ALBERT BONNEAU

(1CUL-F AN TOMĂ
I '

CAPITOLUL 1

POSTUL DELA IFERUAN

1ermit �
\
eţÎ::m
i domnişoară, să închin pa-
Ul pentru apropiata dv. fericire ŞI a
1aradului nostru Guibert !
tsala cu pereţii văruiţi, unde orbitoa­
lumină a soarelui saharian nu pă­
dea decât potolită prin storurile lăsate,
andantul Laynel ridică paharul său··
de vin sclipitor ciocnindu-l uşor de
trul invitatei lui.
isabeth Maurannes înclină graţios din
un surâs fin îi lumina obrazul bron­
frumoşii ei ochi albaştri scânteiau de
trie. Cu mâna stângă îşi aruncă îna­
- 3 -
poi o buclă rebelă a părului castaniu-roşe . ,
apoi, dupăce mulţumi se comandantului, s�
întoarse s�re vec�nu l ei, un tână� Iocote•. ;;'
�
nent purtand umforma Compannlor _ sa�';.· .
ha riene. ·�
- In sănătatea şi fericirea noastră. Ro­
ger! declară ea cu simplitate Pentru plăce­
.

rea de a ne regăsi cât mai de grabă cu

putinţă în frumoasa noastră Franţă unde
trebue să ne cununăm în curând!. ..
Aclamaţii ca maradereşti întâiqrih.ară ·

acest toast rostit cu o voce care nu era

lipsită de emo ţie. Ofiţerii şi subofiterii
reu niţi în popota po stul ui dela lferu an,
la hotarele nisipoase ale Air-ului, sărbă.„
toreau î m p r ej u rare a fericită care făcea .
să se regăsească, pentru cât ev ore nu­ "'

m ai doi logodnici, Elisabeth "11\Ţaurannes

,

şi camaradul lor de arme locotenentm· ·

Ro ger Guibert.
Timp de câteva clipe nu se auzi decât
clinchetul paharelor ce se întreciocneau,
în timp ce Gana, ordonanţa tuaregă a
comandantului pune a în tăcere ceştile de
,

cafea.
Insfârşit, comandantul rupse cel dintâi
tăcerea:
d
- . Aşa a r , e h o t ărât lucru, domnişoară
Maurannes, că vreţi să pl eca ţi când s'o'nop­
ta?
- 4 --
 ·- Da, com a n dant e decum s o înopta
, '

plecăm, tata şi eu.

Max Maurannes, sin gurul civil c a re par­
ticipa la agapa aceasta, confirmă cu un
semn din cap sp u sele fe t e i l u i :

- Am de încheiat o afacere importantă

la Zinder, comandante. E o tranza cţie care
nu îjf ăd uie nicio întârziere... E vorba de
c�JJiPlrarea unor concesiuni în condiţii
�,U . totqJ e xcepţio nale. Voiajul acesta l-am
îhtreprÎhs an ume pentru asta, dar lferuan
găsindu-se în d rumul spre Zinder, m'am
hotărât să iau şi p e fică-mea cu mine �i
·� ne oprim la postul dv., pentru motive
� ntimental e p e care nu am nevoie să vi
�'P explic.
,, ,

\1?�.,pţa aspri a comandantului, încadrată

'de•.o barbă roş cova nă deasă, se lumină de
un z â mbe t mucalit:
- Guibert e un muritor fericit... Este,
cred, întâiul ofiţer căruia logonica a ve nit
să-i facă vizită la tir. Nu ne pl ânge m şi
nu suntem nicidecum geloşi de el I Surâsul
domniş oa rei Maurannes a venit să însenine­
ze d ră găl aş exi ste nţa noa stră monotonă
, de străj e ri ai deşertului!
- Vă plictisiti p e-aici.probabil, co man­

dante? nu putu să se r eţi e să 'ntrebe fata

:y> l ecâ nd u se către colonelul ce-i şedea
-

de-a stânga.
„ -
 - Să mă plictisesc? .. . Nici o secundă doli
nişoară! protestă cu grabă Laynel. Dac
aţi şti ce satisfacţii ne procură pusti
imensă, oamenilor mei şi mie.. . Cât �
departe suntem de sterpele agitaţii al
unei lumi pretinse civilizată în care ne
liniştea şi turburarea domnesc prea adese
ca stăpâni suverani!
Imi pare aşa că noi ăştia de-aic'f:tfţ ăi1
pe o altă planetă„. Şi daţi-mi �oie; ��1J, �
spun, domnişoară Maurannes, că·; >oricÎ
de fermecător ar fi surâsul dv., ori ci
de dulce se anunţă existenţa ce o p�4
·

gătiţi fericitului nostru cama�ad, nu-l p\

teţi totuşi împiedica, la anumite răstid
puri. ' să nu se s� mtă prins îqy · · ·.eg de
.. ;, .·:
.

talgrn deşertulm. ·.�,

· . .,\ � ' ;
,, �!f
.i .
·
i'1;<, ':
„,
I
.

De altminteri, Guibert nici n•ar. '�ule

să facă excepţie la regulă. Când a cunoi,
cut cineva nopţile de veghe slţb ceru
înstelat, în inima acestei Sahare sălbatict
nu le mai uită niciodată!... In epocii
turburi şi vitrege ale vieţii, ţi le reamin
teşti cu o limpezime extraordinară. Cin
a trăit în meleagurile noastre, pricep
imboldurile ce mânau şi însufleţeau p
apostolii deşertului, pe oamenii ca Fou
cauld şi Laperine!.. .
Elisabeth şi tatăl ei se simţeau adân·
- ti -
 de sincerltate ce vwra
'mişc aţi de a cce n t u l
în mo me ntul acel a în voce a gazdei lor .
Privi rile lor admirative stăruiau p e silu­
eta mândr ă a acestui bărbat. Comandan­
tul Laynel a p ar ţi nea rasei eroilor cuceri­
tori de oaze şi străj eri ai deşe rt u lui , c a re
dăduse ră F r anţe i acel imens impe ri u în
n o rd ul Africei.

. IJŞi, fa ta înce t ă cea dintâi să obse rv e

.'iat
p,�f, 'căci simţea o mâ n ă ce-i s trân gea
;stăru\ţ or pe a ei - Hoger se apleca
,

spre .ea.
Locotenen.tul avea şi el înfâ ţişarea
'.lcestor vaj'nici e r oi; deşi nu avea de cât
douăzeci şi ci nci de ani, p ărea să aib ă
buni treizeci ; o fină mustaţă brună îi
µqiJ>rea .�fla. Purta cu mlădiere tunica
ţţ�[pânzăNJaki, tenul cărămiziu al chipului
său' doved eau că patrulele şi vegh ile lui
prin p us t ie trebuie să fi fost p e cât de
1 u ng i pe-atât d� dese.
,

Cu toate as tea, în- clipa aceea, Roger

îşi uita cu uşurin ţă de acea nostalgie a
Saharei de care po ill e nise udineauri şeful
său, acum părea a n u vedea de cât pe
El isabe th . ..
Erau logodiţi de şase l uni abia, şi. aş­
tepta dintr'un moment într'altul mutarea
într'o g a rnizoană a metropolei; totuşi,
apariţia neaşteptată a logo d nicei lui in
-7-
plin deşert fusese pentru el o plăcuU
surpriză... Fata sosist' în ajun cu taică-săt
şi un şofer negru, credinciosul Sala. Ve
niseră dela postul Timisao, ultima Io
etapă, cu un automobil de curse, închi
ultra-modern. Şi sosirea asta pe neaşte1
tate rupea monotonia vieţei de post, to
fuseseră încântaţi să mai poată vorl
puţin despre Franţa cu marele industria
şi cu fiica J ui. ,N:i'fC,.
·

Dar, vai! orele alergau cam repede pe

cadranul pendulei atârnate în peretele
din sala cea mare, în faţa unei hărţi a1
Saharei pe care pistele se vedeau trase
cu creionul roşu.
Fără să se sinchisească de privirile c$'.
care îl observau camarazii, Roger nu se'
sătura să tot soarbă din ochiirpe Io�'
nica lui care venise, inimoasă,: să-l ;fzăJ
în mijlocul nisipurilor.
Intr'adevăr, dela începutul mesii loco•
tenentul ştia că d. Maurannes ar fi pre­
ferat s'o lase pe Elisabeth la Alger, dar
fata se răsvrătise cu atâta tărie că indus­
triaşul la urma urmeÎ trebui să cedeze.
Călătoria de altfel fusese fără incident.
Automobilul se ţinuse minunat, par'că
sbura pe marile şosele ale Franţei. Eli­
sabeth păstra admirabile amintiri din
călătoria asta. Nu mai contenea să se
felicite de hotărîrea ei.
-8-
>t•Vocea tare a comandantului întrerupse
totuşi convorbirea d uioa�ă a celor doi
tinerei. Laynel aplecându-se spr� indus­
triaş îi declară_:
....:.._ Ţin să vă spun, domnule Maurannes,

că mehariştii* mei sunt cu totul la dis­

poziţia dv., ca să vă escorte:r.e în cursul
acestei ul time etape, de-aici pânăla Zinder.
, � lalt ridică neîngrij at din umeri :
�,,
, L Vă mulţumesc din suflet pentru bine-
voitoarea dv., ofertă, comandante, dar o
să ne terminăm voiaj ul toţi trei aşa cum
l-am început. Pân'aci n'am avut să mă
plâng de niciun atac!... Măcar că unii
susţin că Sahara este ţara în care toţi
�ezzii** îşi fac de cap!... Exagerează
<l�sigurl
„
..
„!,:.
:, "';
Un
sfat bun, domnule Maurannes:
....:_

atingeţi un subiect în privinţa căruia n u

trebue niciodată să glumeşti... A ţ i a uzit
cumva vorbindu-se de Şeicul-Fantomă?
- Vorbiţi fără'ndoială de vreun Roman

de Aventuri ? insinuă industriaşul zâmbind.

