă
enigmatică . Ochii do vedeau o inteligenţă
bănui to a re şi p l in ă de şiretenie. Ap ă reau
şi d isp ă reau ca o l u mină de far, între
d ouă c lipii;i . Un neî n cetat j oc de-a v'aţi­
ascunselea. Cucu I Pri nde- m ă dacă poţi I
Privire a asta te cerceta tot timpul , to t­
deauna gata s ă - ţi fure gân d ul şi s ă fugă ,
ducâ ndu-l ca p e o pradă.
El însă nu se lăsa p ă truns. Era maestru
în j ocul ac e sta .
Negrul stătea în picioare în f a ţa focului
şi-şi pri v ea oaspe l e cu un interes misterios.
Dar chipul lui rămânea n e schi m bat .
- Poţi să dormi, stărui e l.
- Nu mi- e somn, r ă s puns e Gilbert La-
p or t e , oft ând .
Im a ginea aviatoarei dis părute n u- i dădea
pace. Nu p ut ea a dmi te p entru ea ace a stă
soartă ş i blestema prosti a o a menilor care
nu ş tiau s'o caute şi s'o găse a sc ă . Ah!
dac'ar fi fost şi el a l ătu r i de ei, gata să-şi
i a z borul în locul l or, cât mai era timp
în că şi cât m ai erau s p e ra nţe I
- Eu aş fi găsit-o I Ceva mă at r ă gea
par' că s p re ea.,. şi mă mai a t r age încă I
Se aşeză pe valiză, cu coatele î n tre ge­
nunchi , şi-şi luă capul î ntre mâini. Ati­
tudine gân ditoare, a tit u dine descura j a tă.
Gândurile lui nu e rau decât o intermina-
10
bil ă p an glică c enuşie care se desfăşura
monoton. Nimic nu-l i n teresa m ai m u l t
decât soarta Barb arei D in gle. De vreme
ce n u p utea face nimic pentru e a , ori
stătea aici ori într'al tă pa rte, aştep ta ori
p leca, ori dormea ori visa, tot una îi er a.
N u mai avea nici prefe rinţe, nici neră b­
dare.
Când te a fli într'o asemene a stare de
sp i ri t, nu dormi dar moţăi. C u întreruperi,
de a căror d urată nu- ţ i poţi d a seama,
min t e a continuă să-şi depene caerul de
gânduri. E o învârtire maşina l ă . Din când
în când, beznă - că dere in neant.
Apoi o t rezire b rus că, un i m p u l s au­
t omat, şi roata se pune iar în mişcare p e
câteva clipe.
In timpul acesta, p ă mânt ul s e învârteşte
şi el, mergând în întâmpinarea Soarelui -
şi zorile se apropie. Când s' a u ivit, ţi se
pare că n'ai dormi t. Dar te miri când au
venit.
Gilbert, al cărui cap, tot mai m ul t aplecat
între mâinile care nu-l mai sprij i neau,
ati n gea acum genuchii, tr esări iar, deschise
ochii şi se scu l ă în picioare.
In t re pământ şi ma rginea de j os a uşii,
o dâră alb ă vest e a ziua. Negrul, ghemuit
pe vine lângă foc, pe ·care-l aţâ ţas e arun­
când pe el un braţ de plante parfumate,
privea într'un chi p misterios şi stă ruitor
pe t ânăr,care se simli stingherit de această
p rivi re.
- D e ce mă fixezi aşa ? Vrei să mă
hi pnotizezi ? întreb ă el,încercând să glu­
mească.
11
 Negrul, fără să se mişt e din loc, psal­
modie solemn.
- Ţi-am văzut în foc destinul.
- Atunci, dă-i dr umul , dragul meu.
Spune-mi repede cum arată. Văd că arzi
de dorinţa de a.mi ghici. Asta se cuprinde
p esemne tn p reţul cam erei tale ?
Răsp unsul îi birui ironi a .
- Deslinul t ă u e o femeie, rosti negru l .
V rei s'o cauţ i dar l e depă rtezi de ea. Nu
ş t ii nimic. Soarta ta va şti pen tru tine.
Prt: a sibiline nu erau cu vintel e acestea
pentru o ini m ă plină de im aginea avi a­
toarei disp ărute I Gilbert Laporte, emoţi­
o nat, căuta fără de voi e s ă l e tâlcuiască
şi se simţea piHrun„ de o bucurie impru­
dentă .
- Cine eşti ? î n trebă el , de astă dată
fără u rmă de ironie .
- U n vraci u .
Incep ă torul î n a l e adm i n istraţ i ei colo­
niale ş ti a deja des t ul e desp re su perstiţiile
tri bu ri l or africane din Sudan ş i din Congo
ca s ă· şi dea scama ce însemna asta .
- Dar tu, tu şt i cin e eşti? înt rebă l a
rândul l ui vrăjitoru l .
Gilbert e ra îmbibat d e filozofie ; în ălţă
din umeri şi d ă d u un răspuns p lin d e
îndoial ă .
- Ci ne poate şti asta?
Râsul l arg al vr aciului descoperi niş te
dinţi m ari şi ascuţiţi, moşteni ţi dela str ă­
moşii lui antropofagi. Negru l dovedi în s ă
că şi e l iubea oamenii dar nu î n acelaş
chi p ca înaintaşii lui.
O a re devenise fi l antrop ? Spre deosebire
de o mare parte di n colegii lui, trebue
u
că era un om cumseca de, plin de bună­
voinţă faţă de albi. Bună tatea lui încura­
j atoare se manifestă j ovial fa ţă de tână rul
L a porte.
- Eu ştiu.
Şi redeveni misterios.
Nu cu mva avea să rostească v o rb e
m a gice ? S a u să arunce într'uo foc diab olic
un praf din c a re să iasă vedenii miste­
rioase sau îngrozitoar e ?
Zdruncinat dinainte poate numai d a ­
torită si g u ran ţei de sine a vraciului -
-

Gilber t Laporte se simţea gata să devină

încrezător. D e al t fel era dej a . Aştepta s ă
s e rupă vălul viitoru l ui.
- Tu eşti, spuse solemn vraciul n egru,
acela care are f ă ră să ş tie talismanul fe­
ricirii. Al ţii îl caută şi nu-l gă sesc. Mi·
sterul te invălue ca o mantie de în t u n e­
ric. Nimeni nu ştie c ă numai t u poţi fi
căl ăuza . Nici tu m ăcar nu ştii. Dacă por­
neşti în căutare, tu vei fi cel g ăsit. O sin­
gură încercare va fi deaj uns. Şi destine­
l e voastre se vo r săvârşi. Dar până 9-
t u n ci, mul t nisip şi deasă p ădure vor fi
sub călcâile tale. C a şi până acum. Şi
încercări ale îndoelii şi încercări ale
spaimei . Ai să te îndoeşti şi ai să t remuri.
Dar ce- are-aface l Intr'o zi, cercul se va
închide. Tu vei fi în mij locul lui şi· te
vei întoarce atunci lu viaţă. Acum, d u - t e .
D omnul te chiamă. N u t u o alegi, ea t e-a
ales şi zadarnic îi întorci spatele. Ami n­
teşte-ţi de asta : ori în cotro te-ai îndrep­
ta, vei întâlni pe aceea p e care c· r ezi că
·

n'o mai poţi găsi.

Tăcu. Tăcerea şi înfă ţişarea l ui erau
13
 impună t o are . Un ne î ncrezăto r ar fi zis
că-şi şti a meşel'ia şi s tăp âne a arta gestu­
rilor şi atitudinilor.
D ar Gilbert Laport nu mai fa ce parte
din tre aceşti neîncrezător;. Mult mai turbu­
rat decât dacă ar fi ce ru t o c o sul t aţie celei
mai celebre ghicito a r e din E uro p a, d use
maşinal mân a l a bu zunar. Impresionanta
tăcere a vrăj itorului nu era oare o invi­
tatie d iscretă l a î n<Jeplinirea acestui rit ?
O a r v r ăj ito ru l , tot solemn, ridică val iza
şi-i spuse:
- Hai ! S'a împlinit timp ul.
Şi Gilbert înţel ese că avea de aface cu
un vră j itor desinteresat şi că era timpul
să se ducă l a gară.
Se supuse, di n ce în ce mai imp re si­
onat. Nu era dintre aceia care au în cre­
dere în mod sistematic numai în ce cost ă
scump. Aşa g ra t uit cum era g hicit o rul ,
p rezicerea lui nu era vorbă de cl acă. Se
p otrivea atât de bine cu ceeace-1 frămân-
t� ta pe G ilbert. l ncâ t ac est a era plin de
uimire şi de admi raţie.
Işi repet ă î n m i nte cuvintel e gravate
acum în memo ri a lui.
- Destinul tău e o femeie. V rei s'o,
cauţi dar te depărtezi d e ea ... Destinul
tău va şti pen tru tine . . . D acă por n eşti in
căutare, tu vei fi cel gă sit.
Intre fiecare din t re aceste fraze . atâ t d e
vagi, inim a lui p u n e a acest cuvânt -
chei e : „B arbara ... " Şi totul devenea lim­
p ede.
- N'are nici o import anţă ce direcţi e
iau, con chidea el . D estinul meu mă va
căl ăuzi spre ea.
H
 - Incolo e g a r a, îi arătă amabil vraciul
·

redevenit om.
- Mul ţumesc.
li mul ţumea atâ t pentru horoscop, cât
şi p entru ospita l itate şi aj utor.
Soarel e stră lucea pe cer. La o oarecare
depărtare, un fuior de fum urca deasupra
unei construcţii, de unde pornea p anglica
îngust ă de şine. Gilbert se îndreptă spre
ea, însu fle ţit de un m are curaj .
- Mi- e scris s'o găsesc! ...
I n dră gostit dej a. ca de p ropia lui logod­
nică, de avi atoare a cărei a lumea-i p ierd u se
urma, nici prin gând nu- i trecea că tânăra
fat ă , oriunde se af la, nici gând nu avea de
existenţa lui. I se p ă re a că inimi l e lor
comunicau, îşi vorbeau !
A devă rata p l ecare s p re Dakar e abi a l a
Bamaku, d e unde porneşte expresul. Ple­
carea e la ora trei sprezece. Sosirea la ora
p a i sprezece„ . a treia zi însă . In Franţa,
asta s'ar fi chemat o căl ători e. Dar p entru
Gilbert La p orte, care coborîse întreg cursul
Nigerului, era numai o ultimă eta p ă . Plă­
nui a rai duri m a r i . D ar ce întâmplare feri­
cită a ve a să-i dea aripile de care avea
n e voi e ?
Această întreb are îl fră mântă p â n ă l a
Dakar! . Dacă vre ţi să trăiţi l i nişt i ţi, fără
..

spera nţ e n e buneşti şi fără ne linişt i exa­

gerate,în aştep tarea unei întorsă turi b un e
s a u rel e, nu consultaţi niciodată pe pre­
zicătoare sau pe vraci.

15
 C APITOLUL 3.
ARIPILE ...

Viaţa se desfăşoară un eori ca un b a sm.

După câteva săptămâni, Gilb ert Laporte
ar fi putut j ura că aşa fusese şi viaţa lui
din cli pa când plecase dela Bamako.
In primul rând radiograma aceea p e
c are o primise l a D akar ş i care-l anunţa
că devenise peste noapte multimilionar,
dintr'un capriciu al soartei şi prin mij ­
locirea unui bil e t de loterie. De aci p ână
la a d eveni p ropriet arul unui avion de
raid, echipat ca al ace l eea care era nu­
mită dej a „răposat a Barb ara Dingle••, nu
era nevoie decâ t de cât eva hotărîri şi de
câteva gesturi, înlez nite de p osesia unui
important cont la bancă.
G ilbert îşi putea începe plimbar e a în
j urul lumii.
Nu împărtăşise, bineînţeles, nimănui pla­
nurile lui şi mai cu seamă mobilul care-l
împingea . Lumea l-ar fi crezut nebun.
Era oare sub infl uent a misterioaselor
cuvinte ale vraciul ui ? Făcea totul cu o
încredere oarb ă şi-l vedeai săvârşind fap-
16
tele în aparenţă cele mai nebuneşti, cele
mai n elalocul lor.
Şi începutul aventurii lui îl putea în­
tr'adevăr face să creadă că era căl ăuzit
de o forţă necunoscu tă, de voinţa desti­
nului.
ln p rimul râ nd, binecuvântate p ertur­
baţii atmosferice îl siliră să se abată din
drum, în timp ce străbătea presupusul
itinerar al Barbarei Dingle. A teriză, aşa
dar. fără să vrea, într'un mic aeroport
tunisian.
O plimbare făcută întâmplător, o întâl­
nire cu un negustor arab care-i propuse
să·i vândă „o mi că amintire ciudată, că·
zutil. din cer şi ridicată de e l depe nisipul
deşertului", gestul moale p e care-l făcu
c a să ia această pungu l iţ ă de piele şi
e mo ţ i a care- l stră b ă tu cân d descoperi pe
e a iniţialele „B. D .", fură etapele succesive
ale intrării J ui în a v entură .
Scotoci în p u nguliţă şi gă si un petec de
hârtie p e care erau scrise ac este rânduri :
Direcţia pierdută. Emiţătorul de radio
nu mai funcţionează. Zbor la întâmplare.
Unde oare am s'ajung? - Barbara Dingle.
Gilbert scoase un stri gă t de bucuri e.
D usă în adâncul Africei , Barba ra Dingle
zburase a şa dar deasupra continentului
african până i se sl eise provizia de ben­
zină. Mesagiul acesta. aruncat de ea din
avion şi Jăsat în voia întâmpl ării. părea
s'o dove deaseă.
D ar în asta nu era n imic îmbucurător,
de vreme ce de-a tunci nu se mai auzise
nimic desp re aviatoare. D rama se desfă­
şurase p ână la de snodământ. Şi în privinţa
2 17
acestui desnodământ nu încă p e a îndoială :
moartea în mijlocul n isipu r i lor Saharei,
strivirea de stâncile Haggarului.
Aşa s'ar fi gând i t un om în toate min­
ţile. Dar nu î ndrăgos ti tul G ilbert - în dră­
gostit de o i m agine, îndră gost i t de un vis !
D e v reme ce se s o co t ea u rsit s' o descope r e
p e B arb ara, nici prin gând nu-i trecea că
aviatoarea ar fi p u t u t muri.
Era vie, trăi a p e undeva. Indi ferent prin
ce minune. Da r scă pase din ghi arele morţii.
Lui Gilber t nu- i rămânea d ecât să por­
nească în că u t a rea ei.
Şi cu o admi rabilă în drăzneală , Gilbert
îşi puse p la n ul .în ap l i c a re şi plecă a
·
doua zi. ...
S ă aluneci d e asu pra hă r ţii lumii - ce
mod fermecă t or de a învă ţa geogra fia !
In rea litate , Gilbert, care n ' avea pilot
ş i zbura sin g u r, încreză tor în s t eaua lui
şi sigur că orice s'ar în tâ m pla tot va aj u n ge
la ţ i ntă, devreme ce i-o f ăgăduise un vră ­
j ilor, nu u rma un drum studiat d i nainte.
Zbu r a drept sp re adâncuri l e d e şertului .
Dar era oa r e singur ? La încep u t, d up ă
p rima oră d e zbor, desluşise sub el o ca­
ravană care şerpui a p ri n singur ă tăţile sa­
hariene , p e pietrele neg rP a le „reg�·-uri l or
sau p e n i si p urile g ă l bu i , luându-se când
după poteci abia vizib ile, câo d după albiile
secate ale „ned"-u rilor.
„Borj "- uri - chei t ăiate între doi pere ţi
de munţi, văi' l a r gi, a poi i arăş câmpie,
tot mereu câmpia m onoto n ă cu covoru l
e i de nisip şi cu orizon turile ei de dune
sau de munţi to l ă niţi alene ca nişte mon­
ştri blân zi care se dezinteresau de trecători.
18
 - Ce de-a nisip ! se gân dea Gilb ert, care,
plin de i l uzii, c ă uta naiv urme l e lăsate
de Barb ara Din gl e , silue t a avionului ei
ivindu-se ca prin minune pe una din aceste
p oteci de n isi p pres ă rate de schele t e d e
cămile.
La orizont a p ăru un zid de st â nc i , la
poalele căruia un haos d e blocuri stân­
coase p ă re au p iet r e desprinse în decursul
vea curilor din meterezele unei for t ă reţe.
Şi într'a devăr, zidul p ă rea str ăbătu t de
porţi de u mbră, în dosul cărora se ghiceau
ga ngur i pl ine de mister.
- O fi Ha ggar-u l I ... Atunci, acestea sunt
locurile unde A n tinea, eni gmatic a suve­
rană ...
Dar l ege nd a Atlantidei nu putea interl'sa
pe ace l c e se p asi on a numai de soarta
Barb arei Dingle.
Trecu pe desu pra zb urând, zburând tot
mereu, dispre ţuind atâ t masivul In T edain
cât şi puţul Ti n- Za n aten . S u danu l , Nigerul ,
pă durea ecuatori a l ă p e ca re o r eve de a,
toate acestea ar fi putut fa c e să-i b at ă
inima - dar înainte, nu acum.
Dar de-atunci, i n tervenise în viat a sa
Barbara , - soarta Barbarei. Ş i n umai nu­
me l e acesta îl rostea în t i m p ce z b ura p e
de a s u p ra cen trului misterioasei Africe.
Unde se a fl ă ? I nt re a coperiş ul alb astru
al cerului şi covorul p ă duril or, avionu l ,
scăl d at în soare, p ăre 'l c ă pl u teşte îutr'un
rai de c a l m ş i de seninătate.
Gilbert îşi apri n se o ţigară . Sosise mo­
mentul să se mai o d i hn ească puţin şi să
facă măsură torile de p oziţie.
Atunci se p rod use a cci d e ntul : pierderea
19
vitezei. Avioau l cădea. In zbor planat, e
dre p t, dar asta-i încetinea numai că derea.
C at astrofa ven ea încet dar inevitabil de­
oarece nu se ve dea n ic iun teren favorabil
pe ntru a terizare„ .
D e j ur împrej ur, până în z a re, n u m ai
p ă dure
.•.

In câteva secunde, a v i o n u 1 avea să

aj un gă la suprafaţa mării de arbori şi
s'o sfredeleasc ă. Un şuerat de ciclon şi
o exp lozie de troznete.
Şi a poi sfâ rşitul - un sfârşit de care
nimeni n' avea să vorbească niciodată, de
oarece nimeni n'avea să caute pe pilotul
Gilbert Laporte, pleca t nebuneşte,fără să
l ase vorb ă încotro plecase .

2J
 CAPITOLUL 4.

PIERDUŢI IN PĂDUREA VIRGIN.:\.

- Atenţie, Titin... Par'că mişcă ceva

colo... Eşti gata ?
- Sigur. Dar c e folos... Şti l a ce mă
gândesc ? Dacă sunt lei, eşti sigur c ă n'au
să n e simtă şi să sară asup ra noastră ?
- S ă pofte a scă num a i şi o să-i primim
cum se cuvine, cu gloanţe fierbinţi ! răs­
puns e mândru Jean Normand.
Şi ridică bătăios una din armele de vâ­
nătoare p e care le p usese l ângă el,în ca­
b ana de crengi p e care o construiseră ca
să fie a scunşi p ri virilor, ei şi aparatul lor
cinematografic.
C ă ci acesta era scopul călă toriei celor
doi îndră zneţi cama razi, veniţi în plină
Africă ecuatori al ă să stâ rnească si ngurătă ­
ţi l e m i sterioase ale regiunilor încă neex­
plorate spre a fi lma p e primrjdioşii lo­
cuitori ai pă durii virgine.
Să „ turnez e" lupte între fiare sălbatice ,
goan a după prudă şi chiar scene de ca­
nibalism li se păruse regisorul ui Jean
Normand ş i operatorul ui săl! asistent B ap-
21
 tis tin Du v a l o ambiţie vre dnică de ei. C e pe­
liculă senzaţional ă aveau să mai a d u că ei în
Franţa, spre marea bucuri e a spectatorilor I
Adunaseră fonduri l e n e cesare expedi ţiei
lor, cumpă raseră ma terialul indispensabil
şi se avânta seră cu curaj în j ungl ă cu
automobilul lor lung: a u tomobilul omidă .
Acest a l e e r a tot : refugiu, fortă reaţă,
mij loc de transport, d eacea nu se depărtau
ni cio dată de el, ci-I a duce a u până în apro­
piere a l ocului unde operau.
Azi , a scunşi în preaj ma unei ml aştini
unde presupune a u că veneau să se adape
fiare l e p ădurii, sperau să ia câtev a ve deri
int eresante.
Dar o făce a u cu primej dia vieţei. Pru­
dentul Titin i-o tot amintea prea în dră z­
neţului său camara d .
- Spune, n'a i să Ie l a şi să se a propie
pre a tare, nu-i aşa ? ii i m plor a el . Ai să
tragi, nu ?
- Măi, dar fricos mai eşti ! N'avea grij ă,
a m să bag eu de scamă. Dar vezi. t u să
nu l e scapi. .. Invârteşte, în vârteşte cât poţi .
- Adică p â n ă am să Ie simt colţii în
carne ? Mulţumesc, mai bine lipsă . De
dragul artei şi cinematografu l ui, ai fi în
stare să mă laşi sfâşi a t de f i a re. Dar să
ştii că n'am chef să . ingraş leii!
- I a mai închide pliscu l , flecarule . Fii
mai bine cu ochii 'n p a tru. V ă d mişcâ n­
du-se spinii de parte a ceala ltă a mlaştinei . ..

