•

„AVENTURA"
Ro ma ne d e a c t i u ne f I pas I u ne

, JEAN NORMAND
•••

MISTERIOASA EXPLOZIE
DEPE „NICOBAR11

- ROMAN DE AVENTURI -

Traducere de
IOA N NAUM

·-·.Editura·„ZiernJ" - S; A; R, Bucureşti
Imprimeriile „.A.deverul" S. •
LA 15 ALE FIECAREI LUNI
c iti m co Ie c ţi a de 8 LEI

AVENTURA

LA 1 ALE FIECĂREI LUNI

citim co Ie c ţi a de 15 LEI

„ROMANELE CAPTIVANTE"
ln vlnzare:

IN SULA SPI ONILO R w1 �� !t..

1 s

Catalogul tuturor volumelor apărute se

află la sfâr1itul oricărui volum în vanzare.
 JEAN NORMAND

MISTERIOASA EXPLOZIE
DEPE „NICOBAR11

PARTEA INTAIA

O DRAMA A MARII

U -J PREMIU DE DOUA SUTE LIRE STERLINE

Pe fluviul Dt>merara remorcherele scui­

pau torente de f m 1wgru prin singurul
coş, tr. gâud după t le c argoboturile pân­
tecoase, pe ca e aveau ă Je părăsească
în tr.r�ul c oas t t' i dupăce le vor fi trecut
.

cu bine dincolo de ocurile primejdioase

ale bancurilor de liane agătătiare şi de
nomol, desi�uri de bălării marine văs­
coase şi tmpotmolitoart'.
Cu c11atele rt>zemate la fereastra hirou­
lui său, Jerry B1oss, unul din cei mai de
3
frunte mij tocitori de �faceri maritime ai
portului, privea cu mteres_ spe�tacol!1L
ace st a - f 1 mi l i a r totuşi O·'.hilor sa1 - m
timp ce- şi conlinua convorbirea cu cole-
gul său Roumer. �

- Şi a propos, întreba aceasta drn

.

urmă a'prinzându-şi o groasă ţigare blondă

de Olanda, - ce se mai aude cu a race­
reP Nicobar? Presupun că bă t râ ul Cl e m m
1

s'a mai domolit.

- El? E m'li turbat ca oricând! răs�
puase curtierul Jerry Bloss cu o iuălţare
din umeri care s p un e a mu l t .
,.Chiar azi dimineaţă mi-a <lat o tele­
gramă din Londra. înştinţându-mă că Co­
lonial bank a pus la b� taie o sumă de
două sute de lire sterline, care se va
plăti oricărui marinar, o fiţer sau om de
echipa,j care ar putea da ştiri noi şi do­
veditoare dt>spre vi:1sul cu trei ca ta r ge
Nicobar. Conform dispodţrilor lui am pus
să se afişele acest premiu în port, şi in
barurile u n de se adună mateloţii. Tele­
gralul fără fir se va însfircina cu restul.
- Da, în douăzeci şi patru de ceasuri,
nu va fi pe 1.1ăr1 un va„ cart> să nu cu-
11oască premiul pe care l o fe ră Thomas
C�emm, ar 11i:1tor din Londra, pe n t ru re­
gasirea vasului său Nico b a r . Bună puLli-
c1h1te, alc•ră numai dacă nu...
·

Roomer lăsă în gol restul rr�zei lui,

trase un fum adânc din olandeza lui
apui îşi r el u ă firul gândului în priviuţ�
acestei cht>stiun1 întunecoast'.
- l>a zău. Jerry. se tac iacă trei luni
decând Nicobar lrtbuia să vie să anco­
reze în portul acesta al Demerarei, uu?
'
 - Trei luni şi şase zi l e, mai exact,
preciză Jerry B:oss, _şi eu mai sunt încă
consigna1ar pentru I homas Clemm, ar­
mator londonez. la dou ă z e ci dP tone făi11ă
pe care trei-catargul" său, Nicob ar, I re­
„

buia să le aducă aci în docuri.

..-... Şi din ce se compune restul incăr­
_

că luri 1?
.....;. Asta, nu ştiu. Clemm nu mi-a dat
desluşiri ln privinţa asta. Ştii doar cum
e uzul. Od:itflce t. ioa e debarcată, căni­
tanul lti1 Nicobar 11u mai avea nimic de­
aface cu mine. O·Ci m ăcar să mi comunice
numele portului căire care se'ndreaptă.
- Oa. aş'! este. Dar tu nu găseşti că
e Ciudată oferta asta de p r em u, după
trei luni trecute decâ n d lipsPşte orice
ştire? lu nouăzeci de zile, un vas cu­
_

pâoze, camarade. face drum nu g1umă,

ş1: mr e chip să mai vezi lucrurile în două
fe1uri; Suu Nic.1bar se găseşte iutr'un loc ·

ca r e nu e acela al adevăratei lui desu-·

na (1i, ori e în fondul 11 pei. ·

Hoomer DU s fârş is e bi ne vorba, că Un

funcţionar al lui Jerry. Bloss veni să Vt'S­
tească pe patronul sau. curtierul maritim,
că un om de t'Chipaj al car�o-ul11i Drak­
kar sosit in port diminea ţ a, vrea să-i vor­
be a s c ă .
- Să _intre 1 îi porunci Bloss amploia­
tului.
Un matelot nu e numai decât un tip
în straie tăvălite şi care, în timp ce vor­
beşte. plimbă decolo colo - prin gură o pă­
puşă el• ioasă de tutun. · _

Anton Wilbur, şef de echipă pe bordul

5
 câtuşi
cargo-ului Drak kar nu se lnfiJişa·
de p uţin astfe l.
Era un orn de vreo patruzeci de ani,
cu fata simpa tică , cu privirea des1·hisă.
Ochiul cel mai ag er n'ar fi putut desco­
peri cea mai niică pată, cel mai mic fir
de praf pe bluza lui de pânz ă şi pe pan­
tai onul lui de mol ton a1bastru.
Du11 ăce saluta se cu o scurtă aplecare
din cap pe Jerry Bloss şi pe Roomer, îşi
spuse numele şi funcţia. Apoi întrebă:
- Aici trebue să se a dreseze cine are
ştiri despre „trei-catargu " Nicob ar? Am
citat a dineauri anun ţul la ,.W1kiogs Slores".
- Da, răs 1uose Jerry Bloss. spunându-si
nume·e la rândul său ş1 arătând cu un
gest vizi tatorului un scaun.
- Ei, atunci, domnule, de clară Anton
Wilbur fără a mai face ocoluri oratori ce,
iată ce am de spus. Acum o lună ne-am
încrucişat ··u Nicobar to golful Mexic, în
largul lui Vera-Cruz.
- Ce? Nicob ar în golful Mexic, acum
o l ună! ex.clamă Jerry Bios�, uluit de
ceeace auzise, în timp ce Roomer, liniştit
îşi aprm lea altă ţigară blon dă.
Staţi pu\io, domnule, să oe'ntelegem,
urmă şeful de t>Chipă fără să se turbure.
� eeace vă s pusei, e p ărerea căpitan ului
ş1 a locotenentu lui lui Drakkar şi au şi
consemnat asta to j urnalul de bord, care
face dova dă, cum ştiţi şi dumneavoastră.
� ar eu unul, spuu dr pt, nu prea sunt
sigur.
- Sigur de ce lucru? întrebă Jerry
Bloss uimit de întorsătura pe care o lua
co n versa ţia.
6
 _ Că ar fi fost chiar Nicobar domnule,
sau atunci, trebue că a fost tran-.fo rmat.
Eu l·am văzut zi cu za ti mp de o Jună,
anu l trecut, în p o r tul Anvers, ş i nouă
ăstora nu ne trebuie atâta vreme pentru
ca un v a s să ne rămâie definitiv întipă­
rit în ochi.
- Da r bine, ofiţer i i vasului d-tale au
văzut doar şi au ci tit desluşit numele lui
Nicoflar?
Anton Wil bur cât pe ce să î nalţe din
umeri, dar omu l ştiu să se s t ă p â n eas că
şi se mulţumi să explice:
- Un nume a ·olo pe tă bliţa de din dă­
răt, lesne se scrie cu pensula , aşa ceva
se s coate şi se pune la loc du pă voie.
Starea cavilă a unui v a s stă în fason ul
lui, în umble tu l lui, în ţinuta lu i pe ma­
re, - lucruri în car e nu e chip să t e
iuşeli.
- Dar tns fâr ; it, mi- ai p'utea da măcar
vre un amănunt care să poată doveui că
vasul recunoscut de o fi ţ e r i i d- t ale ca
fiind Nicob ar ar fi alt vas?
- Un amănunt anume, nu. Şi d ea l t ­
minteri, poftim de· ţi dă seama în largul
mării de un amănunt. l<: t o t a lu l , domnule,
vă spun, totalul, care hotă ră şte!
Toate intrt>bările puse de J e rry Bloss
nu putură aduce pe marinar s ă dea nici­
una din pre ciză rile ce ar fi dorit curtie­
r· l, aşa că şeful de e c hi pă , obosit de
intergatorul la care era supus, se ridică
dt:pe s ·aun a p roape scuzându-se:
- Venii şi eu sa v ă s pun gândul meu,
de, a ...a cum cred eu că e a d e vă ra t , ş. vă
rog să nu mi-o luaţi în nume de rău.
7
 - Nicidecum prietene, spuse repede
Jerry Bloss înli�1zândşeful�• de ecl�ipă
mâna. Şi iţi fac cunoscut,. ca te consu er �
ca un cundidal foarte serios la prem,
ul
de· două sute ele lire promis e de Thomas
Clemm ' t1in LonJra, armato· ul .Ju1 Ni- .
roba� -
....... Mai �tii.· donmule? zâmbi c>Iin.11. ··-Nu
se ştit> de unde Nare t'pur�le� . .. �-
Şi. fără prt>a mare c moţie. �"1. u� . �lt-tm
.

.
salut, A111on W1lbar, şef de ecl pa- pe 1
bordu 1 cargoului
· norvegian Drâkkat,
plecă să se inapoeze pe bordi.l lui
· '

....:.... Ei, co k ge , ce id ie ai de omul ăsta?

Nu vorbi şie mult. dar ce spune pare
vorbă cu r •• st, întrebă Hoomer pe Jerry
Bloss, d păce se închi-1ese u�a.
- li socotesc pe m:irinarul acesta drept
un om cât se poate de cinstit, mei vorbă
incredinlă curtierul m 1r1t1m, dar sunt
convins că a fost jucăria uaei iluzii. Ilu­
zie pe care a venit să ne-o raporteze, în
toată hunăcred1n1a, slăruesc s'o spun. ·
- Foarte bine, dragu meu, admit în
mod provizoriu că ar fi cum zici tu, dar
e la mijloc şi un fac indbcutabil. Ai vrea
să:·mi explic cum se făct-a că Nicobar ·în­
crucişa acum o lună în apele g111f ului
Mexic şi că n'a venit în portul Demerar.
Armatorul lui, Clen;m n'a dat niciodată
ordin in acest sens căpitanului, - te-ar
fi înştiinţat şi pe tine prin cahlu.
Da� chestia îmi pare suspectă din
multe puncte de vedere �1 am să-l infor.
m0;-·z pe Clemm imediat prin T. F. F;·
- Tare-aş fi curios să-i ştiu răspun
·
sul I
- Cu.Di 1-oi primi, îţi dau de
·veste.> :
8
 2

NAVA IMPOTMOLITA

·-H�spunsul lui Thomas CJemm tl cam

surprinse pe Jerry HJoss, când ii sosi a
·

doua zi.
·

· Suna lacon'ic:
. .

„Comuriicaţl prin T. F. F. orice fapt nou".

Roomer se arătă mai putin mirat, ba
la dreptul vor:bi n d, deloc, cân d amicul
lui aduse la cun ,ştinţă t deg r ama .

. „Ei! e1 I îşi spuse el în sinea lui, iată

ceva ce mă face tot mai mul 1 să cred că
cee.ace Jerry Hloss numeşte „iluziile" „nă­
zările" Jui Anton Wilbur ar p u tea prea
h n!! să fie 1mr şi simplu adevărul. S'a­
verri put·ntică răbdare".
I iupăce-şi făcu această reflecţie în cu ­
getul şi pe socoteala lui proprie, Roomer
nu şovăi să declare prietenului său că ,

mai curân I sau mai târziu, o să se mai

audă vorbindu se de Nic_ob ar. Şi, ca o
urmare a acestei idei, întreba regulat,
zi_lpic, pe, Jerry Blo>s d a că 11u ·i-au venit
ceva Veşti ·despre· „vasul fautomă", căd·
9
de-acum, încolo aşa îi zi c ea el „trei-ca-
turgului" Nicobar.A • _

Trecu o săptămana. la s fa r ş 1 tul ca reea

w
A

se dezl ănţu i o furtună care ţinu trei zile

întrt>gi, trei zile în care mwarea răscolită
apă rea albă de spume pana la or1�011t..
A

lntr'a patra zi, Oceanul se potoli puţin

dar valurile rămaser ă tot nea„tâmpărate.
lnfăşurati în impermeabile marină rt>Şti
Jerry Bloss şi Roomn se duseră până la
farul situat la gurile Uemerarei, pe un
vârf de stâncă.
- Vai şi Hmar de vasul care ar atin­
ge cu c a rena de bancurile de nămol.
spunea Roome r prietenului său pecând
mergeau. Pe vreme bună ori rea, acolo
rămâne.
Coastele Guyanelor *) sunt joase şi
pres'1rate cu întmse bancuri de nomol
până foarle de1Jarte în la rg.
Unui din ele, siluat la gu ra Nickerei e
poreclit „Mormântul Francezilor" Nu se
mai numără pirogele înc ărcate de eva­
daţi (căci Guyana franceză servă şi ca
ţinut de d eport are ) care a u naufragiat
acolo.
La trei miile de far. Ja piciorul căr 11ia
se a flau Jerry B1oss şi Roomer, se întin­
dea unul din aceste bancuri de oă mol, îu
care, la f iec are furtună, vasele se înţe­
peneau.
Năvi pierdute, pe care zguduiturile
violente al talaz 11rilor le desfăceau d i n
închieturi sau le făceau să cufunde în fie.
Sunt trei Guyane: I ranceză, olandeză
g'eză.
• '
en­

10
care zi ceva mai mul t, şi de pe care cu
chiu l'U vai se izbute a să se salveze o
pa rte din încărcătură, cu preţul a mii de
pri mejdi i .
Ce i doi oprindu-se putin ca să pr ive a­
scă m area gâfâitoare. stră j erul farului ii
strigă cu un c hiot, făcându-le în acelaş
timp semne cu gt' sturi mari, să vie sus la
el cât mai rrpede.
Jerry Bt()ss şi Roomer îl cunoşteau foar­
te bine pe Mason, paznicul fa ru lui , dar
era vădit că-i chema pentru <:U totul alt
motiv decât plăcuea de a p ă l ă vr i cu ei.
- Ia uitaţi-vă, ia uitaţi-vă �olo! le spu­
se el simplu, când isbutiră să se urce
până su� la platforma lui.
- E pierdut, vine d rep t spre bancul
de nomol, fără să'ncerce a cârmi. Ai zice,
zău, că nu e nimeni pe bord, urmă paz­
mcul, pecând Jerry Bloss şi Roomer, cu
ochtanele la ochi, păreau îm p ietriţi de
ceeace vedeau.
Un vas cu trei catarge, buimă cit, cu
pânz ele sfâ �ia te, cu funiile rupte. cu ve­
ri gel e vmtrelelor atârnând, s: Ita d re pt
sp e b a n c ul de nămol. Lucru ciudat, co­
rabia, care ar fi 11utut evita rablsl ro fa cu
ajutorul cârmei , părea lăsată în voia soa r­
tei. părăsi ta de echipajul ei.
Nava se înţept'ni deodată , apoi se plecă
intr'o rână spre tribord. Nămolul o în­
hăţase şi nu avea s ă - i mai dea drumul.
- Trebue să mergem să vedem ce-i,
spuse Jerry Bloss.
- Haidt'ml răspunse Roomer.
Şi, numa i decât, coboriră tre p t e l e de
piatră ale far, lui şi o luară grabn;c la
11
picior spre locul naufragiului.
Pe mal. p escar i veni ti fuga. discutau
mij loacele de a aj u ng e l l vas fără pr ea
mai i riscuri.
- Haidem băeţi, o barcă, renede I Sunt
poa t e in<'ă o ame n i în viaţă acolo...
Jerry Bloss n'apucă să sfârşească fraza
şi se op ri brusc, picioarele i se tăiară.
Pe tablia dindărăt a vasu lui împotmo­
lit, citise două nume, - liter.le mar i,
albe, îi jucau înaintea ochilor:

NJCOBAR - LONDRA

Nicobarul! Va„ml dispărut venise să nau­

fragieze. împins de furtună, la trei mille
de portul în car e ar fi trebuit să •Ilire
cu no uă z ec i de zile în a i n r e şi und e nu
apăruse n ciodată I
„Şeful de echipă depe Dra kk a r e dt>ci un
om cât se p oate de detreabă'" ·murmură
între dinţi Hoomer urcându-se cu Jerry
Bloss inlr'o barcă, pe care pescarii, după
stăruinţele lor, o aruucaser<1 pe mare� ,
Condusă de mâini vânjoase· şi pric e­
pute, lmharcaţia înaintă c a tr e larg, apoi.
d11pă un lung ocol, se lipi de c11rena lui
Nicobar, împinsă numai de puterea un­
dirii.
Decum puseră piciorul pe puntea va­
su1ui cu trei cahirge, o punte pe care
mai nu t rebui a să te aventurezi. impresia
dintâi a lui Jerry Bloss şi a lui. Hoomn,
că vasul fus<'se a b a n d o u a t de echipajul
Jui, se înt:':iri defi111tiv.
Prăjini şi vngele a târnat e def mii fer­
feniţate se bălăbăueau întreciocoindu-se
12
pe sus tn biitaia vântului, pecând zdrenţe
de pânze plt:>scăiau cu sgomole sinistre.
Nicobar nu părea a fi suferit deloc în
cheresre„ua lui, iar start>a dezastroasă
a pânzelor şi catargelor lui prove ae a mai
cu seamă din pricina părăsirii de către
echipajul ei, a navei.
Deal tfd, cuierele de mantale, golite de
către fug •rJ nu mai lăsau nicio îndoi ală
în privi11ta acestui fapt.
Jerry Bloss şi Roomer se lăsară jos
prin desch1z·, tura ce ducea la apar ta·
menft-le cii pitanului.
Mobilele erau la locul lor, dar cu totul
golite; instrumentele de navigaţie, pe raf­
turile lor speciale, lipsPaU.
· -C•udat I Bizari bomt1ănea Roomer
la fiecare nouă descoperire ... negativă.
Viz• ta calelor le rezerva o nouă sur­
priză. M •g� ziile e rau goale, şi ele, şi cum
foar•e just îi atrăgea Hoomer atenţi:-1 prie­
tenului său, nu se găsea nici urmă de
vreo incărciitu1 ă de faină, - aşa ceva se
vede doar multă vreme după debarcare.
Nu mai rămânea de vizitat decât pos­
tul ech1pajului, şi totul lăsa să se pr e­
supună că nu se va descoperi acolu nimic
iuterPs�nt.
- Oh! Hallol Haiti strigă Jerry Bloss
lui Houmer care venea după el pe scara
îngustă.
- Ceva nou? întrebă această ţinându­
se cu mâna să nu cadă, de bucata de
car1lu fixată cu scoube, peutru sprijin, în
peretele de 11 mn.
- Da. Un om cart>, dacă nu e chiar
mort, mult nu-i li11seşte, răspuuse curlie-
13
rul martim cu un desăvârşit sânge rece.
J�rry B oss şi Hoomer se a p' e l! ară p est e
co r p u l n1 însufleţit. Omul mai ră ... ufla, dar
o rauă l a rgă , pornind dda baza nasului,
ii s p in t ec ă Εt două pielea fruuţii.
- N�norocitu1 ăsta trt>bue debarcat cât
mui d1 grabă, 7.ise Jerry Blo ss . Şi-a spart
capul căzând pe s c a ra postului şi. în mo­
mt·ntul fugii lor depe vas, camarazii d vor
fi părăsit.
Roomer nu-şi putu stă p âni o strâmbă­
tură ciudc.1tă, care arăta mai mult decât o
îndoială.
Părea într'aclevăr l.!ă, în to a te chestiu­
nt> le privitoare ia mi st 1 rosul Nicobar,
o pi n i il e lui a veau să tie mereu in con­
trauic\ie cu , ele ale b u nu lui său prietc.:n.

14
 3
IN PLIN MISTER

Trebue adus un doctor şi să preve­

nim pe căpitanul por tu lui, spuse Jarry
Bloss. du,.1âce marinarul, trausportat rn
coliba unui pescar, căpătase primele in­
gr j rri.
Peste o oră curtierul mart1m şi prie­
tenul său, se lntorceau, însă în automo­
bil de data asta. Aduceau cu ei pe doc­
torul Stevens şi pe căpitanul portul ui,
Wattsoo.
In timp ce medicul dădea îngrijire bol­
navului. căpitanul por tutui privea „trei­
catargul" impotmo1it i i patul lui de nă­
mol.
- Insfârşit, exclamă el, iacătă-I. s'a
găsit şi faimosul Nicobar I Golit, mi-aţi
spus, domni1or, nu? complect go it?
Jerry Bloss şi Roomer confirmară din
cap.
- Atunci, reluă căpitanul Wattson, lu­
crul e cât se poate de simplu. loscriu măr­
turia voastră. Vas i bandonat în furtună
de echipajul său, un rimat pe care nu
l-au putut duce cu ei, gă,it la piciorul
15
 scării postului de echipaj. Afacere ba­
nală! l)t'allfel, să spnăm că rănitul se va
Vllldeca şi ne va lămuri asupra împrt-ju­
rărilor iu care Nicobar a ajuns la coasta
Guyanei tnglez1·şli fă1ă echipaj, rătăcitor.
- Domnule Watt:son. o să-mi permi­
lt>ţi o observaţi e? ii întrebă incorigibilul
Roomn pe căpitanul por tului .

- Dar bucuros, răs ,unse aceasta.