- Nu este vorba de fantezii de roman­
cier, ci de o teribilă realitate. Şeicul-Fa n.:.
tomă sau Tuaregul-Fan tomă cum i se mai
zice, există ca mine şi ca dv. Nu este

*Călăreţi pe dromadere iuţi.

**Tâlhari
-9-
 vorba de vreun duh sau de vreo sbfi
ci de o faptură în came şi oase care r
dă în vremea din urmii turc mul t de furci
- Inţt>leg, în tâmpinit tatiil El isabethE
cu toate astea dad acest Tuareg, ori Şei
nu este un D uh, un Dj in cum zic tuar
gii, de ce-l dăr11 iti cu u n calificativ al
de . . . fantomatic?
- P u r şi simplu pentru că omul a.. ' �
e un şef prădalnic foarte iste ţ care 'c�·, .\•.
şte admir a bil pustia . E informat d� ·

cările noastre prin iscoadele .lui cu, ·.

regularita t e care te sco ate din sări'

Pân'acum a reuşi t totdeauna să ne alune
dintre' degete !„. Măcar că ofiţerii mei
eu am j urat de multă vreme să-l înhăţă1
Un murmur de aprobare întâmpină c
vintele acestea al şefului; o ex�resie,·I
tărâ tă se desena p e chipuril e cdor :':·ze
doisprezece ofiţeri adunaţi în j urul mes
D ar comandantul continuă :
- Nu se cunoaşte numele acestui P in
al Deşertului care face să se vorbeasc<c
atât de des de el în sectorul nostru, de
şeapte luni încoace, dar bles tematul ş tie
să lucreze! Câte caravane nu au fost j e­
fuite de ceata lui, câte cadavre ale victi­
melor lui nu acope1 ă nisipul pustiei ! nu­
mai Dumnezeu ş tie ! Deacea nu ştiu cum
să vă sfătuesc mai stăruitor să fiţi pru-
- 10 -
 ''· ..·
K
'i·'!! ·,
f:@nţi.. .
Nu uitaţi că aveţi cu dv. şi pe fiica
(i v., domnule Mauranne s.
- Primcj dia pe mine nu ·mă sperie,
comandante, se .grăbi să întâmpine cu
mândrie Elisabeth care p ăru a asculta cu
mare interes cele spuse de Laynel.
- Curaj ul nu trebue să excludă pru­
denţa, domni şoară, asta e regulă chiar şi
la noi. militarii, răspunse comandantul.
Pâq. ci, ş ansa v'a favorizat, dar ştiţi ca
şFfuine că, în orice întreprindere, trebue
totdeauna . s ă ţii socoteala de intervenţia
neprevăzutului. Spre marea mea p ă rere
de rău, nu pot pentru moment, până la
primirea de noi ordine, să mă despart
de Guibert, dar dacă vreţi vă dăm
ţie însoţitori câţiva meharişti Şaamba*)
�are. ar putea să vă fie de mare folos.
l ' . !� ' ' '

''·· 4,- Vă mulţumesc foarte mult pentru

propunerea dv. comandante, dar fata mea
are dreptate, hotărî Maurannes. Putem
aj unge l a Zinder fără teamă p rin pro ­
priile noa stre mij loace. Şoferul meu Sala
e voinic, iar cât despre min e nu m'au
răzbit încă bătrâneţile . . . Şi apoi, suntem
înarmaţi pentru toate împrej ură rile. In­
chipuiţ -vă, avem chiar şi o mitralieră!
Drumul până la Zinder nu va fi pentru
noi decât o simplă plim bare .

*) O populaţi� africană.
-11 -
 Elisabeth sprij ini spusele tatălui
p rintr'un semn din cap. D acă Rog 'r
putea să-i însoţească o bucată de cale
nu vedea nevoie să d ucă cu ei o esc1
călare a cărei preze nţă nu putea deci
încetine ască mersul automobil ului.
- Comand antul are dreptate, obi
to tuşi tânărul locotenent; a ţi face 1
mai bine să luaţi măsuri de preved(
Ştiu din experienţă că partea asta(�
şertului în care vă aventura ţi după (
rea nopţii, nu e sigură .

- N'avea grij e, Roger, o să ştim fo

bine să ne descurcăm singuri, papa, :
şi eu. Şi apoi, neprevăzutul, într'o căl
rie e totdeauna amuzant!
Fala surâdea, descoperind nişte d
strălucitori, dar perfecta ei siguranţă
p ărea să fi convins nici pe logodnicu
nici pe comandant, ,nici pe ceilalţi :r.
tari de faţă.
- B ăgaţi de seamă, domnişoară, sti
Laynel nu se străbate Air-ul aşa cun
porni o partidă de tennis, mai ales că,
pentru a m e rge mai rep e de, aveţi de gând
să ocoliţi Agades-ul.
Prudentele sfaturi ale com andantului şi
ale comesenilor nu reuşiră însă să .biruie
încăpăţânarea celor doi călători; se p ărea
- 1 2 --
 '..tă industriaşul şi fiica lui făcuseră din
.:F această străbatere a Air-ului o chestiune
de amor propriu.
Maurannes declară:
- D e trei ori până acum am traversat
Sahara, comandante; de trei ori l\m făcut
călătoria fără cel mai mic in ci dent .

Dracu nu-i aşa n eg ru cum îl zugrăveşte

lumea. Garantez că vom aj unge cu bine.
1ţih,ustriaşul vorbea p e un ton atât de
'hotărât, că ofiţerii nu mai căutară să-l
contrazică.
După ce bă ur ă cu toţii cafeaua, fiecare
seîn to arse J a postul său.
Comandantul plecă îm pr eu nă cu Mau ­

, rannes, lăsând pe cei doi tineri aşezaţi

t··:
\Unul l ângă al t ul . Inchizând uşa sălii de
/mâncare, s ch i mba ră o privire complice.
�
Şi în cu rând, mână în mân ă Roger şi
,

, Elisabeth putură schiţa din nou frumoase

j planuri de viitor.
�· Minutele se sc u rg eau repede... Locote­
_t nentul nu mai vedea nimic afară de ve­
-1 cina lui. Decorul bine cunoscut al postu-
- : lui, dogorât de razel e so relui, p ărea
.:..; pierdut în depărtări, numai frumoşii ochi
albaştri ai tinerei fete păreau să-i reţină
privirile; două mâini se strângeau cu p u­
tere.
- 13 -
 - De az i în trei săptămâni, foaia mea:J:.
personală va fi aj u s cu siguranţă la
n '"

Iferuan, o asigura locotenentul. Şi atunci

am să plec de ai c i.. Am să viu să ne
- .

întâlnim la Alger ... Tu ai să fii acolo, nu-i

aşa?
Elisabeth dă du afirmativ din cap:
- Da Roger, sigur că am să fiu .. .
am să te aştept acolo şi-o să ne'mbarcăm
împreun ă pen tru Franţa... Şi după, :��
zile, vom profita de concediul tău şi·ne vom·
căsători în bisericuţa din Auvergne în
j urul căreia am copilărit... Căci noi doi
ne-am cunoscut din totdeauna iubi tul meu...
Ce mult e de când a î ncol ţi t în s ufl etele
noastre planul acesta de căsători e care ; ,,

tre� ui� s� le.ge familiile noas tre atât d.�;'�l�i:

u m te mea dm tre cut . /, i :J,11 :
- Dar pentruca totul să meargă pe
dorinţa noastră, Elisabeth, ar trebui să
te arăţi prudentă!
Ofiţerul aducea iar vorba de chestia
car� preocupase tot grupul la sfârşitul
mesei.
Zeflemistă, fata îl amenin ţ drăguţ cu
a

degetul:
- Uf, şi tu! Să nu mai te-auz vorbind
de asta. Incă nu-mi eşti soţ şi stăpân,
domnule ofiţer ! . . . L asă m ă să-mi înmor­
-

- 14 -
J�ântez în pace viaţa mea de „fată bă­
'litrflnă" ! Gândeşte-te că nu-mi mai rămân
decât câteva săptămâni de „independenţă".
Lasă-mă să mă folosesc din plin de ele,
să-mi fac de cap!
Tonul iubitei lui deşi glumeţ, se arăta
atât de hotărît, încât Guibert mai bătu
capul. Nu voia cu niciun preţ să displacă,
să pară sâcâitor dragei lui, dar lunga
ire ce mai urma între ei şi care
. .· .fii avea nimic dea face cu pustia care
Învăluia din toate părţile pustiul, nu
isbuti totuşi să-i risipească deplin bănu­
elile ce-l frământau.
Gândul la Şeicul-Fantomă ii revenea
mereu.

- 15 -
 CAPITOLUL 2

PANA LA MOTOR!

- La revedere, Roger !
- Cu bine, Elisabeth.„ Ne regăsim în
curând la Alger.
- lnş' Allah! . Să dea Dumnezeu, cum
..

zic bunii noştri prieteni Şaamba. In

orice
caz nu ne prea duce grija O să inear8'
...

totul strună, o să vezi !