Atenţie ! Dacă sun t lei, p u n e morişca în

mişcare.
Dar Titin nu părea să i a în seamă acest
i n demn. Cu nasul în vânt şi cu urechea
22
ciulită, asculta şi privea cerul prin gă u rile
·

acoperiş u lui lor de crengi.

- N'auzi ? întrebă el deodată.
- Ce ?
- Un zb ârnâit depă rtat d a r care se
apropie ... Par'c' ar fi un motor de avion.
- C e ideie ! Suntem dep arte de orice
linie aeriană.
- Poate că un pilot s'a abătut din drum.
Să ştii că e un a vion, se apropie. Cu si­
guranţă �ă are să tre acă pe deas u pra
capete l or noastre.
- N u ţi-ei fi în chipuind că î nda t ă ce - o
să - l st ri gi o să se oprească s ă- ţi dea veşti
de-acasă !
- De ce nu? r ăspunse s erios Marsiliezu l.
Aici s u ntem în pustiu şi o ocazie s ă mai
schimbi două vorbe cu cineva, nu e deloc
de dispreţuit.
- Ei, atun c i , drege - ţ i glas u] şi umflă-ţi
piep tul. Răcneşte cât de tare poţi . U acă
r ă u şeşti s ă te faci auzit, te ci n stesc cu
u n rachi u .
- Să eşim din cabană, p ropuse naivul
Ti tin. Pil otu l ne v a zări şi va fi poate
ispitit s ă cobo a re .
- C a să spargă copaci sau să se spargă
el d e lemne? Unde să a teri z e ze în mij ­
locul deşişului ăstuia?
Titin ş i eşis e din adă p ostu l de verdeaţă.
Ţinea capul p e s p a t e , fără să- i p ese că
se p u tea împiedi c a de liane, ca să p o ală
urmări evo l uţiunil e unui punct negru care
se iv ise sus de tot p e cer.
- E un avi o n ! repeta el în cul mea b u­
curiei. Poate chi ar u n compatriot. Hei,
amice !
 A vionul trecea în ainte. Pil o tul ii zărise
sau obse rvase ce va anormal ? Incepuse
deodată să se rote ască deasupra cu p o l ei
de smarald a p ă durii, coborâ n d cu o iu­
ţeală înspăimântătoare.
- Ne-a văzut I s trigă Ti tin entusiasmat.
- IQiotul e ! Cade, nu vezi ? îi strigă
alarmat,Jean Norm and.
Intr'ade văr, a vionul părea în cădere,
ca ş i cum pilo tul n'a r mai fi fost stăpân
p e a p arat. Nu era o a terizare obi şnuită .
Şi,de altfel, s'o în cerce în plin ă pădure
ar fi fost o nebunie.
Cei doi s pecta tori neprevăzuţi a i acest e i
drame. a eriene văzură a p aratul ati ngând
bolta copacilor şi dispărând în ea„ .
Aproape imediat p ămân tul s e cutremură,
zguduit de ciocnire.
- N'a căzut d e p a rte de noi, spuse Nor­
mand cu gl asul s ugrumat.
- D acă ne- am duce să vedem ? p ropuse
imediat bunul Ti tin. Cine ştie, poate avem
norocul să mai putem aj uta pe pilot sau
pe pasa geri. ..
Jean Norman d cl ătină cu îndoială din
cap.: .
- O asemenea cădere ! ... Pă durea n u
iartă , oftă el. I ţ i aduci amint e de sfâr­
şit u l tragic al guvernatorul ui Renard ?
Accidentul trebue că s'a produs în aceleaşi
con d iţii. Dar să mergem„ .
- S ă ne grăbim, spus e Titin.
Camaradul lui îşi lncărcă p e um ăr
două puşti . După o clipă de şovăială,
Titin îşi strânse aparatul de filmat şi se
pregă ti să-l ia.
- N'aş av ea li nişte să-l ştiu aici fără
24
pază. In lipsa noastră animalele ar pu­
tea să„l facă praf. Şi a poi, poate că am
s ă am vreun prilej să mă folosesc de el.
- l a-1, admise Normand.
Cei doi porniră , avâ n d g rij 1:1 să-şi facă
în d ru m p uncte d e re per cu aj utorul că­
rora să poată găsi la întoarcere locul
unde-şi l ăsaseră automobi l ul-omi dă.
Servindu- se de busolă, Jean Norman d
determină direcţ i a de u rmat ca să se a­
j ungă l a punctul <le cădere a l a vionului .
Ca să taie drumu] în linie dre a p t ă , erau
nevoiţi să şi l croi ască cu aj utorul unei
-

săbii mari .
- Atenţie la şerpi ! stri gă Normand.
- Fereşte- t e de lei I răspunse p e un ton
lugubru Titin, pentru care uni cul moti v d e
n elinişte p ăreau fiarele sălba t i ce.
- Armele mele sun t încă rcate cu gloan­
ţe explozi b i l e. răs punse scurt regisorul.
Afară de puşti purta, ca şi tovarăşul
lui, un revolver închis î n toc ul lui şi cen­
tura-cartuşi eră îi era plină doldora. In
ca p cu căştile lor coloniale, în picioare
cu cizme solide, cei doi oameni erau foart e
bine echipaţi pentru jungl ă.
Inaintară în tăcere , trăgând a tent cu
u rechea l a zgomotel e care ar fi putut in­
dica a p ropi erea vreunei pri mej dii.
Indrăzneala legendarului Teseu, când
umbla pri n labirint în căut area Minotau­
rului, fusese fără doar şi poate mai mic ă
decât a l or. Căci fiul de rege ţine a în
mână ghemul d e aţă a l sensibilei Ari a-
dna, cu aj utorul căruia era sigur că nu
se va rătăci la întoarcere. P e când în
urma lui Jean Normand şi Titin D uval
25
se închidea l a loc vicl eana pă dure. Exu­
beranta fertilita t e a pământului e cuato­
rial urca, as tupa deschiz ăt u rile făcute de
ei, împletea noi l iane, ştergea urmele tre­
cerii lor.
D a r ei nu- şi dădeau s eama de asta.
Erau atenţi numai l a piedicile terenului ,
ale desişu rilor, a l e crengilor. Dintr'un co­
p ac le p utea sări în cap o panteră, una
·

din lian e putea fi un şarpe.

- Unde n e a fl ă m ? întreb ă deod ată
Ti tin, dând cel dint âi s emn e de oboseal ă .
D e când tot umblăm ar f i trebuit s ă fi
aj uns la rămă şitele avionului.
- Se prea poate să fi trecut l a un pas
d e el, oftă Jean Norman d . Vegeta ţia e aşa
de deas ă încâ t ne înconj oară ca un ade­
văra t zid.
- Atunci e zadarni c să continuăm, o­
biectă p e bună dreptate Marsil iezul .
Se învârti de c â teva ori în loc şi în­
cruntă din s p râncene.în grij orat.
- Să m ă ia dracul dacă ştiu p e unde
am venit. Cum o s ă ne mai putem întoarce?
- Ai să vezi, spuse fără gri.ie regiso­
rul. Avem busol a. Şi cre d că ştiu în ce
direcţie trebue să mergem ca să eşim din
pădurea asta.
- Crezi că ştii I mormăi camar adul l u i,
aiurit de oboseală .
Jean Normand îşi eşi d i n s ă rite.
- Inainte, i diotule! N u e de nici un
folos s ă stăm p e loc. S u n tem poate la un
p as d e ţintă.
- Şi, mă rog, care ne e ţinta ? răspun­
se Titin, ridicând din umeri. Am început
26
 să mă în.d oesc dacă avem vreuna. Şi am
impresi a că umblăm l a întâmplare.
- T u ai vrut să vii, răsp u nse Nor­
mand.
- Desigur, eu, .. . totdeau n a eu !
N'ave ai decât să n u mă asculţi, răs­
puns e asistentul, cu cea mai vădită r ea­
credinţă.
Dar înghionti t d e tovară şul lu i, se urni
în direcţi a p e care i·o ar�tă a cesta.
- Spre nord .. . tot spre nord. Şi a. cum,
cu fata spre apus. Cred că nu a re niciun
rost să continuăm în aceeaş di recţie. D a că
până î n j umătate d e or ă n'am d escop e rit
avionul, eşim din pădure .
- A m să fiu încântat. Dar prea te j oci
cu cuvintele. Am impresia că o să fie
mai greu de făcut decât d e zis.
Mai străb ă t u r ă vreo cinze ci de metri
şi deoda t ă J ean Normand scoase un stri·
găt d e tri umf.
- La dre a p ta ! Ia te uită, un luminiş !
- Frumoasă veste I sp use arţăgos Ti tin.
Aş fi p referat să-mi anunţi ma r gi n ea p ă ­
du r ii.
Regisorul î n aint a f ă ră să -i r ă spun d ă,
dând l a o p arte mărăcinii. Se opri b rusc.
- P r i veşte ... Am aj un s , şopti e l .
In mij l ocul lumi u i ş ul u i se zărea ceva
n;t are şi alb... ca o i nsectă u riaşă stri vită
d e p ământ , cu aripile în tinse. Era avio ­
nul, î ntr' adevăr avari a t, d a r câ tuş de puţin
fă cut fărâme. lndrăzneţ şi abil, pilotul
răuşise să-l aducă i n mij locul acestui
luminiş p rovidenţi al , ev i tând astfel infri­
coşetoarea p r ă b uşi re de care era ame.,.
ninţat.
27
 Zărind vag p e deas upra umerilor cama­
ra dului său, Titi n îm p inse p e Normand.
- Ce aştepţi ? Hai dem ... Tr ebuie să ve­
dem dacă pilotul nu e rănit.
Dar Normand îl ţinu de braţ şi-i arătă
nişte siluete negre care se agit au în j urul
a p aratului .
- Pre a târziu !... Sălbaticii ne· au luat- o
înainte. U n trib între g de negri. D a c ă ne
a rătăm, ne- am a r.� . Suntem prada J or.
A m putea s ă-i punem p e fugă cu fo­
curi de armă ...
- Bravo, eşt i un m a re deştept. Doi
contra cincizeci ! Şi- ţ i închipui că e i au
să rămână în mij locul lumini şului ca să
ne servească drept ţin t ă şi că au să fi e
atât d e amabili să aştepte până-i vom f1
omorât unul câte un u l p e toţi ? La pri­
mul foc au să disp ar ă în desiş şi a p oi,
invizibil i , au să ne înco n j oare. Ai să vez i
doar săgeţile căzând ca gri n dina î n j urul
tău. Şi a tunci, ce-ai s ă faci ?
- Am„ . am s ă trag în gră ma dă, bâi­
gui Titin impresionat.
- In care grămadă, când n'ai să vezi
nimi c ? Ai să ciuneşti frunzele, mărăci nii
şi golul. Şi deodată ai să p rimeşti o l ovi­
tură de măciucă sau ai să cazi cu faţa
la pământ. făra să vezi măcar mâinile
care te- au trântit. Ascu ltă-mă pe mine, s ă
stăm li n i ştiţi şi s ă n e muJţumim să-i ob­
servăm. Deo camdată altceva n'avem ce
face.
- Ai dreptate, recunoscu Titin. Şi
chi ar ... am o ideie. D acă aş filma scena ?
Doar n'o s ă avem în toate zil ele o ocazie
ca asta.
28
 - Ade vărat.
Marsiliezul îşi şi instalase a p aratul. Jean
Normand observa p e negri c u ochianul.
Se punea o întrebare: avia torul căzuse
în mâinile lor ? Nu părea să fie a şa. C ăci
re gisorul nu zărea niciun prizonier. Negrii
se agitau în j urul a v ion u lui , urcau şi co­
borau din car l i ngă şi aduceau d e-acolo
tot. fel ul de lucruri pe care şi l e arătau.
Dar nu scoteau dinăun tru nicio fiinţ ă .
Modul în care s e purtau f a ţă d e avion î l
fă cea p e Normand să cre adă c ă vedeau
î n el un fel bolid căzut dela sine din cer.
La început f useseră insp ăimântaţi dar
a cum arăt au minunate i m aşini o ven e­
raţie a dmira ti vă şi p ă r ea u dispuşi s'o ri­
dice la ran gul de idol. Toate acestea do­
vedeau că Francezii noşlri aveau înain­
tea lor un trib d i n cele mai în a poiate,
cum mai există unel e în regiunil e centrale
ale Africei. Fără î ndoial ă că t ri b ul acesta
de negri nu se afl ase niciodat ă până acum
. în contact cu o ameni civilizaţi .
- Ciudat I Foarte ciudat I repeta printre
dinţi regisorul. Tare a ş avea po ftă să merg
p e urmele lor şi să-i văd în sa tul lor, ca
să fi l m e z câteva scene din viaţa lor de
toate zilele. Minuna t document a r mai f i I
Dar realizarea acestei dorinţe era
presărată de dificultăţi. Int r'a devăr, s ăl­
b atecii, când li se p ăru că 1op ăiseră destul
în j urul avionului şi dup ă ce exploraseră
cabina pilotului, hotărîră de- o da tă s ă- l
ducă de a colo. 11 legară c u liane şi s e
înhămară , dispărând c u e l în sânul masei
de verd eaţă.
29
 - Să- i urmărim ! stri g ă Jean Normand,
re pezin du-se tnainte.
Dar cum, de teamă să nu fie văzuti şi
capturaţi, nu puteau stră b a t e l uminişul,
trebuiră să-l ocolească, tăindu-şi dru m
p rintre mărăcini. Munca aceasta l e l uă
destul ti mp pentruca Negrii să se poată
depărta. l n ghiţiţ i par'că de pădurea mi­
sterioasă, nu lăsaseră nicio urmă destul
de vizibilă pentru ochii neexperiment aţi
ai celor doi Francezi, care nu-i mai pu­
t eau urmări.
D upă t rei sfert u ri de oră de căutare,
renunţară.
- D estul pe ziua d e azi 1 hotărî nemu l ­
ţu mit re gisorul . Să n e întoarcem l a auto­
mobil. Cred că am dat vrabia din mână
pentru cioa r a depe gard ş i că mai bine
am fi aşte p t at, la locul nostru, leii !
- P e ei îi găsim şi mâine. Pe când p e
sălba teci.„ s'a dus!
Dar după câteva ore, când se aflau din
nou în a dăpostul lor de frunziş depe m a­
lul mla ş t i nei şi se p regăteau să fil mez e
trecerea fiarelor, braţe de abanos eşite
din tre ierb uri l e înalte ii înşfăcară pe ne­
aşteptate.
At acaţi prin surp rindere şi dezar maţi,
fură duşi cu bagaj e şi arme cu tot, de o
ceată url ă toare de diavoli negri, în inima
misterioasei pă duri.

30
 CAPITOLUL 5,

MANCXTORII DE OAMENI.

Titin zăcea pe pard o seal a de pământ

bătătorit al unei colibe rotunde, cu pi­
cioarele şi cu mâinile legate. In n e pu t inţă
de a face vreo mişcare, Ti tin ră cnea :
- D estul ! M'am săt u r at pân ă'n g â t ! „,
Trebue să avem o explicatie cu ei. Cere,
pretin de un interp r e t, Normand !
Jean Normand, întins l a câţiva paşi în
aceeaş situaţie ca tovară şul l ui. râse bat­
j ocoritor.
- Cere„. Pr e tinde I Ştii că faci câteo­
dată glume răuşite, d ra gul meu Titin. Pe
ce limbă să mă înţeleg cu ei ? Nici măcar
prin ges t uri n u pot : sunt l e ga t cobză .
- D e trei zile durează chinul ă sta !
gemu Titin. Ce-or fi făcut cu aparatul
meu ş i ce-or fi avân d de gând cu noi ?
- Ultim a întreb a re e cea mai l a locul
ei. Restul depinde de răspunsul pe care-l
p rimim la ea. Nu ştiu ce-or fi vrând Neg rii
cu noi. D ar în orice caz nu să ne lase să
murim de foame. Suntem hrăni ţi, şi încă
din belşug , hrăniţi, îndopati chiar, s'ar
putea spune„. ca nişte gâşte.
31
 - Hm ! . .. Nu-mi prea place comparaţi a
ta, protestă Marsiliezul pălind. D e fapt,
habar n'a vem la ce soi de sălbateci ne
afl ă m în gazdă.
- La nişte fetişişti. Ai observat talis­
manele p e care l e poartă l a gât ? Am
i dentificat câteva din e l e . Provin d intr'un
a vion. Poate din avionul pe care l-am
văzut căzând deunăzi.
- Cu siguran ţă, confirm ă Ti t in. Aşadar
aceiaşi sălba teci ne-au capturat, probabil
după ce au găsit urmele n oastre.
- Da ... Dar ce-or fi făcut cu avionul ?
- Intreabă m a i bine ce-or fi făcut cu
bietul a via tor. D acă a su pravieţuit căderii,
soart a lui n u cred să fi fost strălucită .
Sau s'a rătăcit în pădure, sau e prizonier.
- Ca noi.
- D a . Deloc amuzant.
- Şi noi, Ti tin, care voiam să urmărim
pe Negri ca să le descoperim satul... iată-ne
dorinţa împ l inită !
- La ce ne foloseşte asta, de vreme ce
ne- au luat apara tul de fil mat şi ne-au
legat mâinil e ?
- Măcar s ă ne fi l ăsat puştile ş i re.
voi ve rele ! . . .
Câţi va negri dădură buzna în colibă ,
întreru pându-le convorbi rea. Ridicară p e
prizonieri şi-i duseră afară din închisoarea
lor. In mij locul satul ui era adunată o
mul ţime mare de negri - bărbaţi, femei
şi copii.
- La ivirea celor doi cap tivi, t a m- ta­
muril e răsun ară şi m ai tare şi mulţimea
încep u să p salmodieze un fd de melopee,
32
p e ca re o ritma bă tând p ă mântul cu pi­
cioare l e.
- A duc e a c ântec funebru, obser v ă ne­
p l ăcut im presionat Titin. Sper că nu în
cinstea noastră-1 in t oneaz ă . N'ar putea
alege o arie mai vese l ă ?
Fură puşi u nul lâ n gă a l t ul într'un fel
•

de lectică d usă pe umeri de opt negri.