- Ştiţi doar ...:ă Nicobar ar fi trebuit
să abordeze la Demerara a cum mai
bine de trd Juni, cu o încărcătură de
·

fămă.
- Ştiu prea hine. .
- Domnul Wattson, vasul acesta. şi
Roolller apbsă pe a1:easte două cuvinte
pentru ca să se simtă că intt·nţionat nu
s p u ne a Nicobar, vasul acesta nu a tran­
sport at mciodată făină.
- Se poate, dar asta nu schimbă cu
nimic evenimentele. Până în opt zile, nU:
va rămânea o scândură pe apă din Ni­
cobar, cât de solid ar fi, afirmă în chip ·

h itarât căpitanul portului.

- E"te şi părerea meH, admise Roomer,
care părea însă a nu voi să se lase. To�
tuşi. rămâ n e un fapt care mă inlr1gh1·ază.
Calele lui Nicobar sunt in stare perftctă;
poţi d-ta înţelege. d le c ă p i t a n
, ca. un
echipaj să şi încredinţeze soart , în toiul
furtunii, unor luntri şubrede, atunci când
are sub picioare cheresteaua solidă a
unui vas care nu ia apă nicăieii?
- Domnule, răsp unse cam băţos de
data asta căpitanul p.irtului, noi stăm să
judecăm in momentul acesta la :.idăpost
de orice pericol, pecând echipaj ul lui
16
Nicobar a Iucr�t cu minţile înebunite
dt: gţoaza uraganului, c 1: eace e cu. tulul
·

alt ct:va.
. -:-- l.ât eh· s p re asta, aşa e, ....,.. cedă de
da.ta asta Room· r, pe care. îucăpă !ân H rea
tuncţiona rul ui îl descurajase, fără să"(·
convingă ..
Aci:st1.t, se v e d ea bine, nu do r e a decât
un lucru, să s fâq ea s că niai repede cU:
fonnalităţ1le sosi ri i la c o a s tă a lui, N co­
bur după formulele şi ri tu ri le obişnuite.
•.

Pe când discutau, sosi octo rul Stl vens

îrn preu iă cu Man1rns. p e sca r ul Ja ca re
fusese transportat r ă ni tul .
- Nu-l găsesc în prim ej di e pe omul
nqstru, cu toate că s'a lovH foarte tare,
declară omul ştiinţt-i. De v or bi t însă nu
cred să po a t ă vorbi i n am te de patruuci­
şioµt de ore. l-a m făcut un pansament
bun ş i nu-i ID'li t rt- b ue altceva decât re ­
paos şi tăcere dt>pliuă. Va putea r ăm â n e a
foarte bi ne la Manaos, a căr ui colibă cu
două caturi e m a re şi spatioasă.
- Manaos. se adresă Jt:rry Bloss pes­
carului, te informez c ă eu sunt co nsign a ­
tarul lui N·cobar şi că iau asupra mea
cheltuelile de îngrijire şi de găzduire a
rănitului.
- Şi eu ia u asupra-mi cercetările ce
trebue sc făcute eh ar din acest moment
pe coastă, ca să 11e încredinţăm că mar ea
nu a a runca t corpuri sau resturi de îm­
barcaţie, adăugă Roomer înainte de a
ieşi după doctor şi căpitanul port ul ui ,
car, se iudreplau cu o grab:i cam p re a
yădită spre automobilul ca re-i aştepta.
Manaos porni acasă mulţlim nd cerului
17
pentru norocul pe care Ocf'anul, atât ele
P desea ingrat, i-1 a dusese totuşi astăzi tn
casă.
Decum se întoarse la Oemerara, întâia
grije a lui Jerry Bloss fu să-i trimeată o
telegramă fără fir lui Thomas Clemm
dându-i de veste că nava lui a naufra·
g1at în nămolul coastei Guyanei engleze.
- Se prt a poate chiar ca tn curând să
mai avem a-i da şi alte noutăţi. <'are
poate să nu-l surprindă chiar aşa de tare,
afară numai dacă ..•

L>e i t at a asta, Roomer, care crezuse că­

şi vorbise u u m ai Jui singur, ridicase pe­
semne vocea mai ta• e dt'cât soco•ise, aşa
că se pomeni că Jerry Btoss îi taie fraza
lntrebându l:
- Afa1 ă numai dacă ..•

- Afară uumai drtcă rănitul nu şi mai

recăpătă niciodată graiul, răspunse Roo­
mer, îndărătnic ş1 de ueturburat.
Apoi, devenit mai prudent, se mulfumi
să-şi contmut' gândul în sinea lui:
„Nici vorbă, ar fi regretabil ca omul
depe Nicobar sâ moară fără să poată fi
interogat ln tispeaare de cauză, nu ne­
ar rămânea atund decât să întreprindem pe
bordu• „trei-ca ta• gului·• unele vizite foarte
amănunţite, la care excelentul nostru
amic căpitanul portului desigur nu se va
o 1une şi pe care le vom face, orice s'ar
întâmpla".
I >ar până a doua zi nu en nimic de
făcui decât să comentt'Ze fel şi chip nau­
fragiul lui „Nicobar", lucru cu care
Jerry Bloss şi Roomer îşi şi petrecură
seara.
18
 In cu r su l aces•ei conversHţii, Jerry
Bloss trebui să o b serve că prietenu său,
care în tot cursul zilt>i se a ră t a se atât de
lacom de amănunte lămuritoare, se ţine a
acum, cu o intenţie vădită, i n tr'o rezervă
vagă. o co lind a se rosti în vreun fel.
Deasemenea el mai o b servă că Roomer
or 1 d e câteo r i se p ronun ţ a , în c u rsu l convor­
bir i i , numele onorabilului Thomas Clemm,
armator dm Londra. înso ţe a numele acesta
cu epitetul cam indoelnic de „ciapcân
bătrân'.
Şi asta îl cam suprindea, îl cam jena
chiar puţiott'l pe Bloss, şi-l pun e a pe gân­
duri oarecum.
A doua zi, Roomer ar fi dat mult să fi
putut f1 primul care să sosească la coliba
lui Ma11aos pe scarul, dar ca om corect
s imţea că e de d atori a lui să aştepte pe
prietenul său Bloss şi pe doctorul Stevens.

19
 4

INCĂRCĂTURA MISTERIOASĂ

Omul a c est a nu prea cred să fie in

sta re să sust ie o conversaţie ma i lungă,
dar va putea cel p1·ţi11 să ne spuie ci ne e
şi s;.-i smulgt>m măca r un a m ă n unt două
despre aventura lui, dedară d o c l o ru l Ste­
vens dupăre se aşeză lângă patul în care
zăcea rănitul depe Nicobar.
Acesta avea capu l învăluit într'un pan­
samt>nt c o m pl i c a t, din a cărui massă albă
n u se zăreau det.:ât ochii şi nasul.
Medicul îşi luă siringa hypodnmică, o
fiolă umplură cu un lichid 111color, şi in­
Ct'pu să prepare inj ecţia menită să 1-1ducă
pe c l i e nt ul său în stare sâ vorbt·ască.
ln vre m ea aceasta, Hoomer, pe care
pă rea că-l pasion• ază din ce în ce mai
mult ceeace n ume a el acurn „ \ l ist e r u l
depe Nicobar", între b a pe \ la na os dacă
el sau camaradi s ă i găsiseră ce v a sforâ·
mături p ro v e n in d dela vasul d epe co a st ă
.

- Nimic, absolut n i m i c, răspunse pes­

carul.
Va vorbi e a mai târziu, murmură
20
.Roomer privind marea pe care o mai a­
gi t a şi acum o hulă puter11ică.
- Do unule, g răbeş te - te . I ţ i dau cel mult
trei minute, spuse atunc i dodorul lui
Jerry Bio -s, singuru l ..:alificat să i n tero­
gheze pe rănit.
- Cum te nu meş ti ? ii întrebă ace ta.
- Georges 11unft-r, căpi tanul lui Nico-
bar, rlispunse acesta făre1 şovăială.
Jerry Bloss respiră. C h ia r numele ace­
sta ii purtau hârtiile care-i fu-;eseră tri­
mese de că t re Thomas Clemm.
- ln u r m a căror evenimente a ajuns
la c o as tă atât de prăpădii �i fără echipaj
va-.ul pe care-l comandai? înt r eb ă cur tie­
rul maritim.
Işi r ez erv a să atace mai târz:u, dupăce
cil pita nul se v a ft însănăroş1t. chestiunea
dispariţiei vasului timp de trei lun i .
- Naufragiul, vrt'i s a s pui? îutrebă la
rândul lui răl'itu, ai cărui ochi căpătară
de o da tă o expresie rătăcită.
·- Da, 1 aufragiul.
! - Naufragiul I urlă alunei Hunter săl­
·

U\.ndu-se in l'Ulcuşu l lui. Naufragiul... ah!

ah !.„ m e ti sul !. .. puşi a I ui.„ ah! ...
· - -Domnilor, lă s a t i bol11avul în pace,
prott'sfă aiund doctorul Stevens. Su r e x ­
citaţia la care-l expuneţi i-ar put t' a fi f •­
tală; va trebui chiar ca ci n e v a să vegh e ­
ze mereu la că p ' tâiul lui.
- Asta-i foarte U)Or. aprobă Roomer.
· m'oi întoarce, voi trim• te pe
0f'cum
băiatul IDPll de servid11 Bridgf', care va
îndeplini cât se poale de bine slujba de
inf1 rmier.
· ,„Nu ca mă inuuie.;c de sincerita te a lui
21
Manaos, care ne este foarle devotat, se
grăbi el să-i explice lui J rry Bloss du­
·

păce părăsiră canlt'ra rănitului. Da r

vez i că el nu poate sta acolo tot timpul,
cu toate că soţia şi fiica lui îl înlocuiesc
în timpul lucrutui. In afară de asta, Brid­
ge e un băiat desgheţat, care ne va ra­
porta cu fidelitate toate a m rări t e căpita­
nului Hunter.
- O, ştii, Roomer. eu unul consider a­
ceastă a facere privitoare la Nicobar ca
terminată; ca şi cariera acestui vas dealt­
minteri. Vasul a fost regăsit, Thomas
Clt'mm e asigura• la una din cele mai
bune companii din Londra; aşi indrăzni
dec. să spun că toate stau cât se poate
mai bine în împrejurăril e de fată.
- I >ar chiar şi Ct'a mai bună compa­
nie din Londra va voi să obţie oarecare
lumină privitoare la faptele care s'au pe­
trecut pe bord, fapte care au împiedicat
pe Nicobar să intre în portul Demerara,
ui de trebuia să vie să ancoreze, dacă to.
tul era în re�ulă.
„Ar vrea deasemeni să ştie, ce s'a dus
să facă vasul în golful Mexic. Aşi putea
chiar să jur că plimbarea aceasta n'a
fost niciodată înscrbă în registrele căpi·
tanului.
- După cele câteva cuvinte pe care
le-a putut rosti bietul om, nu mai încape
nicio îndoială: trebuie că pe bordul lui
Nicobar a fost o răzvărtire şi că una din
victime a fost căpitanul, ca'ntodeauna de
obict'i, pentrucă el e ctl care e dator să
restabilt'ască ordinea.
Mde !„. Se mai întâmplă şi că în
22
momentul regulării socotelilor de tmp1 r­
teal ă, oameni care se î u ţ e lege a u foarte
bine în ajun, aj ung să se bată şi să-şi
sp ar gă ca1>elelele a doua zi.
- Jerry, dacă a e xi sta t o r. zvră 1ire pe
bordul Im N ico ba r , ai să admiţi şi tu că
nu d 1:1 tează de prea multe z ile.
- Sunt de acord cu tin .
- Şi rana căpitanului era pr o a s pă tă
detot câa d l-am găs i t leşinat la pi cioarel e
scării po-ilului de echipaj.
- Nu ştiu ce să mai cred. Iţi vine, zău,
să-ţi p i erz i capul, nu alta. Din f eri ci re ,
bătrânul Clemm se va hotărî desigur să
11e turniz eze informaliile in sta re să arun­
ce puţină lu m in ă peste tot ln tunericu l ăsta.
- Jerry, toate astea nu sunt decât vor­
be go al e. Tre buie să căutăm ch ia r noi, ş i
chiar d e mâine am să viu să i n t e roghe z
.

epava lu i Nicobar. Ea ne va s 1m n e poate

mai m ul te lucruri decât căpitanul ei. căci
sunt încredinţat, că omul acesta ar fi pu­
tut vorbi mult mai mnlt şi foarte la lo­
cul lui, dac'ar fi vrut numai.
Jerry Bloss p ri v i pe amicul său cu un
aer u l u i t. Fi:.ră a stă r u i mai d e pa rt e asu­
pra c u vinte lo r pe care le rostise, Roomer
urmă:
- Trebuie să ne fol o s i m Pră întârziere
de tim pul frumos c •re revine. Nicobar nu
e prea mult cul cat şi, bine înţepenit c u m
e, nu va prea avea de sufe r it .

„Agonia lui va fi mai lungă decât a tu­

turor celo rla l te vuse care 1-u u p rece dat.
Trebuie "'ă ştim să tragem un folos dm
răgazul acesta pe care nu-l speram.
- Ai dreptate Roomer, 11 p robă Jerry
23
Bloss, zgânclărit de argumentele am;cului
său şi de st<iruir1ţa cu care t•nea sil des.'.'
co µ ne ciudata aventură depe Nicobar. ·.. ·

Pentru el afa : e r i a se nzumu la _ve.;

chiui calapod de ex1>licuţii care se'- alUt
la o· igir.ea a tâtor drame .ale mării ..
;,EchijJaj răsvrăt1t şi pierzându.şi: cu
totul ca •Ul în faţa furtu ii care-l suip r i n 9 e
subit. Păr sirea vasului, care trebuie nea­
părat să se scuf u nde, cu si n gurul 6m in
stare să r e l ateze cele întâmplate, căplla-,
· ·

nul de bord".
- E uil sâmbure de adevăr în acest
fel de a p ivi lucrurile, dar eu slăruesc
să susţin că re v olta ast:.i îşi tr�ge obârşia
dela încărcătura lui Nicobar.
„Nu vorbe sc b ne'n\eles, de făina p e
,

care vasul tr t! buia s'o debarce în portul

nostru. Armatorul Clemm nu pare prea
tare grăbit să-ţi dea n privinţa asta lă­
muriri pe care de al tf d nu ţi le datoreş­
,

te, - asta mă grăbesc s'o a d au g, spuse

Roomer lui Jerry 1Jloss în timp �e reve- ·

neau la Oemerara.
„Acum, dacă vrei să cu n o şt i fondul
gânduri1or mele, adăugi'l el în momeutul
de a se despărţi de el, iată l, îl rezumez
-

în câtev:1 cuvinte:
- Nicobar, cel care a părăsit portul
Londrei acum tre i luni, şi cu Nicobar,
cel care e ad, împotmolit lângă coa„tă,'
sunt hotărât lucru, două vase deosebite.
,

- Nu, Roomer, ce.ţi trăzneşte prin cap,

să nu mer�em ch i ar până acolo I Dacă ar
fi aşa cum s 1ui tu. nf'·am ga„i în faţa­
unui caz fără precedent în analele dra-. .

mutice ale mării.

24
 Năzbătiile şefului ele echipă depe Drak­
kar t·-au zăpăcit capul.
- Ehei I Omul aceia cum se cade nu
s,>U11ea ciliar aşa u prostie când "usţinea
că n11mele ins ·ris pe tăb111:1 neag• ă din
d ă r ă t a unui vas se pOHlt>, la urma ur­
mei, şterge ş• s ·rie când vrei şi cum vrei,
cu o simplă pensulă muiată în vopsea
albă.

25
 5

O VIZITĂ NOCTURNĂ

Mijlocitorul de afaceri mHr�time Roo­

mer stărma în id• ia lt1i că revolta de
nt tăgăduit a echipajului depe Nicobar
îşi avea pricina în soml încărcătud1 sus­
pecte de pe bordul acestui vas.
Cele douăzeci de tone de făină ce ar
fi trebuit să fie debarcatt> la l>emerara
în contul lui Jerry Bloss, consignatar, nu
serveau decât ca o ungere la ochi, cam
prea grosolană, ori ·um.
Roomn nu se gâ·1dea să întreprindă
numai el singur o cercdare amănunţită
a interiorului lui Nicubar; afară de fap­
tul c: o asemenea operaţie ar fi cerut
un timp îndelungat, dar prudenţa chiH
îi poruncea să fie cu bă gare de seamă.
Nu-i fu greu deloc să găsească în per­
sonalul portului doi oameni aşa· cum îi
dorea şi în care putea să aibă cea mai
deplină încredere.
Cel dintâi numit Sniff, era un vechi
dulgher de marină, iar cel de-al doilea,
numit W1mble, avea anevoioasa meserie
de scafandru.
26
 Roomer i' rugă să ad ucă cu el unul
di acele aparate uşoare car e î ngăduie
n
unui om o scufundare pe un ceas fără
să aibă nevoie de complicatul mat eria l al
pumpelor şi tuburilor.
Un rezervor prins de umeri prin nişte
c ur e l e solide, fabricează şi do zeaz ă în
mod automat ca„titatea de aer respirabil
trebuitor.
Un asemenea aparat nu se poate folosi
decât la H dânc i m i mici, dar, în gâ ndul
lui Ruomer, el n'aveu să se folose as că de
serviciile lui Wimble dt'cât în cazul că
apa ar nă pădi 1n ca lel e de jos, s;.iu şi ca
să exploreze, reţmut de o sc ară de frân­
ghie fixata ,1e o scândură ieşi tă , înco.1-
jurimile carenei vasului.
Roomer plecă din zorii zilei cu cei doi
oameni ai săi; lucrând s ingur şi ca ama­
tor ca să zi cem uşa, nu mai avea ce să
mai aştepte pe altcineva.
Ajungând in dreptul colibei lui ManaDs,
li zări µe a ces ta stând în faţ 1 uşii şi pă­
rând să-i pândească venirea.
- Ei, îl între b ă el dupăce se ap ropie
de el, că pit anu l nostru ce mai face?
- Tot aşa cum ştiţi, dom .. ule, răspun­
se pescarul; d. lir1dge, omul dv. pe carr
l-aţi tr imes aseara, o să vă lămurească
de altminteri m>1i bi11e ca mine în pri­
vin ţa allta. Dar poftiţi puţin încoa, spuse
el lâcând semn lui Ruomer cu mân·1 să-l
urmeze, am să vă arăt nişte tuciuri care
mă pun pe gânduri.
Fără să pună nici cea mai mică între­
bare, curtieru• maritim urmă pe Manos,
care duse in dosul colibei.
27
 - I a u i taţi - v ă , dom n ul e , s p u se el · ară ­
t â n d cu m â na d rt>ap lă n i ş t t> u r m e de paşi
a d â nc înti păriţi în p ă m â n tul moale. Un
om a venit î n noa p tea a·sta până l a co­
lib a m e a, d a r a r u p t-o d e fugă câ ud du­
l ă ul meu U t ah a în c e p u t să. l a t re. Ş 1 a
po rnit unde- l duc eau ochii , l a 'n t â m p l a re,
cu m uş o r se poate v e d e a .
I u t r'a de v ă r, urmel e so �i rii şi ce l e al e
fu g i i m i st e riosu l u i vizi t a tor n o c t urn for­
mau pe p ă m â n t un u n ghiu m a rt> , p robă
dt> netăgăduit că o tul ise d re p t înaintea
lui. l a nemerea l ă , câ n d s'a pom e n ' t c ă
dul ă u l dă a l a r m ă .
M a naos n'o l ungi cu fel de fel de co"'. _
ment ă r i z :-i d a r n 1 c e î n p r i vi n ţa . acest.u�
fa pt d e s t u i d e c ; u d a t ci o luă a poi . d e -·
v a le s p re ţ ă rm mngâ nd t ă cut d ea u 1 1 gul
l u i v reo două s u t e de met r i , u rm a t nw 1 e U:
de Roo cne r, c a re n i ci e l nu ros t e a n iciu n
cu vân t.
Aj u ns l a o a d â n c ă t u ră a t ere n � ! ui n ă ­
pAd 1 t H d e v alu r i l e m ă r i i î n r d l u x . R.oo ·.
mer dt> le cu o r h 1 i d e o bar , ă n u u fra�
gia 1 ă şi în fua r le rea stare.
Se a 1 , ro 1 1ie de 1 a ş i , nespus de su rpri n s
c 1 1 i p e una d i n l a t u n l t· 1 i nume l e acesta
p i c t a t în litere a l b i-' : Nicobar.
N i ci o vâ slă în î m b a rccr ţ1e, care avea
m i a d i n băn c i l e v â s l aş i l • • r, s fă r â m a t ă
A fa r ă de u s t a l u ast a p ă p ri n tr'o s p ă r­
tu ră d i ntre scâ 1 1 d u ri, a p ro a pe de t â l po a i a.
lunt rei, ş i o rt> pede exci m mare p ermi tea
să-ţi d a i sea m a c ă a c e a s t ă s t ri c ă ci un e e r a
foar te p ro s p ă l ă .
Urme de pa ş i p ri n î mprej u r i m i l .... t o r u­
lu i de n a u fragi ere tră d a u nu numai că ln
28
l unt re se a fl aseră m a i m u l ţi oamem m
JJ10ment 1 d câ a d a t i nseseră coasta . dar şi că
aceşt i o a m e n i făcuseră sforţă r i za darnice
c a s'o a d u c ă i a r î n s t a re s ă p lutească.
Desnă d ă j dui n d de a mai reuşi, o pă­
răsiseră aci şi p lecasnă, u n de ?
Asi a era marea înt reba re.
O a meni i a ceşti a e r au, fără' doar şi poa te
ră svră t r ţii d e p e Nicobar, pe c a re un des­
ti n ci u d a t îi n a runca se pe coastă cu ba rca
fugară a p roa pe d e n a v a lor.
1 ât t mp să fi fos t d e a tunci ?