Automob . ilul se avânta cu hotărîre prin
deşert. După plecarea din postul I feruan
unde comandan tul Laynel, ofiţerii şi oa­
menii lor uraseră călă torie bună simpati­
cului trio, Roger ţinuse să mai însotească
maşina, împreună cu p atru meharişti, până
l a oarecare distantă. Acum îşi lua rămas
bun, rechemat la post de cerinţele datoriei .
Timp de câteva minute, mai întorcea
mereu faţa înapoi, agitând stăruitor cu
mâna, batista.
-16 -
Îl
:l,'
iJ In lumina lunei pline care inunda deşer-
tul cu razele ei palide, ea zărea destul de
lămurit pe ofiţer cocoţat călare pe mehari­
ul lui. Roger avea o înfăţişare mândră în
djellaba*) lui ; picioarele goale, numai în
sandale ieşeau din pantalonul şalvar
arăbesc ; p urta chipiul dat uşor pe urechea
dreaptă ... Ceva mai înapoi, meh ariştii lui
aşteptau neclintiţi ca nişte stane în lun ă .
I�j1�? dar �i fi cău tat să ghiceşti pe feţele
,., 1
�,: f, 1�011Zate ş1 neturburate ale acestor Şaamba

" · impresia ce deşteaptă în ei pornirea asta

p rin primejdioasel e singurătăţi ale sir­
ului, încă vântura te de numeroşi „razzu".
Aşteptau, ţepeni în ilicele lor de pânză gri
c u şireturi ; sub burnusu rile negre şi albe
care-i acopereau, se întrevedeau brâele
'>roşii h le încingeau mij locul. Purtau toţi
'în cap câte-o seşia (fes) înfăşurată cu un
ştergar alb în chip de turban in dienesc;
p e piepturile lor s e desfăşurau curelele
cărămizii în formă de V de care erau prin­
se cartuşierele.
Se auzi o comandă surdă. Roger întinse­
braţul drept„. Toţi patru Şaamba işi în­
toarseră brusc cămilele. In mai puţin de
două minute, cei patru in digeni şi ofiţe­
rul lor porniseră, mistuindu-se în noapte.

•Haina arabă cu găitane

- 17 -
 Elisabeth, în maşină, porunci cu o voce
li m pede lui Sala dela volan :
Acum, viteză !
Industriaşul şedea în fund l a stânga
mitralierei închise în învelitoarea ei nea­
gră, alături de g e amantanele şi bagaj ele
puse teanc.
Şi din nou cântul motorului se înteţi
prin noapte turburând impresion�µ.ta
par.e a d e şertului Automobilul turi�-� �
.

depărta în direcţie opusă acelei p� cat�

o luaseră mehariştii. Sala, neg rul conducea
,

maşina cu o mâ n ă dibace. Simtind că o

furnică frigul, Elisabeth îşi strânse m an ­
taua în j urul tr up u l ui Sufl a din pustiu
.

un vânt rece, contrastând p utern i c cµ

zăp ucul aproape trop i cal care-i moleşis�
toată ziua. Dar Maurannes şi fiic a lui şl.�J:'lii
de mult că ace�te salturi subi te ·de
te m p er at ur ă erau dese î n Sahara ; se pre­
văzuseră deci cu cele trebuitoare, prefe­
rând această căl ătorie de noapte în locul
celei de zi mult mai is t o vitoa re sub asal­
tul necontenit al soarelui neînd urător .

M aşina Î)i urma calea, farurile ei lumi­

nau întinderea şeasă şi n isipoasă, pres ă r a tă
ici colea cu pietre rotunde. Praful pe
care-l ridicau în vâ r t e j e roţile se cernea
prin razele conurilor luminoase ale faru­
rilor.
- 18 -
„ Călătorii aveau acum senzaţia că se
I· aventurau printr' o ţară ideală. Pe cerul
limpede scânteiau miriade de stele„. Calea
laptelui îşi întindea trâmba vălului albu­
riu, în timp ce pietroaiele din ce în ce mai
numeroase vesteau apropierea Hammadei,
ţinutul muntos care avea să ia locul nisi­
posului Erg, deşertul cel vast.

Şoferul negru Sala, învesmântat tot în

r'
��treontinua să conducă observând cu
�:,.tHenţie pista. Singurătăţile pustiei îi erau
de mult, timp cunoscute, se simţea prin
ele ca la el acasă, cu toate astea nu-şi
putea stăpâni acum oarecare nelinişte...
Ca toţi semenii săi, Sala, de neam şaambi,
este din fire destul de superstiţ1os. Negrul
�Unoştea demult legendele care se trans-
ii;iţ teau
', din gură în gură... Ştia că Djinii,
a dieă duhurile rele bântuiau adesea re­
giunile pustii ale Air-ului.

Şi, în curând, nu-şi putu înăbuşi o ex-.

clamaţic de surprindere.

- Ei, ce-i cu tine, Sala? .„ Dece opreşti

aşa din senin maşina?
Şoferul într'adevăr frânase stopând, iar
când industriaşul, contrariat, se aplecă
din dos spre el, el întinse mâna:

- Uită-te sidi !

Elisabeth şi taică-său îşi dădură numai­

- 19 -
decât seama d e emoţia ce sugruma î d .
momentul a cela pe şoferul lor ; .,. �
Sub razele or b itoare ale farurilor ma­
şinei, z ăcea impres 1 onant, un schelet.
Osemintele albite se desprind e au lucind
pe nisip . Craniul cu găoacele ochilor goale
p ărea a rânji şi a se boldi la cei trl'i
drumeţi din maşmă.
Sala fu cup rins c urând de un tremurici
ce nu şi-l mai p ut u de fel ţine în .f.râu.
- Ei, ce mare l ucru e? interverli fo;":', ,�,
dustriaşul. Intâia dată dăm de mt'schelet� 't
în cale prin Sahara ? "
Degeaba sprij inea şi Elisabeth pe tatăl
ei în s t ă ruinţele liniştitoare ale ucestuia
negri.II rămânea profund turburat. Mâna '
îi rămânea tot agitată de un tremur. ..:
nervos. .. . „,

.- Dacă-i aşa, treci în locul meu, de­

cl ară fata. Am să conduc eu!
C uvintele acestea, rostite cu o voce ho­
,
tărîtă r e uşiră a birui.însfârşit, sp aima ce
stăpânea pe Sala :
- Nu-i nevoie, sida„. Sala mai con duce!
- Ei, atunci hai ! S u n tem g răbiţi. Tre -
bue cu orice preţ să aj ungem la Zinder
până'n zori.
Şoferul apăsă pe demaror. Automo­
bilul îşi rel u ă mersul, dar fata îşi putu
- 20 -
 da seama că, cu to t frigul p ă trunzător,
sudorile brobona u obrazul vecinului ei.
Neliniş tit, ciulea mereu urechea, dar numai
cântecul motorului stăruia în pacea largă.
Călătoria continua între dunele care on­
dulau p rimprej ur.
- Linişteşte-te odată, omule, îl îmbăr­
bătă industriaşul. Dacă poznaşii tăi de
Dj ini s'ar ap uca s ă ne caute pricină,
avem aci cu ce să le dăm de hac. Ai să
yeif'cu câtă grabă au să-şi ia tălp ăşiţa.
; 1Şi Maurannes ară ta spre mitralieră. Pân' -
acum :µ'avuseseră prilej să se folosească
de teribilul instrument, dar el ştia care-i
era puterea şi Elisabeth se întărea tot
mai mult în convingerea că temerile co­
mandantului şi ale logodnicului ei erau
lipsite de temei, Privirile ei se desfă tau
· din nou de decorul nocturn de care nu
se mai sătura, acum când alarma trecuse.
Se scu rseseră câteva minute, industri­
aşul aprinse un proiector p e care-l avea
adaptat l a automobil, şi-i plimba razele
de fiecare latură a pustiei ce străbăteau.
Călătorii p ărură atunci a observa că
terenul se transforma tot mai mult. Du­
nele se făce a u din ce în ce mai rare„.
Locul nisipului îl luau acele grămezi pie­
troase ale Hammadei.
Pietrele scrâşneau sub roţi iar p este tot
- 21 -
în urma vehicului rămâneau l argile lui
întipărituri p ara!ele.
Ici colo se iveau, a'lcmenea unor străji
uriase, nemişcate, enorme stâ nci, sculptate
ciudat de acţiunea vânturilor. Şi încă de
pe a cum se puteau deosebi, punând ba­
rieră orizontului, primii munţi, atât de
diferi ţi p rin aspectul lor, de monotonele
şi prea regulatele dune.
Sala conducea mereu, dar nu p ă rea că
ap::iriţia acestui nou decor sub razelej>ro"'.
iectorului să contribue a-i linişti :frica
ciudată ce-o manifestase mai înainte.
'
Dimpotrivă. Ţinutul munţilor Air-uî �i nu
era oare tocmai regatul ales al Dj innilor,
al vampirilor misterioşi care sugeau dela
distanţă sângele neprevăzătorilor, care s�.
încumetau p rin a ceste singurătăţi? \::{r!"
..

In mintea lui înfrigur a tă, negrul e���a

vechile legende p e care le povesteau cu
fior tainic acei makerito sau vrăj itori
tuaregi, p e care unii şaamba îi socoteau
atotştiutori şi atotputernici prin descân­
tecele lor.
Elisabeth şi taică-său nu spuneau nimic.
Nu împărtăşeau, nici vorbă, temerile ve­
cinul ui lor negru, dar vedere a acestui
sălbatic decor le amintea p rudentele re­
comandări ale comandantului şi ofiţerilor
din lf eru an.
- 22 -
 Pe măsură ce grupele de stânci se pro­
filau mai numeroase, fata p ricepea că
aceasta trebuia să fi.e regiunea visată
p entru a întinde o cursă. In munţii de
cari automobilul se apropia tot mai mult,
crăpăturile şi văgăunile erau fără număr,
tâlharii deşertului trebuiau să găsească
acolo adăposturi sigure. Natura chinuită
a acestui teren l e înlesnise să scape de
urmăririle îndărătnice ale mchariştilor ce
,ţăceau'
po liţia acestor teritori i .
'l
., Şi .Elisabeth începu a se gândi, tot
'con.\emplând sălbăticia priveliştei, l a mis­
teriosul bandit de care comandantul şi
lqgodnicul ei aduseseră vorba mai înainte„.
Şeicul-Fantomă! . ..
·�1.