Purtăto rii l o r s e îndrep t a ră a t unci spre
o deschiză tură între c o p a c i . Mul timea
formă o procesi une c are-i urmă , cântând
şi dansân d neîncetat.
- O p riţi ! Lăsa ţi. mă să cobor şi să re­
glez punerea î n scenă ! striga J ean Nor­
mand, indignat de rol ul de f i g u rant p e
care era nevoit s ă-l j oa ce şi pasionat
totodată de ori ginal i tatea sce n ei .
Cât des p re Titin, răcnea d i n a d ân c u l
r ă ru n chi l o r ;
- A p a rat u l meu ID a ţ i-mi înapoi ap a�
ratul ! V rea u s ă filmez scena I
D a r cortegiul intrase în d e s i ş şi cân­
tece l e sălba teci lor acopereau vocea pri­
zonieril or. Nu le rămânea decât să se
resemneze.
Dea l t fel a j u nseră curând în tr' un fel de
cri pta de v erdeaţă , la c a pă t ul că reia se
·

î n ă l ţa o construcţie ciu d ată, care , după

formă , părea un altar. D e o p arte şi de
3 �.
alta era a l i n i ată o g a rdă de n egri în a r ­
m a ţi cu suli ţe.
La o mică d e p ă r t a r e se !n ălţau c â \i v a
st â l p i d e l emn , în vârful c ă ro r a i doli mon­
struoşi. g r oso l a n s c u l p ta ţ i , se rânj e a u la
cei doi p ri zonie ri.
In tre s t â l p i şi col i bă, o p i a t r ă lată şi
n e t e d ă . l a a c ă r e i vedere J e a n N o r m a n d
s e înfioră, er a spri j i n i tă p e a l te p ietr e
m ai mici .
- Cre d c ă a s t a s e chiamă o p i a tr ă d e
s a c r ifi c i i , rosti regi sorul cu u n g l as stins .
c ar e nu mai e x p ri m a deloc o siguranţă
dep l i n ă .
- O p i a tră pentru sacrifici i ? re petă
Ti ti n îngri j orat. Şi l a c e s e r v eşte o a se­
men e a piat ră ?
- La tă ia t gâtul victimelor, răspu nse
Jean Normand, din ce în c e mai lugubru.
Neputân du-se scărp i n a p e d u p ă ceafă,
Titin se fre c ă cu sp a tel e de scaun.
- Ce v i c ti m e ? stărui el .
I n ter v e n ţ ia p urtă torilor, venită l a ţanc,
scuti pe regisor să răspundă.
Cei doi ca p ti v i fură coborîţ i , t â rîţi l â n g ă
s tâ l p i şi l e g a ţ i d e doi din ei, su b măştile
f era ce a l e înfricoşetorilor idoli.
- Aşa v a să zi c ă ! gemu Titi n . Cre d că
am î nc eput să î n ţe l e g.
34
 - Eu am şi sfâ rşit, răspunse Jean Nor­
mand , oftând din greu.
- Ap aratul meu I Zec � ani din vi a t ă
pentru apara t ul meu I Adevăratul meu chin
ăsta e I Să fiu de faţă la scena asta şi să
n'o pot turna I
- Evident, ar fi mai plăcut să asişti
ca opera tor decât ca person aj p rincipal I
î l zeflemisi Jean No rman d. S ă racul de tine.
In fond, împărtăşesc şi eu sentimentul
tău. Me:: s eri a mă s t ă p â neşte tot atât cât p e
tine. N iciodată n'am s ă m ă p o t consola că
n'am p u tut lua în poză ... ceeace are să
se'ntâmple.
- S ă pot turna un fi lm ... şi să-l duc
în Franţa ! îşi exprimă Marsiliezul,extal ic,
visul.
- Mai ales că gluma p are să se'ngroaşe,
observă regisorul, care o clipă nu încetase
să urmărească cu cea mai mare atenţie
\ mişcările sălbaticil or.
Un negru , înconj urat de o b a ndă de
posedaţi urlă tori, şi atâ t de mult împo­
dobit cu amulete, cu col ane şi cu bră ţări,
încât nu era greu de ghicit calitatea ltli
de şef de trib, înaintă spre coliba miste­
ri oasă, se prosternă la câţi va paşi de intra­
re, imitat îndată de între aga lui sui tă şi
cântă câteva fraze care trebue că erau o
invocare.
35
 - Ate n ţi e I murmură Norma n d . O să
asistă m probabil l a o ap ariţie supranatu­
ral ă . Spiritel e au să iasă la i veală.
Nici nu-şi înch i p u i a câtă dre ptate avea.
Perdeaua de frunze , care masca intrarea
col i bei sfi nte . se dă du l a o p a r t e, făcând
loc unui ciuda t personagi u , a că rui in trare
în scenă fu sal u l ată de aclama ţiile între­
gului trib , c u p rins de delir.
Faţa-i er a ascunsă d e o mască zugră­
vită mon s t ruos , în tot fel ul d e cul ori. Un
vestmâ n t d e i erburi îi ascu n d e a complect
cor pul, lăsâ n d să se va dă numai braţele,
a p ă r a t e de mânecil e unei cămăşi k a ki , de
croia l ă n d n d o i o s europeană. Era împo­
p o ţon a t cu ne n u m ă rate co l ane, br ă ţări ş i
di a deme , f ă c u te din bucă ţele d e os şi din
pietre mul ţicolore. In u n a d i n mâmi ţinea .
o măciucă noduroasă, deosebi t de sol i dă.
In cealaltă, un obi e ct înfăşurat într' o
batistă . E ra î n s oţ it de doi pui leu . p robabil
domes t i ci ţi .
D u p ă c e atinse ,în trecere , c u bastonul
lui , ţea sta şefului p rosternat la pământ,
vrăj i torul - c ă ci n u era greu de ghicit
că aceasta era cali tatea lui - se îndreptă
spre prizonierii l egaţi d e stâlpi.
Tot trib u l că zuse în genuchi, cu fru nţil e
în ţărâ n ă . Şi în zumzetul ta m-ta muri lor,
urcă în văzduh cântul monoton şi haluci­
nant.
36
 - Un prim plan !... Un apara t de fil­
mat, pentru Dumnezeu l oftă J ean Nor­
mand.
- Nici nu-şi închipue gogomanul cela
ce pi erde I exclamă Titin . Ce mai vedetă
am fi făcut noi din el I
Ne păsător faţă de a ceste perspe ctive,
vrăj itorul se apropia , cântân d şi el, cu o
voce ascuţită şi ciudat de femi nină , cu­
vinte de neînţel es. Inti u z â n d mâinile s pre
cei doi p rizoni eri, înce p u o serie de ges­
turi, p robabil ri tuale, pe care cei doi nef e­
riciţi cinematografişti nu le socotiră favo­
rabi l e lor.
Dar deodată , în mij locul descântecelor,
ciu data voce rosti ,pe ncel a ş ton şi în acelaş
ritm , cuvi n t ele u rmăto are, care lăsară p e
cei doi FranceZi încremenifi .
- Imprudenţil or I C e-aţi căutat în mij ­
locul mâncă torilor de oam eni ?
... Vorbise în fra nţuzeşte !

87
 C A P lT , J LU L 6

VRĂJIT O AREA ALBĂ

Rotunj i te în O de ui mire, b uzele celor

doi cinea şti aveau să scoată fără do� r şi
poate excl amaţia şi să rostească întreba­
rea p e care o puneau ochii lor. Dar vră­
j ito rul, fără să-şi întrerupă scă l âmbăelile
şi continuând să tra gă în j urui stâlpilor
lor un cerc magic, îi opri del a această
imprud�nţă .
- Nicio vorb ă I psalmodiă el, ameste­
câ nd cu vintele cu sunete onomatopeice,
luate e vident din dialectul negrilor. Nicio
vorb ă , dacă vreţi să vă salvez.
Ce ba lsam liniştitor în aceste cuvinte I
Prizonierilor li se oprise ini m a'n loc de
bucurie. Se sili ră să rămână linişti ţi şi
tăcuţi, cum l e ceruse neaştep tatul lor
p rotector, şi aştep tară realizarea făgă­
duelii.
38
 Dar ce surpriză pentru ei să descop P re
sub aceste aco p e r ă mi n te magice, u n nri­
eten I Cine putea fi priete nul u cesta ? Ti tin
şi Norman d îşi p u neau cu înfrigura r e
această întrebare, fără s ă izbutească să
formuleze cea mai vagă ipoteză m ă car.
Un European ? Evident, de vreme ce
vorbea curgător l imba lor. D a r ce caută
el la aceşti să l bateci şi cum devenise
�ră j i toru l lor ?
Imperturbabil şi . deal tfel, ascuns pri vi­
ril or de masca lui, vră j itorul îşi con tinua
mist e rioasele ma nevre. D u p ă ce, cu vârful
bastonului, închise p e cei doi ca ptivi în­
tr'un cerc, schiţa în aer se mne cabalistice
rostind cuvi nte d e neî nţeles. Culcaţi l a
picioarele l ui, c ei doi pui d e l e u m â râiau
înce t . privind p e cine matografiş t i, care
p ă reau p u ţin încântaţi de această veci­
n ă tate.
Apoi vră j i torul se duse să ia , depe p i a­
tra de sacrificii , câ teva p i e t ricele, p e care
le aruncă în aer. Când căz ură , p ă ru că
studiaz ă atent desenul p e care-l alcătuiau.
A tunci,întorcân du-se că tre şeful tri bului,
bătu din p a l me şi rosti , cu vocea lui ciu­
dată , o l ungă cuvân tare p e care sălba ticii
o ascultară în aceaş atitudine res p ectuasă .
C ând termină, se ridicară cu toţii şi
p_rocesi unea se formă din nou, pornind
39
înapoi p e acelaş d rum pe care ve nise, în
fr unte cu ta m t amur i l e . Pe loc r ă m aseră
numai şase negri înarm a ţi cu su li ţe, care
s e posta ră ,din loc în l oc.î m p rej u ru l cri p tei
d e v erd e aţă, dar destul de d e p arte de vră j i­
tor şi d e p ri z onier i ca s ă- i p oată auzi.
Vrăj itorul , tot e scortat de cei doi pui
d e leu, îi d e s l eg ă de stâlp i , l ă sându-i însă
cu mâ inil e legate, şi-i conduse s p re coliba
sfânt ă , î m p i n gându-i î năun tru.
Cei doi p ui de leu, p aznici cre dincioşi
şi dresaţi p robabil să semnaleze prin ră­
gete apro p i erea o ri căru i nep o f t it , se cul­
cară în faţa intrării.
- Aşa ! rosti atu n ci ciuda t ul vră j i tor.
Avem îna i n tea noa stră trei zeci şi şase de
o re de linişte. C ă ci, d u p ă ce am con su l t a t
s p irit ele, a m anunţa t n egri l or că acestea
fixau la r ă s ă ritul lun ei p li ne ora sacrifi­
c ă rii voastre şi . . . a os p ă ţul ui.
- Vo r să ne mănâ nce ; bâigui Titin,
cărui a îi clănţă neau dinţii.
- Vezi bme, răspunse v răj i tor u l . Ce
vreţi să facă un trib de antro pofagi cu
p ri z oni erii lui ? Să le t aie gâtu l şi să-i
mănânce cu tot ritualul. .. D a r fiţ i p e pace,
avem înaintea noastră t r eizeci şi şast' d e
orc în care ne p u t e m gândi c u m puteţi
scăp a de această soart ă j a lnică. E o ch e st i e
de imaginaţie. Trebuie însă ca , înainte de
. 40
a treizeci şi şasea oră , eu şi voi să fi
rău�it s ă fugim.
- Vrei să p l eci c u noi ? Să renu nţi la
situa ţia onorifică pe ca r e o ocu p i ? se
miră Ma rsiliezul .
Vrăj itoru l îşi desp rin s e încet m asca şi
lep ă d ă vestmântul de ierburi.
- Aşteptam d o a r o ocazie să-mi încerc
norocu l, ră spunse el . Trei indivi zi hotă rîţi
pot răuşi acolo unde unul singur a r da
greş.
Şi se a r ă t ă p rivirilor celor doi cineaşti .
Era într' adevăr u n Euro pean care, sub
,

deghizamentul lui de vrăj i tor, purta un

co mbinezon de avi a tor. ln unul din buzu­
nare b ă gă obi e ct ul p e care nu încetase să- l
ţin ă Îl} m â n ă şi care era u n revolver
înveţi t într'o balis t ă . F a ţa lui, s meadă şi
graţioasă , era ciu dat de t â n ără. Avea bu­
cle scurte . b l ond e , ş i ochi albaştri, blânzi
d ar în drăzneţi.
- Eşti a viator I exclamară într'un glas
Ti tin şi N ormand.
Şi aces t a din urmă continuă :
- D a r a t unci, prob a bil că d-ta eşti a via­
torul a l cărui avion a căz u t a l a l tăeri în
pă dure ? Eram nelinişti ţi de soarta d- tal e
şi am porn i t să t e căutăm. A ş a s e face
că a m căzut în mâna neg rilor.
- A căz u t în p ă d ure u n avion ? excla­
mă prot e c torul lor.
41
 Aşadar n u era el.
Tit in şi I\ ormand se uitară u nul l a
altul.
- Atun ci sunteţi doi , reluă cine astul .
Căci am văz u t căzând un avion pe care
l- a u ca p l ur ,1 t -;ă lbatecii.
- Hab a r n'am de as t a ! excl a m ă tână­
rul avi ator , în crun l â n d din sprâ n cene·
De ce mi-or fi ascuns asta ? Şi ce- ar fi fă­
cut cu avionul şi cu p i l otul care-l con­
ducea ?
- Nu ştim nimic despre el, răspunse
Nor m and. Când avi onul a fost captura t
de Negri, el ou mai era în ăun tru.
Să fi sărit înain te cu p a raşuta ? Să se
fi ascuns în pădure ? N u p u tem face de­
cât presupuneri.
- Ciudat ! rosti tân ărul a v i a to r-vră j i tor.
Da, e foarte ciudat ca un avion să se fi
riscat p rin mel agurile aste a , dep arte de
liniile obişn u ite. Trebue că i s'a întâ m­
plat acelaş lucru ca şi mie : a fost a bătut
din dru m de un ciclon„. D ar n'a fost n i­
c i o furtun ă zilele astea p rin p arte a locul ui.
- l\ u, niciuna, confi rmă No rmand.
- Atun ci n u mai înţdeg.
Părea că se gândeşte, că utând desle­
garea unei p ro bleme insol ubile J care-l
prt'ocupa în cel mai înalt grad.
Făcu cu mâna un gest ca pentru a re-
42
 nunta şi a înlătura provizoriu această
cauză de grij i.
- Să n e întoarcem l a chestiunea voa·
stră, rel u ă el. In pri mul rând, să m ă p re­
z i n t şi să vă istorisesc p ă tania mea.
Poa te că n u m ele meu vă va spun e ceva.
Mă nu mesc B a rbara Dingle, avi atoarea
B a rbara Dingle, pe ca re toti cei ce se in­
teresează de aviatie o ştiu dispărută de
câ te va luni în cu rsul unui raid.
Barbara D i n gle ? repe t a ră cei doi
cineaşt i , căutâ n d îu amintirea l or.
Deodata se făcu în m inte a lui J e a n
Norma n d l umin ă .
- Rai d u l Sa n-Fran cisco-Yokoh ama. Mel­
bourne-Marsili a-Paris, reci tă e l , citi nd în
amintirile l u i. A p ro a p e înt reg ocolul pă­
mântu lui. Aşadar d-ta eşti avi atoare a c a re
a înce rca t performanţa aceasta şi care a
disp ă rut , într' a devăr, intre Beyruth şi Mar­
silia. Ai fost căutată z a darnic să p t ă mâni
dearândul. Şi săptămâni în tregi pe urmă,
.•

tim p ul a fă cut ce face cu o rice aventură

omt'nească . A a r uncat asu p r a dispari ţiei
d- ta l e vălul uitării. D e al tfel , nimeni nu
te mai credea în viaţă ... D ar ce se întâm­
p l ase cu d- ta ?
- C e ve deţi, răspu nse tânăra fată. U n
ciclon m ' a târit depa rte d e ruta m e a şi
m'a aruncat în ce n trul Africei. Am făcut
43
o aterizare forţată în mij locul hăţişurilor
şi imediat m' a m pomenit înconj urată de
sălbateci , c are se prosternau. A m înţeles că
nu văz useră niciodată un avion şi că mă
socoteau o fă ptură s u pra omenească, un
fel d e sol al di vini tăţilor lor.
Am profi tat de cre dinţa ace asta ca să-mi
fac aici o situaţ i e accep tabi l ă , p ri m in d
onoruri le c u ca re m ă inco n j urau. Mul ţu­
mită uşurinţei cu c a r e dep ri n d l i mbil e
străine, a m î nceput , du p ă câteva s ă p tă­
mâni , să mă descurc binişor cu dialectul
lor. lată cum am d e venit „vră j itoarea
albă" - ceeace nu m'a împiedicat o cl i p ă
s ă caut mij locul d e a eva d a , c u oarecari
ş anse de a aj unge l a lumea civilizată, şi
de a d a vre un semn de viaţă celor ce se
interesează de mine.
Făcu o pauză şi adăogă .
- Şi cred c ă şansa asta a m s·o am
cu voi.
- Nici n'am cere mai m u l t, răspunse
cu modestie J e a n Normand. Dar ce pute m
face noi ? Suntem d o i bieţi cineaşti ur­
m ă ri ţi de nenoroc şi ,în momentul de fa ţă ,
foa rte l a a nanghie . . .
- Ş tiu, îl întrerupse Barbara Dia gl e.
Conform datinei, m i e mi-a u î n credinţat
negrii a p aratul ş i a rmele voastre, ca şi
toate lucrurile pe care vi le-au luat; mi-ar
44
fi aş a d ar uşor să vă înarmez şi să încerc
cu voi o fugă î n dră zneaţă , d u p ă ce vom
fi ucis p e paznici. Dar ce vom face pe
urmă ?
Pădurea ne ţine mai p rizonieri decât
tot tribul. Am pieri p e rând , cu toţii , fără
să ră uşim să mai eşim din desiş.
- Noi avem pe u ndeva un au tomobil­
omi dă, înarm a t şi indest ul ă to r a p rovizio­
n at cu m u n i ţ iuni, declară cineast ul. D a r
î n c e direcţie o fi ? Numai D umnezeu ştie.
- Putem încerca şi al tce v a , s p use Bar­
bara, gâ n dito a re. Tre b ue însă mai întâi
să desco p ă r u n de au ascuns sălbaticii a­
ceştia ep ava avionului d e care mi-aţi
vorbit. Lăsaţi-mă pe mine şi n'aveţi nicio
grij ă .
L e desl egă mâi n i l e şi l e d ă d u două re­
volvere automatice, comp l ectate cu câteva
tncărcă tuare.
- Am să fiu n e vo i t ă să vă pără sesc,
pe câteva o r e poa te. A veţi cu ce vă a­
p ăra în ca z de pri m ej d i e . Am să int er­
z i c , însă , să se i n tre în coli ba aceast a . Aşa
că o să m ă puteţi a„tepta în to ată sig u­
ra nţa, nu mai să nu încerca ţi s ă eşiţi . La
revedere.
Ridică perde a u a de frunze , care acope­
rea intrare a , şi disp ă ru.
45
 Cei doi cinea şti rămaseră mai departe
aşezaţi p e j os.
- Asta zic şi e u că e o aventură ! oftă
Titin.
- O aventură de pomină... dacă scă­
p ă m cu via ţ ă d i n ea. N'ai auzit pe acea­
stă onorabil ă tânără vră j itoare ? Are ar­
mt'le şi ap arat ul nostru ... Aparatul nostru,
mă i Titin l
- Acu m să vezi cu m o să mai fi l mez
eu p erip e ţiile evadării noastre, sp use Mar­
s iliezul , cu faţa l uminată d e un l a rg surâs.
- Sigur, ca tine cine mai e ! îl l u ă
p este picior J e an Normand. Figuranţii s e
vor p u n e amabil l a di s p oziţi a ta, ş i dacă
filmul nu va eşi bine, îţi vor permite s'o
iei deJ a ca p ă t.
- N'a m vrut să zic asta, protestă Titin ,
ridi când din umeri . Voi am doar să spun
că d a că s' a r ivi vre u n p rilej ..
. ·