Ruo m e r i n c l ina să creadă că n u e ra

d i n noa pte a a s t a di n u r m ă , şi , mai m u l t,
t o t u l ii fă cea a . b :• nui că ace şti sc:·1 pa ţi
dit1 fur tun ă ş t i a u că H u n te r căp ita n u l lor
se gă sea i n col ba l u i M a n a u s .
Oesi gur c ă unul d i n e i fusese viz ita torul
no c t u r 1 .
Dece oare să fi căuta t să se a p ropi e d e
răni t ?
To t u l în demna p e Roomer s ă crea dă
că nu desi g u r c u i n te n ţ i i p re a cura te.
O ri cum să fi fos t, un f: 1 pt se d e s p ri n­
d e a d i n e v e n i mer tel n o p ţii : Nicobar n u
fusese prea de 1 1 arte <l e coa stă în mu m t n­
tu 1 cân d ech i p a j u l î l p ă i ă „ist'.
Ech r p ::iju l acesta se a sc u n de a p r i n p ar­
tea loculu • , şi 11 n 1 . l d i n o a m e n i i l u i în­
ce rc a se să a j u ngă p â n ă la căpi l · . n ul
H u n te r.
E r a a poi vă d it l u cru, că nici unul d r n
naufra gi „ ţ i n u î 1 1cerca să i ntre î n l e g f\ ­
t u r ă c u a u to ri tă ţ i l e p o r t ului, ce eace n'ar
f a î n t â rz i a t să facă, d acă erau nişte ma­
rinari ca nsti ţi.
:19,
 Atit udinea asta a lor tndreptătea mai
mul t decât nişte bă nue l i.
Şi în mr ntea l u i R.)omer, o nouă în­
doială îşi fă cu I o �.
Echi p a j ul lui Nicobar trebuia să aibă
un putt'roic mo ti v' ca s il se ţie p rin a pro­
pierea vasului 1m po 1 mo l it, şi se putea
prea b i ne. că aşa gol i t cu m p ărea, el să
mai a o ă post ea scă pe b ordul lui lucruri
foarte interesante.
De asta trebuia să se asigure Roomer
fără întârz i e re şi de a ceea, uu p ă ce o rga­
niză în j urul vasului î m 11 n t molit un ade­
vărat co rdon de su p ra veghe re cu ajuto­
ru l unei d uzi u i de pe s cari recru t a ţi de
Ma oaos, el se hotărî să t reu că numai de­
cât la acţiu ue.

30
 6

L Ă ZILE CU O PIUM

Insotit de Sniff ş i de Wimble, Roomer

se urcă p e bor dul l ui Nicobar şi înce p u
i me d i at i nspectarea vasu lui.
Cei trei b ă rba ţi , cu r evol ve ru l în mână,
nu se dep ă rtau câtuş de puţi n unul de
al tul, căci se temeau ca să n u se fi în­
tors la bord oa me n i din ech i p a j Pre­ .

zenţa l or prin partea locul i i înd e m n a de­

si gu r l a cea m ai ma re p ru de nţă .

L. erce t a re a amă n u n ţi t ă a cabinei căpi­

ta n u l u i , a postului echipaj ului şi a su­
fr a ge r i e i nu d ă du n i c i u . • rezultat.
Mai rămânea de ex plorat numai ca lele,
goal e şi ele şi p a r d os i t e cu un stra t gros
de pie triş care a l c ă tui a r e s tu l
.

- Nu crezi, W1 mble, spu se Roomer

sca fa n dru l ui cân d a j u n se r ă jos, că ne
pierdem vremea scociorind prin p r un d i şu l
P eest a ?
I n c a l e era acum ceva a pă, n u des t ul ă
ca să just i l i c e întrebuinţarea costumului,
chi a r u �or, de scafandru, dar totuşi în­
dest ul ătoare ca să facă anevoioasă mun-
31
ca l u i S n i f f şi a li • i Wi m b l e, care u m­
bl a u p ri 1 1 a p ă p â n ă l a 1 1 â n 1 ece.
Se 1 1 useră a m â n d oi pe l u c r u , îri t i m p
c e Roomt>r i i l umi n a de sus c u o l am 1 1 ă
cu ace t i l en.
Cu o p i n 1 i ri regu l a te, dăde a u p i e t ri ş u l
l a o p a r t e cu l o p • ţi l e D e o d a t ă l o p u ta l u i
W 1 m ble lo v i î n ce va t a r e ş• n e t e d şi c u
tot stra t u l de a p ă c 1 re î n ă bu ') a s u n e tul.
R •Ogt>r desl u şi scr âşn e tul me t a l u l ui pe
metal .
- O l ex · la m ă s c a f a nd rul î . . trerupân­
d u -se d n I u c ru ce va nou I
F a ră să-i · m a i p e se de co„tumu l să u,
Roome r i n t ră rep e d e în a p ă ş i se a p ro­
p i ă eu l a m p a l u i , d a r îşi d ă d u î n d a tă ·
s1· 1:1 m a că l u mina ce o produce a era ne­
indestui ă to a re ca să p ă tr u n d ă stratul
gros de a pă .
- Sta t i , s p u se W1mbl e, care se a p l e că
şi d i s pă r u ca să-şi d e a se a m a ce e r a ex­
p l o râ n d cu mâi n i l e l u i fu 1 1 dul.
După t re c e re de câ te v a sec u n de se ri­
di că ş i , p e câ n d a p a c u rg e a de pe el, d ă ­
du a l e s te des l u ş i ri :
- Ne a fl ă m pe o placă de metal, şi
ta re m'aş m i ra da că ...

N u - şi m a i u rm ă g â n dui şi d e l e câte v a
scu rte indi c a U u n i l u i S n i ff p e n tru c onti ­

n u a rt a l u cru ui său Şi în ti m p ce d u l­
g h e rul u r m a cu înl ă t u ra r e a p i e t re l or, el
îşi a 1>ri nse l a m pa cu b a t erie care-i per­
mitea să l u creze sub a p ă .
Cu mare b ă gate ele se a in ă î ş i l ă s�· l am·
pa ele ct r i că i n a p ă şi atunci cei trei ââ­
meni p u t u ră ve dea un m i c cu f ă r de me­
tal, ·cu tachiz:Etturi erme tice, hiil g de un
32
 i-
met ru ce l mu l t şi lat de şaize ci cen t
metri,
- C a m b ă nuiam eu, e un cufar cu
�

opiu, s puse sca fan dru l fă ră să se m a i

mire. D a că c elela lte n u a u fost deb a rcate
t rebue să gă si m vr eo zece, două sp reze ce
de-astea, a scunse sub lestul de pietriş
al cal elor. .
- D race ! excl a m ă Roomer, c are nu.şi
mai r e venea din surp rin d e re. - nu în
trei luni a putut Nico bar să meargă în
China sau în Indi a să ad ucă o şsemen ea
încă rcă tură d i n această desg u s tătoare
otravă 1
- Să ne urcă m i a r sus, domnule. A m
s ă vă explic lucru l pe'n d e l ete, c ă ci pe
ziua d e azi trea ba noas tră e sfârşi tă. Cu­
ferele astea, dacă vrem să le scoa te m de
j o s , trebue rid i ca te cu macaraua şi scripe .
tele, şi asta cere ceva v rem e.
,, Care va s ă zică , Nt co b ar urmă sca fan­
dru l . se făcu se vas de cont raban d ă de
opiu, şi cele vreo zece cufere ce trebuia
să l e ascundă sub piet rişul din c a l ele lui
înfă ţi şau o val oar e ce nici pe dedeparte
nu se p oate ase măna cu o încă rcătură de
m arfă cinst i tă , măcar de ar fi u m plut ochi
del a tol poaie p â nă la p u n te.
Se'nţel ege d e ce-i trebuia lest de p i e tre
ca să vo iajeze l i
- Nu m a i pri cep ni mic, dar abso l u t
nim i c i e x cl a mă Roomer, pe care desco­
peri r1: a sca fand r u l ui Wimble îl zăpăcea
c om p l e ct . Ca acel b ă t r ân hoţoman de
C. le��· în com plic ita te cu că pi tan ul lu i ,
s a h î m b a rcat pe bor d u l vasului s ă u
:marfă s usp_ect ă , era u n fapt mai mult de-
3
 cât vă di t, - dar b i n t> , opi u.
so..;1 ştt> l a Londra , şi nn mai
Nicob ar se g ă s e a d oar acu o
ful M exicu l u i I
- Să mă ierta ţ i , d o m n u l e, dv. u i t at
u n l u cr u , îşi d e t e cu p ă re rea Wi m b l
care părea foa r te cu n oscă tor m m a l eri
N cob ar p u t e a p r ea b ine să se g ă s ea s c ă
a c u m o l u n ă . in golful \ I ex 1 c u 1 u i , să n'd
b : · n i ci u n firi cel d e o p i u p e b ord, r n r i
răst i m p u l u n e i n o p ţ i să-şi a i b ă în c ă r c ă
tura gala. Era u u vas de l e g ă t ură p u r ş
simplu.
Roomer lăsă s ă - i ca d ă braţele dealun
gui tru p u l u i , în sem n de u l u i a l ă . .

- Da. domnu l e, e u am făcut zece an

pe vas d e cu p â n ze ca r e acosta u l a Sh an
g a i şi Canton, în ain t e ca să mă f i a p u ca
de meseria asta d e s c afan dru , şi c u n os
, c h e s t i a c ă c i am văi.u t-o cu och i i m ei prac
· t fr â n d u s e Tn b u e opiu, domn u l e, ca s­
-

a p rovizi oneze pe to ţi 1:1 c e 1 şoare ci gal b eni*)

care a u îm p u i a t cele trei A n e ri ci, fă r ·
s ă m a i socot i m n u i ă ru t ; • a re d e Eu ro
peni care n u di s p r e t u i e s c să tragă din
b am bus** ) .
Gre u t a t e a este s ă fa ci s ă in tre o p i u l ,
căci bastiment e l e venind din l n di i sa
Chi na sunt supra veghial e, to t l i 1 1 1 p ul câ
r ă m â n în port, cu zece o chi <..l e p o l i ti ·

V< mii.
Vasele de l e g ă t u ră , ca r t> vi n de p ri
alte ţări u n d e n u se încarcă o piu, au în
tâl nire cu c e la lt într'un p unct ş1 la o da•

•) C în zi.
••) ă fumez e o p i u m .
3J:
t ă sta to rni cită de mai n a i n t e, şi tra nsbor­
d a r e a m ărfi i . se face î n l a rgu l m ă rii.
Ni c obar era un v a s de l e g ă tll'tă, - aşa,
d om n u l e.
H o t ă rî t lucru, se gândi a t u nci bi etul
��
R m er , i a t ă o a facere care se comp l i că
di n e în ce mai rău. In u rma căror îm­
re u • ări Nicobar, care şi aşa nu făct: a
p j
p e se mn e un trafi c p rea cinsti t, s ă fi de­
v en i t u n vas de l egătt u ă 1 De d a t a a s t a
s ă fim d re p \ i cu a cest ,,că pcăun bătrân"
de C le m m , c ă ci l ucru s'a făcut desigur
făr ă ştirea l u i.
„ D a r, se frămân t ă el m a i d e p a r t e con­
tin u n ând a- şi vorbi s i n g u r, o a te aste a n u
m ă l ă m u resc mu l t a su p ra fe l ului d e in­
că rcă turâ a l u i Nicobar atun ci c â n d a
pornit din Lon dra, şi în m omentul când
ar fi tre b u i t să a tingă portul O e m erara ' ;.
In rezum1:1 t, descoperi re a cu fere l o r de
opiu nu a d uce a nicio l umin ă î n aceast ă
tenebroasă a facere a dezastrul ui l u i Ni­
co bar. Şi mai era ceva.
Tho mas C l emm, armatoru l l u i Nicobar
nu dă dea nici u n se m n d e via ţă. N u d ă­
duse nici u n răspuns ra diog ramei l ui Jerry
Bloss sare- i a n u n ţ a naufragiul p e c o a st ă
a l tri c a targul u i său.
Iată un l ucru c ::ire era cel p u ţin uimitor.
Nu-i mai r ă m â n e a lui Roomer decât o
sl ab ă nă dej de de a pute a face l u mi n ă în
tot ac est mister, anume, să s e însăn ăto­
ş � asca de rana l u i c ă p i ta nul l ui Nicobar
ŞI s ă bi nevoiască să-şi descl eşteze gura .
Sta r e a acE- st u i a r ă m â u e a m e reu a ce e a ş,
.
Ia r B ri dge, omul d e în cre dere ca re- l ve­
gh e a ziua şi noaptea, nu-l auzise încă
35
scoţân d un cuvânt.
Din fericire, Roomer mai fu abă t ut dE
la gâ n durile lui posomori te, de o oc a zi
neaşte p ta t ă .
Aj un gând în dre p t u l colibei p e scaru J u
Manaos, z ă ri a u tomo bilul doct orului StE
vens , care ven ea să viziteze pe răn i t.
E xc elent prilej ca să- l întrebe dacă a
cesta ar putea suporta în curân d un noi
interoga tor.
- Hai cu mine, spuse doc t orul, curtiE
rulu i Roomer, p ecân d ii da m â n a .
Intrară amân doi î n o daia u n de zăce
răn i t u l , su pravegheat de Bridge.
- Mai mai că nu mişcă şi aproa pe d
două zile decând sun t l â ngă el, nu i ar
auzit î ncă sune tul gl a sului , răsp unse acE
sta la într e b a r e a medi cului.
Omul ş tiinţei cercetă p u l sul răn i tuJ u
se încr e di nţă că benţile pansamentului n
a lun ecaseră d i n loc, a poi în t o rcâ n du - s
spre Roomer, fă cu o schimă d e scura j a H
După ce ieşiră afa r ă , e l n u şovăi să-�
dea părerea, fără s'o mascheze cât uşi d
puţin :
- Chiar d ac ă omul ăsta scapă viu dep
u rma rănii lui , rămâne :pebun sau, cE
p u t i n , hăbă uc.
Ulima şa nsă în care Roome r îşi p une1
toată n ă dej de, se eva pora aş a dar cu ace�
diagnostic.

36
 7

GR EŞALA D O CT ORULUI STEVE N S

- Nu mi se p are de l oc ext raordinar că

Thom a s Clemm n'a r ă sp uns la radiograma
m ea ; pro cedeul lui nu e po ate din cale
afară de corect, dar aştea ptă p roba b i l să­
mi scrie cu a doua p oştă, poate chiar că
scrisoarea lui e dej a pe dru m. Ştie că
am să fac eu singur tot ce va fi nevoie •

. - Nevoie este pesemne să lăsă m pe

Nicobar să se împotmolească tot mai
mu lt p e zi ce trece ! r ă s p unse Roo mer la
această fraz ă a prietenului său Jerry Bloss.
Ce e drt pt, altcev a n ici nu se poate face.
Pe de altă par te, dat fi i n d că în ' restul
va porul ui e ascuns opi u m, noi nu- l pu­
tem descărca dac ă n u vrem să c ă de m sub
rigori le legii.• Abi a acu m m' a m gândit la
asta, şi d a că n'ai fi fos t tu, puneam să se
scoată m âine diminea ţă cu macaraua cel
puţin o ladă.
- Treaba aceas ta ar e s'o facă Wattson,
c ă pitanul portului. Face parte din atribu­
ţii le lui.
- Dar p ână atunci !...
37
 - Până a tunci, se pot întâmpla, evident,
o mulţime de lucruri. Ştiu şi eu tot atât de
bine ca tine că \Vattson nu e unul dintre
oamenii cei mai grăbiţi, binevoi să recu­
noască Jerry Bloss.
- Insfârşit ! nu-ţi mai rămâne pentru a
limp ezi această fantasmagorică chestie, de­
cât ceeace Mr. Thomas Clemm va binevoi
să ne povestească, şi când va catadixi dom­
nia-sa să se hotărască s'o facă, spuse Ro­
omer sculându-se şi întinzând mâna priete­
nului său. Dinspre p artea rănitului trebue să
ne luăm nădej dea în chestia aista. Doctorul
Stevens nu mi-a ascuns p ărerea lui în pri­
vinţa omului. Depe urma rănilor va rămâ­
nea idiot sau n ebun pentru totdeauna La
revedere pe mâine.
In cugetul lui, Roomer îşi mărturisea că
nesuccesul cercetărilor sale p entru a da de
adevăr, începea a-l plictisi.
Se lansase în această afacere a lui Nico­
bar ca unul care cau tă o diversiune în mo­
notonia existenţii. Şi acum ... se 'mpotmolise
şi el.
Şi pe drum spre casă, mai mai aj unse a
dori, ca a doua zi să i se anunte că afuri­
situl d e vas înglodat se cufun d ase defini­
tiv în culcuşul lui de nămol.
Nu-i trecea prin gând că, somnul avea
să-i fie turburat, în mod brlfsc, în puterea
nopţii.
Roomer nu era dintre oamenii aceia ner­
voşi, cu somnul i epuresc, ori străbătut de
vise turburătoare, şi a trebuit ca servitorul
lui hindus să-l scuture de câteva ori ca să-l
trezească.
N'auzise de fel soneria electrică pe care
38
Ma na os o făcea să sbârnâie neîncetat şi p e
ca re nu o lăsă decât în clipa când i s e des­
chise uşa .
_ Ce -i ? C e s'a 'ntâmpla t ? Ce faci aici la
ce a sul ăst a ? în trebă el p e pescar care
st a î n picioare în vestibul. cu faţa a prinsă,
cu răsu flarea gâfăitoare. To t aspectul lui
a răt a că ,b ietul om fă1cuse tot drumul în
fug ă. ·

_ Domnule, l-au făcu t să sară în aer p e

Nic ob ar! vesti Manaos dintr'o răsuflare .
Roomer c u creeru� încă buimăcit d e
som n avu. la auzirea vestei, mişcarea unui
om p lictisit.
- Slavă Domnului ! Să n u mai vorbim
de el şi gata.
Astea fură primele lui cuvinte.
Dar, văzând p e bietul Manaos cu totul ză­
păcit înaintea lui, îşi dădu seama că, ori­
cum, altă primire se cuvenea să-i fi făcut.
- Trebuia prevenit Jerry Bloss înaintea
mea. Pe el îl priveşte afacerea . .
- Păi am trecu t pela dumnealui şi mi-a
răspuns să m ă duc la dracu sau să merg
s ă te vestesc pe d-ta .
- Şi în tre dracu ş i mine m'ai ales mai
bine pe mine, şi venişi să-mi strici bunătate
de somn, - mulţumesc !
Gluma aceasta îi aduse p e buze o j umă­
tate de surâs care-i risipi numaidecât proa­
sta dispoziţie şi care-l aduse l a un alt mod
de a privi evenimentele.
- L-au aruncat în aer p e Nicobar! Să
merge m să vedem !
Ro omer dădu servitorului său ordin să
scoa tă din gara j au tomobilul şi începu să
se 'mbrace cu o grabă înfrigurată.
39
 Peste câteva minute maşina îl ducea cu
vitez ă, însoţit de iManaos, spre locul catas­
trofei vasului cu trei catarge.
Pescarul dete câteva scurte lămuriri lui
Room er asupra incidentului din cursul
nopţii.
Ele se rezumau la aceasta :
Manaos fusese trezit din somn de bubui­
tul unei puternice explozii. S ării d e pe cul­
cuşul lui, dfrndu-şi seama că asta nu putea
proveni decât dela Nicobar.
Ieşind în uşa colibei, văzuse vasul cu trei
catarge răsturnat în cioc aşa că bompre­
sul * ) îi atingea suprafaţa a pei.
Manaos nu mai stătuse să se mai uite şi
pornise cât îl ţineau picioarele de repede
la Demerara, să vestească p e Jerry Bloss şi
pe Roomer.
Curtierul maritim, aj ungând în apropie­
rea locului de naufragiu al navei, o z ări în
poziţia arătată d e Manaos, plecată în bot,
cu pupa uşor ridicată.
Incercase cineva să facă să sară în aer
Nicobar, cu ajutorul unui cartuş de dina­
mită care sfărâma se prora vasului. Dease­
menea şi partea dinainte a tălpoaiei trebuie
că era distrusă d e violenţa exploziei, -
aşa se p ărea, dată fiind poziţia luată de
vas.
Cu toate astea, Nicobar părea încă solid
p e bancul de nămol ; ce-i dreptu, marea,
decând încetase furtuna, rămânea p erfect
calmă.
Nu era însă greu de ghicit că, acum, cea
mai mică hulă i-ar fi desţelenit cheres-

1 ) Latargul din a i nte, a:: plecat.