· Abia în faţa acestor misterioase întin­

deri,ce le învăluia cu ochii şi cu gâ n dul,
fata înţelegea toată importanţa covârşitoa­
re ce p uteau lua aceste poveşti cu briganzi
asupra spiritului caravanierilor.
Cu toate astea , ea în z adar se sil ea să
desluşească vreo umbră suspectă prin
apropiere. Doar că stâncile ce-i apăreau,
luau câteodată forme bizare de animale
monstruoase,chincite la pând ă sau culcate.
Un vânt aspru sufla într'una„. dar ea
îşi oferea bucuroasă obraj ii mângâierilor
brizei, respirân d din plămâ nii plini aerul
viu şi sănătos, care o desp ăgubea plăcut
- 23 -
de temp eratura năbuşitoare a dimineţilor
şi după-amiezelor petrec ute în pustie.
- E fumos, nu ? E minunată, nu, acea­
.•.

stă splendidă noapte trop icală luminată de

lună ?
Fata, care se întoarse înspre ind u s triaş,
îi arăta l una, roşie detot, care ap ărea dea­
supra munţilor ce se vedeau vag în direc­
ţia Sud-Est.
D ar glasul tremurător al lui Sala între­
rupse repede comentariile admirative ale
lui Maurrannes şi ale fiicei l ui.
- Dj inii vărsat sânge pe lună; bâlbăi
n egrul Gata, noi nu mai p u tem ajunge
.

l a Zinder !.. . Asta semn sigur de n enorocire

şi p rimej die ...
- th, băete, devii pli c tisito r de tot!
i-o tăiă scurt industriaşul, scos din răb­
dări. Dacă am fi prevăzut că ai să ne
faci comediile astea în ul tima parte a
călătoriei, ne-am fi lipsit de tine şi ne-am
fi îngrij it de un şofer care dârdâie mai p u­
ţin şi-şi vede mai bine de treabă . Cu
toate astea tot tu ne-ai dus cu destulă pri­
cepere anul trecut, când am făcut întâia
noastră călătorie prin Sahara .
- Da, sidi, spuse negrul. Dar tu m e rs
atunci l a Gao şi Niger; acuma merge la
Zinder şi prin ţara dela Dj ini I Asta
altceva este I
- 24 -
 - Dracu să-i ia pe Dj inii tăi ! Dacă ai
şti ce putin ne sinchisim de ei ! Astea-s
prostii, bune numai ca să sperii cu ele
copiii şi babele !
Industriaşul căuta zadarnic să scoată
frica din negrul lui, nu era chip să-i
redea însă calmul şi seninătatea dela
începutul călătoriei ; când şi când îl sur­
prindea aruncând ochii cu neîncredere în
direcţia munţilor ; dintr'acolo se aştepta
el să se năpustească p rimej dia asupra
maşinei şi celor ce şedeau în ea.
•,;
- Haide-hai, niţel curaj I interveni din
nou Elisabeth. Dacă o duci tot aşa, trec
eu la volan în locul tău. Cum poate fi
un om atât fricos !
Sala, cu faţa scăldată în sudoare, era
să protesteze din nou, când, brusc, mo­
torul se opri.
O sgu duitură uşoară făcu pe fată, care
sta în picioare, să recadă iar în perne.
- Ei, ce mai e şi asta ?
Şoferul nu răspunse, se căznea s ă por­
nească din nou maşin a ; însf ârşit scos din
răbdări, scoborî şi începu să inspecteze
cu de amănuntul motorul. EJisabeth schim­
bă o privire neliniştită cu taică-său. La
urmă, Maurannes nu mai putu şi se dete
j os să vază ce face negrul.
- 25-
 - Maşina oprit ! declară negrul ridi·
când capul din umeri.
- Negreşit, asta am văzut-o şi noi. ..
D ar care e cauza p anei ? O să putem
fără 'ndoială să rep arăm îndată? Trebue
înlocuit vreun pneu, vreo buj ie? Răsuflă
undeva rezervorul cu benzină ?
După o nouă cercetare, tatăl Elisabethei
îşi putu da seama că nu era voroa de
nici una din toate astea. Făcu un gest de
mirare către fata care sărise şi ea jo�
din automobil şi care aştepta, îngcl,j ată �
aproape de ei. ·: "
{',

Atunci Sala declară simplu :

- Dj inii oprit tomobil ! Acuma noi ·
pierdut ! . . . lnş' Allah! . . .

- 26 -
 CAPITOLUL 3

TÂLHARII DEŞERTULUI

Industriaşul se mulţumi să ridice din

umeri Ia aceste
'
cuvinte ale soferului :
,

-'In loc să stai şi să bălăbăneşti din

braţe, mormăi el, ai face mai bine să mă
ajuţi aici... Fără îndoială că trebuie să
fie o chestie de mică însemnătate. Un sim­
plu grăunte de p raf poate provoca o p ană.
Scoate-ţi halatul, îmi scot şi eu haina. O
să ne întindem sub automobil . . . Zabeth,
dă-mi lampa electrică de buzunar.
Fata se grăbi să întindă tatălui ei obiec­
tul cerut; peste două minute, cei doi băr­
baţi se strecurară anevoie sub ma şină şi
se pregăteau s'o inspecteze cu deamănun­
tul ca să descopere cât mai degrabă �­
tivul acestei pane, cât se poate de rim
venite.
Timp de un sfert de oră se străduiră
fără succes. Nemişcată, aplecată spre cei
- 27 -
 de sub maşină, Elisabeth le adresa uneori
o în trebare scurtă.
Ea nu l e vedea decât picioarele trecând
dincoace de scară. Cei doi bărbaţi făceau
sforţări să inspecteze cu deamănuntul
fiecare piesă dar nu dăduseră încă de
nimic anormal, şi de aceea chiar, Sala
nu se p utea op ri să nu repete în câteva
rânduri :
- Asta, D j innii cu sigur ! Dj i nnii schimba
în apa benzină care se u m fl a l a radiator. ...

Elisabeth tocmai voia să proteste z e încă

împotriva cuvin telor absurde ale prea
·· credulului Şaambi, când, deodată, i s e
p ăru că surprinde aproape detot de acolo
un fel de făşâit uşor.
Surprinsă, se ridică, apoi se întoarse.
Abia privi înapoi că-i scăpă o exclamaţie
speriată.
- C e-i, fată, ce s'a întâmplat? întrebă in­
dustriaşul , tot vârât sub maşina lui.
- Bagă de seamă, ta tă ! ... Tuaregii!, ..
Ne înconjoară.
- Nu-i cu putinţă!
Cu mare greutate Maurannes începu să
se retragă de s u b automobil.
Nemişcată, Elisabeth constată că vreo
douăzeci de siluete se ridicau acum în
-U-
cerc, încoj urând locul unde a utomobilul
fusese oprit de pana asta fatală. Tuaregi,
călare pe cămilele lor, aştep tau, nemişcaţi,
păstrând o tăcere imp resionantă.
Noii veniţi trebuie să fi fost foarte abili
de putuseră aj unge la o distanţă atât de
mică de călători, fără a le atrage măcar
atenţia. Interesaţi numai şi numai de sta­
rea motorului lor şi de căutarea pricinilor
panei, cei doi bărbaţi şi tânăra fată nu-şi
idăduseră seama de apropierea siluetelor
susp ecte care înaintau fără zgomot, tiptil,
pe suprafa ţa deşertului.
Şi a cum se pomeniseră înconj uraţi de
1toale p ărţile de meharişti, a căror atitudine,
idela p rima ochire, nu făcea o impresie
dltuşi de puţin liniştitoare.
Insfârşit, Mauranne s reuşi să se ridice
în picioare, momăind. Zări,la rândul lui,
pe nomazi. Ridicând braţul drept, voi să
dea a înţelege ciudaţilor săi săi vecini că
dorea să întreţie cu ei relaţii amicale.
Dar o voce răsună la o mică distanţă:
- Nicio mişcare ! Sunteţi prizonierii
noştri !.„
Omul, unul din mehariştii care înconju­
rau pe călători, se exprimase în franţuzeşte,
cu un uşor accent străin, şi Maurannes îşi
putu de seama că era vorba de un om
înalt la stat, călare pe o cămilă albă�
-�-
 Nomadul era îmbrăcat ca toţi ceilalţi
Tuaregi ; purta un pantalon şi un surtuc
de stofă albastră, capul îi era acoperit cu
un văl sau litham, pici oarele goale şi
bronzate îi erau încălţate cu sandale. Un
scut de piele de căprioară atârna de şea.
Ca arme, purta o carabină în ban dulieră,
şi, înfipt în brâu, paloşul atât de carac­
teristic al Tuaregilor, cu lamă lungă şi
mâne rul în formă de cruce.
Dar industriaşul nu z ăbovi m ult cu con„
templarea acestor adversari neprevăzuţi·
el se şi trase înapoi, silindu-se să ajung�
la mitralieră . lnvelită în tocul ei, teribila
armă era gata detot şi putea, de-o întor­
cea numai pe fusul ei, să reziste cu izbâ1ţ­
dă împotriva atacurilor ce puteau v�ni
din partea tâlharilor deşertului.
Dar fără îndoială că Tuaregii ghiciseră
intenţiile Francezului. Se auzi un şuerat.
O lance atinse mâneca lui Maurannts şi
se î nfipse adânc în caroseria automo­
bilului.
- A doua oară, ţintim mai bine ! stărui
şeful tuareg cu glas ameninţător. Am sp us
adineauri că vă i nterzic să faceţi cel mai
mic gest ! . .. Trebuie să vă sup uneţi. Sunte ţi
deacum încolo în p u terea mea ! ...
Industriaşul în ţelese că ar fi zadarnic
lucru să protesteze şi să reacţioneze. Di­
- 30 -
 băcia de care dăduse dovadă unul din
lăncierii tuaregi arăta că noii veniţi nu
vor şovăi să-l doboare la cea mai mica
încercare de rezistenţă din partea lui.
- Dar bine, ce doriţi ? întrebă Mau­
rannes furios.
- N'am de dat socoteală„. Să vă fie
deaj uns să ştiţi că sunteţi în puterea
Şeicului-Fantomă !
. - In putere a Şei cului-F.antomă !
,
Maurannes repetase maşinal cuvintele
care i le spusese şefu l tâlharilor pus­
pe
tiului. Işi dădea seama, dar puţin cam
prea târziu, cât fusese de imprudent să
se avânte astfel cu fiica lui şi cu Sala,
în plin deşert.