- D a că s'ar ivi vreun pri l ej , tu şi eu

o să fim foarte fericiţi să ne putem mă­
car lua t ă l p ă ş i ţa, răspunse regisoru l .
D eocamdată a d u - ţi a minte că te afli în­
tr'un fel de căma ră de b u c a te şi că fi­
gurezi î n vii torul menu cu titlul de muş­
chi u l e ţ, antricot, fl eici, etc., servite în
sâ n ge.
- Pa r' că tu nu ? mormăi Titin, readus
46
l a tragi ca realitate d e nemilosul lui ca­
mara d.
- D a ... dar de început au să în c eapă
cu t i ne - eşti doar m ai g răsuliu. Eu am
să fiu probabil rezervat p entru zile de
post : sunt sl ab.
Zgomote ci udate , venite de afa ră,împie­
dicară pe Marsiliez să răspundă . Cei doi
pri eteni se apropi ară de uşa c o l ibe i şi
p ri viră p r u dent p ri n p erdeaua de fr unziş.
- Ia te ui tă ! Se preg ă teşte sala ban­
chetului, glumi Normand.
- Cam aşa îmi miro a se şi mie. oftă
Titin , făcând o strâmbă tură. S p er că asta
nu v a c on t r ari a p l anuri l e prietenei noa­
stre vrăj itoare a . Dar ce i-o fi a p u cat pe
trăz n iţii ăştia de negrii să g ăureas c ă ta­
va nu l să l ii noastre de m â nc are ?
- S a l i i lor de mâ n c a r e I îl c ore c tă Nor­
man d. Pe masă vom fi noi, nu în j u rui
ei. D a r ai dreptate. Vor să găurea scă bol ta
şi nu înţeleg dece.
In tr'ade văr, o e c hipă d e negri, u rm ă ri n d
prob a bil an u mi t e i ns trucţiuni primi te de
ei, nă văl iseră în c r i p tă şi făceau . diferi te
tre b u ri unele mai c i udate decât altel e .
,

C âţiva dintre e i se căţăraseră sp r in teni

ca mai m u t e l e în c o p a ci i d i m p rej ur şi se
l u p tau cu bo l t a de fru nze t, tĂ i a u cră cil e ,
rup e a u ram u ri l e ş i făceau . încetul c u în-
47
cetul. o d eschi z ă tură l argă prin care în­
cep u să se vadă un co l ţ de cer.
Iocurâ n d deschiză tu r a , l ă rgi tă neîn ce­
tat, desenă un cerc l arg prin care ziua
p ă trunse în c ri p t ă trans formân d- o în lu­
miniş.
- Spect acol ul va a v e a loc î n aer liber,
spuse glumeţ No rmand. I n ţe l eg a c u m
ce vor ei. Vor ca soa r e l e şi l u n a să poată
şi e l e asi s t a l a festivi tate. Io primul rând
luna. Nu ne-a spus miss Barbara că o să
fim s acrifi caţi în momentul cân d răsare
l una p l ină ?
- D ă Doamne ni şte nori groşi şi fă ce­
rul m a i negru decât fe ţele eve n tuali lor
no ştr i consu m a tori i se rugă Marsi l iezul.
- De- a r rămâ n e m a i b i ne farfurii l e
goa l e „ . pentrucă p r a d a ş i - a l u a t zborul I
răspunse N o r mand.
Titin, pesi mist, cl ă tină din ca p .
- Prea sunt m u l ţi ! g e m u e l . N ' o să r ă­
u ş e ască miss Barbara să n e e scamoteze
dintre gh i a r d e atâtor n e gri .
- Spui p rostii, ră s p unse r e gisorul. Nu
numă rul contea z ă . Vrii j i to a rea noastră
ştie ea să a ra 1 1 j eze lucrurile. Când va
veni momentul decisiv, va găsi ea rin mo­
tiv ca să cu reţe l ocu l de ei.
Incă p ă ţâ n at in d escu r aj a rea lui, Ti lin
ridi c ă a m eniţăto r re vol ve rul automa t , p e
care i - 1 d ă duse Barbara Diagle.
48
 - In orice caz, înain t e de a mă lăsa
mâncat de ei, pe mul ti am să dau g a ta I
spuse el.
- L i ber eşti să faci cum îţi place, dra­
gul m e u . Eu p refer să mă bizui pe avia­
toare.
Negrii sfârşiseră de fă cut deschiză tura
în bol ta d e verdeaţă. Coborîse r ă din co­
p aci şi c u răţau a cuma p ă mân tul de cren­
gi l e şi frunzele că zute. Li bt rară astfel u n
s p a ţ i u l a rg intre cără ruia ce venea d i n
s a t u l negru şi stâ l pi i c u capete d e idoli,
î n fipţi în faţa pietrei de sacri ficii.
- Asta ar p u t e a fi un te ren de foot­
b all numă rul u n u ! constat ă Ti tin, care-şi
a mi n t e a că fusese in ter-dre a p ta în t r'o e­
chi p ă marsi l ieză .
- Hm I P ă rerea mea e că a r putea avea
ş i alte destinaţii, răspu n s e J e an N ormand ,
d a r poate pen tru c a să ne tihnească som­
n ul la noa p te, ar fi mai bine să nu cer­
cet ă m la ce va servi terenul acesta. In
orice caz, n u înca p e îndoi a l ă că pregă­
tiril e acestea se fa c in cinstea noastră .
Negrii îşi s f ârşiseră treaba. Plecară din
luminiş şi se îndrep tară spre colibele lor.
Se ino pta.
- Noa ptea asta o mai ducem noi cum
o mai ducem, oftă regisorul Dar noa p tea
.

viitoare„. D acă am încerca să dormim ?

C e zici , Ti tin ?
49
 - Că ai complectă drep t a t e. Să n e
o dihn i m c a s ă fi m m â i n e în for m ă şi
gata de orice evetua l i tate.
Se întinseră , u n u l lângă a l tul , pe un pat
de frunze c a re p ă r e a s a fi fost pus acol o
pentru ei. ,
D u p ă câ teva cli pe a mândoi sforăiau ,
care mai de care, ca şi cum n'ar fi fost
nişte con damnaţi la moarte.
O mână nemiloasă îi z mulse din somn ,
zgâlţâindu-i. Insp ăimântaţi, se ri dicară în
capul oaselor. Dar l a că p ătâiul lor n u
e r a decât faţa graţioasă a B arbarei D ingle,
aplecată deasu pra lor.
- Ascul taţi, şopti ea cu degetul l a buze
ca să le facă semn să tacă. Am un plan.
Dar nu va fi realizabil decât peste două­
zeci de ore, adică aproa p e î n c l i p a când
se va ri dica asu pra voast r ă cuţ i t u l sacri­
ficatorului. O să vă pu teţi ţine bine până
a tunci ?
- Trebue, răspunse cu hotărâre Nor­
mand.
- D evreme ce altfel nu s e . poate .. a- .

dă ogă Titin.
- Ju decaţi singuri . D ealtfel, în orice
caz, trebue să vă p u n la c u ren t , căci p entru
executarea planul ui meu a m să am ne voie
de aj utorul vostru ... sau cel p u ţin al unuia
dintre voi.
- Suntem la dispoz i ţ i a d-tale, strigară
într'un glas cei doi cin eaşti.
50
 Barbara Din gl e l e zâmbi dar cu o nu­
anţă de mel ancolie. care spunea limpede
cât de grav era momentul.
Şi poate în orel e cât l ipsise, îşi putuse
da seama de situaţi a exactă şi se sim ţea
niult mai p u ţin sigură de ră uşită decât
spunea.
- Amândoi ar fi prea mult, răspunse
ea. O să fiu nevoită să aleg.
Titin D uval , care avea prestanţă şi era
mândru de ea, scoase piep tul în afa r ă .
- Alege I declară e l , într' o poză avan.
taj o a s ă , sigur de sine.
- Alege, spuse modest şi Jean Nor­
mand.
Suntem tustrei interesaţi l a răuşită, nu-i
aşa ? Pri n u rmare n u e vorb a de vani­
tate.
Aviato area î i măsură cu p rivirea , din
cap p â nă'n picioare . pe amândo i .
- Aveţi dreptate, spuse e a . Alegerea
mea nu poate j i gni intru nimic pe acela
p e care- l va e l imina. Căci e o si mplă
ches tie de statură . „ Deaceea, l a d-ta voi
face apel, d- l e Norm a n d , pentrucă intre
sil ue te l e n o n s l re nu cre d să fi e o mare
deosebi re, nici ca înă l ţi me, n i ci ca g ro­
sime. Vino , te rog , lâ ng � m i ne .
Cineast ul s e sup use şi s e aşeză u m ă r l a
umăr cu Barbara Dingle.
51
 - Niciun deget dife r e n ţ ă , decretă Titin,
transformat în arbitru.
- Cu atât mai bine ! răspunse fata .

Vrei să fi aşa de bun să probe z i asta ?

„ Asta" era vestmântul de frunze , care
alcă tuia ţinuta de ce rmon ii a vră j itoarei
albe, şi masca hidoasă c a re-i ascun dea
fa ţa .
Jean Nor m a n d şi l e puse.
- Admirabil ! exclamă Barb ara Costu­
.

mul îţi vine ca turnat.

- Vrei să-l port î n p ublic ? întreb ă i
mirat , regi sorul.
- D a . . . Ş i am să vă explic dece şi cu
ce oca z ie.
Şi , fă câ nd semn celor doi bărbaţi să se
aşeze l ângă ea, t â năra a viatoare începu
să le vorbească în şoaptă.

52
 C A P ITOLUL 7

R A S A RE L U N A „ .

In seara ceea domnea fierbere mare

în sat.
In toate colibele, negrii se pregă teau în
sunete l e tam-tamuri l or sfinte, de marea
sărbătoare a sâ n gelui.
Toată ziua munciseră sub ordinele vră­
j itoarei albe, îa tr'o fo rfotă neîntreruptă
intre sat şi luminişul sacrificiilor.
Acu m to tul era gata şi nu mai aveau
decât să p a rticipe la ce remo niile ri tuale,
întâi spectatori , apoi comeseni l a sânge­
rosul ospăţ.
Cam cu o oră înainte de ră sări tul l u­
nei, răspun zând l a chema rea ta mtamuri­
lor, întreg tribul eşi din colibe ş i formă
un corte gi u care se în d re p t ă sp re lumi­
niş. Păd urea fu ilu minată de focu l torţe-
"3
lor pe care le duceau negrii. Noa p tea era
plină de zarvă . Păsările de noa p te îşi
luară zborul. f iarele fugiră .
Dansând. cân tând, url â nd, cortegiul a­
j unse i a l u m i n i ş şi se rândui p e de mar­
gine pe trei părţi. A p a tra lature era al­
cătuită de co l ib a vrăj i t o a rei, de p i a tr a ­
j ertfelnic şi de stâlpii. desti n a ţi victimelor.
Toţi spectatorii ţineau torţe şi l umi nişul
părea un rug. Afară de lumina aceasta,
în cele p atru col ţuri al e luminişuri lor,
p a tru izvoare luminoase,fixate de cop aci ­
i z vo a re luminoase în care unor E uropeni
nu le er â greu să recunoască n i ş t e reflec­
toare - făceau ca în luminiş să fie ca
ziua. Lumina era o rbi t.oare.
Pentru surpersti ţioşii indigeni, p rezenţa
acestor reflectoare, pe care ei le şi bote­
zară „ochii fe rmecaţi", era o minune. Ea
se explica, evident, prin i ntervenţia vră j i­
toarei albe, întrebarea e r a de unde şi le
procurase.
Negrii , mai simbolişti şi gata să admită
suprana turalul , nici nu se gânde au să-şi
p ună asemenea î n t re bări. A d mirau doar,
uimi ţi, încâ n taţi şi îngroziţi totoda t ă .
U n a semenea belşug de lumină. sporit
prin mij loace necunoscute, le d ă dea un
respect nemărg i n i t p entru puterea vrăj i­
toarei.
54
 Deasupra lu m inişnlui , prin J arga deschi­
zătură făcută în cupola de verdeaţă, noap­
te a îşi înti ndea vălul beznei. Luna nu
răsărise încă.
Şeful tribul ui, înconj u r at de dregă torii
lui, se aşezase în rândul întâi, la câ ţiva
metri de piatra de sa cri f icii , cu fa ţa spre
stâlpi şi sp re intrare a col i bei sfinte.
lncă invizibil ă, vră j itoarea albă era
probabi l înăuntu, în dosul . p e rdel e i de
frunze, apărată de cei doi pui de leu do­
mestici ti . culcaţi în faţa pragului .
Aşt e p ta prob a bil momentul s ă-şi facă
apariţia sol emnă.
C ăci totul era gat a pentru marel e sacri­
fi ci u. B a rbara Dingle regul ase dinainte ,
p ână în ce l e mai mici a m ănunte,punerea
în sce nă şi nu voise să lase nimă nui a l t­
cu iva grij a de a duce p e captivi l a locul
unde trebuiau să stea în aşteptarea cea­
sului morţii.
Probabil că convinsese p e negri că spi­
ritele hotărîseră să nu l ase p e niciun
muritor de rând să ati n gă j ertf e le care
le erau mt!nite.
Titin D uval era legat dej a de u n ul din
stâlpi. Lâ n gă el se afl au a p aratul cine­
ma tog rafic, armele şi diferi tele p i ese ale
echi p am e n tul u i l o r , care l e fuseseră luate
de negri a tunci când fuseseră capturaţi .
5 ::i
 Lucrurile acestea constituiau p robabil
daruri solemne pen tru spiritele protec­
toare ale tri b u l ui .
Cu titlul acesta figurau l a cere monie.
lmbră cată într'o roch i e lungă , al b ă , cu
faţa acope ri t ă de o mască p i ctată , acope­
rită de semn e magice, o formă omenească
z ă cea legată de pi atra de sacrificii.
Aşez at lângă ea, aştep ta cu ţitul p regătit
s'o omoare d u p ă ritu a l .
AcP. astă fo rmă trebuia să fie n enorocitul
de Jean No rmand, pus în neputinţă de a
face o si ngură mişcare, d i n ca u z a legătu­
rilor ce- l ţi neau strâns de pi atră.
Sub l umina tor ţel or şi a p roectoarel or,
în sune tul melopeelo"r barbare, pe care
le scandau negri i , acom p a niaţi de bubu­
itul asurzitor al tam-ta murilor, această
punere în scenă era destul de impresio­
nantă ş i ne norocitul Titin re greta desigur
destul că n'o putea „ t u rna".
Pri viri le-i căutau a p aratul l ui cinema­
tografi c, care cu o cruzi me i n co n ştientă
îi fusese pus a proape la îndemână, pro­
ducâ n d u-i un fel de chin tantalic.
D ar Titin . a cărui e moţie era vizibilă Şi
lesne de în ţeles în această îm prej ura re ,
a vea o a titudine de aşteptare desprinsă
dej a de p reocu p ă rile p ă mântt>şti. Ochii
l ui expri mau spaima cea mai mortal ă şi
nu se desprindeau o cli p ă dela uşa pe
56
care trebui a să apară,dintr'o c l i p ă într'al ta,
vră j i toare a a l b ă , trans formată a d-hoc în
mare preoteasă a Lunei.
Ce se va întâ m p l a at unci ? Şi ce spe­
ranţă le mai p u t e a rămâ n e ce lor doi ne­
noroci ţi ? Orica re ar fi fost p l anurile şi
făgăduelile Barbarei D i ngle, şansele de
reuşită tr�buiau să le p a r ă foarte m1c1,
în faţa situaţiei care l e a p ă rea în toată
oroare a.
Cum o să poată tânăra fa tă să i m pună
acestei mul ţimi de negri în delir, supra­
exci tată de pasiunea antropofagă ? Aceast ă
m u l ţime , care înconj ura din trei p ă rţi lu­
minişul , nu va lăsa să i se smulgă prada.
Mai probabil că se va n ă p usti asu 1Jra cel or
doi Francezi , ca s ă-i sfâşi e în bucăţi şi
s ă - şi îm p a r t ă sdrenţel e.
Chiar Barbara Din gle, n'avea să aibe
şi ea aceeaş soa rtă, dacă încerca să înşele
aşteptarea acesto r să lbatici ?
Fuga păre a i m p o s i b i 1 ă. Io prezenţa
a cestor dia voli agili, cu p i cioarele ca de
oţel . aj u t a ţi de cunoaşterea p ă durii , era
cu nep utinţă să recurgi la fugă .
A r f i fo it mai cu c a p să fi încercat asta
în cursul nopţii precedente, sau chiar în
timpul zilei care se scursese. Atunci n'ar
fi a vut de dej ucat decât supraveghere a
şi urtnă rirea câtorva n egri.
Dar acum, când tot tribul era a dunat,
57
să recurgă l a fu gă n'a r fi fost decât o
nebunie d i spera t ă . Dece aştep tase atâta,
B arbara Dingle ?
Pă rea că în tr'adevă r voise să se j oace
cu focul.
- Pe spinarea noastră ! gân dea cu a mă­
răciune bunul Titin, ale cărui şanst! de a
reve dea Ma rsilia, scă deau cu fiece clip ă .
Cortina d e frunziş s e mişcă şi s e înde­
p ă rtă. Puii de lei se ridicară p e l ă bile
lor dinai n t e, urlâ n d .
Imbră cată î n vestmâ n tul ei d e frunziş
şi cu faţa acoperi tă cu oribila m ască,
a p ă ru vrăj itoarea albă , ţinând într'o mână
mă ciuca sacră şi î n ceal a l tă obiectul mi­
sterios, înfă şura t în tr'o batis t ă .
E a rit m a n i şte p aşi, prescri şi desi gur
de ri turi l e magice,şi mormăi a ni şte sil abe
care nu p u te a u aj unge p ân ă la urechile
ascultă torilor si ' se pierdeau în tumultul
gen eral.
D a nsând bizar, vră j i toarea se în drept ă
spre stâl pul de care e r a legat Ti tin Duval.
După ce şters e , mai întâi cu picioru l ,
cercul magic tras în j urul l ui, e a s e a prop i e
d e prizonie r şi-l ocoli d e câteva ori , dan.
sând din când în cân d ; în t recere ea-i
atingea mâinile, picioarele, şol durile sau
gât ul, scoţând nişte ţipete stridente, re­
petate îndată de tot t ribul , a cărui su -
rexcitare aj unsese la p aroxism.
58
 Urlând, bâţâi n du-se, mă turând praf u l
cu fru n ţil e lor p ro stern a te, ne grii erau
pradă unei frenezii mistice şi sân g eroas e
totodată , asemă n ă toare cu neb unia.
Inda t ă , când , după gestul j ertfi torul ui,
ei se vor repezi asupra prăzii, vrăj ito arei
î i va fi cu neputinţă să-i mai reţie.
Clip a aceasta o aşteptau ei, urlând ca
nişte poseda ţi .
Acum vră j i to a re a se dep ă r tă d e Titin ,
trase . în j u rul lui, cercul m a g i c şi se în­
dre p t ă s p re piat r ă .
Strigă tele şi bâţ â elile s e înt e ţi r ă , s'ar
f i z i s că's urletele unei b a n de de ti g ri
infl ămânzi ţi, la vederea pră zii.
C u m fă cuse şi lân g ă st â l p, vră j i toarea
începu să danseze, ocolind de j u r împ rej ur
lespedea de piat r ă .
lnsfârşit . ea se o p ri şi a p u că cutitul...
Tremu rând şi făcând să se auză scrâşn ete
î n grozit o�re, mi mînd înfiorăt orul ba nchet
pentru care se pregăteau, n eg rii urmăreau
din ochi cele mai mici mi şcări.
Busturi l e lor se aplecau înai n t e, genun­
chii li se îndoiau uşor, gata să se destindă.
Era ca o haită de câini feroci, pe care
numai bici u l o mai ţinea la respect.
Deo dată, p ol eind cu arg int bolta întu­
necată a n o pţii , a p ă ru o lumină„. Răsărea
luna.
59
 Cuţitul j erfitoarei se rid i că, apoi se co­
borî cu viol e n ţă, î n figâ n d u-se în piep t ul
corp u l u i întins p e piatră.
D ar, în aceeaş cli p ă , se p etre cu un lucru
neaşteptat, ca re . îngrozind pe n e g r i , îi
îndepă rtă d e l a spec tacol ul atât de nerăb­
dător aştep tat.
Pri n deschiză tura făcută în aj un în bol ta
de frunziş, căzu deodată cu zgomot asur­
z itur o u riaşă pasăre albă, cu ari pile de­
sfăcute. Căzu în luminiş, a t i nse p ă mântul ,
mai merse puţin şi se opri l a trei sau
p atru metri de stâlp i .
In grozi ţi de această a p ari ţie, p e c a r e o
socoteau supran aturală, negrii căzură cu
faţa la p ământ.
To li, fără excep tie - chi ar şi şeful tri­
,bu l ui şi sălba tecii î n armaţi cu sulite în­
sărcinati cu supravegherea prizonierilor.
In luminiş rămăseseră în pi cioare n u­
mai vră j i toarea albă şi Ti tin D uval, c ăci
Jean Norman d, în giul giuri a l be, cu faţa
ascunsă de o mască mortuară şi l egat de
sinistra piatră pe care curgea p robabil
sângele ţâşnit din piep tul luJ înj unghi at,
nu e ra în stare să se ridice 5au să facă
cea m ai mică mişcare.
Nimeni , din tribul ca re î nconj ura lumi­
nişul,nu văzu deci scena care se desfă şură
deodată, cu atâta repeziciune , de P.ar'că
60
toate gesturile ar fi fost regulate dinainte.
Părăsind pe nenoroci tul în p i e p tul că­
rui a înfipsese c u ţitul ri tual, vrăj itoarea
fugi sp r e avio 1 1 , imitată î n d a t ă de Titin,
al e c ă rui legă t u r i, t ă i ate fără î n doială
din ainte, căzură ca p rm mi nune.
Tot uş asis tentul lui Norm a n d avu grij ă
mai l n t âi, negl ij ându- şi to v a r ăşul întins
p e p i atră, s ă i a preţiosul a p arat ci n ema­
togra fic şi să strângă armele ce zăceau
la p ământ.
D u p ă aceea, din p a tru sărituri,o aj unse
pe vrăj i toarea albă care-l preced ase p e
bordul avion ului, esca l a d ă în dată scara
care-i fu întinsă şi dispă ru în cabină.
După zece secunde, avionul . repus în
mişcare . co tea, o lua în d ă răt, rul a până
la marginea luminişului tran sforma t în
câmp de ateriza re şi-şi lua zborul sau,
mai bine zis , evada prin deschizătura fă­
cută în frunziş.
Decol area aceasta, executată cu at âta m ă­
estrie, ca o sca ma to rie, trecu complect ne­
observată de negri.
Când , d u p ă câteva minute , aceştia în­
drăzniră însfârşit să ridice ochii şi s ă ex­
ploreze cu o pri vire p li n ă de te a mă lu­
minişul, nu mai zăriră nici avi o n ul, nici
pe vră j itoarea albă, nici pe prizonierul
legat de stâlp.
61
 Doar co r p ul întins p e piatră mai ră­
măsese.
In p rimul mome nt rămaseră nemi şca ţi,
înspă imântaţi de acea stă disp a riţie care ,
după mintea l o r, nu putea fi decât op era
spirite lor.
Apoi îşi s pmeră , fără doa r şi poate , că
aceste a îşi luaseră p artea leu l ui şi că nu
le ră mânea bieţi l or negri a l tce va d e fă­
cut decât să se înfrup t e din cât le lăsa­
seră nemâncat spiritel e.
Scoţând strigăte feroce, se n ăpustiră
asup ra omu l ui culcat pe p i a tră .
Şeful şi marii dregă tori nu rămaseră
deloc în u rmă . Aj unseră cei dintâi, tra­
seră s p re ei cadavrul şi-l despuiară de
vestmin te şi de mască.
Atunci, o nouă uimire îi lăsă încre­
meniţi.
Pe j ert felnic nu era decât un m ane­
chin, în demânatic con fec ţ i onat cu p ământ
cu mărăcini şi cu li ane.