40
teaua , care s'ar fi dus încolo p e ap ă, cu
sc â nd urile desfăcute una cât e una.
Cat argul dinainte, lipsit d e cea mai bună
arte a sprij inurilor lui, ar fi luat-o proba­
� il cel dintâi înainte, târând după el restul.
_ Să ne ducem să-l vedem mai în tâi pe
Bri d ge, spuse Roomer coborînd din maşin ă.
R ăn itul a auzit, nici vorb ă, şi el bubuitura
expl oz iei şi ar fi interesant să ştim în ce
fe l s'a arătat emoţia lui.
Insoţit d e Manaos, curtierul maritim in­
tră în coliba acestuia şi se 'ndrcptă spre o­
daia un d e zăcea căpitanul Hunter, sub paza
devotatului Bridge.
Dar abia deschisese uşa, că rămase îm­
pietrit în prag, n eînstare s ă scoată u n cu­
vânt, aşa îl scosese din minţi priveliştea ce
i se î nfăţişa dinaintea ochilor.
Patul în care ar fi trebuit să se afle ră­
nitul era gol, fereastra odăii celei mari larg
deschisă, iar pe podea z ăcea Bridge legat
cobză şi cu un căluş în gură, făcut din făşii
<le cearceaf, aşa că nu .p utea scoate un stri­
găt nici să facă cea mai mică mişcare .
Cel dintâi se desmctici din spaimă Ma­
naos, care se repezi la nerorocitul Bridge
ca să-i desfacă din strânsoare l egăturile şi
să-i scoată călusul.
Lu i Brid!ge îi t rebui câtva t imp fără s ă-şi
revin ă în fire, şi felul cum îşi ducea mâi­
nile când la f ălei, când l a ceafă, l ăsa să se
ghicească, înainte chiar de a fi p u tut-o
spune, ceeacc se întâmplase cu el.
hsfârşi t, după ce-l aj utară să se aşeze p e
pat, putu vorbi.
- Domnule, teribil om căpitanul ăsta
H unter ! Ne-a amăgit, a dus de nas p e toată
41
lumea, -- mai mare ruşinea cum ne-a pro­
stit. Pe d-ta, pe mine şi pc doctorul Ste­
vens mai cu scamă.
- Spune, cum s'au p etrecut l uc�uril c,
Bridge, întrebă Roomer care nu mai putea
de nerăbdare să afle amănuntele.
- Simplu de tot şi iute ca fulgerul, re­
l u ă omul de serviciu, ducându-şi din nou
mâna la falcă, cu o schimă de durere.
„Când s'a înoptat, Hunter a început să
geamă, mai mult grohăia, pân'a tunci de­
altminteri nu-i auzisem glasul altfel. Când
m'apropiai, îmi făcu semn că ar vrea să
bea.
„ln clipa când mă aplecam peste el, cu
u can ă în mână, îmi repezi un pumn atât
d e s traşni c în bărbie că sburai cât colo pe
rogoj ină, făcut knok-ou t în tr' un sfert de
secundă.
- Şi p e urm ă ?
- P e urmă ? Nimic, absolut nimic. Intu-
neric beznă în creerul meu.
Nici nu mai era n evoie s ă mai vorbească
Bridge ca să descrie u rmarea povestii. Se
vedea câ t se poa te d e limpede, când te ui­
tai la fereastra ,deschisă şi la făşiil e de pân­
ză de cearşaf răsucite ce z ă.c eau pe j os.
Hunter, înzestra t cu u n dar de p refacere
nemaipomenit, îşi condusese comedia cu o
în demânătecie de maestru . In mom entul a­
les de el, lucrase cu p recizie.
Bridge, isbit de u n p umn de fier în băr­
bie, s e n ă ruise la pământ şi, pe cât p ărea,
a dversarul lui continuase s ă-l lovească p â­
n ă ce'-1 văzu că-şi pierde cunoştinţa.
11 legase apoi cu p ânza d e cearşaf ruptă
în făşii şi fugise prin fereastră.
42
 L eşi nul lui Bridge, depe urma lovituri­
l or că păta te, fusese atât de adânc, atât de
î nd el ungat, că nu auzise nici sgomotul d e
t unet al exploziei cartuşului de dinamită,
de p e bordul lui Nicobar.
A c ăuta p e fugar ar fi fost vreme pier­
du tă. Folosis e bine desigur timpul scurs şi
bezna nopţii.
Hunter se dusese l a complicii lui, oame­
nii echipaj ului lui Nicob ar, care trebuie că
se ţineau ascunşi într'un punct anumit al
coastei, ştiut pesemne de el.
Simpla j udecată î ţi arăta asta, dar Roo­
mer nu se putu opri să nu-şi facă în gând
obiectiu nea următoare :
Ma �inarii depe Nicobar p ărăsiseră p e
Hunter p e j umătate mort, cu capu f spart,
la piciorul scării postului d e echip aj .
Asta, orice s'ar spune, nu putea trece
drept o p robă de prietenie, de învoială în
nici un caz nu.
Şi apoi, zevzecul ăsta de doctor Stevens,
om al Ştiinţei, care s'a lăsat prins de-un
asemenea j oc de p refăcătorie, - bin e însce­
nat, asta trebu e recunoscut !
Nu zău, păre a c ă de fieca re dată când
făceai o sforţare să t e apropii cu un pas de
adevărul acestei blestemate afaceri a lui
Nicobar, se produceau numaidecât eveni­
men te care rescufunda u p e ancheta torii u­
l uiţi în noi bezne.
F uga căpitanului Hnte r p ărea să pue un
capăt oricărei cercetări neoficiale şi Roo­
mer s e hotărî în ţelepţeşte să se îna poieze
la D emerara, luând cu el şi pc Bridge.
Decum va sosi, va pune pe căpitanul por­
tului în curent cu evenimentele nopţii, e ve-
43
lumea, -- mai ma re ru şi n ea cum ne-a pro­
stit. Pe d-ta, pe mine ş i pe doctorul Ste­
vens mai cu seamă.
- S p un e, cum s'au p e trecu t lu � cr'm·ile,
Bridge, întrebă Roomer care nu m a i putea
de nerăbdare să afle amănuntele.
- S imp l u de tot şi iute ca f u lge ru l , re­
luă omul de se rvi c iu, d uc â n d u -ş i din nou
mâna l a falcă, cu o schimă de d ur e r e .
„Când s'a înoptat, Hunter a început să
geamă, mai mult grohăia, pân'atunci de­
altminteri nu - i a uzis e m gl a s u l altfel. Când
m'apropiai, îmi făcu semn că ar vrea să
bea.
„In c l ip a când mă aplecam peste el, cu
<> cană în mână, îmi repezi un pumn atâ t
de stra şnic în bărbie că sburai cât colo p e
rogoj ină, făcut knok-ou t într' un sfert de
s e c un d ă .
- Şi p e urm ă ?
- P e urmă ? Nimic, absolut nimic. Intu-
neric beznă în crcerul meu.
Nici nu mai era nevoie să mai v o rb eas că
Bridge ca s ă descrie urmarea povestii. Se
vedea câ t se poa te de limp ede, câ nd te ui­
tai la fereastra .deschis ă şi la făşiil e de p ân ­
ză de cearşaf răsucite ce z ăc ea u pe j os.
Hunter, înze stra t cu un dar d e pr e face re
nemaipomenit, îşi c o n d uses e comedia cu o
îndemânătecie de maestru . In momentul a­
les de el, lucrase cu precizie.
Bridge, isbit de un p umn de fier în băr­
bie, s e năruise la pământ şi, pe cât păr ea,
adversarul lui continuase să-l l ov e a sc ă p â ­
n ă ce�l văzu că-şi pierde cunoştinţa.
II legase apoi cu p ânza de cearşaf ru p t ă
în făşii şi fu gise prin fereastră.
42
 L e şinul lui Bridge, depe urma lovituri­
l o r c ăpătate, fusese atât de a dânc, atât de
i ndcl ungat, că nu auzise nici sgomotul d e
tunet a l exploziei cartuşului de dinamită,
d e p e bordul lui Nicobar.
A căuta pe fugar ar fi fost vreme pier­
du tă. Folosise bine desigur timpul scurs şi
bezna nopţii.
Hunter se dusese l a complicii lui, oame­
nii echi p aj ului lui Nicob ar, care trebuie că
s e ţineau ascunşi într'un punct anumit al
coastei, ştiut pesemne d e el.
Simpla j udecată îţi arăta asta, dar Roo­
mer nu se p u tu opri să nu-şi facă în gând
ob iectiune a următoare :
Ma rinarii depe Nicobar p ărăsiseră p e
'
Hunter . p e j umătate mort, cu capul spart,
la piciorul scării postului d e echipaj .
Asta, orice s'ar spune, n u putea trece
drept o p robă de prietenie, de învoială în
nici un caz nu.
Şi apoi, zevzecul ăsta de doctor Stevens,
om al Ştiinţei, care s'a lăsat prins de-un
asemenea j oc d e p refăcătorie, - bine însce­
nat, asta trebue recunoscu t !
Nu zău, părea că de fiecare dată când
făceai o sforţare să te apropii cu un pas de
adevărul acestei blestemate afaceri a lui
Nico bar, se produceau numaidecât eveni­
men te care rescufunda u pe anchetatorii u­
l uiţi în noi bezne.
F uga căpitanului Hnte r părea să pue un
capăt oricărei cercetări n eoficiale şi Roo­
mer s e hotărî înţelepţeşte să se înapoieze
l a Demerara, luând cu el şi p e Bridge.
De cum va sosi, va pune p e căpitanul por­
t ulu i în curent cu evenimentele nopţii, eve-
43
nimente care întreceau dreptul de acţiune
şi mij loacele unui simplu particular.
D e data asta, Roomer îşi j ura, că, după
ce-şi va fi făcut declaraţia, nu mai voia
niciodată, dar niciodată, să mai audă vor­
bindu-se de afacerea aceasta.
„Uf, d ă-l dracului de Nicobar, m'am să­
turat până 'n gât."
Contrar celor ce te puteai aştepta, Watt­
son căpitanul portul ui, l u ă de rândul ace­
sta afacerea foarte în serios.
Se afla vasăzică, p e coastă, o bandă de
outlaws *) car e se dovedeau periculoşi, şi
m ăsuri de siguranţă se impuneau.
Mr. Wa ttson expediă imediat patrule
care răscoliră coasta până la mare dep ăr­
tare, explorară toate adăposturile unde
„gentl emenii din Guyana" se refugiau d e o­
bicei când pirogele cărora le încredinţau
soarta şi norocul lor abordau teritoriul en­
glez .
D egeaba.
Nicăeri nu se găsi urmă de Hunter, nici
de p rimej dioşii lui tovarăşi.
Iar seara, la Jerry Bloss acasă, doctorul
Stevens şi Roomer se siliră să tragă închee­
rile ce se puteau trage din această ciudată
aventură care părea a se închide p e un mi­
ster şi mai mare decât cel dela 'nceput.
- Nu că umblu să-mi caut scuze, spunea
doctorul Stevens, - de înşelat m'a înşela t
acest Hunter cum e m a i rău, recunosc, -
dar trebue să-mi admiteţi şi dv. că m'am
aflat în prezenţa unui individ de-o formi­
dabilă energie şi rezistenţ ă fizică. Avea o

* ) O a m e n i s c o 5 i în a fa r ă de l egi .
44
ra n ă la frunte din care un om cinstit nu
s pa viu, ceeace confirma teza emi­
m a i că
ne n t ul ui meu confra te doctorul Mariott din
Lo n dra, că tipii criminali au mai multă re­
zi st en ţă la suferinţă, decât oamenii nor­
m al i . Şi n'o să-mi contestaţi drep tul ca să-l
califi c a stfel pe căpitanul Hunter după cele
ce a să vârşit.
_ De p lin de acord cu d-ta, scumpe doc-
tore, răsp unse Roomer. Nicobar are să se
cufun <le sub apă peste pu ţină vreme. Să
facem urări ca s ă nu se mai vorbească d e
e l nici de c e i care l-au ocupat.
„ Şi ar fi poate mai bine aşa.
Părea aşadar, în această stare a lucruri­
lo r, că afacerea Nico bar trebuia să i a loc
în rafturile prăfuite ale cazurilor clasate,
la. rubrica „dramele necunoscute ale m ă-
. ,,
rn •

45
 PA RTEA DOU A

EVA DAT U L D I N T R I N I DA D

1.

U N O M LINIŞTIT

- Nimic de semnalat. Noroc bun !

Cu aceste cuvin te, cei doi grăniceri, care
şi petrecuseră noaptea în postul dela miază
noapte al insulei Trinidad strânseră mân
co l egilor lor l\Iichell şi Nood care veniser·
să-i schimbe ; apoi, cu pas măsurat, liniştit
coborîră poteca la poatele căreia marea în�
sorită bătea stâncil e cu tălăzuiri scurte. .
Michell şi \Vood aveau de păzit pân â
seara în acest punct al insulei unde trebuia
să-şi desfăşure toa t ă vigilenţa lor.
Niciun vas nu putea debarca în sectorul
care era dat în grij a pazei lor, fără ca ei
să nu se fi încredinţat c ă .ocupanţii pose·
dau hftrtii în toată regula, şi mai ales că
n u se încerc a să se debarce clandestin mrir·
furi supuse taxelor datorite Graţioasei Sal e
Maj estăţi.
46
 tocu l l�i
Mich ell îşi Sicoa se ochi anul din w
tă tacti cos supr afaţa mari �.
de piele , şi cerce
Aten ţia lui p ăru c ă se op reşte w deod �l�
asu pr a unui anum it p unct
�
ş1, up a o w cl�p a
,
lunga sme
d e mai lungă observ aţie , chema
d.
p e .c amar a dul său \Voo
_ Ia te uită, spuse el, indicân du-i cu bra-
ă-şi în­
tul rid icat direcţia în care trebuia s
drep te privirile .
Woo d l u ă ochianul din mâinile camara-
dului său, îl duse l a ochi, apoi, aproape în­
da tă îl lăsă j os .
Un zâmb e t larg ilumina faţa lui rasă.
- Vântul îl duce spre noi ş i nu-şi dă nici
0 ost eneală c a s ă ocolească insula. C ârme­
şt e deadrep tul spre noi.
-- Bravo ! B u n început de zi p e ntru noi,
spuse Mfrhell lovind p rieteneşte p e umăr
pe am�cul s ău .
Ce,· rrce p ricinuia bucuria celor doi băr­
baţi nu era nimic altceva decât o b a rcă de
p esc uit , cu o prăj ină înfi p t ă drept catarg,
în care nu se afla decât u n sin gur om, în
largul mării.
Dup ă cum observase Woo d din prima o­
chire, b a rca venea ţintă spre insul ă, şi, a­
dusă de curent, trebuia să abordeze secto­
rul supus supravegherii celor doi grăniceri
de vam ă.
Bucuria lor se explica prin fap tul că ba­
leniera aceasta trebuia să le aducă o pri­
mă destul de importan tă, căci nu încăpe a
n!ci o în doială p e ntru \Voo d şi Michell c ă
vaslaşul e r a un evadat d i n p eniteciarul
Guyann ei francez e .
Aventură aproape banală pen tru ei, şi
ale cărei p eripeţii l e cunoşteau p e d e ros t
47
prin faptul că le auziseră povestite de ne.
numărate ori până acum.
C a atâţia alţii, acesta fusese aruncat în
larg de către curentul violent pricinuit de
guril e Orinocului, şi, în loc de a aj unge la
Venezuela, era silit să debarce pe insula
Trinidad.
Republica sud-americană este ultima ţară
care recunoaşte evadaţilor dreptul de azil ;
pretutindeni aiurea sunt arestaţi spre a fi
predaţi autorităţilor franceze.
Omul care conducea barca aceasta va
rămânea la temniţa din Port of Spain, ca­
pitala insulei, până la trecerea vaporului­
curier francez care-l va readuce la Maroni
unde va fi j udecat şi condamnat pentru e­
vadarea lui.
Incet, barca înainta pc marea calmă. Cu
ochianele lor, Wood şi Michell distingeau
clar pe călătorul care conducea barca spre
punctul nord unde se aflau ei.
Coborîră amândoi pe mal şi se ascunseră
de după stânci, aşteptând prima ce avea să
le pice în palmă şi pe care fiecare suflare
de vânt o apropia tot mai mult de ei.
Insfârşit barca aj unse l a mal la vre o
sută de metri de locul unde se aflau ei.
- MH de tunete ! mormăi omul debar­
când. Credeam că blestematul ăsta de soa­
re o s ă-mi fiarbă creerul .
- Chiar aşa cum ne-am închipuit ! Un
Frenchie ! murmurară Wood şi Michell ie­
şind din ascunzătoarea lor cu revolverele în
mână.
La comanda „Sus mâinile !" omul nu
făcu nici cea mai mică încercare de fugă,
48
 unseră lângă el,
şi c ând cei doi grăniceri aj
îi s al ută cu un cord ial :
- Bună ziua, domnilor !
Pe când Michell perchiziţiona p e prizo­
ni er, Wood se grăbea să lege barca de
un pa r.
_ Incă o barcă furată, spuse el, consta-
tân d că numele văpsit pe plat-bord fusese
ş ters, s cobit afară din lemn cu cuţitul.
Până seara, prizonierul trebuia să ră­
mâie cu cei doi vameşi, în postul lor.
Dec um sosise, ceruse de b ăut, apoi se
lu ngi pe p ământ şi căzu într'un somn a­
dâ nc.
Când se făcu seară, îl duseră la temniţa
din Port of Spain, unde gardianul-şef îl su­
pus e obişnuitului interogatoriu.
- Numele d-tale ?
- Maurice Colin.
- Francez ?
- Da.
- Evadat din Guyana franceză ?
Punând această ultimă întrebare, gardia­
nul zâmbi ca la ceva de sine înţeles. Lu­
crul era cu ochi şi cu sprâncene.
D rept orice răspuns, omul ridică din u­
meri şi zâmbi şi el cu un zâmbet care pă­
rea că vrea să spuie :
- Păi desigur, fireşte !
Numitul Maurice Colin străbătu un gang
l ung barat de zăbrele de fier, pe care gar­
di a nul-şef le deschidea şi le închidea cu
mare evlavie la fiecare trecere.
O uşă de stej ar scârţăi în ţâţâni şi fuga­
rul se pomeni într'o celulă în care nu se
afl a decât un culcuş de scânduri cu o toală
'
cafe nie.
i9
 Opt zile în şir, Maurice Colin fu folosit
la mici treburi, bunăoară la j upuitul fibre­
lor care acoperă n ucile de cocos, la scămo­
şa tul cf1lţilor. In schi_m bul acestei munc i
căpăta o hrană ca vm de lume, compusa�
dintr'o strachină d e orez dimineaţa şi din­
tr'o bucată de pâine seara şi o cană de li­
chid incolor, de care i se spusese că ar fi
ciai.
Regimul acesta a scetic nu părea să-l in­
comodeze prea mult pe Maurice Colin care
dădea dovadă de o ibună ·d ispoziţie neturbu­
rată. Ba inima-i d ă dea brânci poate să-şi
mai fluere <lin cflnd în când câte un cânti­
cel, dar regulamentul temniţelor :Maj estăţii
Sal e n u îngriduia celora pe care-i adăpos­
teau, astfel de fantazii, aşa că neavând în­
cotro era silit să tacă.
Nu părea să se sinchisească câ tuşi de pu­
ţin de pedeapsa care-l aştepta la întoarce­
rea lui la Maroni, teamă care pe tovarăşii
săi de nenorocire îi făcea posaci şi pre­
ocupa ţi.
Intr'un cuvânt, Maurice Colin era deţinu­
tul cel mai j ovial, cel mai liniştit care s'a
văzut vreodată la închisoarea din Port of
Spain, după cât îşi amintea gardianul.
Intr'o dimineaţă, fu scos din celula lui şi
dus dealungul oraşului cu cabriole t ele la
mâini, în tovărăşia altor cinci de teapa lui
până'n port, unde ancorase pachebotul
Biskra care face serviciul Martinica-Gu­
yana.
Lângă postul de echipaj , se deschidea uşa
unei încăperi blindate, în car e numai o fe­
restruică rotundă aduce aer şi lumină. Era
50
î nch iso area de bord ,în care evadaţii aveau
s ă-şi f acă voiaj ul de întoarcere pe malu­
ril e amare ale Maroni-ului.

2.

VASUL ACESTA NU-I AL MEU !

In acclaş timp în care Biskra p ărăsea

Port of Spain, Jerry Bloss primea o telegra­
m ă fără fir transmisă l a staţia din Deme­
ra ra , de către pachebotul Clyde, c are făcea
drumul spre portul acesta.
Era concepută astfel :

„Sunt pe bordul lui Clyde. I nte r esaţi data

sosirii pachebotului. Salutări.
„ Thomas Clem m " .