. Acum nu mai p u tea da înapoi. Venise

să se arunce cu capul înainte în capcana
pe care i-o întinseseră Tuaregii.
D e un timp încoace, mehariştii trebuie
să fi surprins prez e n ţa automobiliştilor
prin pustiu. Nu le fusese greu să-i urmă­
rească de destul de departe, la lumina
farurilor care le arăta pista urmată şi
direcţia pe care apucau. Apoi, decum se
întâmplase p ana, ştiuseră să profite de
minune de prilej ul acesta şi de lipsa
momentană de atenţie a Francezilor·
Acu m Tuaregii erau stăpâni p e situaţie.
- St -
 - Bagă de seamă I încercă totuşi să
obiecteze industriaşul. Mehariştii din
lferuan sunt prietenii noştri I Dacă dis­
p ariţia noastră va fi observ ată, vor căuta
să ne găsească !... Veţi suferi cu toţii o
pedeapsă crudă I
Ameninţarea nu p ăru să atingă câtuşi
de puţin pe noma?.i. Şeicul-Fantomă ridi ­
că ironic din umeri.
- Mehariştii dela postul lferuan sunt :
numai nişte câini urlători, ră spunse el !�;
,
cu vocea lui cea mai calmă. De câteva ''
rânduri s'a u aruncat în urmărirea noa s fl. ă .
N'au izb u tit niciodată să ne aj ungă ş i să
ne prindă.
Maurannes ştia foarte bine că astea nu
erau vorbe goale; aflase prin comandant
cât era de greu de prins haiducul nisi­
p urilor şi câte detaşamente se cheltuiseră
fără de izbândă, în numeroasele raite
făcute pentru a lua prizonier pe Şeic cu
întretiga lui bandă de meharişti rebeli şi
p rădal nici.
- Nu te grozăvi I p rotestă el, totuşi. ..
Dac'aşi fi în locul tău, m' aş teme. Noro­
cul se întoarce ...
- Şeicul fantomă nu ştie ce-i frica,
întâmpină haiducul cu dispreţ. El este
singurul amenokal al Airului care în­
- 12 -
 ăzneşte să ţie piept mehariştilor stă­
lnirii străine. Nu e departe timpul în
tre va putea distruge şi mătura toate
Jsturile care-l împiedică să facă el aci
gea, el şi cu toţi credincioşii lui voinici I
- Desigur j efuirea cara vanelor, asa si-
. area drumeţilor, asta-i legea ta I. . . Dă-mi
oie să-ţi răspund că asta n'o să dureze
rnlt. Justiţi a vine poate încet şi se lasă
desea aşteptată, dar de venit vine întot­
teauna. E imprudent să te făleşti atât de
null cu pretinsele tale succese I Mehariştii
lin J feruan îşi vor lua desigur curând
·evanşa I Dar va fi prea târziu ca să ceri
îndurare!
- Mau Sanden, amenokalul, pe care
câinii francezi l-au supranumit Şeicul­
Fantomă , nu e un laş şi un iepure fricos,
tăiă scurt şeful. Nu se va înjosi nicio­
dată să ceară indurare I Dar să lăsăm
asta I E fiica ta, care se află acum lângă
tine?
- Da, e chia r fiica mea I
- Superbă făp tură, cu toate că apar-
ţine rast'i blestemate a Kufarilor*; aşi
instala bucuros un cort cu ea ...
Maurannes cunoştea expresia aceasta
pitorească pe care o întrebuinţează o a-

• Necredincioşi
8
menii deşertului ca să indice că vor
se căsătorească.
Şeicul-Fantomă p rivea stăruitor pe I
sabe th, privirile lui se aprindeau de
comie deasupra vălul ce-i acoperea i:
tea de sus a feţei. Dt>asemeni ş1 luptăt1
lui p ă reau că se interes a u enorm
această tânără fată care aşte p ta, pal
detot, nu prea ştiind ce atitudine să ador
regretând foarte mult că nu ascul1
sfaturile de prudenţă ale comandant1
şi ale logodnicului ei.
Un geamăt j alnic distrase o clipă a
ţia fetei.„ Sala, la rân dul lui, apăru de sub
o ari p ă a maşinei şi se ridică.
- Dj innii j ucat l a noi urât renghiu!
mormăi el, ridicând sus mâinile sub ame­
nin ţarea Tuaregilor care-şi îndreptau spre
el lănciile lor.
- lată nişte Dj inni care numai a Du­
huri nu aduc, nu se p utu împiedica să
întâmpine Francez ul. Te crezusem mai
curagios , Sala„. Doar ne povestiseşi cam­
p aniile tale împotriva Tuaregilor I
Maurannes întrerupse vorba cu şoferul
lui. Atenţia tot mai stă rui toare pe care
amenokalul şi luptătorii lui o îndreptau
asu pra fiicei sale, devenea cu adevărat
ameninţă to are„.
- ,, -
 '
Vocea ascuţită a lui Mau Sanclen 'ffiă
scurt gândurile l ui înspăimântate :
- Daţi-vă deop arte de lângă maşină I
Câţiva dintre tâlhari se şi aruncaseră
j os depe cămilele lor, astfel că cei trei
nu avură î n cotro şi treb uiră să se supuie .
Inda tă vre-o şase vlăj gani voinici, care
aveau cu toţii feţele acoperite cu lithamul
tuareg, îi înh ă ţară.
Fata voi să se împotrivească, nu-i folosi ;
un Tuareg o ridică în bra ţele lui robuste
şi o duse până la şef, care tot nu se miş­
case depe şeaua l u i .
- Fiţi fără d e grij ă, domnişoară ! Nu
vi se va face niciun rău. Totuşi ţiu să vă
atrag luarea a minte că orice împotrivire
din p a rtea dv. nu vă poate fi de nicin
folos ... Deci cel mai bun l ucru e să vă
resemnaţi i
De voi e, de nevoie, Elisabeth trebui să
se spuie. Şeicul-Fantomă o culcase dea­
c urmezi şul şelii sale,
In vremea asta, războinicii lui lucrau
de zor să ia în p rimire armele pe care
însoţitorii ei le aveau cu ei şi bagaj ele
clă dărite în cuprinsul ·automobilul ui . In
mai p u ţin de c i n ci minute, automobilul
fu uşurat de toată încărcătura, chiar Şi
mitraliera, deşurubată cu grij ă de pe
fusul ei, fo. adusă bucată co. bucată. Se
� 35 -
p ă rea că a ceşti tâlhari ai pustiului cu­
noşteau la perfecţie cum funcţione ază
instrument u l acesta de luptă ...
- Duceţi cu voi p e ăşti doi câini I co­
mandă ,însfârşit, şeful t u areg, ară tând p e
Maurannes ş i pe Sala, care aşteptau ne­
mişcaţi şi tă cuţi.
Doi dintre Tuaregi se grăbiră să ridice
p e cei doi prizonieri pe cămilele Jcr. Spre
mai mare siguranţă, purtaseră de gri j ă
să-i lege cobză p e cei doi nenorociţi care
nu mai căutară să opuie nici cea mai
mică împotrivire.
După ce toată lumea era din nou în
şea, Mau Sanden ridică bra ţul drept în
trei rânduri: era semnalul de plecare pe
care-l da astfel cetei lui.
Câteva strigăte guturale se auziră, apoi
meharele , în pl:ls elegant,se puseră în miş­
care. Una dup ă alta, în şi r, porniră prin
Harnmada.
Elisa beth ră mase cramponată de amc­
nokal, care po rnise î n fruntea meharişti­
lor ; timp de câteva clipe, tânăra fată îşi
aţinti privirea asupra automobil ului care
rămăsese în mijlocul pustiului. I se strânse
inima când Tuaregii, care veneau în
urmă, o împiedicară să mai vadă maşina.
Acum sorţii fuseseră aruncaţi, ea ră­
- 36 -
mânea cu desăvârşire în puterea acestui
persona�iu misterios şi de care-i vorbise
Roger. Şi ochii ei zăboviră, de astă dată,
spre Nord, in direcţia He1'uanului. Fă ră
îndoială că cei de acolo vor afla curând
despre -dispariţia cel\lr trei călători, dar
coloanele de meharişti vor izbuţi ele oare
să regăsească urma cea bunii şi să des­
copere ascunzătoarea u l uitorului adversar,
care izbutise întotdeauna până acum să
le scape din mâini ?
Elisabeth se a fla, în momentul a cesta,
în prada unei desnădej di cumplite. Nu
se îndoia că vor trece ceasuri, zile, îna­
inte de a se a fla incidentul care se des­
făşur::i se în deşert... C e va deveni ea de­
acum încolo în mâinile ·vânturătorilor
nisipu rilor? Vedea p rivirile ciudate ale
răpitorului ei.care se aţinteau asupra e i
cu o exp resie sălbatecă. Cu siguranţă că
nu avea de nădă j d u i t nicio îndurare din
p artea acestor ticăloşi.
Un tim p oarecai:e, nenorocita încercă
să reacţioneze, dar spaima prin care tre­
cuse şi oboseala se dovediră atât de pu-
ternice , că nu p utu să reziste până la
capăt. In tr'o ultimă licărire de conştiinţă,
e a zări decoru\ din ce în ce mai apropiat
al munţilor pe care luna îl lumina cu
- 37 -
razele ei albastre, apoi totul p ăru c ă se
învârteşte în j urui ei .. .
Privirile Şeicului-Fan tomă o dogoreau
de p este văl u l l ui. Istovită, Elisabe th se
nărui în bra ţel e lui ş i şi pierdu cunoş­
-