62
 CAPITOLU L 8
BUN NOROC !

Ce-ar fi gândit ei dac'ar fi putut ur­

mă ri pe bordul avionul ui pe cei doi su­
pra vieţuitori ai a c e s t e i extraordinare
a venturi ?
l n tim p ce Tit i n, nebun de bucu rie,
punea p e duşumeaua cabin ei p uştil e, re­
volverel e, cartuşie rel e şi preţiosul aparat
cinematografic - într'un cuvâ n t toată pra­
da zmulsă îndă ră t dela sălbateci, vrăj i­
toarea îşi scotea masca, talismanele şi
vestm ântul cu care era împopoţo nată.
Şi de sub ele eşi l a i v ea l ă Jean Nor­
mand.
- Amirahil ţi-ai j ucat rolul ! Bravo !
strigă o voce tinerească şi frage dă.
Era vocea pilotul ui, Barb ara Dingle. Ea
întoarse sp_re cei doi prieteni fa ţa-i gra­
ţioasă.
63
 - Ei, vezi ? co ntinuă fata. Totul a mers
ca la por u ncă şi p l anul meu n'a fost ex­
cesi v de îndrăzneţ câ n d ţi-am cerut să-mi
ţii l ocul sub aceast ă i n violabilă deghizare.
In timpul acesta a m i zbuti t s ă gă sesc
şi s ă re par a vionul. Din ferici re nu era
pre a tare a vari at şi avea o provizie sufi­
cientă de benz i n ă , aşa că am p u t u t p re­
găti repede răpirea voastră .
- Mul ţumesc ! spuseră într'un g l a s cei
doi priete ni, strângâ n d una d i n mâinile
fet e i Iţi d a toră m via ta, mică domnişoară.
.

- Ş i a cum, vei merge c u b unătatea

până l a ca p ă t ? î n treb ă a tunci J e a n Nor­
ma n d . l m i închipui ce a i să ne p ropui .
Să ne re patriezi, n u-i aşa ?
- Poate, spuse ciudata Barbara. Sunt
nerăbdătoare să-mi c o n t inui rai dul între ­
rupt. Dar n'am s ă fac ast a înain t e de a
mă fi î n credinţat c ă mi-e cu neputinţă s ă
viu în a j u to r u l îndrăzneţu l ui pilot al a­
cestui a vion. Consi der ca o datorie s fântă
să zbor pe deasupra p ă durii de îndată ce
se va face ziu ă . N u-mi s puneţi că z a d a r­
nice sunt cercetările. Ştiu, e cel mai pro­
b abil. Dar chiar în caz de eşec, am să
dau a larma la posturile cele mai apro­
piate.
- Te înţelegem, a probă Jean Normand.
Şi ne-am asocia bucuros la cercetările
d-tale.
64
 - E inu ti l , declară Barbara. Ştiu dina­
inte că p ă durea îşi va p ăstra taina. Nu e
destul de frumos că au fost salvate trei
vieţi ?
D ar ochii ei erau u mezi de lacrimi la
gândul sfârşitu l ui t ragic al nefericitului
avi ator, care rămânea singura victimă a
aventurii lor comune.

*
* •

Se făcea zma. Avionul nu încetase să

descrie cercuri l argi pe deasupra pă durii.
Acum zbura pela marginea ei.
Titin şi Jean Norm and explorau hăţi­
şurile.
- Iată auto-omida noastră ! strigă deo·
dată regisorul. Vrei să ne laşi j os ai ci,
miss Barbara ? Suntem grăbi ţi să ne punem
pe lu cru.
- Numai să găsesc un teren unde să
pot să aterizez şi să vă deb arc, d ra gii
mei. Nu p rea d e p a r te de auto mobilu l vos­
tru, u u- i aşa ? C re d că "'aţi săturat să tot
fiţi prada săbatici lor... Un sfa t bun : nu
vă mai aventuraţi în p ă d ure. Căci se prea
poate ca negrii mei, d u p ă ce-şi vor fi
re veni t din p rima spaimă, să bănuiască
ceva şi. furioşi că prada le- a scăP.at din
5 , 65
mână, s ă po1 nească î n căutarea voastră .
- Şi a d- tale, miss.
- Eu am să zbor fără grij ă pe deasu-
pra l or.
- Cu riKcul de a fi ne voită să cobori
iar.
- Am să fi u pru dentă, făgădui avia­
toarea„. A, iată, cre d că voi putea ateri­
za aici.
Izbuti, debarcă p e cei doi Francej i şi
primi încă odată mul ţumiril e l or.
- A.mi n l eşte-ţi, , miss Barbara� că noi
mai rămânem aici opt z ile şi că , dac'ar
fi să descoperi cev a sau să te ameninte
vreo p rimej die, găseşti l ângă noi şi lângă
maşina n oastră aj utor şi u n refugiu sigur.
- Dragi prieteni, n' am să uit asta .
_
Trei mâi ni se strânseră între ele.
Apoi avionul urcă din nou în înaltul
cerului şi încurând nu mai fu decât un
punct negru care aluneca pe deasupra
păduri i.
- Bun noroc 1 murmurară în acelaş
timp Titin şi Norman d.
Apoi acesta din urmă tncheiă :
Şi acum, la lei !
Cam- aşa strigau şi Roma nii, în tim„
66
pul j ocurilor de circ, cân d voiau să dea
carne de o m fi arelor sălbatece I gemu
fricosul Titin, cu un oftat lugubru.
- Cei care erau expuşi fi arelor n'a­
veau î n mână o puşcă bun� cu repetiţie,
observă sever Jean Normand. Şi nici n'a­
vea u drept fortăreaţă o providenţial ă auto·
omidă, înzestrată cu o mitralieră . D ragul
meu, eşti un ingrat. Ai prefera să fii în
locul lui miss Barbara Dingle, care e
gata să-şi rişte încă odată viaţa pentru
ca să dea de urma unui aviator necu­
noscut ? ...
„.Care probabil n'ar fi făcut pentru e a
acelaş lucru, aprecie foarte timid Titin.

*
*
*

Aviatoarea zbura deasupra pădurii, sus

de tot, ca să nu alarmeze tam-tamurile
indiscrete care în hă ţişurile ecuatoriale
ţin cu succes locul telegrafului, servind
la transmiterea ştirilor. Ştia din experienţă
că negrii au auzul fin şi văzul ager.
D escrie cercuri largi, ca o pasăre de
pradă care-şi fascinează victima, înainte
de a se năpusti asup_ra ei ca s'o înhaţe
în ghiare.
Dar noap_tea veni înainte ca ea să se
67
fi hotărât. Atunci, ocrotită de întuneric,
se hotă rî să se apropie de acoperişul d e
verdeaţă, fără a în ceta s ă de s cr ie cercuri
al căro r diametru se micşora.
Şi cen trul acestor cer curi era vădit un
p u nct fix.

€8
 C A PITO L U L 9

C ând , din cauza pierderii de viteză ,

Gilbert Laporte coborîse din cer fără s ă
d e a drumul comenzilor s a u să ia picioa­
rele depe pedale, el nu executa numai
nişte refl exe datori te instinctului a dânc.
care l eagă orice fă ptură omenească de
viată. Personal şi în î mprej urări normale
nu şi- a r fi făcut niciun fel de iluzii. La
capătul căderii lui ii aştepta moartea .
D a r în amintirea l u i stăruia prezicerea
vraciu l ui, care-i dădea o încredere abso­
lut nej ustificată .
R!ittiunea lui îi şoptea .;
- Măi Gilbert, de data asta te-ai ars !
D a r credinta lui protesta ;
- Hai da de I „ . Mai am de trăit, încă
n'am găsit-o P.e B arbara„.
69
 Şi iată că, dreptate avu credinţa, nu ra­
ţiune a : trecând J a o muche de cuţi t p e
deasupra cupolei de verdeaţă, Gil bert z ă ri
deodată în locul unde se p ă rea c ă avionul
se va z drobi, un spaţi u liber, un fel de
l umini ş, în mi j locul căruia n u creşteau
decât arbuşti neînsemnaţi şi ierburi moi.
O si n gură explicaţie era posibil ă : l umi­
nişul acesta lu ase naştere dintr'un ince n diu
al p ădurii, aprins de vreo furtu n ă ecua­
torială şi care se stinsese dela sine, după
ce mistuise câteva sute de hectare.
C ă d erea l ui Gilbert era prea ra p i dă
p entru ca el să aibe timp să se gândească
l a explicaţii. Faptul era deaj uns : înaintea
lui, un sp aFu liber de care putea profita.
Se lăsă pe sp a t e , t rase pârghia, izbuti
să mai înal ţe , pentru u l tima dată , p u ţi n
a p aratul şi, fără alte stricăciuni decât
câţi v a arb uşti rupţ i şi câteva plante stri­
vite, răuşi să facă o aterizare impecabilă.
Avionul a t i nse p ă mântul, rulă puţin, şi
se opri frânat de p l ante.
Aparatul şi pilotul erau nevătămaţi .
Dar p e câ tă vreme - cel puţin î n ceeace
privea pe tânărul aviato r ? Asta era o în­
trebare. Nu poţi ateriza în centrul, chiar
despă duri t, al unei p ă duri africane, lo­
cuită numai de şerpi veninoşi, de fiare
70
sălbatice şi de antropofagi, dar li psită de
alimentele ne cesare hranei o mului.
C hiar d a că alt ă primej die n'ar fi existat,
fo amea l-ar fi dat repede gata pe Gilbert
La porte.
Tână rul coborî din cabină şi , după c e
inspectă împrej urimile i m e diate - căci
mai de parte, în adâ ncul p ă durii,nu putea
vedea -- trebui să recunoască, cu tot op­
timismul lui, că deoca mda tă foamea care-i
tortura stomacul n'avea cu ce să se a­
stâ mpere.
Şi a p ro ap e i mediat şi al te grij i începură
să-l hă rtuiască . l n con ditk nil e în care se
a fl a el, o al t ă primej die era mai gra vă
decât singurătatea şi decât foamea : veci­
nă tatea sălbateci lor, de care un European
are numai să s e teamă .
Şi într' adevăr I Gilbert, care se aventu­
rase p e un fel de potecă tăiată în zidul
de verde a ţă, dădu deod ată de un idol
hidos, scul p t a t în trunchiul unui co p a c
ru pt, ş i a cărui mască îi p ă ru a t â t de în­
fricoşătoare, încât ce d ă ispi tei de a face
un sal t îndărăt şi de a se r efugi a în dosul
cel u i mai apropiat tufiş.
Şi bine fă cuse, căci în dată a p ă ru un
negru de o statură herculană, în cărca t cu

71
o povară destu l de grea dar care ţinea
în mâna dreaptă o s u l i ţ ă ce p u tea deveni
primej dioasă.

*
* *

Cu mai puţin de o s ă p t ămână înaintea

aces tei zile, un ciclon cum n umai în p ă ­
durea ecua tori a l ă se pomeneşte , pus tiise
regiunea.
După ce ura ganul trecu şi în pădure
se făcu iar lin i ş te, n egrul Kore-Kore eşi
târâş de sub rămă şi ţel e co l i bei lui dărâ­
mat e şi se apro pie, teafă r dar încă p l in
de s p aimă, de uriaşul cop a c frânt de fur­
tună şi care c â t pe ce fusese să-l strivească.
Negrul îi aruncă o privire p l in ă de
recunoştinţă. In creerul l ui de să l b a tec
se năştea v a g i deia că în acest co pac să­
lăşl uiau două puteri contrarii : una duşmă­
noasă (ea p rovocase căde rea copacul ui) ;
alta favorabi l ă (căci îndt'eptând î n că dere
copacul î n tr'al tă p arte, cruţase vj aţa lui
Kore- Kore) .
Se u i tă l a trunchiul rupt şi se apropie
de el respectuos. Apoi se aruncă în genunchi
şi se p rostern ă ca să m u l ţumească copa­
cul ui că nu-l ucisese. P uterea favorabil ă
cuprinsă î n substanţa l ui e r a vă dit cea
mai p u ternică . Şi,deoarece trunchiul ciuntit
72
ad ucea vag cu o formă omenească, negrul
crezu că a ceastă putere i se arăta sub
tră sături omen eşti şi i n sti nctul moştenit
din moşi- stră moşi îl fă cu să i a cuţitul ca
să modeleze l em n ul şi să facă mai e\rident
profi lul p e care i se p ărea că -l vedea.
Ocu p aţia aceasta de scul ptor naiv şi ne ­
înd e m â n atec i i c eru mul tă ostene a l ă . D ar
meri ta. lşi c reea o divi nitate protectoare.
Lucra cu ce a m ai mare l u a re a minte şi
cu tot tal entul lui. Faţa lui n eagră, cu
pomeţii l a rg i şi ca m e ş i ţ i în a fară . ave a
expresia unui elev silitor. Och i i l ui ga l b eni
l ucea u şi buzele-i că rnoase erau strânse
într'o strâmbă tu r ă care exprima sforţare a .
Aten ţi a l u i , abătută d e l a t u fişurile vecine
pe care săreau păsări mute, era acaparat ă
d e i d o lul care s e năştea s u b degetele lui.
D a r cu m el se ocu p a de fie c a re d etaliu
în p ar t e, de gură, de nas, de ochi, nu-l
vedea î n c ă întreg şi n u-l descoperi cu
adevărat decât în c l i p a când, socotindu-şi
opera terminată, se trase câ ţi v a p a şi înapoi
ca să-şi de a seama de aspectul total .
Atunci, sări în lături îng rozit, scoţâ n d
u n r ă c n e t de groază.
C e duh răutăcios îi p urtase mâna şi
pocise astfel m asca de bună t a t e ce dorea
să sculpte z e ? Zâmb etul binevoitor căutat
de cuţitul l ui, nu era decât o schimono-
73
seală în fricoşătoare, pocind gura . Şi în
locul bun ăvoinţei ce dorise să pue în pri­
virea zeul ui, o furie diabolică ţâşnea din
ochii monstrul ui.
Din stră d ania degetelor lui se născuse
un chip drăcesc.
Negrul gemu de desnă dej de şi se aruncă
cu burta la pământ în faţa operei lui.
O recunoştea ; era c e a l altă , p uterea ceea
nefastă şi cruntă, care sălăşluia î n acel a ş
trup c u p rote ctorul. .
Socotind să întruchipeze pe d uhul bine­
făcă tor, trezise şi în mod impruden t şi
d ă duse corp celeilalte puteri, d emonului.
Poa te că , în sânul copacul ui, fusese o
lup t ă î n t re cel e două dichuri. D ar de
data a sta biruin ţ a fusese a celui r ă u şi,
respingâ n d pe c e l al t, i eşi el l a i veală din
lemn, i m punându-se inspi raţiei oarbe a
sălbaticului.
- Acum nenorocirea s'a abătut asupra
lui Kore-Kore, să racu• de el I se gân di a­
cesta, prăbuşi t d e groază şi durere la
pământ.

*
• •

Nu mai era de făcu t decât un singur

lucru, odatăce-şi stâ rnise, d i n stângăcia
lui, acest ameninţător duşman, trebuia să
şi-l î mbuneze p rin j ertfe şi daruri şi să-şi
74
asigure, dacă nu p rotecţia lui, barem ne­
utra litatea lui.
Kore-Kore aşa făcu. Incepu să p uie zil­
nic î n ainte a idolului cele mai frumoase
fructe şi partea cea mai mare a pescui­
rilor l ui . Şi nu uita s ă adauge şi o tigvă
de vin de p almier, ca du şmanul s ă aib ă
cu ce-şi stinge setea .
Vreme de mai mul t e z i l e, merindele
acestea se st ricară l a p icioarele i dolului,
care n u se a tinge a d e fel de ele.Kore-Kore,
dlrdft ind de s p a imă, socotea că el îi res­
pinge darurile şi-i arăta în felul acesta
că mânia lui st ăruia.
Continuă t otuşi s ă-şi d e p uie j ertfele şi
fu însfâ rşit răsplăti t ; ln l r ' o b u n ă dimi­
neaţă găsi locul gol . Fructe şi p eşti, tot,
fusese înghiţit de i dol ca re svân t ase şi
tigva de vin de p al mier. D el irând de bu­
curie şi d e recunoştinţă, Kore-Kore se
aruncă l a p ă mân t . mulţumi nd chipului
rânj itor, devenit p rieten şi ocroti tor.
Din cli p a aceea încolo, l iniştit definitiv,
el trăi fericit şi încrez ător în p rezent şi'n
vii tor.
Dar fericirea omenească e lucru tare
şubred şi vremelni c, chiar dacă e închisă
tntr'un idol de lemn. Iar zeii ce şi-i cre­
i a 'l.ă superstitia n a i v ă a unui săl batic nu
sunt nici ei i nsişi la adăpost de loviturile
75
sortii. Intrupându-şi i dol u l , imprudentul
Kore-Kore şi-l expuse în acelaş timp a­
cestor p ri m e .i dii.
Se întâ m p l ă că trăznetul căzu p e trun­
chiu l divi zinat, i n cend H n d u·LUscat cum era ,
arse ca o l umâ nare. Io câtev a minute n u
mai r ă m ase din e l decât un morm an d e
cenuşe, în f a t a că reia b i e t u l negru s ta
gemând, î nmărmurit de groază şi de dis­
pe rare.
Durerea nu i se potoli nici zilel e urmă­
toare, cu toate c ă , p rin p ră p ă dire a costi­
sitorul ui său protector,el real iz a o frum oasă
e conomie de alim ente. N u-i i d o l , n'ai cui
aduce daruri. Tot vânatul l u i era acum
numai pentru sine şi pute a să se ghiftu­
iească de mâncare şi de vin de p a l mier,
ne mai având grij a de a p ă stra o pa rte
pentru foamea şi setea idolului.
Şi poate că , încetul cu î n ce tu l , s'ar fi
obiş nuit să se mul ţumească cu noua situ­
atie şi ar fi re n untat l a scumpa satisfacţie
d e a întretine la uşa lui un chi p cio plit,
p rotector şi lacom, când, deoda tă, se pro­
duse o minune.
Intr'o dimineaţă, sculânda-se Kore-ICore,
uluit de groază şi de recunoştinţă în a c ela ş
timp, văzu în fi p t în locul morma nului de
cenuşe, un idol nou-nouţ, un idol tot atât
de slut , fire ş t e , ca cel mistuit de foc şi cu
care sem ăna întrucâtva.
76
 Kore-Kore n'a vu o clipă de îndoială.
Invierea din morţi era vădită. Se aruncă
'
deci la " picio arele stă pânul ui cioplit, ex­
primândLl·i , prin fel de fel de gemete, cât
era de simţitor la o asemenea favoare.
A poi, pricepându-şi datoria, se ri dică
d ucându-se să facă rost de provizii ...