- I ns fârşit ne dă ştiri despre el ! exclama

Jerry Bloss întinzând telegrama prietenului
său Roomer, care tocmai sosise la birou.
- Şi ni le va aduce chiar el. lnsf ârşit, ca­
tadixcşte. Va fi aci poate încă destul de de­
vreme ca să mai apuce să vadă scheletul lui
Nicobar al lui, răspunse Roomcr cu voce
i n dife rentă, înapoiând prietenului său tele­
grama.
Se împlineau trei zile decând explodase
cartuşa de dinamită pe bordul trei-catargu­
lui, şi acesta nu se mai mişcase din poziţia
pe care o l uase din momentul acela. La
dreptul vorbind, starea mării, absolut calmă
sub un soare de p lumb, c on t ribuia mul t la
sta rea de conservare a hodoroagei.
Apă năvălise, fără îndoială, în cale, prin
51
spintecăturile pricinuite de explozie în lem­
năria prorei vasului, dar totul se mărginise
la atâta deocamdată.
In afară doar dacă nu intervenea o schim­
bare bruscă a timpului, era foarte p robabil
ca, după cum spusese Roomer, Thomas
Clemm să-şi poată revedea vasul, căci Clyde
trebuia să acosteze în portul Demerara pes­
te patruzeci şi opt de ore.
Jerry Bloss nu dă duse încă niciodată ochi
cu Thomas Clemm, cu toate că era în re­
laţii de afaceri cu el de mulţi ani de zile.
Politeta cea mai elementară îl îndemna
să mearg ă să-l primească la sosire.
Dupăce Clyde acostă, se urcă pc bord în­
tovărăşit de Roomer şi ceru îndată unui
steward să-i conducă la cabina lui Mr. Tho­
mas Clemm.
Se găsiră în prezenţa unui om de cinci­
zeci de ani, mic la stat, vioi, sprinten, cu o­
chii uimitor de mobili pe după ochelarii
încercuiţi cu aur.
Dupăce se făcură prezentările, el, în oâ­
teva cuvinte, căuta să se facă plăcut vizita­
torilor săi.
- Domnilor, le spuse el, cred că nu vă
îndoiţi că dacă am venit dela Londra cu
pachebotul cel mai rapid, e că am a vă co­
munica lucruri grave. Pentru moment însă,
să vorbim despre al tceva, vă rog. Şi de­
oarece sunt aci la mine acasă, binevoiţi
să-mi faceţi plăcerea să mă urmaţi până la
bar.
Politeţe colonială obligatorie, căreia Jerry
Bloss şi Roomer i se supuseră cu plăcere.
In timpul dej unului care avu loc la car­
tierul maritim, Thomas Clemm pomeni din
52
 o u l ui Jerry Bloss şi lui Roomer că avea
nw le c omunice lucruri grave, dar că înain­
�= de a de�chid : gura, înţelegea să-şi wvadă
vasul şi chiar sa se urce p e bord daca era
c u p ut in ţă.
_ Cr ed că da, răspunse cu simplitate
Roomer, căruia sosirea armatorului îi stâr­
nise din nou curiozitatea pentru misterul
cazul ui.
Şi n ici pentru un imperiu n'ar fi renunţat
să se afle de faţă la ceeaee numea el în si­
ne a lui : „Confruntarea bătrânului Clemm
cu vasu l său".
Jn scurtul timp cât dură drumul dela D e­
merara la locul unde se scufundase trei­
catargul, armatorul nu rosti nici un cuvânt.
Stătea rezemat de portiera automobilului
său, ca un om în prada unor gânduri în­
tunecate.
Când se opri maşina, coborî calm, rece,
şi privi în lungă contemplare epava lui Ni­
cobar, care nu se clintea mai mult din loc,
decât stâncile dcprimprej ur.
Jerry Bloss şi Roomer aşteptau lângă el
tăcuţi, ferindu-se pe cât se poate să-l tur­
bure în gândurile lui.
lnsf ârşit, Thomas Clemm vorbi :
- D omnilor, spuse el cu un ton lipsit de
orice emoţie, mi-e cu neputinţă să vă spun
dac ă vasul acesta este .sau nu este Nicobar.
Pentru asta trebuie să mă urc pe bord.
- M anaos o să n e spuie dacă lucrul e cu
p utin ţă fără primej die, răspunse Jerry
Bloss. Pe seama lui e dată supravegherea
vasulu i.
P es carul, care se afla în faţa colibei sale,
53
n'aşteap tă decât un ordin ca să se repeadă
spre ei.
La întrebarea ce i se puse, răspun se fără
şovăială : .
- Apa a pătruns în cale, dar n'a atins ca-
merele. Aceea a căpitanulu i, care se află
înapoia vasulu i, e a cum chiar mai ridicată
deasup ra apei decât în momentul în care
Nicobar a fost aruncat spre coastă.
Thomas Clemm, Jerry Bloss şi Roomer se
urcară în barca lui Manaos care-i aduse cu
obişnuitele precauţiun i până la epava va­
sului cu trei catarge.
Odată săltat pe p unte cu aj utorul scripete­
lor cu fund care atârnau dealungul corpu­
lui navei, armatorul se îndrep tă spre des­
chizătura care ducea în j os spre aparta­
mentul căpitanului.
Făcu acolo o vizit ă minuţioasă, apoi urcat
iar sus, declară cu un calm uimitor :
- Domnilor, ne putem întoarce pe uscat,
nu mai avem nimic de făcut aici. Vasul a­
cesta, care nu mi-a aparţinut niciodată, nu
este Nicobar. Numele care este înscris pe
tabela lui de dinapoi nu e decât un falş
oribil.
- Ei ! şopti Roomer la urechea lui Jerry
Bloss, mi se pare că am auzit un om de
treabă spunându-ne acelaş lucru în biroul
tău, dar s'a exprimat în alţi termeni.
Nu-i mai rămânea acum lui Thomas
Cle � decât s'a ducă la cunoştinţa celor doi
curtieri lucrurile grave ce făgăduise să li se
divulge după vizitarea epavei.
*
* *

In timpul a cesta , Biskra îşi urma drumul

54
spre Cayennc unde-şi făcea escala după
ci n ci zile de călătorie calmă.
Pa chebotul nu avea să plece mai departe
d ec ât <lup ă trei zile, la Saint-Laurent du
M aro ni, punct terminus al călătoriei sale.
Maurice Colin şi tovarăşii săi de nenoro­
ci re părăsiră Biskra ca să fie îmbarcaţi pe
va porul Maron i care aparţine administra­
tiei
' penitenciar e.
Decum aj unseră pe p ământ, fură duşi
im e diat la penitenciar, fereca ţi în lanţuri,
doi câte doi.
Zvârli ti în închisoare fără niciun fel de
formalitate, îşi petrecură acolo noaptea. A
doua zi urma să aibă loc interogatoriul eva­
datilor luat de către seful închisorilor mai
înt� i, pentru verific are a identităţii, apoi
de către comisarul-raportor care va instrui
o ordonanţă de trime tere în faţa tribuna­
lului maritim.
Evadarea, după termenii legii p rivitoare
la condamnaţii la muncă silnică, este o cri­
mă care comportă o prelungire a pedepsei
cu doi până la cinci ani pentru condam­
natii cu termen, şi regim de recluziune pen­
tru condamnaţii pe viaţă.

SECRETUL INCĂRCĂTURII

- Domnilor, când am armat pe Nicobar

pentru ultima lui călătorie, am făcut cea
Ill ai tristă afacere din viaţa mea, şi numai
pen trucă am crezut în succ es, aş trebui să
sp un mai bine în noroc.
55
 Thom as Clemm aşezat confort abil într'un
fotoliu de bambu s, lăsă să-i cadă fraza a­
ceasta cu o voce care nu trăda nicio emoţie .
Jerry Bloss şi Roo:r:n er îl a � culta 1! , ţ �p eni,
fără ca vreun musch1 al feţei lor sa tradeze
nerăbda rea lor de a vedea în.sfârşit risi­
pindu-se misterul care înconj ura această
ciudată afacere .
- Când Zi/icobar a părăsit portul Londra
la data fixată pe conosamentul lui, trebuia
să se oprească în portul Demerara şi să des­
carce acolt1 dou ăzeci de tone de făină al că­
rei consignatar era Jerry Bloss. Asupra a­
cestui punct suntem de perfect acord, nu-i
aşa ? urmă Thomas Clemm.
- Nici vorbă, confirmă Jerry Bloss.
- După escala aceasta, pe care avea or-
dinul s'o facă câ t mai scurtă cu .putinţă, că­
pitanul Hunter, care avea comanda pe Ni­
cobar, trebuia să navigheze· spre Mexico, să
aj ungă la laguna La Madre , care e pre cum
ştiţi, situată la nord de tot de coastă, şi o­
dată acolo să aştepte ancorat.
Aj uns la acest punct al povestirii sale,
Thomas Clemm trase cu putere aer în
piept, tuşi punându-şi mâna la gură ·C a să-şi
dea timp să se gândească şi poate si cura-
j ul ca să urmeze. '
Fără îndoial ă că chiar ar fi dorit ca unul
sau celalt dintre auditorii săi să-i fi pus
vreo întrebare oarecare, dar atât Jerry Bloss
cât şi Roomer se fereau de a descleşta gura .
Atât unul cât si celalt simteau că sosise
minuta mărturisi rii penibile ' pe care avea
să fie silit s'o facă .�bătrânul hoţoman" de
Clemm. .

Incărcătura de făină şi escala la De-

56
m e rara nu erau întruc â tva decât un pretext,
c ă ci adevăratul scop al a cestei călătorii tre­
buia să fie traiectul dela portul acesta l a
laguna la Madre. Căpitan ul Hunter care se
bucura de întreaga mea încredere şi care
efectuase încărcarea vasului p rin oameni
străini de echipaj , trebuia să debarce acolo
treizeci de mii de puşti, zece mii de revol­
vere, muniţiunile >corespunzătoare şi o sumă
im portantă în aur.
„Toate astea în contul lu i Hern an d ez ca­
re comandă pe revol taţii contra lui Gonza­
lez Hij o.
„Nu mai e n evoie să v ă spun că sunt an­
gaj at în afacerea asta, mai întîi ca proprie­
tar al lui Nicobar care, de astădată, 'C ălăto­
rea p e riscul şi p ericolul său p ropriu .
„Pe de al tă parte am angaj at în cumpă­
rarea aceste i încărcături un capital impor­
tant şi preţul de transport ail a•cestor arme.
„Hernandez a depus, p rin procuristul u­
nei bănci din Venezuela, banii necesari plă­
ţii aic estei încărcături la o bancă din Lon„
dra.
„Bine înţeles că banca refuză astăzi, în
lipsa oriic ăru i ac t care să j ustifice livrarea,
să plătească un shiling măcar.
„Acum, domnilor, ştiţi tot atât ,câ t şi
· · ·

mine.
„Suntem în fa ţa unei probleme care nu
va fi, fără îndoiâJ ă , niciodată rezolvată şi
care, de fap t, poat e să fie p usă astfel :
„Ce a devenif vasul meu, adevăratul Ni­
cobar şi dece un vas icu trei cata.rg e care
s ea mănă întru câtva cu el, vântura mările
sub numele a celuia ?
- Eu unul nu corrsider deloc prdblema
57
 aceast a ca de nerezolvat. răspunse Roomer
după o scurt ă clip ă de gâ ndire. :Mai sun t la
mij loc, fără a mai enumăra şi alţi factori,
timp ul , întâmplarea ... V'aţi fi gândit vreo­
dată, b unăoară, că f a lşul Nicobar ar fi ve­
nit, împins de fur.tună să naufragieze atât
de aproap e de n01 ?
. - Desigur că nu. Dacă fap tul s'a r fi pro­
dus în oric e altă parte, ne-ar fi lipsit un e­
lement de apreciere important. Aşa, sun­
tem siguri că vasul aic esta nu-i Nico bar, şi
asta e dej a ceva.
„Dar, totuşi, urmă Thomas Clemm, care
părea că face cu adevăra t toate sforţările
posibile ca să aru nc e puţină lumină în tot
, acest întuneri1C\ rămân două fapte dcstuJ de
turburătoare prin contrazicerea p e care o
aduc cu sine.
„Tin drep t veritabilă şi extrem de hnpor­
tan l.ă mărturi a şefului de eahipaj al lui
Dakkar. Vasul s'a încrucişat cu Nicobar în
golful Mexic , sau mai curând, ca să ne ţi­
nem mai exact de spusele lui, lllil vas care
purta numele acesta 1p e t ăbli a dinapoi.
„Nu credeţi c1ă ar fi fos t la mij loc, în ur­
ma unor evenimen te p e care nu le cunoa,ş­
tem încă, o substituire a vaselor în golful
Mexic ?
- E ex ac t p ărerea mea, răspun se Roo­
mer.
-· Nu văd altă explicaţie, întări Jerry
Bloss,
- Bin e , aşa dar ! Să urmăm, vă rog.
Nu-mi po t e x pli ca cum c ăpitanul meu,
George Hunter, a fost găsit de către d...s t ră '

grav rănit, pe bordul falşului Nico bar.

- Pardon ! mister Clemm, interveni a-
58
tu nci Roomer, rănitul pe care I-am găsit pc
bordul vasului naufragia t p e coastă, ne-a
declara t ce e drep t : „Mă numesc George
H un ter, căpitanul lui Nico bar" . Dar nu ne-a
da t nicio dovadă despr e asta.
„O fi spus oare adevărul ? O fi un şarla­
ta n ?
- - Mare p ăcat c ă n'am putut s ă viu la
timp ca să-l văd şi eu. Ch estiunea s'ar fi re­
z olva t îndată, răspunse Thomas Clemm .
- Da. E l a mij loc chestiun ea fugii a c es ­

teea extraordinare, omul acesta care, grav

rănit, îşi conc en t r e a z ă toate pu teril e, toată
energia, ca să şi amăgească m edicul, pazni­
-

cul şi să-şi recapete Jiib ertatea în condiţiun i

,

c'e întrec orice ima gin aţ ie . . .

Cum ex pli ci d-ta asta, mister Clemm ?
- Dacă era cu adevărat Hunter, răspunse
armatorul, se temea că c ei care -l lăsaseră
lungit mort pe vas şi p e care-i simţea prin
preaj m a lui, să n u revie şi să-l dea gata.
- Hypoteza se poate susţine, dar înclin
mai curând de p artea p res upunerei ca noi
s ă fi av ut deafaC' e cu un falş Hunter, foarte
grăbit să n e sc ap e din mâini şi să se ducă
s ă ş i găs ească complicii .
-

Eu stărui s ă cred, şi mi se pare că e veni­

mentele ce au u rma t îmi dau dreptate, că
omul acesta ne-a j ucat o comedie d es ăvâr ­

şită atunci când noi l-am întrebat cine e .

„ Căci dece, dacă era cu adevărat George
H unter, să n u se fi încrezu t în no i 1care am
fi făc ut imposibilul c a să-l ocrotim ?
• - A dmit ; dar cât priveşte persoana lui, o
ind o ială to t mai stăruie, şi fap tul că l a ţ i
-

găsi t grav rănit, l eş inat, singurul om viu p e

bor d, j os la scara p ostului de echipaj , mă
59
îndeamnă să cred că era chiar George Hun­
ter, căpitan ul meu .
- Hotărît lucru, aic<eastă încurcă tură fan­
t astică se încâlceşte tot mai mul t, ş i, dinspre
mine mă îndoesc zău , că vom aj unge să cu_
noaş tem vreo da tă adevărul .
Chiar în momentul în care Jerry Bloss
rostea cuvin tele aciestea, Wattson, căpitanul
portulu i, sosi.
După ce schimbară obişnuitele formule
de politeţă, se aşeză într'un balansoar n e o­
cup at, lângă fereastră, şi fără ca să mai aş­
tepte, expuse motivul viz ite i sale.
Bine înţeles că era vorba de Nico b ar.
-- Zău, spuse căpitanul portului înălţân­
du-se din trup în j ilţul p rea j os pentru el,
n u s'a sfârşit încă icu afacerea Nicob ar.
Mergem spre nişte complicaţii uluitoare.
Era, spus în alte cuvinte, exact aieelaş
gând p e care-l rostise Jerry Bloss înainte de
sosirea lui.

IN INCHISOARE

- Domnilor, pun prinsoare că n'o să ghi_

oiţi, urmă Wattson, scoţând din buzunar un
portofoliu din care scoase o telegramă pe
care o desfăcu, - cine se interese ază în mo­
mentul acesta de Nico bar ?
„Nu căutaţi şi să nu-mi pierd timpul căz­
nindu-vă cre erul cu ghicitori inutile : E ad­
ministraţia penitencia·ră din Guyana fran­
ceză, chiar ea.
E aproape cu neputinţă d e descris sur-
60
p rinderea lui Jerry Bloss, a lui Roomer şi a
lui Thomas Clemm la auzul aicestei decla­
raţii.
Rămăseseră ca împiet r iţi pe scaun el e lor.
Primul căruia îi reveni graiul fu Roomer
care şi încep u să-l întreb e pe Wattson.
- Dragul meu Wa ttson. iată ceva care le
întrece p e toate. Administraţi a ·p enitenciară
din Guyan a franc eză, zici, se intereseaz ă şi
ea de Nicobar ? Şi întru cât o poai tc interesa
afacerea aceasta ?
- Citeşte tdegrama aceasta, sosită azi di­
mineaţă pe adresa şefului poliţiei din D cmc­
rara şi pe care mi-a comunica t-o p en tru a
cer e lămu riri, sp use atull!ci căpitanul portu­
lui întinzând telegrama ce o ţinea în mână.
Jerry Bloss luă cel dintâi cunoştinţă de
con ţinutul telegramei , apoi Thomas Clemm,
apoi Roomer.
Telegrama suna astfel :

Directoru l admin istraţiei penitenciare

franceze către şef ul d e poliţie din Deme­
rara.

„Rugăm a ne indk1a data în care vasu� cu

trei catarge Nicobar trebuia să acostez e în
portul D emerara . Asemenea dacă numitul
Mauric e Colin era înscris în rolul echipa­
j ului".

Foarte rece, Thomas Clemm scoase un

tcallJc de hârtii din buzunar şi le consultă
timp de câteva minute.
- Nicobar ar fi trebuit să intre in po rt
la 6 Aprilie trecut, ţinându-se, bineînţeles,
seama de întârzierile datorite stării mării.
61
 „Numitul Colin Maurice, Francez, năs­
cut la 1 0 Februarie 1904 l a Charbourg
(l\lanche) este într'adevăr înscris pe rolul
echipaj ului lui Nico bar. Nu era decât el
de naţionalitatea asta dintre cei îmbar­
caţi pe borduil acestui vas.
Acestea spuse, Thomas Clemm .işi strân­
se la loc hâ,rtiile, după ce lăsase timp căpi­
tanului de port să-şi transcrie pe block­
notesal lui informaţiunil e pe care venise
să le ceară.
- Zău, nemaipomenit ! o să adni1teţi
domnilor, că e un lucru mai mult decât
ciudat ! exclamă annatorul după ce M r.
Wia ttson, plecase să ducă şefului de poli­
ţie, informaţiile p e care le căpătase. Pof­
tim ! un matelot depe Nico b ar, viu şi de
care se in teresează administratia peniten­
ciarului firancez din Guyana !
„ Cum o fi aj uc,ns omul aceila acolo ?

- Mister Clenim îi răspunse atunci Jer­

ry Bloss, pe care vizita lui Wattson părea
să-l fi turburat adânc, să l ăsăm îacolo toate
p resupunerile şi srt avem pu ţină răbdare.
Adevărul a făcu t un pas spre noi ; rămâne
acum ca d-ta, proprietar şi a rmator al luj
Nicobar să-l faci pe celalt. Se află acum la
Maroni unul din mateloţii d-tale ; pleacă
într'acolo şi ce11cetează. Curierul olandez
intră în port mâine. lmbarcă-te Şi în cel
mult p atru zile eşti la AJbina, de unde nu
mai ai decât de trecut fluviujl 1ca să fii la
Saint Laurent du Maroni.
- Ai dreptate, dragul meu Bloss, se în­
voi Thomas Clemm . Trebue să văd cât mai
curând cu outintă oe matelotul ace la Mau-
rice Colin ; omul acesta trebue să p ose adă
adevărul. Tot ce putem spune şi presupune
d e aici n'ar fi decât vorbe inutile.
Irn;rcdinţaţi dcabinc.l ea de acest adev ăr,
cei trei bărb a ti
' schimbară subiectul con-
versaţiei.
Acum nu mai putea fi vorb a decât d e
răbdare pentru a se aj t�nge la adevăr, -
adevărul p e care-l va aduce Th omas Clemm
la întoarcerea sa din călă toria în Guy ana.

* * *

Pe când se în t âmp lau cel e p ovestite, se

a fla la Saint-Laurent du Maroni, un înalt
funcţionar, directorul însuşi, care trecea
prin cca mai straşnică uimire din întreaga
lui carieră.
Şi doar nu: se putea spune ·că nu văzuse
el destule lucruri extraordinare, până a­
cum.
Marnrice Colin, după o noapte petrecută
în c ellulă, compăru în fa ţa şefului închiso­
rilor care t rebuia să aibă grij ă de persoana
lui până 'n momentul în care, p e cât pă­
rea, avea să ap ară în faţa tribunalului ma­
ritim.
Funcţionarul acesta, care 1se numea d .
Trubert, era, în particular cel mai bun om
din lu'.me ; asta nu voia să 'nsemneze că
ar fi fost cine şti e ce om rău în serviciul
funcţiunii, departe de aşaceva ; dar simţea
atunci ciudata manie de a nu putea suferi
nici cea mai uşoară contraz icere.
Astfel că, pentru a-şi cruţa accese d e fu­
rie im.1itile, •l uase . excelentul obicei d e a
63
răspunde el însuşi la întrebările pe car e l e
punea .
Când Maurice Colin apăru în faţa lui,
ţinea în mână foaia pc care şeful închisorii
din D emerara dresase starea evadaţilor,
foaie transmisă prin mij locirea căpitanul ui
lui Biskra.
- Te numeşti A11dre Colin, n ă1scu t în 6
lu1nie 1 708, la Clermont ? îl interogă el.
Maurice Colin nici n'apucase să deschidă
gura ca să răspundă, că d. Trubert îl şi
preveni cu un gest.
- Da, am văzu t greşeala, tinere. Imi cu­
nosc eu meseria . Englezii au t ransc:r is An­
dre în loc de Maurice. Nu-i greşala lor,
d acă nu ştiu fran ţuzeşte, bieţii oameni. Eşti
şi d-ta de părerea asta, nu-i aşa ?
Trebue să fi fost într'adevăr şi el de p ă ­
rerea aceasta întrucât nici nu fu în stare
să deschidă gura .
:D. Truber t luă un Hvirct de con.damnare
pe care-l avea lângă el şi urmă :
- Ai evada t dela lagărul din Mana, în
2 August trecut. S'a deschis acţiune !Împo ­
triva d-tale şi comisarul raportor te va
interoga când · va crede el de cuviinţă.
Şterge-o ! Altu' la rând !
Docil, Mauric e Cdlin. ieşi în urma acestei
invitaţii, şi fu luat numaidecât în p rimir e
de gardianul cu cheil e , care-l închise din
nou în celula lui.
· Trecu o săptămână, în care timp cu­
noscu viaţa tristă, monotonă a oamenilor
din închisoare .
. Se părea că ,n, ��ni nu se mai sinchisea
de el, aşa încât, int:r{o dimineaţă se apropiă
d e , gardianul care.J păzea în timpul plim-
64
bării şi .după salutul regl ementar, îl în trebă. :
Nu ştii, şefule, dac'am să. fiu interogat
-

curând ?
Gardianul aruncă. o pri vi re ironică. asu­
pra cu ri os ului condamnat şi -i declară. :
- Nu-ţi î n ch i pui cumv a că. o să. se co�
voace tribunalul m a ri ti m anume pentru
d-ta ? Eh e i ! mai aşteap t ă. şi d-ta o lu:nă. sau
două., dup ă. a ceia abia să. 'ncepi să.-ţi pierzi
răbd area .
Apoi, gardianul îi întoarse ispatele, după.
ce făcuse un gest imperativ, care ,însemna
ca omul să-şi reia locu l între deţinuţii care
se plimbau liniştiţi în rond.