tiinţa.

.... ·sa "--

 CAPITOLUL 4

IN GHIARELE AMENOKALULUI

- Unde ne a fl ăm, t ată?

Elisa beth se ridicase şi p rivea însp ăi­
mânta tă în j uru-i. Dăduse cu un gest
maşinal la o p arte cu vertura ei din piele
de că p rioa ră şi.smulgându-se din toropea­
la care din nou o cople:,;e a, e a îl chema
pe ta tăl ei, câ nd deodată se auzi chiar
lângă e a o voce:
- Inutil să te căzneşti atâ ta!...
Tatăl d-tale n'o s ă-ţi răspundă!. . . Nu e
. .'
a1c1 . . ..
Fata se răsuci brusc. Din pieptul ei
scăp ă:o exclamaţie de uimire : la câţiva paşi
de ea, un om a ştep ta, nemişcat, ghemuit
în faţa focul ui.
- D umnezeule I Şeicul-fantomă ? mur­
mură e a cu inima strânsă.
Acum Elisabeth îşi putea aduna mai
- 39 -
uşor amintirile ; îi reveneau în minte în tâm­
pl ă rile ce avuseseră loc dela plecarea ei
din Iferuan... începu tul c ă lătoriei, mai
întâi liniştit şi banal, apoi inexplicabila
pană care sili e pe cei trei călători să se
oprească în mij lopul deşertului... Insfârşit
revedea apariţia Tuaregilor, apoi răpirea ...
Fata nu mai a vea nici cea m a i mică
îndoială ... Şeicul-fantomă o dusese în vi­
zuina lui din creerii mun ţilor.
O inspectie mai complectă îi îngă dui să­
şi dea seama că se afla în tr'un fel de
grotă. D i n când în câ nd se auzea un vaet
foarte încet şi fo arte lin.
Elisabeth înţelese că era vântul care
sufla p rin cră păturil e stâ n ciJor,pătrunzând
prin hornurile natu rale ale acestei miste­
rioase ascunzători, dar prizoniera încetă
curând să se mai p reocup e de toate acestea.
Nu se sinchisi nici de bag�j e l e, şeile şi
armele pe care le îngrămădiseră acolo
Tuaregii.
Mai p resus de orice , o interesa soarta
tatălui ei.
- Tata, gâfâi ea, ce e cu tata? L-ai
ucis?
Tuaregul scutură din cap.
- Incă nu l V iaţa ta tălui tău e pentru
mine zălogul supunerii tale l Deacea , cel
- 40 -
mai bun sfat pe care ţi-l pot da e să te
sfătuesc să te a r ă ţi câ t mai ascultătoare
faţă de mine. Orice încercare de evadare
din partea ta va fi pedepsită fără mil ă .
C u m fata, adânc impresionată, nu răs­
pundea, Mau Sanden se ridică încet de
j os ; apoi, întinzând b ra ţ ul încercuit de o
brăţară de ma rmură cu vine albăstrui,
numi tă„ piatră de Hombori" şi de care
orice Tuareg care se respectă nu se des­
parte niciodată, decl ară.
- Vino! Nu-ţi fie frică ! Vreau numai
s ă-ţi ar ăt.
Elisabeth şovăia, dar atitudinea vecinu­
l ui său deveni aproape a meniţătoare. Fata
luă mâna ce-i fusese în tinsă şi, scuturând
depe ea toropeala, schiţă câţiva paşi spre
intrarea p eşterei.
Era încă noapte, şi focul pe care-l aprin­
sese amenokalul arunca înăuntru lumini
p ălpâitoare.
Prin gura peşterei intra o briză răco ­
roasă. Elisabeth rămase câteva clipe ne­
mişcată. Zărea o făşie lată de cer înstelat .
Linia întunecată a munţilor b ara 0 1 izontul.
Dar privirea tinerei fete se întoarse în­
dată în spre locuri mai a propiate. Se
vede a u ap rinse vreo douăzeci de focuri.
Dincolo de grota în care-şi avea bârlogul
- 41 -
Şeicul-fantomă, se întindea un platou des­
t u l de mare care domina hammada.
Fuseseră întinse acolo corturi, corturi
mul te, cu siluete întunecoase, care se
profilau pe fondul focurilor. Tânăra fată
îşi p u tu da însă seama că nomazii pre­
ferau să doarmă în aer liber. Se întin­
seseră cu t o ti pe j os, d u p ă ce-şi rezema­
seră de şea scu t ul care de astă-dată-i
apăra de bătaia vântul ui. Putin mai depar­
te, la stânga, nişte movili ţe al burii dove_
deau prezenţa mehara-lelor. Toate că milele
stăteau îngenunchiate şi moţăiau ; l a o
mică dep ărtare, p e marginea podiş ului , un
Tuareg stătea de gardă sp rij init în lance,
scrutând cu p riviri pătrunzătoare imensa
întindere înconj urătoare, gata să de a alar­
ma dacă desco pere a p rin împ rej urimi
umbre suspecte ...
Domnea însă tăcerea cea mai desă­
vârşi tă .
La orizont se ive a geana sidefie de
lumină a zorilor. Se crăp a de ziu ă .
� Vezi? Nimeni n u se poate făli c ă e
în stare să p rindă în vizuina lui p e
Şeicul-Fantomă ! M a u Sanden p o a te să-şi
bată j oc de duşma nii l ui, oricât de pu­
ternici şi de bine îna rmaţi ar fi ei.
Şi , intr'adevăr, Elisab eth constată cu
- 42 -
mima strânsă că tâlharul luase c u o
mare pricepere toate p recauţiunile care-i
puteau asigura siguranţa.
Pla toul alcătuia un b astion înaintat,care
domina cu masa-i impunăto a re hammada.
De î ndată ce se se mnala apropi erea vre­
unei coloane care ven e a del a nord sau
del a Sud, Tuaregii o luau de grabă l a să­
nătoasa, şi natura stâncoasă a terenulu i
le îngă duia să-şi ascundă cu băgare de
seamă u rmele.
Cât despre un asal t al a c estei mi nun a t e
poz i ţi i natu rale, p ăre a cu nepu tinţă, p e
câ t î ş i p u t e a da s e a m a fa ta , de l a p rima
ve de re .
Din aceas t ă fo rmidabilă fort ă reaţă, Tua­
regii îşi putea respinge şi nimici chi ar
a dve rsarul.
Inima tinerei fete se strânse 'când, la
câţiva p aşi de ea, văzu mitral iera p e care
tâ l h a ri i o montaseră la l o c şi o înveliseră
c u că maşea ei specială i m permiabilă. D a­
torită neglijenţei c ă l ă torilo r , care se l ă­
saseră c u atâ ta imprudenţă surprinşi, M a u
Sande n ş i mehariş t i i l u i avea u s ă dispu­
nă acum de un mij l o c de a p ă rare care
avea să facă înfrâ ngerea şi cap turare a
l o r deosebi t de anevoioasă .
- Ţi n să-ţi dovedesc că nu te-am
minţit. Tatăl tău nu e mort. Urmează-mă.
- 43 -
 Şeicul - fantomă observase expresia de
s p aimă şi desgust care co n tracta trăsăturile
fetei. Era încântat să-i poată d Qvedi , ast­
fel , că orice evadare era imposi bil ă . Acum
picio a rele l u i , încă I ţate cu sandale, călcau
cu paşii ritma ţi stânca. Mersul lui era
mlă dios, grati os, dar puţin cam grăbit, şi
cu g reu se p u tea ţine după el. De bine,
de rău , îl înso ti î nsă până la focuri.
Atunci Şeicul înto arse capul şi arătă
u n cort în fata căruia stătea de gardă un
războinic.
___: Uită-te, s pu se el. Sunt acolo.
Mau Sander se aplecase deasupra fo ­
cului celui mai a p ropiat, scosese un l e mn
-
a p rins , de care se servea ca de o torţă.
La l umin a nesigură a acestei făclii i m ­
provizate, Elisabeth putu z ă ri două forme
care zăceau n emişcate înăuntrul cortului . . .
- Tată ! . . . E u sunt I
Tânăra fată, care recunoscuse pe unul
din prizonieri, voia s ă îngenucheze la
căpă tâiul l ui, dar simţi mâna brutal ă a
Tuaregului care-i încercuia braţul.ţinând-o
pe loc.
- Stai ! Am voit doar să-ţi atăt că e
viu.
Industriaşul se zbătea cu furie, în frân�
ghiile cu care era l egat.
- 44 -
 De ore în tregi, de când fus e se arun cat
a colo, se străduia zadarnic să se desl ege.
Tuaregii îl legaseră z dravăn, cu n işte no­
duri c u neputi n ţ ă de desfăcut La fiecare
.