*
* *

Gilbert Laporte, pitit, îl vii zu cân d se

întoa rse ,depunându- şi ofrande l e la picioa­
rele ido l ului.
Tân ărului aviator îi era foame şi sete.
Când sălbaticul se depărtă, el nu s t ătu p e
gând uri ş i s e repezi să s e ospăteze p e
contul ido l ului.
Trăgea tocmai ultima duşcă de vin de
p almier, când, nişte foşnete de ramuri ,
vestindu-i apropierea n edorită fie de fiare
fie de oameni, îl făcură să se · refugieze
din nou în cel mai des tu fiş.
Abia se aciuiase acolo, că văzu ap ărând
doi al ţi negri. Iar sosirea asta nouă, unită
cu p reze n t a idol ului, îi vesteau des tul de
limp ede vecinătatea unui trib negru, lu­
cru care-l nelinişti p e Gilbert.
P utea fi , la urma urmei, o şansă de
mântuire dar putea prea bin e şi mai
degrabă fi o primej die în plus şi încă şi
77
mai ameninţătoare. Tânărul colonial ştia
că există, în inima codrilor de nepătruns,
triburi fioroase, trăind fără nicio a t i ngere
cu civilizatorii şi care, neavând a se teme
de pedeapsă, trăiau după instinctul lor,
care putea merge până la canibal ism.
A încerca să intre în vorbă cu rep re­
zentanţi i unor asemenea triburi.putea fi o
imp rudenţă şi nu era desigur cel mai bun
mij loc de a regăsi p e Barbara Dingle.
Gilbert se hotăr î . deci , să tacă mâlc şi
să stea nemi şcat, căutând mai apoi a se
îna poia, neobserv at, la l u minişul şi l a
avion ul său.
Acesta nesuferind nicio stricăciune şi
având şi pro vizie de be nzinl , îi va fi poate
cu putinţă lui Gilbert s ă plece.
Asta era acum dorin ţ a lui Gilbert La­
porte, care se mira numai că nu m a i
simţea 'lnt.�ânsu l acel fel de chemare, acea
n evo i e de a merge mai departe, care, zi­
lele trecute, îl tot mâna înainte.
Un glas care răsuna în el, îl chema
lntr' una. Un gl as probabil depărt at. Şi
acum, deodată, iată că se făcu tăcere în
el. Să fi însemna t a sta că prea se depăr­
tase mu l t d e ţintă ? S a u, dimpo tri vă, că
aj u n sese l a ea ? Amâ n două explicaţiile
astea puteau fi luate la fel în consideraţi e.
Dar, p e n t ru moment , trebuia să-şi pă-
78
streze libertatea de mişcare pe care şi-ar
fi p u tut. o pierde dacă sălbatecii i-ar fi
descoperit p rezenţa .
Aşteptă deci ca ei să se depărteze, cum
se depărtase şi adoratorul idolul ui.
Cei care sosiseră în urmă nu p ăreau
hotărîţi s ' o facă.
Târându-se, cu infinite precau ţiuni, şi măr­
turisind astfel că aveau motive să se teamă
că vor fi zăriţi, aruncând mereu priviri
înapoi şi oprindu-se din când în când ca
să tragă cu urechea, înaintând cât mai
lipiţi de p ământ, ei se apropi a u pe ne­
simţite de idol.
Când fură a p roape de tot, ei îşi afun­
dară mâinile lacome în j ghiaburile um·
plute cu p uţin înainte cu de-ale gurii p rin
îngrij irea lui K01 e-Ko re, apoi traseră spre
ei tigvele care fuseseră pline cu vin de
palmier, menit să răcorească gâtlej ul uscat
al zeului.
Succesiv, mimica · lor exprimă cea mai
complectă desamă gire când găsiră goale
vas�le. Aruncând priviri furioase î n di­
recţia în c are dispăruse Kore-Kore, ei ex­
primară , la adresa acestuia, sentimente
pe c a re Gilbert le înţelese cu uşurinţă .
Era dispreţ şi mâ nie, ş i un oarecare
resp e ct, p e n trucă gândeau că-l desco peră
mai inteligent decâ t îl socotiseră .
„Ingrat ! Blasfemator i Nelegiuit ! Zicea
79
mimica lor. Aşa-ţi faci tu da tori a să hră­
neşti acest idol protector ? Credi n ţa ta e
aşadar aşa de şubre d ă ? lntr'adevă r am
crezut c'o să dureze mai mul t I C um poţi
tu spera deacu' în ai nte să ai pace del a
Zei ? Şi noi.sărmani negri înfome taţi, cum
o să putem continua să există m . Ne-am
bizuit p e tine şi p e idol, sub protecţia
căruia ne- am pus cu totul... Ne · datora
hrana pri n mi j locire a ta . Şi i a tă că tu
lipseşti dela datorie. Blestemat să fii,
Kore-Kore l
Tânărul aviator a proape ghi ci acest
discurs , după cum fa ptele lor ii arătară
şi celelalte gânduri ale celor doi sălba­
tici.
După ce blestemaseră şi înj uraseră de­
aj uns pe nevi novatul Kore-Kore, aceştia
gândiră că putea foarte bine fi doar o
întârziere şi că hrăni t orul lor mai p utea
veni încă să aducă zeului, preţioasa raţie
de ali mente şi băuturi.
D acă aşa stă teau lucrurile, n'aveau decît
să aştep te, ascunzându-se, fireşte, să nu-l
deziluzioneze pe Kore- Kore şi să nu- l des­
curaj eze să mai strângă cureaua în folosul
celor doi înfometa ţi.
Se ascunseră , aşadar, în tu fişurile din
apropierea ascunzătorii lui Gil bert.
Şi i n tenţia l o r era aşa de vădită, încât
aventurosul îndrăgostit, sigur că aştep tau
80
acolo cu î n căpăţânare, trebui să stea n e­
mişcat şi să ren unţe la pl anul lui de a
se reîmbarca i mediat în a vi on.
Păcat. Căci c h ia r în cursul orelor ur­
mătoare, tribul care a vea să cap tureze p e
Titin ş i p e Jean N orm a n d , ş i î n care Bar ­
bara Diug l e ocupa î n a l tul post de v r ăj i ­
to r, d esco p e ri a vionul şi-l d use î n t r' o as­
cunz ă t o a r e misterioasă.
De geaba zarva care i zbucnise în
lu m i niş vesti pe cei d o i înfometaţi şi p e
Gilbert că acolo s e pregătea u eveni­
mente neprevă z ute.
Foamea n'are urechi !
N e g ri i para z i ţ i , care hotă rîseră să se
o sp ă t ez e p e socoteala i d o l u l u i , se p a z1ra
să se ducă s ă va dă ce se înt âmpla.
Şi cum prin aceasta ei conda mnau şi
pe tânărul Gi l ber t la nemi şcarea cea mai
absolută, nici acesta nu- şi putu satisface
c u ri o zi ta t ea.
Şi as tf e l pi erdu ocazia de a ur m ă ri pe
sălba t eci şi de a d es c o peri , poate, în apro­
piere * pe miss Ba rbara .
Când se lăsă n oap t ea , readucând cal­
mul şi tăcerea şi h o t ă r î n d în acelaş timp
pe cei doi hoţi d escura j aţ i să şteargă puti­
n a , tâ n ă rul ieşi din a s cun z ăto area lui.
Dar vai 1 Luminişul era g ol ş i avionul
lui di spă r use . C u m ? Gilbert nu se putea
dumeri.
6 �
 CAPITOLUL 10

TRIB UL CI U D AT

Oricât de încrezător era în steaua lui

- care, după spusele vrăj itorului, era
strâns legată de cea a Barbarei Dingle -
Gilbert Laporte se simţi grozav de prost,
descoperind teribi la situaţie tn care se
găsea.
Era singur, fă ră de-ale gurii, fără arme
(căci revolverul . care-i umfla unul din
buzuna re, nu însemna nimic în fata duş­
manilor înfricoşători p e care-i pute a în­
tâlni aviatorul) chiar şi fără adă post,
pierdut în inima unei p ă duri ecuatoriale
în p artea centrală a Afri cei, cea mai pu­
ţin frecventată de Euro p e ni .
Nici când n u s e mai găsise u n om într' o
situa ţie aşa de g rozavă, fără să poată
spera nici cel mai mic aj utor. Trebuia să
se socoată p i erdut.
C e mai putea încerca ? Să rămâie pe
loc şi să- şi aştepte moarte a ? Era soluţia
82
cea mai leneşă, la care tânărul nici nu
se gândi m ăcar.
Să înainteze, să meargă drept înaintea
lui , la î ntâmplare, susţinut numai de spe­
ranţa unei întâlniri, în care j udecata ş i
cunoştinţele lui despre Africa Ecuatorială
nu-i permiteau să creadă ? Erau destul e
şanse ca , în cazul acesta , să întâl neascăi
în scurtă vreme, vreo fiară sălbatecă,
vreun şarpe sau vreunul din sălbatecii
care mişunau p rin această p arte a pădurii .
Şi soarta lui ar fi fost pecetl uită . Veninul,
col ţii carnasierelor, suli \ele negril or , nu
iartă.
Mai rămânea încă o a treia soluţie,
aceia de a merge să ceară aj utorul tri­
bului sălbatec, a cărui apropiere o indi­
cau apa riţia lui Kore . Kore şi a cel or doi
negri lihniţi de foame. Insemna . desi gur.
să se dea pe m âna l or, şi p uteau fi ca­
nibali . Putea si. se teamă că va fi masa­
crat sau torturat.
Se opri totuş la soluţi a aceasta, hotărît
să înfrunte orice risc decât să agonizeze
mai mul te zi le şi să piară de foame.
Io mod fatal, lipsit de orice posibi litate
de fugă, mai de vreme sau mai târziu
trebui a să ca dă în mâi nile negri l or. Era
mai b ine să-şi cruţe chinu ri l e aşteptări i
şi s'o sfârşească cât mai iute. In fel ul
83
 acesta avea să-şi cunoască cel putin
soarta.
O porni la drum. Mai intâiu pe dibuite
şi în întuneric. Nemai având grij ă să-şi
ascundă prezenţa, înainta fără p reca uţii
în direcţia în care gândea că se găseşte
satul negru, adică în acea p e care o apu­
caseră cei trei sălbateci.
In reali tate el se îndepărta de luminiş.
Şi cum locul des p ă durit de tribul care
pusese mâna pe avion şi care � în timpul
acesta , fă cea prizonieri pe cei doi cineaşti,
se găsea de cealaltă p arte a luminişului,
asta însemna că el se îndep ărta de ţinta
l a care voia să aj ungă.
„
* *

Merse mult, timp de câteva ore. Tă cerea

din j uru-i se făcea din ce în ce mai adâ ncă.
Şi fiindcă n u întâmpina decâ t p u ţine di­
ficultăţi în înaintarea l ui 1 şi lianele şi ar•
buştii p ăreau să fi fost de curând tăiaţi
ca să-i facă loc să treacă, ar fi fost nor­
mal s ă se gândească că mergea pe urmele
vreunei fiare uriaşe, poate un tigru mare,
poate un el efant care tre cuse p e acolo şi
era desigur înaintea lui.
Asta ar fi p u t ut să-i dea de gân dit şi
să-l facă mai pru d ent.
Dar începuse să fie rupt de oboseală
şi mergea moţă i nd.
84
 •

In cele din urmă se lăsă să ca d ă la

p ă mânt şi a dormi îndată într'un leagăn
de rădăcini.
C â n d se trezi se fă cuse ziuă şi putu
observa cu uşuri nţă,în cele mai mici amă­
nunte, locu l · unde se a fla.
Era pri zonierul p ă durii, dar nu a p ă­
durii de n e p ă truns p e care o intrezărise în
aj un. Aici, cu si guranţă că trecuse mâna
omul ui, c ă ci numeroşi arbori zăceau do­
borîţi la p ământ, în aşa mare număr încât
opreau v e getaţia .

Starea în c a re se găseau arăta că acest

masacru de uri a ş i fusese făcu t cu mulţi
ani înainte ... Pe de a l t ă parte , î n tre trun­
chi urile coloşilor rămaşi în picioare, sau
care crescuseră de atunci, tână rul aviator
observă urme bizare de construcţii, gră­
mezi de pie t re sau f ra gmente de ziduri
ruinate p e care o p e rdea de p l a n t e l e
acoperise puţin.
Girbert ră mase uluit. C e fel de p op u l aţie
p utuse tră i acolo, în t i mpuri desi gur tre­
cu te ? Nu era obiceiul sălbatecilor africani
s ă ridice metereze, n i ci construcţii de im­
portanţa acel e i a a că rei urme le desco­
perea avi a torul . N'ar fi trebuit să găse a scă
decât col ibe de l emn sau de p ă mânt uscat.
Cu curiozitatea aţâţată, se apropie de
ruine, smulse p lantele , ca s ă observe mai
85
bine felul cum fuseseră împreunate ma-
terialele.
Atunci p ăli de groază, scoţând o ex­
clama ţie înăbuşită. B uc ăţil e de zid p e
care le contem p l a erau fă cute, nu din
piatră, „ci d intr' o îngrămădire de ose·
minte omeneşti".
Ul u i t, neîndrăznind să-şi crează ochilor,
Gilbert ve dea un zid de cranii, un meterez
construit din tibii şi fe mururi, servind de
armătură u nui a m a l gam de coaste şi ver­
tebre pisate, sfărâmate într'o tencuială
macabră p e care anii o cimentaseră.
Te făcea să tremuri de groază. C e rasă
sângeroasă tră ise oare pe acolo ? Ce popor
de antropofagi putuse înălţa astfel de
morminte a căror vesti gii le ascundea cu
gelozie p ă durea de nepătruns.
Zadarni c căuta Gilbert în amintire a lui,
evocând d i versele legende care situiază
în e poca preistorică, pe p ă mânlul a frican ,
civiliz a ţii dispărute. N u putea să-şi ima­
gineze decât asta : o populaţie războinică,
puternică şi numeroasă, feroce desigur,
asal tându- şi vecinii, dedându-se l a carnagii
înfiorăto a re, a căror amin tire o făcea veş­
nică, inăl tând aceste desgustă toare mo nu­
mente di n osemin tele adversarilor m a­
sacraţi şi poate sfâşiaţi.
- C âte se cole ar fi de atunci ? se în­
trebă Gilbert, explorând macabrele ruine.
86
D esigur că nu mi- ar fi p lăcut să mă aven­
turez în mij locul acestor oseminte , p e
vremea când ferocii umani locuiau poate
·

înăuntru.
•
Pe când făcea aceste reflexii, un sgomot
îl făcu să întoarcă capu.I.
Se cutremură .
La câţiva paşi de el, o siluetă , pe care
ar fi p utut s'o crează omenească, ieşi din­
tr'o gaură şi ră mase nemişcată ca să-l
contemp l e . Doi ochi bizari îl fixau.
Era oare o m ? Ui t â n d u-se mai bine, Gil­
bert observă masca besti a l ă , gura însp ăi­
mântătoare, urechile p ă roase, craniul turtit
cu fruntea inexistentă şi î n l ocuită printr'o
cre astă de peri aspri , care se găseau şi
pe aproape toată supra fa ţa corpului,învest­
mântat numai în această Jână.
Braţe l e acestea imense, bustul enorm,
picioarele scurte, n u-l mai l ăsară mul tă
vreme la îndoi a l ă pe tână rul nostru.
- O maimuţă ...
Mai mul t ! Unul din acele antropoide,
din care au fost cap turate câteva speci­
mene în pă durea Congo.
Acesta era deosebit de îns p ămâ n tă tor şi
Gilbert s'ar fi simţi t înghe ţat de groază
de nu şi-ar fi ami ntit de timidita t ea ob­
servată la maimutele a ntropoide, care se
tem de prezenta omului, în afară de
87
cazurile de furie cauzate de o rană. Deobi­
cei eJ e evită să atace pe oameni.
D a r specime nul p e care aviatorul îl
avea sub ochii săi, ză rise oare vreodată
un om? După fe l ul cum il examina pe
omul nostru, cu o curiozitate, li psită de
spaimă şi de mânie, te puteai îndoi
de asla.
Scoase deodată un strigă t bizar, vă dit
o chema re, deoarece p rovocă venire a a
vreo alte treizeci de maimuţe, care ieşi ră
de dup ă monumentul de oseminte.
După câteva min ute d e şovăire şi de
contemplare mu tă, în t i mpul că rora Gil­
bert se feri să se mişte, antropoidel e se
apropiară , formân d în j urul lui u n cerc
binevoi tor.
Gllbert riscă câ t eva gestu ri amicale.
Antropoidele le imi tară în dată 1 dovedind
astfel că posedau darul şi g u stul i m i taţiei,
caracteristi c maimuţelor.
Tânărul se aşeză. Antropoidele făcură
la fel. Una din e l e ronţăia , cu o satisfacţi e
evidentă, o ră dăcină suculentă. O rupse
şi întinse o bucat ă lui Gil b ert, care o l u ă
ş i gustă din ea. E r a desigur comestibilă
căci era hrana autropoi delor.
Ghi aţa fusese rup t ă . Infun d â n d u-şi bra­
ţele în gă uri făcute în mormanul de ose­
minte, maimuţe l e scoaseră fructe, o u ă de
păsă ri, rădăcini, pe care, după exemplul
88
 •
suratei lor , le oferiră t â n ă rul ui aviator, în
aşa fel încât a cesta se văzu curâ n d apro­
viz i onat cu h ra n ă îndestu l ă toare ca să-i
asigure existenţa timp de câteva zi l e .
- Fie I iată-mă adop t a t ! gând e a el.
Băn uesc, p ri e teni, că în tovărăşia voastră,
nu mai am ce să mă te m nici de negri ,
nici de a n i m a l e s ă l batice. Voi am s ă mă
p redau sălbaticilo r. Dece n'aş ave a în cre­
in voi ?„. F ă ră'ndoială că ies câştigat d i n
acesţ schimb D a r m'ati putea voi aj uta
. . •

s'o găsesc pe Barbara Dingle ? Vai ! ... Vai ! . .

.

Ar inse mna poate să v ă cer prea mul t.