CAPITOLUL 5

UIMIREA UNUI 1\11\JG ISTRAT

- Te nume ş t i Andre Colin, născut în 6

Iunie 1 908, l a Cl e rmont ( Oise) ?
Confortabil aşezat în fotoli� lui cu arc,
d. comisar-raportor proceda la interogato­
riul evadaţilor reintegraţ i în peni tenciar.
Interogatoriu pur de formă, dup ă care
sc1ri a în j osul dosarului pe care-l trecea
grefieru�ui său, cuvintele : „Reclamat d e
tribunalul maritim ?
Intr'o dimineaţă, i n s tr ucto ru l e:x:p edia
astfel cel puţi n vreo douăsprezece intero­
gatorii, căci clienţii săi, resemnaţi în cea
mai mare p a r te de so arta lor, c uno ş teau di­
nainte sistemul şi mai ales inutilitatea ex­
plicaţiil or.
Faptul în sine, ind.i&c'utabil, care-i apăsa,
tţ.xist�:
·

5 �
 Evadaţi, fus eseră făcuţi prizonieri pe un
teri toriu străin. Legea special ă după care
e r a u j udeca ţi nu îngăduia nicio s � uză.
.
Care nu fu surprinderea mag1stratulm,
auzind pe omul pe care-l interoga, răspun­
zându-i :
- Iertare, domnule. Mă numesc intr'ade­
văr Collin d ar nu Andre ci Maurice, şi
m'am n ăscu;! l a 10 Februarie 1904, la
Che rbo urg.
- Aud ! ? ce spui ?
Fără a sta p e gân duri, interogatul îşi
r epet ă declara ţia.
Comisarul-raportor apucă atunci din nou
foaia cu interogatoriul.
- Ia să vedem, spuse el, ai fost arestat
de către agenţii insulei din Trinidad, pe
când încercai să debarci dintr'o bar:că, -
fUjfată după toate probabilită ţile.
- Lucrul e exact, domn ule, numai că
n'am furat niciod ată nici o barcă.
- Bine, să trecem peste fu r tu l bărcii. O
să revenim mai târziu asupra chestiei aces­
teia. Ai evadat dela lagărul din Mana dela
2 Augu s t trecut.
- O ! nu� asta nu ! Eram ma telot p e
vasul c u trei ca targe Nicobar, număru doi,
dacă se poate sp une astfel.
D e as t ă dată, magistratul nu se îndoi câ­
tuşi de puţin, că nu avea de aface cu un
n ebu n, un biet individ cărui a soarele şi
tr agicele p eripeţii ale unei căl ătorii pe
mare, singur intr'o barcă, U turburaseră
minţile.
Şi totuşi, omul care se afla acolo, în faţa
lui se e:x;priina -foarte la locul lui, nu părea
câtuşi de putin &Bitat ş.i nici 1n g��i nici·
60
 în priviire nu i se trăda nebunia.
,
'·
- Consultă fişa semnalmen telor, ordonă
comisarul-rap ortor grefi erului său.
Dovezile fură con cludente. Nimic din
semn almentele numitulu i Andre Colin, eva­
dat într'adevăr din închisoare, nu se po­
trivea cu semnalmentele lui Maurice Colin.
Magistratul instructor socoti atunci că se
pu tuse întâmpla o substi tuire de cond am­
naţi, da r hipoteza asta căzu fa ţă de deda­
raţia aceea ritoasă şi neaş t ep tată a aresta­
tului.
- Pen tru întâia oară în viaţa mea, dom­
nule j u decă tor, pun piciorul în această ţa­
ră, şi niciod ată numele meu, care e al unui
om cinstit, nu a mai apărut în faţa j ustiţiei.
Comisarul-rapo rtor nu era nici om prost,
nici repezit. Işi dădu seama că avea să dea
;raport şi cât mai curând, la instanţel e su­
perioare, de această ului toare, fa ntastică
istorie, dar mai în tâi şi întâi trebuia s'o
cunoască el în t oate amăn untele ei.
- Vorbeşte, te ascult, spuse el lui Mau­
rice Colin.
- O, afacerea e simplă, declară matelo­
tul, eram pe un vas, pe care, dacă aş mai fi
rămas numai două zile mai mult, ei m,' ar
fi aruncat l a rechini, nu alta.
„Din fericire, într'o seară în care trăse­
seră un chiulhan monstru, am putut profita
de chercheleala lor şi să desprind o barcă
pe care am aruncat-o pe apă.
„Două zile am rămas pe mare fără să văd
nimic, domnul e, iar a treia zi am zărit pă­
mânt. Am vâslit întins spre el. Când să a-
67
bordez, agenţii vamali m'au înhăţat şi m'au
dus l a închisoarea lor.
- D ece n'ai protestat, decc nu ţi-ai de­
clarat identitatea şi ţ i-ai spus povestea.
- Nici nu m'ar fi ascultat. Şi apoi, adău­
gă matelotul făcând şiret cu ochiul, câtă
vreme eram aşa de bine p ăzit, n'aveam ce
mă teme nimic din partea bătrânului Reilly
şi a bandei lui.
- Bine, să zicem. Dar odată aj uns aci,
ţi-ar fi fost lesne să risip eşti o greşeal ă atât
lamentabilă !
- Hei, domnule, omul care stăpâneşte
colo j os (M. Trubert, voia să zică marina­
rul ) , el vorbeşte el îşi răspunde . Nu-ţi dă
răgaz să scoţi o vorbă. Şi la urma urmii îmi
ziceam, momentul ca să mă explic t<;>t avea
să vie, - nu era nicio grabă. Că, din ce tre­
cea vreme, era tot mai puţină primej die să
mă 'ntâlnesc cu bătrânul Reilly.
- Inţeleg spu se comisarul-raportor, care
era acum l ămurit pe deplin. Am să fac tot
ce trebue c a să limpezesc chestiunea asta,
dar de liberat nu t e pot libera. Nu e de
comp etinţa mea să iau o asemenea hotă­
râre.
Maurice Colin înălţă din umăr, vrând
parcă a zice că de asta puţin îi păsa.
Cu o faţă radioasă şi râzând oarecum pe
înfundate marinarul se întoarse în celula
lui unde se găsea la adăpost de bătrânul
Reilly şi d e mult temuta lui bandă, în vre­
mece comisarul-raportor îşi punea casca şi
pleca fără 'ntârziere să raporteze despre a­
ceastă ciudată afacere directorului a dmini­
straţiei p enitenciare.
68
 6.

lN FAŢA ADEVĂRULUI

- Domnule, dar asta e impo sibil !

- E totuş numai adevărul adevărat, d-le
director. Omul acesta nu figureaz ă pe nici­
una din fişele noastre şi semnalmentele lui
antropometrice sunt necunoscute la noi. De
altfel, la dreptul vorbind, în p artea dela în­
ceput a povestei acestui marinar nu c nimic
extraordin ar. Oricine ar fi omul care so­
seşte pe coasta lor într'o barcă, Englezii de
la Trinida d şi dela Demerara îl vor 1cionsi­
dera ca a tare · ) , spus e comisarul anche­
ta tor încheiând expunerea p e care o făcuse
directorului administraţiei penitenciare.
- Asta e evident, răspunse acesta, luând
în mână receptorul telefonic, şi dădu ordin
şefului l agărului să-i trimeată ime diat, sub
escortă, p c individul Maurice Colin, deţinut
la închisoare.
Acesta, fără să se turburc, repetă şi în
faţa directorului istoria aventurii sal e, aşa
cum o spusese şi cu o oră înainte.
- Trebue să dăm o cablogramă şefului
p oliţiei din Demerara ca să-i cerem infor­
maţiuni despre vasul acesta Nico b ar. Abia
atunci, în deplin ă cunoştinţă de cauză, vom
putea pune p e omul acesta în libertate,
spuse şeful administraţiei arătându-l p e
Maurice Colin. In orice caz, locul l u i nu e
în mij locul unui lagăr de condamnaţi, ţi-aş
fi recunoscător, d-le comisar, dacă ai da or­
dinele necesare p entru transferarea lui cât

* Rig . ro s e x a ct
69
mai degrabă la închisoarea civilă.
In aceeaş seară, directorul primi, ca răs­
puns la telegrama lui, confirmarea faptului
că pe rolul echipagiului vasului cu trei ca­
targe Nicobar, dela Londra, era într'adevăr
înscris un marinar care răspundea la sta­
rea civil ă a lui Maurice Colin.
Aproap e în acelaş timp, sosi încă o tele­
gramă semnată Thomas Clemm, prin care
arma torul îşi anunţa sosirea cu primul vas
poştal olandez.
In curând avea să se ştie dacă marinarul
Maurice Colin spusese adevărul a devărat,
sau dacă extraordinara aventură al cărei e­
rou pretindea că fusese, nu era decât o ur­
zeală de minciuni.
Fu o scenă emo ţionantă când armatorul
îşi recunoscu marinarul, de faţă cu direc­
torul şi cu comisarul anchetator.
- Dragul meu Colin, tu care ştii totul,
spune-ne care e a devărul I îl imploră Tho­
mas Clemm strângând mâinile marinarului.
- Domnule Clemm, răsp unse Maurice Co­
lin, căpitanul Hunter a murit ap ărându-şi
vasul de rebelii bătrânului Reilly. Willy,
Norbert, Funny şi Barcley nu mai trăesc .
Dumnezeu să-i odihnească I Cât despre Ni­
cobar, e în fundul golfului Mexic.
La auzul cuvintelor marinarului, cei de
faţă nu se putură stăpâni să n u-şi arate e­
moţia.
- Dragă băiete, îi spuse atunci şeful a d­
minis tra ţiei întinzându-i mâna, d ă-mi voie
să te felicit, cu părerea de rău însă că ai
fost nevoit să cauţi scăparea pe meleagu­
rile acestea.
- O ! domnule, răspunse marinarul cu
70
sinceritatea lui dintr' o bucată, mc1 nu vă
închipuiţi ce înseamnă să ai de aface cu oa­
meni ca bă trânul Reilly şi cei din banda lui.

După opt zile, Thomas Clemm şi marina­

rul lui s e îmbarcau p entru Demerara, unde
Jerry Bl oss şi Roomer îi aşteptau cu o ne­
răbdare lesne de ' nţeles.
In timpul lipsei armatorului, p e mare se
porn ise iar hula şi când aj unse în port cău­
tă în zadar corabia cu trei catarge care pur­
ta pe nedrept numele vasului său.
Sub izbirea valurilor care pătrundeau
prin sp ărtura din faţă, carcasa se deschi­
sese şi la suprafaţa apei nu se mai vedea
urmă din vasul dispărut în nomol cu încăr­
că tura lui de cufere de opium.

71
 PA R f E A TRE . A

AV E N T U RA T RAG I CĂ

1.

SPRE SUD-VEST

De ned e s c ris fn bucuria lui Roomer când,

însoţit de J erry Bloss, văzu coborând d in
vasul poştal olandez p e Thomas Clemm,
care-şi aducea acasă marinarul salvat.
Până atunci abia se î n trev e dea adevărul
a s u p ra tragi c ei afaceri a vasului Nicobar.
Acum av e au să aibă însfârşit date pre­
c ise aveau s'o poată reconstitui, din mo­
,

men t ul p l e c ă rii co r ă biei d ep c cheiul Lon­

drei, pâ nă î n cl ipa când disp ăruse şi o alta
îi luase locul şi numele.
Th om as Cl e mm ţ i n e a ca această drama­
tică reconstituire să fie făcută cu o precizie
absolută ; se luă h o tă râ r e a ca R oom e r , la
care avea să a ib ă loc r e c o nsti t u i r e a chiar în
seara aceea, s ă fac ă pe grefierul.
l:Qregistra cu luare aminte de cl a raţiile
armatorului şi marinarului Maurice Colin,
1n aşa fel incâ't să formeze un tot unitar în
72
care să nu existe cca mai mică sp ărtură.
Roomer era mai Line calificat ca oricine ca
să ducă l a bu n sfârşit sarcina aceasta ; nu­
mai mul ţ umit ă neobositei lui perspicacităţi
putuse fi dat l a o parte vălul d e umbră care
acoperea această dramă a mării.
Nu fusese el p rimul şi singurul care-şi dă­
duse seama de importanţa mărturiei lui
Anton \Vilbur, şef de echipă p e bordul car­
gobotului Drakkar ?
Nu tot el, şi numai el, bănuise din capul
locului toată însemnătatea acestei fraze ros­
tite de ma rin ar : un nume pe peretele dina­
poi al vasului nu înseamn ă mare lucru :
spoială şi nimic mai mult" .
Câte drame ale mării, fără să mai soco­
tim pe a lui Nicobar, ar fi putut fi clarifi­
cate, dacă s'ar fi dat acestui a devăr atât de
simplu toată atenţiunea pc care o merita.
Primul fa p t p e care-l scoase î n evidenţă
Roomer fu întâmplarea, ca re ca întotdeauna
j uca şi în această afa cere un rol hotărîtor.
Cîteva ore mai târziu, Thomas Clemm,
proprieta r şi armator al lu i Nicobar, a r fi
semnat un 1contrac t p entruca vasul să plece
în I n d ia cu o încărcătură de stambă.
Soarta lui şi a echipagiului său ar fi fost
cu totul alta.
A trebuit însă ca Th omas Cl emm să pri­
mească vizita unui gentleman foart e corect,
al cărui chip uşor bronzat, dovedea o origi­
nă sud-americană.
Acest g entl e man ven e a să p ropun ă arma­
torului să se asocieze la o con trabandă de
arm e destinată l ui H ernandez care complo­
ta contra lui Gonzales Hij o, stăpânu l vre­
melnic al Mexicului.
73
 Era într'adevăr o afa,c ere frumo asă, care
avea să dea beneficii mari. Banii, în dolari,
erau depuşi la City Bank.
Fie c ă H ernandez răuşea fie că nu, Tho­
mas Clemm n'avea alte riscuri de cât ale
mării, pe care dealtfel şi l e lua asupră-şi!
căci la o încurcătură ca asta nu putea fi
vorba de asigurare.
Când că pitanul lui Nicobar avea să fi a­
j uns la locul întâlnirii, la laguna de la Ma­
dre, trimişii lui Hernandez manda taţi anu­
me de el aveau să-i înmâneze cecurile cu a­
j utorul ·c·ă rora armatorul ave a să încaseze
sumele depuse în contul lui la City Bank.
Afacere foarte simplă şi care ave a să-l
despăguib ească dintr'oda tă p e Thomas
Clemm de pierderile suferit e în camp aniile
anilor trecuţi.
Ave a în min ă cele dou ă atu�uri care, du­
pă toate ap arenţele, aveau să-i asigure reu­
şita : căpitanul potrivit l a corabia potrivită.
Vasul lui cu trei catarge Nicoba r, se pw­
tea spune că abfa ieşise din şantierele dela
Clyde, căci nu avea decât doi ani d e naviga­
ţie. O corabie nou ă-nouţă.
Era un vas 1cunoscut ca una din cele mai
bune corăbii cu pânze eşite din .c elebrele
şan tiere. In el s e îmbinau două calităţi de
căp etenie care rareori se văd împreună : vi­
teză bună chiar pe cel mai slab vân t şi echi­
libru perfoct pe vreme cât de rea .
Câ t despre că pitanul George Hun ter, p e
care Thomas Clem m î l a v e a de cin ci a n i î n
serviciu, era î n toa t e p rivinţel e marinarul
vrednic să ia comanda unei asemenea coră­
bii.
Era renumit pentru ştiinţa lui nautică, şi
74
 pentru el nu exista primej die ciapabil ă să-l
oprească în hotărîril e lui. Cînd omul a cesta
spusese odată „da", p u teai fi sigur de el.
După ce Thomas Cl emm îi explicase fără
înconj ur d espre ce era vorba, George Hun­
ter stătu p e gân du ri câtev a d ipe.
Işi cunoştea prea bine armatorul 1ca să nu
ş tie că a cesta luase toate asigurările necesa­
re într'o asemenea împrej urare. Sin gura
grij ă a lui H u n t er avea să fie executarea.
- Ne-am înţeles, mister Clemm , spuse el
întinz ând lui Thomas Clemm mâna. Voi
conduce pe Nicoba r la laguna de la Madre,
diar cu două condiţii.
- Inainte de a şti despre ·c e e vorba, sunt
de acord.
- Imbarca rea mărfii şi alegerea echipei
mă privesc pc mine. Pe când plecarea?
- Cât mai curân d icu putinţă.
George H un t er nu întreb ă mai mult. Du­
p ă o oră era p e che i, informându,...s e ce
oameni cău tau angaj ament.
A doua zi, g u rile deschise ale calelor în­
ghiţeau saci de făină şi lăz i preţioas e al că­
ror conţinut u rma să 1contribue atât de mult
la su cces ul lui H e rn an d ez.
Thomas Cl emm veni la bord în cursul
după a miezei şi, constată împreună cu �ă­
pitanu l că încăl"carea s e făcea conform re­
gu l elor staibilite, căci de d esăvârşit a e x ecu­
tare a ac estei munc i dep ind e nu n umai bu­
na navigare a unei corăbii, dar, pe timp de
furtună, chiar siguranţa ei.
A doua zi, odată cu sosirea fluxului de
dimin eaţă, se ap rop i e de Nicobar un re­
morcher mare 1c1are-l trase cu aj utorul unor
otgoane până la gura Tamisei.
75
 In momentul când a j uns e r ă acolo, reflu­
xul era în toi.
Coraibia, l ibera tă de căl ăuza ei, cu toa te
pânz el e întinse, porni ca săg e a ta p e hul ă:,
făcând p rimele plecăc i uni v al u rilor canalu­
lu i Mân e ci i.
Era răcoare şi bura.
- Inchide ţi gurile d e coborîre de pe pun.
te ! ordon ă căpitanul Hulil ter.
Ţărmul se îng us t a repede , până nu se
mai văzu din el d ec â t o fâşie subţire cenu­
ş i e , p erp endiculară p e dâra lăsată de cora­
bie.
- Mai moale pân z a cca mare !
Coman da fu e x e cutată şi Nfoob ar se în­
drep tă spre 1su d-vest ş i sbură împins de o
bri z ă de z e c e noduri.
Scăpat de grij a m anevrel or, că pi tanul 'C0-
1bori în 1c abina l ui , după ee r e c oman dase lui
R e illy, contramaistrul, să-l an u nţ e în caz că
e ce va nou.

SUB CERUL ANTILELOR

Corabia făcu o săptămîn ă până eşi din a­

p e l e reci ale ţărmurilor Europei ; în largul
ins ulelor Azore, aerul se făcu d i n zi în zi
mai călduţ.
D up ă p u ţi nă vreme, .cora b i a întâlni, aşa
cum prevă z us e căp i tanul H unter, vânturile
alizee, care ave au să-l însoţeasic1ă până în
preaj ma coastelor Americei de Sud .
Era tocmai anotimpul f rum os, şi nicicând
76
nu începuse o călătorie în împrej urări mai
favorabil e.
Făr ă să încetinească, Nicobar despica a­
cum marea Antilelor.
Noap tea cerul era lumina t de un furnicar
de stele, fără ca nici ce l mai mic nor să în­
tunece vreodat ă albastrul imaic:ul at al fir­
mamentului.
Căpitanul avea doar să indice drumul pc
care corrub ia îl urma cu o regularitate ma­
tematică.
Contramaistrul Reilly fluera quarturile şi
vcghia ca ordinele să fie executate icu stric­
teţe.
Foarte adesea urca în timpul nop ţii pe
p unte, cum şi era datoria 'l ui, ca să vadă
dacă oamenii erau la posturil e lor.
In tr'o scară, după ce se plimbase câteva
clipe în lung şi 'n lat pe punte, se apropie
de cârma·ciul Snake, se aplecă deasupra bu­
solei ca să verifice dacă omul urma într'a­
devăr drumul, apoi, deodată, dup ă ce se a­
sigurase că afară de el şi de marinar nu se
afla nimeni lâ ngă sârmă, îi spuse în şoaptă :
--'- Snake, eşti tot atâ t de hotărît c a în ziua
plecării din Londra ?
- Sigur, răspunse cârmaciul. Odată în
viaţă dai de aşa noroc . Curaj , Reilly !
Cârmaciul şi contramaistrul puteau vor­
bi acolo fără teamr1 ică vor fi auziţi.
D eal tfel, nimen i nu-i p u tea bănui văzân­
ru-i că stăteau de vorbă, căci lucrul acesta
era absolu t normal.
- Snake, spuse atunci contramaistrul, nu
crezi c 'am putea şi noi profita de o afacere
din care bătrânul Clemm si Hunter vor să
tragă toa te foloasele şi să ri e lase nouă toa-
77
te ponoasele, oboselile şi riscurile ?
- Mai încap e vorbă ?
- Ascultă. Când am văzut că n u mi s'a
spus mai nimic despre în cărc ătură, asta nu
mi-a părut lucru curat. M'am culcat pe bur­
tă în dosul uşii căpitanulu i şi am auzit tot
ce vorbea cu bătrânul Clemm. Ştii unde
mergem ?
- Ba bin e că nu ! Ducem făină Englezi­
lor dela Demerara.
- Da, de ochii lumii ! Adevărul e c ă tran_
sportăm o încărcătură de arme, de muni­
ţii, chiar şi de aur în laguna dela �fodre, pe
coasta golfului Mexic. Hunter şi Clemm lu­
crează în sluj ba lui Hernandez, ale că rui
bande de revol taţi l uptă contra armatei lui
Gonzules Hij o, actualul dictator.
- Nu ma i spune ! exclamă plin de mira­
re cârmaciul, care nu uită însă să readucă
vasul, .cu o uşoară zvâcnire a cârmei, p e
drumul cel bun.
- Atunci m'am gîndit că am pu tea face
afacerea asta p e cont propriu. Ce zici,
Snake ?
- De, n' aş zice ha, dar mai întâi trebue
ştiu.
Mâna dreaptă a lui Reilly tăiă aerul •CU
un gest decisiv, energic.
- E simplu de tot, spuse el pe tonul unui
om care avea de mult planul gata. Nu mai
trecem pe la Demerara ; Englej ii au să-şi
procure făină dintr'altă parte. Apoi mer­
gem drep t spre golful Mexicului. Cu Her­
nandez nu e rost de făcu t nimic, 1c ă ci afa­
cerea e înch eia tă : riscăm mai degrabă să
căpătăm gloanţe în loc de pl ată.
- Dar atunci, ce-ai de gând să faci ?
7i
 - Să abordez drept în po rtul Vera­
Cruz şi să intru în tratative cu Gonzales
Hij o. Cred 1c ă n'o să-i pară deloc rău să
pună mâna pe încărcătura noastră. Fără să
mai susţin că însuş faptul de a fi împiedi­
cat aprovizionarea cu arme a rivalului
său merită şi el o mic ă recompensă.
- D ar, Reilly, îţi dai seama că peste
zece zile suntem la Deme.r ara ? Până în
patruzeci şi opt de ore direcţia vasului tre­
bu,e să fie schimbată.
- Mâine Nicobar va fi al nostru .
- Dar oamenii ?
- Las' pe mine.
- Armele ?
- Şi ele.
Urmă o tăcere grea, pe care o turbură
doar scrâşnetul otgoan elor întinse de sfor­
ţarea vântului şi şueratul valurilor de�pi­
cate de carena corăbiei.
Reilly şi Snake se priviră în ochi.
Cel dintâi rupse tăcerea contramaistrul.
- Juri ? întrebă el apăsat, .î ntinzând mâ-
na larg deschisă spre cârmaci.
- Jur I răspunse acesta p unându-şi­
mâna în a lui Reilly.
Fiecare din ei ştia la ce îi angaj a un ase­
menea j urământ .
Reilly îşi reluă atunci plimbarea pe
pun te, pe care o întrerupsese, în timp ce
Snake, căruia fanalul din a in te îi lumina
faţa, continuă să piloteze vasu1l Nioo bar.
79
 CAPITOLUL 3

PRIN FORŢA ARMELOR

Căpitanu l Hun ter nu păstrase din ve.chiul

s ău ech ipaj , în afară de contra-mms ! rul
Reilly, decât încă cinci oameni : pe Willy,
Norbert, Funny, Barclay ş i Sullivan. .
Ceilalţi zece erau mateloţi fără angaJ a­
ment pe care-i luase din port, şi care aveau
carnetele în perfectă regulă .
li fusese deaj uns să navigheze c u e i o
singură zi, ca să se încredinţeze că toţi îşi
cunoşteau perfec t meseria, şi b azat p e a­
ceastă convingere, căpitanul Hunter îşi zi­
cea că voiaj ul va decurge fără d e niciun
fel de accident.
Intr'o ultimă consfătuire nocturnă, Reilly
şi Snake regulaseră definitiv amănunteie
teribil ei înscenări pusă l a cale de ei.
Lovitura avea să fie dată cu prilej ul
schimbului de dimineaţă, lovitură p e care
contramaistrul o voia să fie repede, brutală,
definitivă.
In momentul acela, echipaj u l aproape
complect, avea să se găsească p e punte.
Reilly era înţeles cu şase ma teloţi pentru
această groaznică afac ere. Era mai mult
decâ t trebuia, p entru a în.cerea o lovitură
de forţă împotriva unor oameni surprinşi
şi dezarmaţi.
Pentru căpitan, n i ci o cruţare. El, de orb i­
cei, e p rima victimă, - prea m ul t e drame
·

ale mării au dovedit-o !