z vârcoli re , răuşea doar s ă -şi încrusteze şi

mai adânc frânghiile în carne.
- Ti călosule ! Eşti un mi ş el ! Bagă de
seamă ! Pedeapsa nu e departe !
Prizonierul a runca ocări furioase ame­
nokal ul ui, dar ace s ta se mulţumi să scuip e
pe j os , cu dispreţ.
- Mi se pare că mai de grabă tu ai a
te teme de o pedeapsă de cât M au San­
den, declară el. Ar fi dea j uns să ridic un
deget pentruca războinicii mei să te exe­
cute imediat.
- Nu mi-e frică de moarte ! răspunse,
cu mândrie , Francezul .
- S ă zicem că aşa e, dar a tunci ce
m'ar p ut e a face p e mine s ă-mi fie frică ?
D e câte ori n'am auzit eu gloanţele
Kuffarilor şuerând pe la u rechile mele ! . .,
In t imp ce î n tr e cei doi se înfir i pase
această discuţie, Sala stătea nemişcat . „

Şo ferul tăcuse chitic tot timpul d e când

căz use în mâinile tâlharilor deşertul u i .
D e f rică? Nu, fă ră îndoială c ă nu. Era ,
ce e drept , S ala , extrem de superstiţios, şi
avea el o groază nemaipomenită de Dj inni ,

- 45 -
dar cu toate acestea nu p regetase să ţină
în câteva rându ri piept j efuitorilor de­
şertului. Numai împrej urările nenorocite
ale panei de motor erau de vină că Sala
căzuse în mâna Tuaregilor. De câteva
cl ip e . pri virile lui nu se m ai desprindeau
de l a o sabi e pe care Tuaregul de gardă
în faţa cortului o înfipsese adânc în
p ă mânt.
Amcnokalul nu învrednici pe negru
nici cu o p rivire măcar. Pentru el, un
negru nu era decât un scl av, un vierme ,
bun cel mult să robească până la sleirea
comp lectă. Fără să m ai ia în se amă
ame u inţările in dustriaşul ui, Şeicul eşi din
cort, conducând înapoi pe tânăra fată .
El isabeth nici nu s e gândea s ă fugă.
Intr'a devăr, admiţând chiar că ar fi iz­
butit să scape de pe platou, ce-ar fi
putut ea f a ce ?
Tuaregii l ui Mau Sanden, iscusiţi cău­
tători d e urm e , ar fi găsit imediat şi pe
ale ei şi ar fi înhă ţat-o din nou , după o
urmărire plină de emoţii istovitoare.
Cel mai înţelept lucru era , aşadar, să-şi
conserve energia pentru a face.mai târziu,
o încercare cu şanse mai mari de succes.
Acum, când îşi revenea , p u ţ i n câte p u­
ţin , din dep rim area care p usese la 'nceput
- �6 -
stăpânire p e ea, Elisabeth se silea să
stârnească în ea ins ă şl o reacţiune sufl e­
t ească.
Providenţa, care de atâtea ori o apărase,
n'avea s'o sal vez e şi de astă-dată ? Fata
umbl a aşadar în tăcere, exp unân du-şi
fru ntea înfi erbântată mângâerilor vântului
răcoros ,care b ătea dinspre hammada . Din
cân d în când . Şeicul-Fantomă se uita în­
dărăt. Incurând aj unseră la intrarea în
grotă.
Fără să rostească un cuvânt, Mau San­
den se d ă du î n l ă tu ri , ca să lase să treacă
p e cap tiva l ui ; a p oi, când ea s e ghemui
din nou lângă focul care continua să ardă,
bătut încoace şi încolo de vântul care
su fla în toate direc tiile prin vă găuna
întunecoasă, Tuaregul grăi :
- Fără doar şi poate c ă simţi nevoi a
de a mânca ceva , d-ră . lată câteva găluşti
de făină, apoi o plăcintă rece , p e care
oa menii mei a u făcut-o din astram şi
din eram- eram, iată şi fructele acre ale
b al a ni tei. . . E un p r â n z cam frugal, dar
deşe rtul nu e din cele mai fertile şi Tua­
regii se m u l ţumesc cu foa r te puţin ... Cu
tot atât de p u ţin ca şi c ămilele lor.
F ă r ă să răspundă, tână r a fată luase un
fruct de balanită , din cele p e care i le
arătase Şeicul, dar abia muşcase că se
- 47 -
strâmbă. Fructul era atât de acru încât
îi ">treprezise gura ; renunţă deci să-l mai
mănânce şi-l zvârli cât colo. Plăcinta rece
pe care i-o ară tase Tuaregul îi p ăru mai
pl ăcută . Ronţăi puţin din ea dar apoi se
opri din mâncat.
Mau Sanden se apropiase de ea p e ne­
simţite ; acum se chincise pe p ătură; mâna
lu i se ivi din tre mânecile lui prea l argi
şi se lăsă pe braţul ei.
La atingerea tâl h arului, Elisabeth nu-şi
putu reţine o înfiorare, de silă, de teamă.
- Nu te teme de nimic, domnişoară I
Iţi repet, Ma u Sanden nu-ţi vre a decât
binele I
Vocea şef ul ui tâlharilor se făcea tot
mai dulce, mai mâ ngâioasă, dar tâ năra
fată se ridicase. Mai mult însă decât
ameninţările, atitu dinea ace asta îi inspira
cele mai vii temeri.
- Ştii că eşti frumoasă . între cele mai
frumoase, stă rui Tuaregul, devenind mai
familiar încă. Câţi n'ar vrea să instaleze
un cort cu tine I
- Dă-te deopar t e I Sunt logodită I Iu besc
un om de rasa mea I
Elisabeth arată inelul de logodnă , ce-l
purta în inelar, dar p rotestările ei, de­
parte de a face pe Tuareg să se retragă,
- 48 -
p ăreau , dimpotrivă , că-i stârnesc şi mai
mare dorintă. Se aplecă asupra ei şi ne­
norocita vedea ochii l ui negri care o fixau
·
neîntrerup t, p arc' ar fi vrut s'o fascineze.
Disperată, tânăra fată încercă încă
odată să se libereze. Izbuti. Atunci se
porni o goană disperată în interiorul
grotei. Mau San den manevra în aşa chip
ca să-şi istovească prizoniera şi s'o îm­
pingă în fundul refugiul ui, când deodată
se opri , făcând un gest furios.
Tot făcând sforţări ca să-i scape, Eli­
sabeth izbutise să puie mâna p e un pum­
nal p e care-l zărise la îndemâna ei, într' u n
toc de piele roşie. Rezemându-se hotărîtă
de stâneă, fata îşi îndrep tă deodată arma
spre piep t, apoi exclamă cu glas hotărît :
- Nu înainta I De nu, nu vei mai găsi
decât un cadavru.
Tuaregul înţelese îndată că vecina l u i
era ferm hotărîtă să-şi aducă la înde pli­
nire amenin tarea, deaceea nu mai stărui.
Elisabeth p ăstra neclintirea unei sta tui,
nemai slăbind din ochi pe răpitorul ei.. .
Câteva se cunde s e scurseră astfel . Afară
domnea aceeaşi impresionantă tăcere.
Insfârşit, Mau Sanden se hotărî să rup ă
cu şovăiala care-l stăpânise. Vocea l u i se
făcu din nou dulceagă :
- 49 - 4
 - Ştii foarte bine, domnişoară, că Mau
Sanden e p rieten ul d-tale. Dece îl con­
sideri ca pe un monstru ?
- Dacă e aşa, Mau Sanden să nu se
încumete să mă atingă şi să ne redea
n umai decât libertatea, al tminteri va fi
u rmărit şi pedepsit ca un tâlhar de dru­
mul mare i
Fata tot n u se clintise încă din loc şi
continu a să ţie p umnal ul c u tăişul sub tire
îndreptat spre inima ei. Mau Sanden se
întreba cum ar p u te a izbuti s'o convingă,
cân d 1 deodată, turburând tăcerea, câ teva
împuşcături se auziră pe platou .•.

·Tuaregul tresări, chipul i se contractă

sub văl ; temând u-se de vre un atac, puse
mâna pe ca rabină şi se repezi afară, în
timp ce captiva lui, istovită şi copleşită
de emoţi'e , se n l rui lângă peretele s tâncos,
strângând me reu pumnalul salvator în
mâna ei c ris pată.