"' * *
Se scurseră mai mul t e zile. Familiarizat
acum cu moravurHe ci u d a tului trib de
ant ropoide, care ocupase maca brile ruine
luând Jocul îndepă rtaţilor antropofagi,
care fuseseră z i ditorii J o r, Gilbert, hrănit
şi p rotej a t, nu avea altă nelinişte decât
p roblema vi i torul ui.
Pract i c redus la neputinţă p rin p i e r­
derea avionului său, nu se putea gândi
s ă- şi continue cerce t ă rile. Avea o are s ă
r ă mâ n ă prizoni erul p ă d urii ş i a prieteni­
lor săi a n t ropoi zi ?
Şi nu în trevedea nici u n sfârşi t posibil,
decât moartea - aces tei captivităţi de
f a p t.
Şi totuş aceiaşi fortă, aceiaş sperantă
89
neraţională care- l anima dela prezicerea
vră j itorului negru , continua să-l sus tină.
Ar fi trebui t să disp ereze. Dar se ferea
de asta.
- Barbara !.. . Intr'o zi voi regăsi pe
Barbara I murmura el cu ardoare. D esti­
nul mă va conduce la ea,
D ar îşi închi puia el în ce fel ? Sunt
cazuri� în viaţă, când e mai bine s ă nu
încerci să j u deci. Asta n'ar servi decât să
scoată în evidenţă imposibilitatea u nei
soluţi i .
D eci, comportându-se întocmai c a ş i cum
ar fi aşteptat un evenimenf feri ci t şi sigur,
a cărui speranţă era destul c a să-i intreţie
răbdarea, Gi l b e r t se ada p t a la noua l ui
vi aţă. Incerca chiar să se iniţieze î o mo­
ravurile tovarăşilor lui antro pozi şi să-i
însoţească în plimbările lor p rin desişurile
p ădurii sau prin lea gănele de f runziş ale
uriaşilor arbo ri, pentruca să culea gă ră­
dăci ni, fructe şi să descopere ouă de p a­
săre sau chiar să p ri ndă şerpi mici cu
care se delectau uri a şel e mai muţe.
Un rega l I Gilbert , desgusta t , nici nu
gusta măcar şi p refe ra să se constrângă
la un regim exc l us i v veget arian.
Se mai distra escal adând meterezul de
osemi nte şi se izol a acolo în con te mpla­
rea cerului.
Păsări răpitoare treceau p e lângă el .
90
 Intr'o zi, aviatorul văzu sosind u na, cu
aripile atât de l argi, încât inima lui începu
să bată. Şi cum urechea lui exercitată
prindea în acelaş timp un sgumot cuno­
scut, un bâzâit de insectă uri aşă, el se
ridi c ă din tr'o săritură şi ridică braţele
spre cer, strigâ n d :
- U n avion !.„
Două minute mai târziu, gesticul â n d,
surexcitat, după ce examinase caracteri­
sticile a p a ratului care sbura destul de j os,
deasupra vârfuri lor arborilor, el exclamă :
- D a r e al meu„. Avionul meu ! „. A­
vionul meu ! ...
Un p achet căzu lângă el ...

91
 CAPITOLUL 1 1 .
CĂZUTĂ DIN CER ! „ .

D e câteva ore, aviatoarea descria dea­

supra p ădurii cercuri care se îngustau
mereu.
Vizibil, ea observa ceva, care o intriga,
un punct deasupra căruia trece a fără
încetare.
Nu era luminişul în care Titin şi Jean
Norman d e rau să piară sub co titul sa­
crificatorului negru. Nu era nici cel în
care , cu m ai mult de-o săp t ă m ân ă înainte,
aterizase avionul lui Gilbert Laporte, care
devenise apoi iustrumentul de salvare al
aviatoarei şi al celor doi cineaşti.
Era p a t a cenuşie, negri cioasă şi verde
pe alocuri, a grămezii de oseminte care
arătau poate locul unei vechi şi macabre
c apitale şi serveau acum drept reşedinţa
unui trib de maimuţe antropoide.
Zărind câteva din ele, p e care dela
înălţi me le luă drept negri, natural că
92
 avi atoarea se uită d acă cel pe care-l
c ăuta nu era prizonierul acestui trib, c um
fusese şi e a însă ş a mân cătorilor de oa­
meni, cărora îi fusese dat să l e smulgă
două vi ctime.
Şi a l tfel descoperi printre ei pe Gilbert
- adică în och i i tinerei aviatoare, pe un
Europ ean oarecare.
Putea fi cel p e care ea dorea să-l sal­
veze.
Dar cum să aj ungă la e l ? Deastădată
Barbara nu se gândi să aterizeze. Niciun
loc favorabil nu se vedea.
D ar constatând că acest campament ciu­
dat nu se găsea l a o distanţă excesivă d e
locul unde sfârşea p ădurea , ca să facă
J oc unui mărăciniş , şi anume marginea
dealungul că reia p atrul a automobilul o­
midă al cinematografiştilor, t ânăra fată
al c ă tui un plan îndrăzneţ.
Nu trebuia decât să- l scrie, sub formă
de instrucţiuni p recise. Cee ace şi făcu
iute.
lnchis într'o cutie de conserve. pe care
miss Barbara socotise c ă e bine s'o sacri­
fice, acest mesaj căzu l a câţiva paşi d e
Gilbert care-l apucă febril, î l desfăcu şi
ceti cu o emoţie de nedescris cele câteva
rânduri scrise acolo.
Apoi, trimiţând bezele către cer şi mai
a les către aviatoare, tânărul sări din locul
93
unde se cocofase şi se afundă în pădure
urma t îndată de vreo j um ătate d e duzină
de antropoizi, care-l escortau.

*
* *

Peste câteva ore, călăuzit de vâj âitul

motorului, care-l finea p e drumul bun,
Gilbert a j u nse însfârşi t la liz i era pădurii
şi , descoperin d automobil u l . se arătă celor
doi cinematografişti ui miţi,
In acelaş moment , avionul ateri z a la
oarecare dis tantă şi miss Barbara coborî
alergând să facă preze ntă'rile necesare� • •
- Barbara ! „. Sunt efi miss B a rbara
Dingl e ! exclamă Gilbert prada unei e mo­
Jii de nedescris. D-ta eşti aceea care mă
sal vezi„. d-ta pe c are te căutam şi pe
care doream atâ t să te găsesc.
Işi povesti odissea. Barbara făcu l a fel.
Atunci , înţeleg â ndu- se unul pe cel ălalt,
cei doi tineri îşi strânseră m�inile în
aplauzele lui Ti tin şi a l e lui Normand.
- Pentru mine deci, ai înfruntat atâ­
tea primej dii I strigă tânăra fală. D ar ce
te-a împins la o asemenea nebunie ?
- D ra jilostea I răspunse simplu Gilbert.
Eram îndrăgostit de imaginea d-tal e„.
- Şi acum ? întrebă tânăra fată, as­
cunzân d sub o aparentă cochetărie o în­
duioşare care făcea să-i strălucească ochii
94
mari n egri. R eru n oşt i imaginea ? Ori ori­
ginal ul te decepţionea ză ?
- Te iubesc... Şi n u şti u cum de am
îndr ă zn e a l a să ţi- o spun, bolborosi tânărul.
- Poate pentrucă simţi că şi eu o voi
avea să-ţi fac aceiaş mărturisire, răspunse
Barb ara.

Trei luni mai târziu, în Franţa, unde

Je an Norman d şi Titin a duceau, împreună
cu cel mai frumos film al lor, pe cei doi
îndrăgosti ţi din pă durea e c u a tori a l ă , zi­
a re l e erau pline de dări l e de seamă şi
de fotografi ile emoţionantei ceremonii a
căsă toriei lui Gilbert Laporte cu avia­
toarea Barbara Oingle.
Prezicerea vră j itorului negru se împli­
nise.

- SFARŞ IT -

95
 J A C K L O N D O N

LE GEA DRU M U LU I ALB

Sitka Charley, călă uzu l indian, era re­
numit·pmbllci·ir --iMitli•' ..._..„_....,..,�
era socotit de toţi cu �putintă. Nimeni.
ca el, nu cunoştea atât d e bine Ţara Nor.
d u l ui şi legile ei.
Ş tiinta lui n u-i venise aşa. tntr'o zi. Ci
cu în cetul , ca la toti lemenii lui, se în­
ti pă rist! î n spiri t ul l ui , t n cursul experi en­
ţelor repeta te.
Din copilă rie fusese tn necurmată le­
gătură cu al bii şi- şi formase mora lul l a
şcoala J or. De a t u u ci . îşi legase p e vi a ţ ă
soarta d e a lor, depărtându- s e tot mai
m u l t de fra tii J ui de . rasă .
Cu noscuse înte l ep ci un ea a l b i l or ş i me­
di tase mul t ă vreme asup ra ei. Dela ei în­
văţase sentimentul da tori e i . Senti m e n t
ca re, î n su fldul l ui pri m i t iv, s e exaltase
tot mai m u l t, ch i a r mai p resus de l e cţi i l e
p rimi te. P â n ă 'ntr'atâta că aj unsese să-şi
dispretui ască a d â n c fraţii de rasă. D i sp reţ
pe care o bişnuia să şi-l ascu n d ă dar care,
uneori , izbucnia totuş ,fă r ă de voi a lui , t n ­
tr'un ciclon de b lesteme, ca în clipa asta
96
 chiar, la adresa lui Kah-Chucte şi a lui
Gowhee.
Ii certa ava n, într'un talmeş-balmeş de
indiană · Ş i de engleză, şi d e o mul ţime
de alte limbi, pecân d cei doi bărbaţi, p e
calea îngheţată, îşi îndoiau spinarea îna­
intea lui. Erau, ca o pereche de câini-lupi
sub bici, prea laşi ca s ă se repeadă asupra
lui şi să-l atace, pre a puţin domestici ca
să-şi ascu n d ă col ţii .
D ealtminteri , la ve dere, nu erau mai
frumoşi d ecât Si tka Charley. Feţele lor.
nu erau d ecât piele întinsă � pe oase . .Po­
metele o orajiior ie erau îeŞite, - a:coperite
de coj i şi de crăp ă t uri , vii sau degerate,
iar îri o chi l e strălucea o flacără întune­
cată, n ăscut ă din d i sp erare şi din fpame.
Călă uzul ştia prea bine că a te încre­
dinţa în astfel de brute ar fi fost· impru­
dent. Astfel că ,de zece zile încoace, îi silise
s ă-şi p ărăsească puşca, în vremece cara­
vana, istovită, l ă s ă în apoia ei cea mai
mare p arte din bagaj e şi de unelte de
campament. Sin guri Si t k a Charley şi c ă.; _-
p itanul Eppin gwell îşi p ă straseră armele.
Când se opriră , călăuzu l p orunci :.
'

- Hai ! Faceţi foc ! -

Şi . în a celaş timp, scoase, dintr'unul din

liuzunarele l ui, preţioasa cutie de chibri­
turi precum şi celelalte trebuitoare, �a
făşii u scate de coaj e de mesteacă n.
Slăbiciune a ii silea să-şi întrerupă a desea:
lucrul , cu gestu ri nesi gure, când se aplecau.
Erau momente în care se cl ă tinau p e loc,
pecând genunchii li se ciocneau unul de
altul , ca nişte casta gnete. D u p ă fiecare
reluare a lucrului se op_reau din nou, ca
7 �
să-şi dea o clipă de repauz, atât erau de
vl ă g uiţişi de frânţi.
Era totdeodată , în privirea lor p osacă,
s toicism răbdător, suferinţă şi un pic din
acea licărire ultimă a voinţii, divină ori­
cum, care e în orice fiinţă .
O a diere tăioasă începuse să sufle, mu­
şcând fără de milă tot ce era descoperit
din trup, p rin blănuri chiar, făcând să
p ă trundă în carne şi p â n ă la oase , acel e
arzătoare ale frigului îngheţat. Şi decum
focul începu să v§lvorească, topind îm­
prej ur z ăpada depe j os, Sitka Cha rley
sili pe cei doi tovarăşi ai săi , care mâ .:
răiaU:, s ă-l aj ute să întindă u n a d ăpost.
Acest a d ă post, câ t se poate de primitiv,
se comp u a e a dintr'un simplu pled, aşezat
sub vânt, p aralel cu focul, ca un p aravan,
cu un unghi de înclinare de 45 grade a­
proape. Era p r ea p uţin lucru d e fa p t şi
era to tuş de a j uns să taie briza şi s ă
resfrângă, spre acei care se pitulau sub
protecţia lui, căldura focului.
· După aceea, Kah-Chute şi Gowhee în­
tinseră p e j os o brancardă făcută din ra­
muri de brad, pentru a.şi feri trupurile
de z ăpada care se top ea, şi se tolăniră
j os ca să- şi lege rănile.
Mocasinii lor, plini de o p ătură grea de
z ăpadă şi ghiaţă, uzaţi de marşurile lungi
şi ciopârţiţi de colţurile gheţei depe râuri,
erau î n tr ' o stare j alnică. Obielele lor nu
erau într'o stare mai puţin tristă şi când,
după ce-şi des gheţară încălţămintea, şi- o
traseră din picioare, degetele, de culori
cadaverice felurite, spuneau ele sin gure.
întreaga tragedie a călătoriei.
98
 Lăsând acolo p e cei doi Indieni , să-şi
ingrij ască de picioare, Sitka Charley făcu
.cale întoarsă p e pista p e care o străbătuse.
Şi e l simţea, nici vorbă, o nevoie covâr­
.şitoare de a se aşeza lângă f oe, să-şi p an­
seze puţin corpul, care era întreg o durere. ·

Dar dato ria se î mpotrivea. Trebu i a s ă

.pornească î n căutarea celor care se în­
credinţaseră conducerii lui şi care rămă­
-s eseră în urmă.
Inainta cu greu, prin şesul trist, p e râul
.de ghiaţă. Fiecare pas era o sforţare a
:voinţei sale şi era asaltat de o revoltă a
·muşchilor săi amorţiţi. Adesea, totuşi, era
nevoie să- şi grăbească mersul, când simţea
ghiaţa mai slabă oscilând sub picioarele
lui, p e o p ătură uşoară de apă care se
formase sub ea. C ă ci ştia prea bine că o
rupere a ghieţii şi cea mai mică cufun­
d are în a pă, p e frigul care stă pânea, era
p entru el moartea îmediată, fără multă
vorbă.
Cu cât mergea, se neliniştea mai mult,
când zări , l a un cot al râului, pe doi din
In dienii lui. P ăreau istoviţi şi, cu toate
că poverile le fuseseră reduse la câteva
livre. se clătinau şi se b ălăbăneau în mers,
gâfâind caşicum ar fi dus cele mai grele
poveri.
li întrebă cu nerăb dare şi răspunsurile
pe care le primi d ela ei p ărură că-i uşu­
rează grij a. Urmă drumul, grăbind pasul.
Nu trecu mult şi se întâlni cu doi albi, 1.

care puneau la ol altă ce brumă le mai

l'ămăsese din p uteri, ca să susţie între ei
-0 femeie a l b ă. Şi ei se clătinau ca nişte
<>ameni beţi şi picioarele le tremurau de
99
istoveal ă . Femeia recurgea c â t mai puţin'
cu putinţă la sprij inul lor, căznind u-se
să înainteze cu a j utorul p r opriilor ei puteri.
O raz ă de b u c urie lumină chi pul pustiit
a l lui Si tka Ch ar ley. Simţea , p entru Mrs.
Eppingwell ,un a de v ărat cult şi o a dmiraţie
fără ma rgini. Era , într'adev ăr, prima fe­
meie albă care între p rinsese, inimoasă, .
drumul alb alături de dânsu l .
C â n d căp i tanul Eppin gwell î i ceruse lui
Sitka serviciile lui, ca să- l însoţească p e ·
calea aceas t a îndră zneaţă ş i temută, el,
la înce p u t, clă tinase din cap cu grij ă,.
şovăind cu răspunsul . C ă ci era vorba de
a se aven tura prin l u gubra Ţ ară a Nor­
dului, p ri n singurătăţi necunoscute, şi în­
trep rindere a era din acel e a care încearcă
p ân ă'n s trăfunduril e l or sufl e te l e ome­
neşti. Apoi, când căpitanul a dăogase că
soţia lui va face p ar te din exp ediţie, că­
lă uzul decl arase că refuză hotări t.
O femeie din rasa l u i a r f i pr i mi t o - ·

cu el şi nu şi- ar fi fă c u t grij ă Dar o albă

.

c a aceasta, una din femeile Ţ ării de

Miază- zi ! Era prea gin gaşă şi prea fragedă.
p entru o astfel de expediţie.
Sitka Charley nu ş ti a ce puteau fi f e­
mei l e acestea. Cu î n c ă p ă ţânare spusese la
început nu. Dar, cân d Mrs. Eppingwell
veni ea însăşi spre el, cu surâsul ei ceresc,
când în vorbe li m p ezi şi hotărite, fără a
se pie r de în expl icaţii de p risos. fără r u-­
găminţi nici implorări zadarnice, ea îşi
rosti ri tos voinţa ei neclintită, el se schimbă
deodată·. La ce a mai mică şovăială a vocii·.
lui Mrs. Eppingwell, J a cel mai mic apel
la comP.lezenţă şi la cea mai sl abă încer-·
1 0()
·care de a-l îndupl eca o rin acele dră gălăşii
-Obişnuite femeilor, refuz ul Indianulu i s'ar
fi întărit ca oţe l ul.
Hotărî rea, tăioasă şi precisă, a femeii
albe, şi p rivirea ei limp ede, su rprinz ă torul
fel de a-i vorbi ca del a sexe egal e , z ă­
dă rniciră în el orice putere de rezistenţ ă .
Inţelese îndată că această r a s ă de femei,
era necunoscută de el. Şi, înaint e chiar
ca primele zile de cale să mai fi înt ă rit
încă şi mai mult această i m presie, ştia
acum dece fiii unor astfel d e femei sunt
stă pânii p ământului şi ai mării, ş i dece
el şi sem enii l ui, născuţi de către femei
de rasa lui, nu pot pretinde să-i întreacă.
G ingaşe şi d ul ce, ea era, fireşte, chi a r
şi în energia ei. Ş i în vremece, zi d u p ă
zi, o observa, sleită d e puteri şi în covoiată
cum era, dar mereu n e înfrâ n t ă , aceste
două cuvinte răsunau fără î n c etare l a
urechea l u i, c a u n neî o trerupt refren. D a ,
gingaşe şi d ulce ! El ş t i a că p i cioarele ei,
create să cutreere cărări l e u şoare, nu cu­
noşt e a u ră n i l e m o ca s i n ilo r grosolani a i
Northla n d ului ş i c u m p l i t a să rutare a fri­
gului. Şi, în tot lungul zilei mortale, le
p rivea p ă şin d, cu a d miraţie.
-
Jntot d eauna Mrs. Eppingwell avea un
zâmbet de dăruit şi, până şi p entru cel
m ai um i l dintre purtătorii de poveri, un
cuvânt de încuraj are. Pe măsură ce cre­
scură su p ărări l e călătoriei, se părea că ea
câştigase mai multă rezistenţă mora l ă şi
puteri noi. l:p. zi u a grozavă când Kah-Chute
:şi Gowher, care se l ău daseră c ă cunosc,
c a nimeni a ltul , cele mai mici cotituri a l e
.p istei , tot atât de bine cum ar cunoaşte
101
un copil b aloturile de piei îndes a te în.
coliba tatălui său, trebuiră să mărturi­
sească că s'au înşelat, ea fu aceea care„
p ecând b ărbaţii blestemau, rostea cuvinte
de iertare.
In seara aceea, ea cântase pentru dru­
meţi, cântase pânăce- şi simţiră p uteri l e
renăscându-le ş i revenind în ei cura j ut
de a înfrunta ziua de mâine cu o nouă
încredere.
C a ravana, de atunci, mersese l a înt âm­
nlare şi mu l t timp preţios f usese pierdut.
Proviziile a j unseseră pe sfârşite şi, când
ra ţiil e trebuiră să fie măsurate şi împăr­
ţite fiecăruia cu zgârcenie, Mrs. Eppin gwell
se revoltase împo triva unei înţelegeri spe­
ciale, privitoare la dânsa, făcută tainic
intre soţul ei şi Sitka Charley. Ea pretin­
sese ca, dup ă legea d rumului alb, p artea
ei să fie la fel intocma-i ca a celorlalţi,
nici mai mul t nici mai p u ţin. ·