Contramai1s trul recomandase tâlharilor
pe care-i câştigase, să cruţe pe mateloţii ca­
re s'ar sup4ne, de frica ameninţărilor,
80
căd, precum spunea cu un rânj el fioros,
tr e buia păstraţi oam en i pentru a manevra
„ copaia" .
Arm e îşi procurase Reilly pătrunzând în
cală, pri n cămara pânzelor, la care făcuse
o spărtură tăind nişte scânduri cu aj utorul
unui ferăstrău de mână.
Trei revolvere, două carabine găJSite, le
ascunse sub un rotogol de otgoane, iar l a
semn alul său, un flu;erat în triluri, com­
plicii lui trebuiau să le scoată de-acolo ŞI
să se folosească de ele.
Nenorocirea făcuse ca bietul• căpitan
Hunter să se urce in dimineaţa aceea pe
punte, pentru a supraveghea schimbu�.
Reilly, care-l p ândea şi care se vedea ţin ­

tit de privirea complicilor lui care nu aş­

teptau decât un gest ca să-l imite, se apro­
piă de rotogolul de frânghii, luă de-acolo
o carabină şi luă la ochi pe nenorocit. Un
trosnet de armă răsună.
Nefericitul Hunter, rănit în piept, se ră­
suci pe loc şi avu puterea să meargă până
l a deschiză tura punţii.
Voia pesemne să coboare ca să caute în
camera lui o armă pentru a pune capăt l up­
tei ce se încinsese pe punte între rebeli şi
mateloţii rămaşi c:r:edincioşi datoriei lor.
Vai ! sărmanul nu avu timpul să-şi împli­
nească gândul.
Un al doilea glonte, tras de Reilly îl culcă
fără de viaţă pe punte.
Fără să se ocupe de încăerarea turbată
dintre oamenii săi şi mateloţi, contramais­
trul se aplecă, ridică în braţe pe căpitan şi,
dintr'o singură destindere de muschi, îl a­
runcă peste bord .

6 81
 Spectator nepărtaş la această cruntă bă­
tălie, Snak e cârmaciul rămânea la postul
lui, aşa că Nico bar putu stărui, in ciuda ce­
lor ce se petreceau, în drumul lui, cu pân­
zele desfăşurate.
Vasul tricatarg continuă să spintece lar­
gul, înclinat uşor pe tribord.
In mai puţin de un minut, revoltaţii fură
stăpânii absoluţi ai navei.
Respectând ordinele bătrânului Reilly,
moş Reilly, cum îi ziceau, ei nu trăseseră
decât în cei a căror rezistenţ ă dârz ă ame­
ninţa să le z ă dărnicească răuşita.
Patru erau cei rămaşi fideli la datoria
lor de marinari, patru care nu aveau să
mai revadă niciodată lumina zilei : Norbert,
Willy, Funny şi Barclay.
Toţi făceau parte din vechiul echipaj al
nefericitului căpitan Hunter.
Lor deasemenea, marea le ţinu loc de
mormânt.
Cu carabina în mână, .c ontramaistrul îna­
inta spre mateloţii îndesaţi în peretele di­
napoi şi p e care revoltaţii îi ţineau mereu
sub ameninţarea armelor lor.
- Eu sunt acum căpitanul aci, le declară
el cu o voce răguşită de mânie.
Ară tând apoi cu mâna 'ntinsă pe Snake
în picioare la postul lui de cârmaci, adăugă :
- Acesta e secundul meu, şi cei ce vor
voi să mai mănânce pâine şi să mai vază
lumina soarelui pc lumea asta, vor trebui să
asculte de el ca de mine însumi. Asta-i tot.
Nici nu mai era nevoie ca Reilly să mai
adauge ceva.
Ce puteau să facă alta, decât să asculte şi
să se supună, în asemenea împrej urări ? Ju-
82
mătate din supravieţuitori se şi gândeau să
treacă de partea lui moş Reilly, odatăce a­
cesta câştigase bătălia.
Acesta aruncă o privire peste punte pe
care erau întinse cadavrele nenorociţilor ce
opuseseră împotrivire.
- Curăţaţi pun tea de stârvurile astea, or_
donă contramaistrul.
Peste câteva clipe, valurile legănau pa­
tru trupuri mai mult, pecând ceilalţi mate­
loţi ai lui Nicobar făceau primul lor act de
sup unere, spălâ nd cu nişte târnuri, sângele
camarazilor lor ce cursese pe punte.
Liniştit acum în privinţa răuştei între­
prinderii lui, moş Reilly spuse cârmaciului
drumul de urmat.
Nicobar n'avea să mai facă escală la De­
merara. Va merge de acum strună înainte
către golful Mexicului.
Briza se înăsprise şi vântul sufla în pân­
ze în timp ce marea isbea neîncetat cu sgo­
mot surd în coastele vasului sinis tru.

SURPRIZELE LUI MOŞ REILLY

In cursul dimineţii, bătrânul Reilly ră­

mase pe punte, unde se afla şi tot echipa­
j ul.
Numai către prânz, când briza se mai
muiase o leacă oda tă cu înălţarea soarel ui
în creştetul cerului, el se hotărî să coboare
in calele de j os cu Snake, pe care unul din
oamenii luaţi dintre răsvrătiţii credincioşi
ii înlocuise la cârmă.
 Vizitară încărcătura cu deamănuntul şi
cu aj utorul unui drug sparseră una din lă­
zile ferecate ce contineau
' aur, lire engle­
zeşti amestecate cu 1udovici franţuzeşti.
Cei doi tovarăşi urcară o găleată cu mo­
nede sus în camera căpitanului şi acolo,
aşezat în j eţul omului pe care-l ucisese cu
mâna lui, Reilly împărţi echip aj ului o pri­
mă parte a prăzii.
După terminarea acestei operaţii, fă.c u o
percheziţie prin sertare şi găsi iceea ce cău­
ta : hârtiile căpitanului.
- Eu acum sunt căpitanul Hunter, spuse
el complicelui său.
Inchişi apoi amândoi în cameră, feriţi de
urechi străine, ei examinară si tuaţia, ce a­
veau să facă mai bine zis, cu vasul şi cu în­
cărcătura lui.
Pentru Reilly, lucrul era simplu, foarte
simplu chiar.
Avea să abordeze la Vera-Cruz şi avea să
se ducă numaidecât la reprezentantul gu­
vernământului stabilit, cu care va trata
vânzarea încărcăturii. Pentru el, afacerea
era limpede.
Snakc părea acum mai dezmeticit după
victoria sângeroasă.
Fireşte, aproba planul ·complicelui său,
dar făcea fel de fel de rezerve în privinta
bunei credinţe a Mexicanilor.
Aceste îndoeli îi inspirau o ideie foarte
simplă, care era următoarea : Să arunce pe
Nico bar undeva la coastă şi să debarce
dupăce vor fi împărţit între ei prada în
aur, potrivit cu meritele fiecăruia.
Idiotule ! răcni fostul contramaistru .
84
Ce propui tu e o mizerie în loc de bogăţia
ce am realiza prin planul meu !
Şi Reilly se ridică clocotind şi declarân d
că planul să u se va înfăptui aşa c um hotă­
rîse, şi că oricine îi va face opoziţie, o să
fie trimes să facă unnoştinţă cu rechinii.
Lăsând acolo p e Snake, se urcă pe punte
ca să-şi dea · seama dacă totul mergea după
poruncile lui.
lndoielile exprimate de cârmaci conţi­
neau germenele unei neînţelegeri care avea
să crească din zi în zi între cei doi com­
plici.
Marinar cu mare pricepere, Reilly, căruia
nu-i lipseau decât ceva studii special e ca să
fi fost un bun ofiţer, conduse pe Nico b ar
până în faţa Vera-Cruzului, fără cel mai
mic incident.
Işi freca de-acum mâinile gândindu-se la
rezultatul superb ce-i va aduce vânzarea
transportului său de arme, chiar dacă Gon­
zales Hij o i le-ar cumpăra pe preţ mic.
Bine 'nţeles, nu va sufla un cuvân t despre
a urul ascuns în calele vasului şi care va
umfla şi mai mult beneficiul operaţiei.
O detunătură depărtată, care răsbubui pe
ocean, îl smulse subit din vise.
- Tunul ! exclamă Reilly care, ·cercetând
marea, zări foarte departe aproape la li­
mita orizontului, un mic crucişător pc care
fălfăia pavilionul mexican.
Căută din ochi vasul cu pricina în care
o fi tras crucişătorul, şi continuă să înain­
teze.
Nu trecuseră două minute că fostul con­
tramaistru auzi o lungă şu erătură prin văz­
duh apropiindu-se de Nico bar, şuerătură de
85
al cărei tâlc nu mai încăpea îndoeala, căci
se termină printr'o puternică detunătură
care făcu să sară o puternică coloană de
apă la mai puţin de trei sute de metri în
faţa vasului său cu trei catarge.
- In noi trag ! Stop ! !nălţaţi pavilionul !
urlă Reilly, înţelegând în fine despre ce era
vorba.
Nu prea era del oc, vă puteţi închipui, pri_
mirea aşteptată de el, dar n'ave a încotro,
trebuia să s e supună.
Fapt e că uitase contramaistrul numai de
un lucru în planul lui magnific : de supra­
vegherea exercitată asupra coastelor de că­
tre guvernul legal, pentru a împiedica con­
trabanda de arme să aj ungă la rebeli. .
In vârful bastimentului de război ce se
apropia cu mare iuţeală, începu să se des­
luşească verdele, albul şi roşul - culorile
pavilionului mexican oficial.
Era vădit ca niciun vas nu putea intra
în port fără să fi trecut prin vizita acestui
veghietor cerber care se apropia repede de
Nicobar, stopat.
Peste puţin, nu mai fu decât l a cinci sute
de metri şi Reilly, ca şi toţi oamenii echi­
paj ului, putură zări lămurit grupul tunari­
lor înconj urând piesa de tragere, care ră­
mânea tot cu gura îndreptată spre Nico bar.
Brusc, micul crucişător veni spre stânga,
prezentând flacul împănat cu guri de tun,
lângă cari se ţineau servan ţii şi ţintaşii.
In acelaş timp, o bal enieră se lasă în j os,
în timp ce un ofiţer, însoţit de şase mari­
nari înarmaţi, scoborî scara de-afara a cru­
cişătorului pentru a lua loc în luntre.
Văzând aceasta, Reilly, oricum, se cam
18
nelinişti, dar totuşi îşi păstra aerul de sigu­
' când ofiterul
rantă ' îi ceru hârtiile de bord.
N umaidecât, vizita vasului începu.
Decum descoperi prima ladă cu arme, o­
fiţerul făcu să se semnaleze prin unul din
oamenii săi spre bordul crucişătorului, să
i se trimeată o balenieră în care sili pe
Reilly şi echipaj ul acestuia să se coboare.
Prins în fl agrant delict de contrabandă
de război în apele teritoriale, Nicobar era
luat prizonier, ca şi echipaj ul său. Nu mai
era nici pomeneală de tratat vânzarea în­
cărcăturii !
O oră după aceea ,închis în temniţa de
la Rotunda, Reilly avea vreme să filozofeze
asupra nenorocului său.
Cu toate astea, atât de puternic era resor­
tul voinţei l a acest om dârz, că nici acum nu
desnădăj duia.
„Tot v a trebui la urma urme i să stau de
vorbă cu cineva, îşi spunea el. Şi apoi, nu
se va putea nega că dacă Nico bar a aj uns
la Vera-Cruz, e pentrucă aşa am voit".

PROASTA AFACERE

Timp de patru zile, Reilly nu văzu altă

faţă decât pe a gardianului care-i aducea
raţia lui de ciorbă de mălai dimineaţa şi de
garba usos * ) seara.
Insfârşit fu scos din închisoarea lui şi
compăru în faţa a două personagii cu piep-
1) Fasole
87
tul p l i n de fireturi, care-l întrebară pentru
cine făcea el contrabanda de arme în apele
mexicane.
Plin de curaj , j uc ă totul p e o carte cu
un extraordinar sânge rece.
Cum e lezne de închipuit, nu suflă un cu­
vânt despre revoltă şi j ucă rolul căpitanu­
lui Hunter.
Declară că din proprie iniţiativă venise
la Vera Cruz in loc să se ducă la Laguna de
la Madre, şi anume ca să vân d ă lui Gonza­
les Hij o armele şi muniţiunile destinate lui
Hernandez.
Personagiile cu fircturi ascultară cu mul­
tă atenţie discursul contramaistrului, apoi
îl trimeseră înapoi la închisoare, fără să-i
fi dat niciun semn de aprobare.
Din fericire pentru tâlharul de Reilly, u­
nul din cei doi ascultători îi dăduse o aten­
ţi e deosebită, căci avea un plan propriu.
Era amiralul Luis Conceda, care avea o
autoritate absolută în ce priveşte paza lito­
ralului.
Era un om care cunoştea prea bine nesta­
bilitatea funcţionarilor, chiar a celor din
capul ierarhiei, într'o ţară zguduită de ne­
curmate revolu ţii.
Azi unul comanda, mâine acelaş om era
spânzurat sau împuşcat.
Nico bar, cu încărcătura lui, reprezenta o
afacere minunată.
Şi împreună cu aghiotantul său, o şi puse
la punct în condiţiunile următoare :
Corabia, fără încărcătură, avea să fie
scufun dată în rada portului, ceeace avea să
înlăture pe viitor orice discuţie.
Explozia vasului avea să fie pusă pe so-
ss
 coteala muniţiunilor depozitate în cală şi ct
asta, orice anchetă avea să fie înch eiată
Cât despre armatorii contrabandişti de ar·
me, ei n'aveau să poată reclama niciodaU
nimic.
De echipaj , Louis Conceda voia să se co·
torosească într'un chip foarte original.
Era un om destul de bun l a inimă, cărufo
îi repugnau cruzimile inutile.
Serviciul de supraveghere al coastelo1
capturase înainte cu o săptămână în apeh
teritoriale, un opium-clipper, proprietate2
unui supus venezuelian.
O ocazie admirabilă de a scăpa de cora·
bie, de opium şi de echipagiul lui Nico bar.
Luis Conceda era nu numai un om cu
idei originale, dar mai avea o mare cali·
ta te.
Fiecare din hotărârile lui trebuia aplicată
într'un timp minimum.
Care nu-i fu mirarea lui Reilly şi a com­
plicilor săi, când se pomeniră îmbarcaţi pe
o corabie cu trei catarge pe care n'o văzu­
seră în viaţa lor, traşi afară din strâmtori
de un remorcher şi lăsaţi liberi în larg,
dup ăce un ofiţer al marinei mexicane le ţi­
nuse un logos care se rezum a cam la a ­
ceasta :
- Serviciu pentru serviciu. Ne-aţi adus o
corabie cu arme ş i muniţii ; vi se dă altul
sub l est, cu cufere de opium atât cât să pu­
teţi otrăvi toţi şoarecii galbeni de pe toa tă
coasta. Plecaţi şi să nu v ă mai prindem pe
aici.
Vă tnchipuiţi furia lui Reilly la auzul u­
nor astfel de cuvinte.
89
 Dădu ordin să se desfăşoare toate pân­
zele şi s'o pornească întins spre larg.
Aj uns în largul Oceanului i se mai potoli
puţin mânia ş i se gândi la mij loacele de a
t rag e totuşi folos din si tuaţ i e.
Reunindu-şi echipaj ul p e punte, le ex­
puse cum putu mai bine această situaţie,
făcân d u-i să 'nţcleagă că au pe bord o
marfă care, oricum, putea aduce un bun
câştig, dar că trC'huia cea mai mare grabă.
Bandiţii, transformaţi fără voia lor în
contrabandişti de opiu, vrând nevrând tre­
buiau să se plece împrej urărilor.
Ma i înainte <l e toate, Re i ll y , care putuse
păstra hftrtiile lui Nicobar, puse p e tâm4
plar să facă altă tabelă - pentru a putea
înlocui în dos tabela acestui opium-clipper,
care purta îns c ri s ă pe ea numele G uaya.
quil.
Şi cu acest G u ayaquil transfo rm a t în Ni­
cobar, el hotărî să se dueă să exploreze
coasta C ol u mb i e i şi a Venezuelei, care mi­
ş u i e de ch i nez i .
Poate că va isbuti să desfa că la ei, pe iu4
ţeală, marfa de opiu ascunsă sub pietrele
lestului, în cufer e de metal.
Guayaq uil era, tot ca ş i Nicobar, un vas
cu trei catarge şi amândouă aveau cam a­
ceeaşi siluetă.
Totuşi, ochiul exersat al unui marinar nu
se putea înşela, şi aşa fu cazul lui Anton
Wilbur, şeful de echipă de pe D rakkar,
care veni să împărtăşească impresiile sale
lui Jerry Bloss şi lui Roomer.
Cum era de prevăzut netnţelegerea care
se arătase între Rci..lyl � Scai. �tea din
cc 1n ce.
90
 Acum, acesta din urmă scotea pe nas
complicelui său că nu-l ascultase la timp să
împartă aurul cu toată lumea, aşa ca fie­
care să-şi ia partea şi să acosteze, p ărăsind
pe Nicobar în voia valurilor.
Acum trebuiau să continue al vântura
mările în condiţii imposibile.
Şi dacă erau capturaţi de data asta, apoi
nu mai încăpea îndoială în privin ta soartei
lor.
Era soarta piraţilor, care-i aş tepta pe toţi,
pe căpitan ca şi echipaj ul.
Unii de pe bord îşi dădeau seama bine de
situaţie, îndeosebi matelotul Maurice Colin.
Acesta nu-şi muiase mâinil e în sângele
camarazilor săi. Era dintre aceia care ce­
daseră forţei armelor pentru a nu fi omo­
rît la rândul lui şi aruncat peste bord.
Puţin se sinchisea el de reuşita planului
lui Reilly şi a celor din bandă. El unul, nu
se gândea decâ t la un lucru : să profite de
prima ocazie care s'ar prezenta, ca să-şi re­
capete libertatea.