Călăuzul se simţea mândru de a fi cu­

noscut o astfel de femeie, a c ărei prezenţă
lărgea orizontul lui moral. Fusese în tot­
deauna un impulsiv, neascultând decât de
pro p riile lui i ntuiţii, fără a le rezona nici­
odată, lucrând cum îi convenea şi fără a
se sinchisi de opinia altora. Acum însă ii
plăcea nespus să fie a p robat de către fe­
meia alb ă . O privire de laudă a ochilor ·
ei cinsti ţi, u n c u vânt el ogios al vocii sale,
cu timbrul limp e de, o mişcare a buz e l or
ei, un zâmbet minunat, şi J ui Sitka Charl ey
îi era deaj uns ca să fie o zi întreagă în„
.c erul al şaptelea.
Găsise un imbold necunoscut al ener­
giilor sale, şi vibra de orgoliu, şi colabora
102
 c u t ânăra femeie, tntr'o sforţare comună
p entru a reînsufleţi curaj uril e sl ăbi te ale
tovarăşilor săi.
La vederea I ui, faţa celor doi bărb a ţ i
şi a femeii se luminară d e bucuri e. C ăci
ce-ar fi devenit ei, dacă el i-ar fi păr ă si t ?.
Cât despre dânsul, devenit n e p ăsător, as·
.cunzând şi acum, ca de obicei, impresii l e
de plăcere s au de suferinţă sub un exte­
terior nesimţitor, se mărgmi să le ceară
informaţii despre arier- garda caravanei,
le spuse la ce distanţă vor g ă si focul aprins,
şi-şi urmă c alea .
Intâlni , după c â t v a timp , un alt Indian
care umb l a sin g ur, fără s ă ducă nimic,
şchiop ătând groa znic, cu buzele strânse
şi cu o chii m: huni, înebuniţi de durerea
de neînchipuit ce i- o pricinuia unu l din
picioarel e lui, dej a p e trei sfert uri dege­
rate, şi în care viaţa m ai l u pta slab îm­
potriva morţii. li se d ă d useră omului ace ­
stuia toate îngrij iri l e cu putinţă dar soarta
lui p ărea hotăr i t ă şi Sitka Charley socoti
c ă mul t nu-i mai era dat nenorocitului
să înainteze.
După c e- i adresase p e un ton posac câteva
cuvinte de încuraj are, îşi urm i'l calea, şi
apoi mai ap ărură în c ă doi In dieni, cărora
le încredinţase pe Joe, al trei l e a alb din
expediţi e şi pe care-l p ărăsiseră.
Din pri m a a runcătură de och i , Sitka
Cha rley d escoperi în toată î nfăţiş area lor
o ameninţa re ascun s ă şi în ţel ese c ă ho­
tărîseră să nu-l mai ascul te. Şi chiar nu
se înşelase căci, poruncindu-le să se în­
toarcă spre omul al b, văzu, drept orice
103
răspuns, ţâşnind din teci fulgerare a cu­
ţitelor lor.
In singurătatea aceasta dezolată, un s pec­
tacol mai trist nici că se p utea închipui
decât l u pta acestor trei bărbaţi, toţi trei
l a fel de slabi. La urma urmelor, cei doi
Indieni se traseră înapoi sub ploai a de
J ovituri de pat de puşcă a lui Sitka Charley
şi, ca nişte câ ini b ă tuţi care se întorc l a
lanţ, se supuseră d i n nou.
D u p ă două ore, în tovără şi a lui Joe,
bălăb ă nind u. se î ntre ei doi, i a r c ă l ăuzul
iucheiând m arşul, aj unseră la campamen­
t u l din j urul fo c ului şi unde s e pitulase
restul ca ravanei, la adăpostul pled ului
întins.
Dupăce fiecare îşi mâncă p artea a vară
'.de p esmet uscat ne dospi t, care ţinea loc
oe p âine, Sitka Charley, care p usese în
cureo,t pe albi, luă cuvântu l cu g las tare
şi, a dresâ ndu-se î n l imba J or celor cinci
Indieni , declară cu solemni tate :
- Inainte de a adormi p entru noapte,
asculta ţ i, b ă eţi, că a m să vă spun ceva .
N'ă vorbesc s pre binele vost ru, dacă mai
iubiţi via t a ş i dacă ţineţi să mai p ăstraţi
;vreo nă dej d e de a vă scăpa p ielea. Iată
'd ară, băeţi, am trecut cu bine Coline l e
a'ăcerii, şi î naintăm cred, p rin ale Stu­
artului. P e cât se p are, î ntr'o zi sau in­
tr'alta o să ne aj ungem ţinta. Când va fi
asta ? După încă u n somn, poate ; d u p ă
u n m i c număr de somn uri ; s a u dup ă mu l te,
m ulte. E cu neputinţă de s pus. In ziua
ceea n e vom regăsi intre oamenii Yuko­
nului , la care se găseşte din belşug de- a l e
mâncării ş i care au să ne dea să mâncăm
104
cât o m pofti. D ar, până atunci, ar fi bine
de păzit l egea.
„Despre l ucrul acesta, de un t i mp în­
coace , ar fi cam m u l t de zis. Chi a r a zi,
K a h - Chucte şi Cowhee, care fuseseră în­
s ărcinaţi să deschidă calea, s'a u lepădat
de demnitate a lor de oameni şi au fug i t
ca nişte copii speriaţi. A fost, din p artea
lor, o a dmi t , u n moment de uitare. D e c i ,
s ă trecem peste a sta... D ar, p e viitor, e i
trebuie să-şi amintească. D a c ă , d i n întâm­
pl !lre, ei şi-ar mai pi e rde memoria . . .
Sitka Charley f ă c u a ş a , a lene, un gest
sem uificativ spre p uşca lui. Apoi reluă :
- M â ine, Kah- Chucte şi Gowhee vor
purta în spinare cei doi saci de făină.
Ceştil e d e f ă ină sunt numărate. D a c ă , la
sfârşitul zilei, ar lipsi cât d e cât, de n'ar
f i decât o uncie ... Clic, clac . . . S'a'nţel es ?
Şi î ncă şi a l ţi i , apoi , au uitat lege a . C a p­
de-Elan ş i Trei S o m oni au p ărăsit în ză­
p a dă p e omul a l b, J oe. Aşaceva să nu li
:se mai întâmple ! D e cum o mij i de zi u ă,
:vor pleca înainte, ca s ă croiască pârti a .
E treabă deaj u ns pentru e i . Kab - Chuct e
'şi Gowhee, în afa r ă de d usul f ă inii , vor
avea în grij e p e Joe. Ne-am în ţ e l e s ?
A doua z i dară , mica, spe c tral a col oană
îşi relu ă calea. Fu cu nep utinţă călăuzului
să menţie cea m ai mică î n chegare î nt re
diferitele ei eleme nte. Dela Cap - de - El a n
şi Trei So m o n i . ca re mergeau îna inte bă­
tătorind zăpada, până Ja Kah- C huc t e ş i
Joe, c a re închideau marşul, se întinde a o
cale de mai bine d e o milă.
Fiecare se cl ăti n a , cădea sau se odihnea
-după cum îi venea. C aravana se târâia
105
în lr'o succesiune de halte neregulate. Se
ridi cau şi, a dunându-şi ultimil e p uteri, se
porneau să înainteze, p ân ă la istovire
complectă. D ar, ca printr' un fel de mi­
nune, se găsea mereu un rest de vigoare
de folosit încă.
D e fiecare dată în care un om se pră­
buşea, avea convin gerea intimă că era
că derea din urmă. Cu toate astea se ridica
iar şi iar. D acă slăbea carnea, triumfa
voinţa. D ar fiecare bătălie câştigată era
o întreagă dramă.
Indianul cu piciorul îngheţat, incap abil
de a se mai ţine, se târa în p atru labe.
Se oprea rar, căci ştia foarte bine cu ce
preţ îl putea face gerul să-şi p lătească
pop asul.
Până şi zâmbetul lui Mrs. Eppingwell
împietrise p arcă, şi ochii ei, mari ,deschişi,
care p riveau cu fixitate înaintea lor, nu
vedeau nimic. Adesea se oprea din mers,
buimacă şi gâfă i toare, şi-şi apăsa inâna
pe inimă.
Joe trecuse dincolo de li mitele suferinţii.
N u mai implora să fi e p ărăsit sau că să
fie omorît. Era ca anestezia t d e friguri
şi o mare linişte pogorîse asupră-i. P ă rea
foarte fericit, în vreme ce Kah- Chucte şi
Gowhee îl târau cu brutalitate, înghion­
tindu-l într'una şi cu p riviri crunte.
Să mai aibă în gri j e, în afară de ei
înşişi, pe albul acesta, li se părea nedrept
şi intolerabil. Ura l e otră vea inima dar
inima asta era tot atât d e grea de teamă„
Dece, în loc de a se gândi numai şi nu­
mai la salvarea l o r, l e trebuia să se mai
împov ăreze şi cu slăbiciun e a altuia ? Nu
106
 însemna asta să rişte propria lor moarte ?
D ar trebuiau să ţie seama de puşca l ui
Sitka Charley .

Către sfârşi tul zilei, că derile lui Joe

devenise tot m ai dese şi din ce în ce era
mai greu de ridicat. Astfel c ă grupul lui;.
începu să piardă terenul. Uneori cei doi
Indieni şi el, la fel de prăp ădiţi, cădeau
j os toţi deodată .
Kah-Chucte şi G o whee cărora foamea
,

le s fârte�a măruntaele, nu se puteau nici

ei împiedica de a se gândi că purtau p e
spin a rea lor, î nchi s în aceşti saci de făină„
izvorul îns u ş i al oricărei p uteri şi al ori­
cărei vieţi. Ispita era c u mplită, trebuie
s'o măr turi si m , şi c eea c e se p etrecu nu
� era câtuşi de puţin de surprinzător.

Se o prise ră l â ngă o mare grămadă de

trunchiuri n ă r u i te, unde mii de vreascud
de lemn mor t n'aşteptau, p en t ru ca să i a
foc, decât u n chibrit. A proape d e t o t d e
acolo, o gaură d e aer se arătă î n ghiaţa
râului. Kah- Chucte p rivi b a lemnul uscat.
ba la a p a care ap ărea sub ghiaţă, şi Go­
whee fă cu acel aş lucru. Cei doi b ă rb a ţi
schimbară o privire. Apoi, fără s ă fi ro­
s t i t un cu v ânt m ăcar. Gowhee aprinse u n
foc. Kah-Chu cte u m plu c u a p ă o cană de
tm i chea şi o puse la î n călz i t. Cât despre
Joe, bolborose a nu se ştie ce, într'o Jimbă
st r ă ină pe care Indi enii n'o pri cepeau
Kah- Chucte şi Gowhe e luară făin ă şi o-
, .

" desfă cură în apă caldă făcând un fel d e

cocă, p e j um 1. t ate moale, p e care o înfu­
lecari't cu rn· spus d e l ici u . Rep etară de
-

câte va o r i operaţia, fără a oferi nimic

lui Joe. D ar Joe rămâ nea indifer en t Nu.

101
se sinchisea de nimic, nici măcar de mo­
casinii lui, care era cât p ' a ci să se ardă,
căci îşi întinsese picioarele p ân ă l a mar­
ginea j ăratecului ca să şi le încălzească .
Un văl opac şi al b d e z ă p a d ă c ristalină,
mângâi eto are şi dulce , se a b ă tuse ca o ne­
gură, foarte bine venită, asupra grupului,
ascuz â o du-1. Cei doi Indieni, îmbuibaţi,
ale căror p uteri creşteau vă zând cu o c hii,
îşi frecau mâinile şi se pregăteau s'o ştea rgă
la repezeală, prin ceaţă, fără ca s ă le mai
pese de ceva, dacă soarta potri vnică n'ar
fi risipit deodată norii, limp ezind a tmo­
sfera.
To c mai în clipa asta, Si tka Charley,
ca re a v ea o chiul ager, se înţoarse. Văzu
.în amurg urcând o coloană de fum şi ghici
îndată ce se întâmplase. Atunci privi l ângă
e l pe tovarăşii săi istovi ţ i şi p e .Mrs. Ep ­
pingwe l l clătinându-se, care, ca şi el , avea u
s ă sufere mâine şi m a i mult d e foame.
Cine şti e dacă nu era sentinţa de moarte
a acestei mici trup e p e c are o rostiseră
aceşti doi ticăloşi, risipind astfel, numai
in folosul lor, făina a t â t de rară şi de
preţioasă.
La rep ezeală, şi tot p i tindu-se pe după
tufi şuri, în noa p te a care se J ăsa, el ră sări
ca din pământ în faţa celor doi Indieni ,
gata s ă-şi ia tălpăşiţa.
- Aha I Aha I b ăeţii mei I zise el. Aţi
uitat vasăzică d e tot că sunteţi oam e ni.
Bine, mâine vo r fi, în schimb, două burţi
mai puţin de hrănit.
Pe când vorbea, legase l a loc sforile l a
gura sacu lui de făină început şi-l ag& ţă
de o cracă . A p oi scutură p e Joe atât d e
108
 'ii
tare, încât o reacţiune puternică se pro-
duse în bietul om.
- Tu, rosti el, împingându-l pe drumul
alb, du- te de aj unge pe ceilalţi ... Şi acum,
s ă n e răfuim noi trei ! Cei doi Indieni,
care în primul moment rămaseră ca bui·
măciţi, încercară să fugă.
- Opreşt e ! Gowh e e l Ş i tu Kah- Ch ucte t
Credeţi cumva că făina v•a d a t picioare
destul d e repezi ca să întreceţi în re p e­
ziciune plumbul cu aripile repezi ? V'aţi
călcat datori a . Nu vă gândiţi să scăpaţi
de ce aţi meri tat. Arătaţi-vă bărbaţi , încă
odată , cea din urmă oară şi fiti fericiţi
că muriţi cu burta plină I Hai ! Aşezaţi-vă
înaintea mea, cu spatele la p ă dure, cot­
·

la cot. S'a făcut ?

Cei doi Indieni se supuseră cu calm,.
fără vreo sforţare vădită. C ă ci nesiguranţa
de a muri face mai mare frica oamenilor
decât mQartea însă şi, atunci când o ştii
de ·n eînlăturat.
- Tu, Gowhee, întrebă Si tka Charley„
tu ai sub cort piei de cerb ; în Chi p p awyan„
nevastă şi copii. Ce vorbă laşi pentru ei,
cu limbă de moarte ?
- Să le predai tot ce e al meu, păturile
mele, tutunul meu, boabele de m ărgele şi
cutia a sta care produce sunete ciudate,..
întocmai ca grainl omenesc, pe care mi- au
dat-o oamenii a l b i . Ai să le spui c ă am
pie:rit p e drumul al b dar fără ca s ă le·
l ămureşti dece şi cum.
- Şi tu Kah- Chucte, care n'ai n.ici ne-
vastă nici c opil ? · ·

- Am o soră, care e nevasta omulni

alb care face poşta, Ia Koshim. Nu e fe.
109>
ricită, c ă o bate. Predă -i b anii care m fse
cuvin, d u p ă înţel egerea dintre noi, şi spu­
ne-i . din p artea mea, că ar fi bine să se
întoarcă p rintre cei d e neamul ei. Şi dacă
mai crezi t u de cuviinţă, ar fi bine să
.ucizi p e b ărbatul e i . O bate şi-i e grozav
de frică de e l .
- Asta-i tot ? Sunteţi amâ n doi mul ţu­
miţi să muriţi, după cum aţi meritat ?
Atunci, l a revedere şi noroc bun, b ăeţi 1
iDoresc ca p este puţin s ă vă pomeniţi într'o
altă lume, aşezaţi în faţa u nui ceaun plin,
intr'o colib ă bine încălzită.
Zicâ n d aceste cuvi n te îşi ridică arma
si în marea tăcere răsunară ecourile a
d ouă detunături.
Abia se stinseră acestea, c ă alte detu­
nături se rostogoliră în depărtare, dincolo
de creasta colinelor care închideau ori­
zontul .
Sitka Charley tresări. In afară de a lui,
nu se mai afl a decât o singură puşcă în
carav an ă şi de răspuns răspunseseră mai
mul te. Aruncă o p�vi re repede asupra
.celor două trupuri, îniinse p aşni c în z ă­
padă, ş i ridică din umeri gândindu- se c ă ,
da că ar f i ştiut el că atât de aproape de
·ţin t ă era caravana, ar fi p u tut fără de
nici un inconvenient s ă e conomisească
. gloanţele.
D ar ce-i p ăsa lui de viaţa şi de moartea
.acestor doi oameni? Legea drumului alb
se îndeplinise, şi nimic · mai mult .
Şi porni. gră bit, cu o amenii săi , să se
întâlnea scă cu oamenii Yukonului.

- S FARŞIT -
CERETI •

•.•
� Y.6NTlJ�4·
ROMANE·DE>A�E·ş1PASIUNE
CHARL[S' ROLLAND

MISTERELE t}\

MADAGASCARU1 lU

In luptă eu puterile
demonlee ale naturii şi
oamenilor, în eadrul
exotie al marei insule
alrieane I · .J
:2 CAT ALOGUl1 COLECŢIEI
:::t
... • „ROMA.NELE CA�TIVANTE
o c ·
:I
- -

> 21. FIARA CU ŞAPTE PIEI de P. A. Ferale

... 22. JUR S'O UCID de Frank R. Adams
:::t � �3. SANGELE CARE STRIGA de E d. Rctma&t ..1
z.t.
o � :!5.
NOUL ADAM de Noelle Roger
C O PILUL CU DOUA MAME de M. BontSllll'lt
z 2fi. Ill'IAGINEA FEMEII G O ALE ele lllL LeltlaP„
27. C APTIVA de Raymon d de Rfonzl
28. SUB TEROAREA S CANDALUi.UI de B1 Jldu
-te
Z !l.
z
PRĂPASTIA de Maz Brand
30. MAREA TAINA de J. D'Agralves
:::t •
c S:J,.RAZBUNATORUL de Concordia Merrel
- :I
112..LUPUL SINGURATIC de L. Va,nce
z - 33. AURUL ULTIMULUI STUART de Dartols
:::t „ SL TRANSATLANTICUL TRAGIC de Shaw
15.
... li
INFIERAT I de Ludwia Kaueller
3G. AVENTURIERA de Jack London
31.
D.
- O FEMEIE INFE RNALA de Aq. Christie
IU 311..INVITATII M ORTULUI, de Alexandre Col•
* li.
•
DUBLA CRDIA DIN FO RTIFICATIILE FUS.

„ „
TEI de Pierre Nord
A ALARMA PESTE O CEANE de M. Levei
• IL SPIOANA IN SPANIA de· Marthe Richer .
IZ. IN SERVICIUL REGINEI de A. Bope
u -
IU „ 13. TRASNET INTRE DOUA INIMI de E. Bud
K. O DRAllilA SUB tJ*'POLEON de Conan �
- -
&S. PAIANJENUL ALB de Louis Wflton
...
:I
18. C O NTE SA DE C AGLIOSTRO de M. Leblau
IU '7. PIRAm de .A. T'Serstevens
... -te A MIREASA FLA.CARILOR de R. Baggard
19. FEMEIA IN LUNA de Thea de Barbou
51. OLANDEZUL ZBURA.TOR de J. D'A g ral-..
�
- E SL C OLANUL ID OLULUI DE FIER de R. Thentdm.
„ IZ. V.ANT DE NEBUNIE de B. de Golea
53.. FURTUL DOCUM. SECRET de M. de Kerk'
� -
... - K. MISTERIOSUL WANG BD de Amo Ale1". .
• 55. INDlllI MAGNETICE d� Jefferson Farf eon
IU
• E
• •

"' r
„
�
a La chlotcarl. U•rarl
Imprimeriile „A denrul"
lila alrL
S A .. Bucure�
Ceteti volumele apărute ·

co1!:+i o ,,AV E NTU R A''

C I U M A· STACOJI�
d e • a c k I. o n d o ,

PRIZONIERII SUBMARINULUI u„�1

de Paul Danctci
. ...

·R E G I N A
de FI' . vaaa .. ...
. .

4:1e Max Daze r f1 r.

P R I N Ţ E S A · TARAKAN:�� 1
M �S T E R E l E MAdAGAS{!AR�'..