FUGA MARINARULUI

Reilly şi Snake nu mai păreau cu adevă­

rat de acord decât asupra unui singur
punct : să-şi păstreze cu orice preţ autori­
tatea pe bord, autoritate pe care o dobân­
diseră cu sângele camarazilor lor şi al că­
pitanului Hunter. Ospătăria fostului Guaya­
quil, devenit un al doilea Nicobar, era din
cele mai bin e garnisite, şi Reilly, pentru a
9l
întreţine moralul oamenilor lui, îi îmbia
chiar, şi tot aşa făcea şi Snake, să se ghif­
tuească şi mai cu seamă să bea cât mai
mult şi mai des.
După asemenea chiulhanuri, se închideau
în camerele lor, incapabili de lucru până a
doua zi.
In creercle lor afumate de băutură nu le
mai rămânea decât un sentiment, - acela
al propriei lor siguran te.
Clătinându-se p e picioare şi poticnindu-se
îşi baricadau uşile şi adormeau cu revolve­
rul la îndemână.
Revolverul p ărea să fi devenit ultimul
lor mij loc de argumentare. La tot momen­
tul, ameninţau cu el pc oamenii lor.
Reilly şi Snake aveau de parte a lor cinci
marinari, primii răsvrătiţi depc Nico bar,
decişi şi ei să împingă aventura până la
punctul ei extrem.
Cât despre ceilalţi, numai împrej urările
îi împinsese până aici, şi se sup uneau si­
tuaţiei, resemnaţi.
Pe coasta Venezuelei, matelotul Maurice
Colin găsi ocazia atât de mult c ăutată de
el încă decând plecase „Nicob ar" din Vera­
Cruz.
Noi vom continua să numim astfel vasul
p entru înlesnirea povestirii, î ntrucât acum,
din ordinul lui Reilly, pe tabela dindărăt a
vasului figura numele acesta.
Reilly, care era un marinar prudent şi
p riceput, băgase curând de seamă că vasul
acesta, cu trei catarge avea un defect la
cârmă. A varia aceasta, care nu prea se sim­
ţea în timp liniştit, putea deveni foarte pe­
riculoasă în vreme de furtună.
11 2
 Deaceea, contramaistrul hotărî să ia fără
întârziere măsurile cuvenite.
11 adăposti pe Nicobar într'o scobitură de
coastă, unul din acele golfuleţe în care pe
vremuri contrabandierii Broaştei Ţestoase
veneau să-şi careneze vasele.
O barcă fu scoborîtă în apă ca să veri­
fice balamalele de alunecare a cârmei pe
grinda dinapoi.
Când se 'nseră, barca fu ridicată cu scri­
petele numai până la j umătatea stâlpilor a­
găţători, a dică numai puţin deasupra apei,
ca să n'o clatine valurile.
Apoi, Reilly şi Snake, ciocniră la pahare
până noaptea târziu, ei şi oamenii lor.
Dela o vreme cheful se potoli şi totul căzu
în tăcere.
Maurice Colin, care se ferise să bea, so­
coti că momentul atât de mult aşteptat so­
sise.
Cu picioarele desculţe, tiptil ca o umbră
se îndreptă spre stâlpii agăţători ai bale­
nierelor.
Inima îi bătea în piept să se spargă, nu
că se temea atâta de Reilly, · Snake ori de
oricare altul din bandă.
Se putea ca alt matelot să fi avut aceeaş
ideie ca şi el şi, mai îndrăzneţ, să i-o fi luat
înainte, în vremea cât chefuiseră p e punte
hoţii de mare.
O bucurie de nespus îl n ăvăli când văzu
baleniera atârnând încă de cârligele stâlpi­
lor.
Cu o încetineală ex1 c esiv de prudentă,
deslegă funiile, le lăsă să alunece, aşa în­
cât barca VCllli s'atingă apa fără filei Ull
sgomot.
93
 Lăsându-se s'alunece şi el dealungul unui
otgon, se îmbarc ă fără să fi trezit pe nimeni
din so mn.
Cu aj utorul prăj inii îşi dep ărtă barca de
corpul lui Nicobar, apoi începu partea cea
mai grea, mai chinuitoare a grozavei lui a­
venturi. I i reuşi isp ra·va de necrezut de a
manevra singur două vâsle de balenieră.
Timp de un ceas, trăi cu groaza 'n suflet
ca fuga să nu-i fie descoperită şi bandiţii
sângeroşi să nu se puie în urmărirea lui.
Nici Reillv, nic i Snake nid oricare altul
din piraţi n u ar fi avu t îndurare pentru el.
Barca, în lada ei, conţinea, aşa cum e re­
gulă pe bordul tuturor vaselor, o pânză de
rezervă care se pu tea monta p e una din vâs ­
le, apoi o busol ă, un bu toiaş cu apă de băut
şi p esmeţi închişi în tr'o 1c utie de metal, adi­
că merin de cam p e trei zile.
Maurice Colin simţi o bucurie de nespus
când p utu să înalţe mica pânză p ă trată şi
să se lase purtat de vântul uşor.
Sfârşit de oboseală, căzu în fundul luntrii
şi adormi.
Când se deşteptă, era ziua mare. Vântul îl
mânase departe în plin larg, dar în imensa
singurătate care î1 copleşea, simţea o bucu­
rie neţărmurită.
Era în afară de p rimej dia de a mai fi a­
j uns de Reilly, de Snake şi de banda lor.
Tim p de două zile, rătăci pe suprafa O­
ceanului. In dimin eaţa zilei a treia, zări p ă­
mânt ; era insula Trinidad.
Ştim cum a fos t atunci arestat de agenţii
vamali Wood şi Michell c are -l luaseră d rept
un evadat din penitenciarele Guyanei fran-
ceze.
·

9,
 Nu vom mai rep eta fireşte istorisirea odi­
seei lui l\1auriic1e Colin, dar ţ::r edem că e bi­
ne să reveni m asupra motivelor care l-au
făcut să lu creze.
O adevărată teroare îl stăpânea : aceea de
a recădea în mâinile rebelilor de p e Nico­
bar.
Aşa că, atunci •când se văzu dus de nişte
oameni în uniformă, când se văzu apoi în­
cuiat în închisoare a din Port of Spain, el
respiră însfârşit.
Se găsea în fine în siguranţă.
Aj uns pe bordul lui Biskra îi ven i ideia
să destăinuiască comandantului bordului
greş ala ce se fă1cu cu el.
Un sen timent de prudenţă îl reţinu.
,,Să mai aşteptăm, îşi zise el, ca Reilly şi
Snake să-şi atins sfârşitul p rost care-i aş­
tea ptă la sigur.
Şi cum, în gândul lui, el le dădea cel mul t
o lună de zile până 1să-i aj ungă aces t prost
sfâ rşi t, el se lăsă în voia experienţei ce o
înce�ca, p ână în ziua în care, adus ca eva­
datul drep t care era lua.t, înaintea comisa­
rului-raportor, el îşi desvălui identitatea şi
calitate a lui de om liber.
In momentul acela, era sfârşită pentru el
aventura cea mai crudă pe care a putut-o
trăi vreun om.

95
 7

URAGANUL

Dimineaţa, c'â nd Reil l y află de dispariţia

baleniere i şi de fuga lui Maurice Colin îl
cuprins€ o furie înfricoşă t oare .
Vreme de aproaip e un ceas, măsură în sus
şi' n j os puntea cu paşi d e nebun, scuipând
cele mai avane înj ur ă turi ş i amenin tând stt
sboare creerii 1c ui o îndrăzni să- i vorbească
un cuvânt.
Noroc că Snake p us ese oamenii la lucru ;
reparaţia cârmei se făcu rep e d e şi fu termL
nată ·b inişor p ână ' n s eară.
A doua zi, Nicobar putea .p orni iar pe ma­
re în revărsa tul zorilor.
Când vasul tricatarg ridicase ancora ,
Reilly păru a-şi r ec ăpă t a p e deplin calmul.
Cu t oa t e astea era vădit pentru toţi oame_
nii echipaj ului că frecarea care exist a în tre
el şi Snake se asprea din ce în ce mai mult.
De fap t, era nesuccesul complect al cri­
minalei lor operaţii care a ridica t pe cei doi
oamen i unul contra al tuia.
Neînţelegerea lor a j unse până la ură,
cum se întâmplă de regulă în asemen ea caz .
Faptele oamenilor p'Oartă adesea chiar ţ.q
96
ele înşile p edeapsa şi isp ăşirea lor, şi drep­
tatea n eîndurătoare est e 1c1â teodată mai cru­
dă în osândele ei d ecât aic ea a oamenilor.
Pentru Reilly şi Snake era dej a o pedeap­
să că-şi stiau ascunse sub picioarele lor, sub
lestul c a'lelor, cufere cu opium înfăţişând o
marfă .de mare valoare , dar opiul aicesta tre_
buia prefăcut în bani , ş i asta era greutatea
şi b eleaua.
In mod br usc, Reilly, care la 'ncepu t deci­
sese să-şi încerce norocul pe lângă Ch:in.cj ii
numeroşi de prin Columbia şi Venezuela,
dete ordinul să se schimbe ru ta şi 1să îndrep_
te vasul spre Antile.
Marea era frumoasă, briza era uşoară, şi
nimic nu putea face să se prevadă tragedia
care se pregătea în văzduh.
Pu ţin înainte de căderea nopţii, nori în­
tunecară cerul şi ploaia începu să cadă.
In aic'C laş timp în care hula urea şi în ca­
re marea devenea mai neastâmpă rată, cerul
se înegrea tot mai tare.
Prudent, Reilly, în faţa pachetelor de va­
luri care asaltau vasul din toate părţile, de­
te poruncă să s e strângă pânzel e şi Nicolbar
rămase să plutească în voia vânturilor.
Bandit, pirat, asasin, contramais trul meri­
ta fără 'ndoială toate aceste epitete, dall' ori­
ice s'ar zice, trebuia recunoscut că era un
marinar dârz .
Nep ăsă to r d e primej die, de furtun a care
creştea formidabilă, el era p retutindeni,
par'că era nu unul ci zece, urlând prin vu­
c tul vij eliei poruncile lui pe care le întreţe­
sea cu înj urături năpraznke .
7 97
 Snake, stăpân şi el pe ne rvii lui, alerga şi
el d e colo, colo, pe punte.
Trecând o clipă pe lângă dânsul, Reilly îi
.
� ri - :
- E uragan ul !
Snake înălţă ursuz din umeri fără a-i răs­
punde, - vorbele erau în za dar.
Deodat ă, la lumina fulgerelor care brăz­
dau ceirul negru ica cerneala, marinarii ză­
riră două gigantice coloane de ap ă ca re îna_
intau învârtindu-se spre Nicobar.
Sub tromba de apă care venea să-l asal­
teze, vasul cu trei catarge arvea să fie înmor­
mânta t fără 'ndoială.
Drept în faţa pro r ei, ea se abătu asupra
lui Nicobar cu un brnb ui t infernal, ameste­
cat cu geamătul pânzelor strânse şi trozn e­
tul vergelelor cari se întreciocneau.
Trei marinari, întâmplător trei oameni de
treabă, oe'are nu aveau sânge pe mâinile lor,
fură smulşi şi repeziţi peste bo rd.
Sub enorma povară de apă, Nicolbar se a­
plecă în mod primej dios şi de nu era wn u­
ri a ş pachet de apă ·C'are-1 luă curmez iş şi-l
îndreptă, vasul s"ar fi cufundat în chiar cli­
p a aceea.
Dup ă ce trecus e tromba de apă, văzură că
erau dezarmaţi în faţa furtunii şi că nu era
chip să fugă de ea.
Toate uneltele de mânuire erau într'o sta­
re de plâns şi sfărâmături de tot fel ul aco­
pereau puntea.
Cum e deobicei în regilllllil e tropicale, vi­
j elia se domoli destul de re p ede , dar ca să
reînceapă la intervale.
Snake se apropi ă ·atunci de Reilly şi-i
98
 spuse cu glas ridicat, aşa ca să poată fi auzit
de tot echipaj ul.
- Reilly, e momentul să încercăm singu­
ra şansă care ne rămâne, 'p entru ca să nu
fim spânzuraţi.
- Hai ? ce-ai spus ? Ce vrei ? răcni el îna­
intând vrăj măşeşt e spre e l, icu ochii roşiţi,
cu pumnii ameninţători.
- Spun că vasul aleargă spre usca t şi că
ar fi cel mai cuminte să ne îmbarcăm în ba­
lenierele noastre. Furtun a v a fi şters to­
t ul şi noi nu vom mai fi decât nişte naufra­
giaţi de pe Nicobar.
- Nicioda tă, m'auzi ? Niciodată ! urlă
Reilly în culmea furiei.
Şi contramaistrul duse mâna la revolver,
dar Snake fu mai iute la mână ca el şi-l isbi
drep t în frunte icu o daltă mare ce-o avea
în mână.
Reilly, cu fruntea spin teca tă, se pră·b uşi
şi se rostogoli în deschiz ătura p ostului d e
ech.iJpaj , care se găsea în dosul lui.
Corpul lui sări de câteva ori pe treptele
scării de lemn ş i se întinse inert, pe duşu­
mea.
- Mai bine înecaţi decâ t spânzuraţi. E­
chipaţi balenierele ! Mai avem o ultimă şan­
să ! strigă atunci Snake, întreptându-se pri­
mul spre „cuierele" ·de care era agăţată una
din marile b ărci.
Niciunul din oameni nu stătu pe gânduri.
Toţi îi ascultară ordinul sau mai !bine zis
sfa tul.
Teama de ştreang era p entru unii dintre
ei începutul înţelepciunii.
Se îmbarcară în cel e două baleniere depe
99
bord şi lăsară pe Nicobar. fostul G uayaquil.
în voia soartei. Uraganul abătuse corabia
din drum, asvârlind-o în direcţia coastelor
Guyane.
Vântul şi un p uternic curent dela răsărit
îl împingeau a cum într'acolo cu toată viteza
şi tot aşa şi pe cele două baleniere.
Ştiţi cum a aj uns Nicobar în n ămolul de
pe coastă, în care disp ăru .
Ce devenise echip aj ul ş i dec e Reilly, fal­
şul căpitan Hunter, procedase precum ştim ?

1 00
 CAjPITOLUL 8

JUSTIŢIA IMANENTA

Printr'o ciudată întâimplare cum deseori

se înt âmplă pe mare, cele dou ă baleniere
fuseseră împinse spre ţărm de vânt şi de
curent, mult mai repede ca vasul cu trei
catarge.
Sleiţi de oboseală, rebegiţi d e frig şi de
umezeală , naufragiaţii adăpostiţi într'o a­
dâncătură dintre stânci, văzură p e Nicobar
oprindu-se în nămol .
Asistară din ascunzătoare a lor la ridica­
re a corpului Inii Reilly de către Jer ry Bloss
şi Roomer şi la transportarea lui în coliba
pescarului Manaos.
Faptul acesta complica p entru Snake si­
tuaţia, şi aişa foarte grea. Locul unde se
împotmolise Nicobar nu-i convenea deloc.
Dacă exista vreun p ort unde niciunu�
101
 din n aufragiaţi nu trebuia să se arate, cu
siguranţă că Demerara era.
Reilly murise oare ? Mai p utea el reveni
la viaţă dup ă ce fusese atât de grav rănit ?
Snake ar fi vrut să afle asta cât mai re­
pede. Dar abia în noaptea a dou a putu să
facă o tentativă.
Jn timp ce încerca s ă se apropie de coli­
ba lui Manaos, Utah, câinel e pescarului, îl
puse p e fugă prin lătrăturile lui.
Urmele pe care Man a os le descoperi a
doua zi şi le arătă lui Jerry Bloss şi lui
Roomer, ale lui erau.
Snake nu er a deloc un go goman şi voia,
cum şi spunea, să profite d e furtună care
ştergea orice urme.
Vă ·amintiţ i probabil că îndată ce puse­
seră stăpânire pe adevăratul Nicobar, Reil­
ly şi Snake distribuiseră marinarilor mo­
nede de aur luate din una din lăzile din
sală, spartă de ei.
Acum, marinarii, scotocind prin buzuna­
re, găsiseră aceste monede, şi după ce se
înoptă, unul din ei se aventură p ână în port,
unde izbuti să cump ere merind e .

Situaţia naufragiaţilor era din cele mai

primej dioase, dar Snake ţin ea ca, înainte
de a pleca din meleagurille acestea, să dis­
trugă pe Nicobar.
Trebuia neapărat să nu se poată const a ta
102
că vasul care se împotmolise pc coastele
Guyanei, nu era cel construit în şantierele
del a Clyde p entru armatorul Thomas
Clemm.

Intr'o noapte , Snake aprinse un cartuş

de dinamită care sfărâmă· doar prora co­
răbiei .

D e bun ă seamă că d up ă a ceas tă ten tativă

pl ecă din Guyana împreun ă cu ceilalţi
naufragiaţi, căci cevcetările p atrulelor tri­
mise de w attson, căpitanul portului, r ăma­
seră fără rezul tat.

Ce s'a mai întâmpl at cu el şi cu oamenii

care-l însoţeau' ? Nimeni n'a mai ş tiut-o
vreodată .

Nicăeri, în n ici un port al l umii, nu fu

s emn alat vreun marinar pe al cărui livret
să fie menţionată vreo îmbarcare pe Ni­
cobar.
Singurul supravieţuitor depe corabia tra­
gică fu marinarul Maurice Colin.
Niciodată nu: fu deslegat misterul dispa­
riţiei celorlalţi .

Pesemne că se îmbavcaseră în bal eniere,

dar se împotmoliseră în ba11eurile de nă ­
mol dela Nickeria, „mormân tul France­
zilor".
O altă ipoteză, tot atât de verosimilă, e
că luaseră calea pădurilor ca să aj ungă la
1 03
minele de aur, dar că pieriseră j alnic pe
drumul speranţei.
Pe Reilly nu l-am socotit printre supra­
vieţuitorii depe Nicobar şi asta n u fără
motiv. Inainte Îlllsă de a vorbi despre tra­
gicul luJi sfârşit, trebue :să ne întoarcem l a
fapt ele p etrecu te în coliba l u i Manaos.
Foarte probabil că, dacă Jerry Bloss şi
Roomer nu l-ar fi luat imediat depe corabie
şi nu i-ar fi dat îngrij irile necesare, tică­
sul ar fi murit pe foc.
Dar îngrij irile stăruitoare ale doctorului
Stevens, nu numa i că-l salvară, dar îl fă­
c�ă aşa de bine încât îşi recăpătă foarte
repede uzul facultăţilor sale.
n cuprinse o groază nebună când (Înţe­
lese unde se afla şi cine erau oamenii ca­
re-i vorbeau .
.Când îi puseră întrebări, el se încăpă ­
ţână cu toată energia să răs.pundă :
-Sunt George Hunter, căpitanul lui
Ni1cobar.
Apoi se făcu că aiurează şi nu mai vorbi.
Pândea răbdător momentul potrivit pentru
a reduce la neputinţă pe paznicul său�
Bridge, şi a f ugi .
Multă vrem e s e crezu că reuşise să aj un­
gă între complicii lui, dar după mai bine
de două luni, corpul luli fu găsit aproape
mumificat, ieşind la iveal ă în timpul reflu­
xului din nămolu l în c a r e era îngropat,
1 04
cum adeseori se întâmpla prin bancurile
Nickeriei, ,,mormântul Francezilor".
Pielea craniulu:i său, tăiată dela rădăcina
nasului până la marginea de sus a frunţii,
nu lăsa nicio îndoială asupra identităţii
cadavrului.
Se ră tăcise în întuneric ? !nebunise subit
- sau relljŞise Snake să şteargă de pe lista
celor vii pe fostul lui complice ?
Iată câteva întreb ări care nu fură nici­
odată darificate.
Acestea sunt toate amănuntele care p u­
tură fi cules e cu privire la tragica aventură
a lui Nicobar.
lnainte de a încheia, să arătăm ce de­
veniră cei ce f � eseră prin voinţa soartei,
amestecaţi în ea .
Thorn:as Clemm, greu lovit de pierderea
corăbi ei şi încărcăturii lui, armează acum
vase mici pentru pescuitul ,în largul coas­
telor. Are trei corăbii, care-i asigură o viaţă
tihnită şi îndestulată .
Cu toate pierderile suferite, a ţinut ca
prima pe care o făgăduise, să fie plătită
contramaistrului depe Drakkar, Alllton
Wilbur.
Maurice Colin nu mai navighează -
lesne de înţeles dece. Mulţumită sprij inului
lui Clemm, a căpătat 1.Jln post de gardian de
far l a Scarborough.
105
 Jerry Bloss şi Roomer sunt tot agenţi
maritimi la Demerara !
Din când în când se întâlnesc se ara la
club cu doctorul Stevens şi cu icăpitanul
portului, Wattson.
Foarte ad esea se întâmplă ca i ncorigibi­
lul Roome r, a cărui sete de adevăr nUţ e
nic iod ată satisfăcută, să întrerupă p e cel
cu care discută cu cuvintele :
- Dragă doctore, părerea mea e că în
afacerea Nicobar . . .

S F A R Ş I T

106
 -V°'VI LLI AM5 -

IN,ULA IPIONILOR

Lupta extraordinară, de geniali·

tate şi curaj, pentru desc0perirea
tezaurului de război al Kaiserului,­
desfăşurată de u n tâ.-1ăr maior din
„lntelligence Service", ajutat de o

fermecătoare şi viteaz ă fată, contra

tenebrosului şef al unuia din cele
mai puternice Servicii de Spionaj
din lume„.
Cereţi
„ROMANELE CAPTIVANTE"
15 lei.-La chioşcari, librari şi în gări
Nou! A apăru t

. "'
l. u m e a d e t n e r e t e şi
vra i ă a m a r i l o r stu d i o u ri
c1 nematog ratice - su b
r e r o a r e a S a t a n e i!
------ - - -- ·- - -

· > ._ e • - &.a c ,1 o s c a r ' librar.

„ROMANELE CAPTIVANTE"
T u n i sia ! Tunisia ! este stri­
gătul cel mai de actu a l i ta te.
Ei b i n e , c u c e r i rea T u n i s e i
d e c ă t r e Fra nta e s t e i n s u s i
c a d r u l În ca r e se d e s f � ­
şoa ră a c e s t p a I p i t a n t
ro :n a r� . Cititi-1 !
I

8 L E I La c h l o t c ari ti l i brar;
Nou ! A apărut

-�!.�.�.!.�,��· LOU I S B O U S S E NARD

M I LIOANELE
LUIVULPE-ROJ I E

Ta i n a � " a a a T u I u i .
P r i n f o c 'i a p ă !
T r e c e rea tro p i c u l u i .
U l u itoa re a v e n t u r i
a u s tra l ie n e .
I Lei - L a c h i o 1 c a r i 1 i librari
 A A P A R U, T !
PRIMUL ALMANAH
DE MEDICINĂ POPU LAR l
Almanahul ,,MEDICUL N OSTRU11
O A D E VĂ RATA E N C: I C: L O P E D I E
l' O P U LA RA, S C: R I S A PE INJELESU L
fUTU R O R ŞI N E C E S A R A TUTUROR

IN P E S TE 300 D E PAG I N I

C U P R I N D E:
8 1 OOO de sfaturi p entru
d i ferite boli.
8 1 OOO de sfaturi p entru
fru m u seţe.
8 1 OOO de reţete uti le.
8 1 00 regimuri p entru
dife rite boli.
e Sfatliri p e 11 t r a bărbaţi,
femei ti copil, refete atl le
pentra go1po dărle, glm·
nastl c a femlnl11ă, glmna1°
tlca m e d i c a I ă ( pentru
1lăbl re, t n g ră 1 are, cre1tere,
etc. ) 11 un bogc:t 11 variat
m ateri al di stractiv.

Almanahul „MEDICUL NOSTRU"

E X C E L E N T I L U S T R A T
T I PĂ R I T LA H ELIOG RAVURĂ

300 PA GI N I COSTĂ NUMAI 50 LEI

Editura . , A DEVE R U L „ S A
 de .a a c k &. o n c o n

P .IZO ERU _SUB .1ARlhULUI U-35

d e PauJ a n c r � :t

T A T
de A. � c n

I t O A EL E lUl VULPE-R� •
IE
'
.

Impri111i!r1 1'e „A 1 ?" r 1