- 50 -
 CAPITOLUL 5
DUBLĂ EVAD ARE
Maurannes rămăsese nemişcat timp de
câ teva clipe după plecarea Tuaregului şi
a fiicei sale. Scurta vizită făcuse să-i
piară cumplitele temeri în care se sbătea
(.' U privire la Elisabeth„ . Fiica lui trăia
şi era teafără ; totuşi , pecând se depăr tau
p aşii celor doi vizitatori, industriaşul simţi
din nou temerile copleşindu-i sufletul. Ce
va deveni nefericita în p u terea Şeicul ui­
Fantomă ?
- D acă mi-aşi · putea cel p u ţin căpăta
libertatea mişcărilor, îşi spuse prizonierul.
Aş încerca să ies din lagăr şi să mă d uc
să vestesc p e m ehariştii din lf eruan ! Dar
ce-i d e făcu t ? Ticăloşii ăştia au purtat
de grij ă să mă lege cobz ă ! Cât despre
Sal a, nu mă pot bizui pe el ! Trebue să
mai fie şi acum sub înrâu rirea groaz nici­
lor săi D j inni, care l'au terorizat atât de
nebuneşte.
- 51 -
 Şi Maurannes îşi făcea sânge rău că
angaj ase u n şofer atât de superstiţios,
cân d , deodată, tre sări. Aproape de tot de
el, forma neagră a lui Sala, până acum
neclintită , începu să se mişte„.
- Da' ce faci acolo, S ala ? s p use in­
dustriaşul gâfâind.
- Taci, sidi l Niciun vorba ! . , .
De câteva clipe, negrul observase sabia
înfiptă în p ământ p e care paznicul o
lăsase la intrarea cortul ui ; o ideie nebună,
cumplit de îndrăzne aţă,îi venise în minte :
dece nu s'ar apropia de armă târându­
se ? Odată aj uns lângă ea, ar putea, p rin
frecare continuă de tăiş, să încerce să
taie frânghia care-i p a raliza mâinile.
Indust riaşul nu mai spunea nimic, vedea
p e Şaambi executând o mişcare de târîre
în direcţia i ntrării cortului.
A fară, silueta Tuaregului > care făcea
de gardă, se desena p e . cerul înstelat.
Războinicul aştepta, în picioare, rezemat
de lancia lui, cu scutul l ui de piele de
căprioară uşor a plecat spre şol d. Sta cu
spatele la p rizonieri ; Sala avu grij ă să
evite cel mai mic zgomot care ar fi putut
să-l facă să se întoarcă : negrul dorea să-l
surprindă.
Cinci minute se scurseră, ci nci minute
care păru ră interminabile ind ustriaş ului.
- 52 -
 Re ţinându-şi respiraţia, abia d eosib ea
p e negru, care se aprop i a înce tul cu în­
cetul de intrare. C u rând un licăr străluci
în ochii lui. Urmându-şi mai dep arte ane­
voioasa lui gimnastică, Sala aj unsese , în­
sfârşit , lângă armă ; atunci, culcându-se
p e p artea dreap tă, încep u să-şi frece
frânghia de tăiş . . .
Paznicul tot nu se mişcase. Privirile lui
întâ rziau p e lagărul a dormit şi asupra
grup ului de stânci care ocroteau gro ta,
refugiul şefu l ui şi al p rizonierei sale.
C u fălcile încleştate, cu faţa contractată,
Sala îşi u rma sforţările. După două în­
cercări nerodnice, isbuti , însfârşit, să li­
pească frânghia care-i lega mâinile de
lama armei adânc înfipte în p ământ. Cu
mare g reutate îşi reţinu o excl amaţie de
satisfacţie. Işi atinsese ţinta. A poi, exe­
cutând o mişcare regulată de frecare, se
sili s ă-şi taie frânghiile.
Sala trebui să se op rească în mai multe
r ânduri. Sudoarea îi îmbrobonase fruntea
şi obraj ii ; îşi sfâşiase şi�şi tăiase g ro aznic
pielea, sângele curgea deal ungul mâinilor,
dar p u ţin îi păsa de s uf erin tă. Işi spunea
că mântuirea era aproape. Uneori , p rivi­
rile n eliniş tite i se opreau asupra sil uetei
nemişcate a Tuaregul ui. Scntinela nu p ă­
rea să-şi dea câ tuşi de pcţin seama de
- 53 -
sfo r t ările furioase ale priz onierului de a
se liber d .

Insfârşi t , încercâ n d o sm u ci tură din ră s­

puteri, simţi leg ă t urile ced â n d . F râ n gh i a ,
sub ţiată de frec ă t u rile reg u l a te, căzu !
Putea să se folosească i ar de mâini le lui !
Cu i nima b ă t â n <l ă , S a l a îşi des t inse mai
întâi muşchii amorţi ti de prea l u ngă ne­
mişc are, l a c are fuses e sil i t . A po i , înce ti­
nel , se a p lecă, mâna lui rănită şi sfâşiată
se întinse s p re s a bie ; o ul timă sfor ţ a re şi
a rma se afl a în s t ă p ânirea l ui.

Mauran nes a si stase la izb â n d a lui Sala ;

a cum îl vedea pe negru a p ropi i n d u-se de
el, t o t t â r â � p r i viri l e stăpânulu i , obiş­
-

nuite cu înt u nericul, deosi b e a u sil ueta l ui

aproa pe de tot. lnsfârşi t simţi răsufl a rea
negrului mângâ i n du-i frunt e a . „ Sala sta
îngen unch i a t l â n g ă el şi se străduia să-l
libereze şi pe e l .

In m ai p u ţ i n de dou ă minute, in dustri­

aşul fu l i berat de leg ă t urile p aralizatoare.
Atu n ci, fără a mai pie rde o sin gură cl ipă,
cei doi b ă rb a ţi se târîră prin în t u neri cul
complice şi aj unse la intrarea cor tului.
Tuaregul aştep ta mereu, nemişc a t , c u s p a­
tele l a ei.
Mau rannes se întreb a ce-i d e fă cut, când
S a l a îi f ă cu semn să se d e a uşor l a o
parte ; apoi, a s i g urâ n d u şi sol i d arma în
-

- 54 -
mâna lui ner voasă, negrul se năpusti a­
su pra sen ti nel ei, ca re numai la un a t a c
din p artea prizonierilor n u se aşte p ta .
Inai n te ca T u aregul să fi a v u t măcar tim p ul
să scoat ă un strig ă t, S ala se şi aruncase
asu pra l ui , înfigâ n d u-i între u me_ri p um­
na l ul p â nă'n p l ăse a . P aznicul b ă t u dis­
perat din braţe, apoi se n ărui mort la in­
trarea c or t u lui.
- Rep e de, Sidi !
Maurannes nu a ş t e p tase a c e st îndemn
al negrului ca să i a s ă din cortul u n de
trăise ceasuri a t â t de cumplite . T otuşi,
oda t ă a fară, se opri şov ă i tor. A p roape
d e tot de locul u n de se a fl a , ză rea formele
nem işca te ale T u areg i l or înti nşi p e j os
l â n g ă focu rile cele mari. C u m ar p u tea e i
manevra c a s ă nu trezească a ten ţia pi ra­
ţilor deşertului ?

Vocea , ap roa p e de neauz i t a lui S ala ,

tăiă scurt şovăielile industriaşul ui :

- C ămilele, Si di. . . Treb uie s ă aj ungem

la cămile i

I n p i c i oare . lângă tru p u l vic l imei l ui,

Sala în din dea b ra ţ ul şi ară ta s p re p artea
p l a toului u nde-şi legaseră cămilele tâlhariii
deşe r tului.

Atunci, f ă r ă ca să m ai aşte p te, cei doi

fugari cotiră pe d u p ă cort. Calmul care
- 55 -
domnea în l agăr arăta c ă nimeni nu bănuia
încă îndrăsneţele lor in ten tii. ..
Sala inainta primul şi se furişa ocrotit
de întuneric ; negrul purta de gri j ă să se
ţie cât mai departe de focuri ; privirile l ui
erau mereu a tintite asup ra trup urilor în­
tunecate ale animalelor de c a re se apro­
piau din ce în ce.
T ăcerea care stă ruia . îi dădea mima
să-şi ducă l a bun sfâ rşit înce rcarea. Un
zâmbet de triumf îi înflori pe faţă când
a j u nse l a primele cămile.
Nu-i trebui , devo tatului şaambi , decât
dou ă secunde ca să taie dârlogii şi frâ n­
ghiile cu care erau p riponite două din
animale.
Nu fu nevoe să mai facă vreun semn
înso titorul u i său alb, acesta se şi grăbise
a fixa solid pe una din că mile o şea , p e
care o descoperise. Sala făcu l a iuţeal ă
la fel, apoi se săltară p e animalul înge­
nunchiat.
Peste două minute , cele două mehare s e
ridicaseră , depărtându-se de grupul celor­
lalte, p o rnin d.o hotărât pe căra rea c a re
le îngăduise mai'nainte să a j ungă l a podiş.
Sala , care călărea î n ainte, n'aj unsese
încă decât cu câ ţiva metri dincolo de
trecerea ce ducea la podiş, că , deodată,
- 56 -
turburând tăcerea nopţii, câteva detună­
turi de armă răsuna ră , una dup ă alta ...
Tuaregul care făce a de straj ă , l a mar­
ginea platoului, zărise pe fugari „
Gloanţele şuerară p el a urechile şaam­
bi-ul ui şi ale industriaşului dar p ecând
Tuaregii, speriaţi din so mn de împuşcături,
se ri dicau pe lângă focuri şi se întrebau
strigând, ce se întâmplase , cei doi fugari
re uşiseră să apuce cu că milele lor p e
cărare şi-o tuleau acum devale, în goana
cea mai mare.
Impuşcăturile continuau mereu, înteţin­
d u-se, dar , în p ri p a lor, Tuaregii nu-şi
luau timpul să ochească şi plumburile lor
se turteau de stâncile ce mărgineau poteca„.
Plecat adânc p este cămila lui, Sala nu
conte nea să scoată mici strigăte gutural e ,
î n chi p de înde mn dobitocul ui... Ta tăl
Elisabethei se ţinea bine dup ă el, tăcut,
cu inima strânsă.
Da, cu inima nespus de strânsă, căci îl
chinuia p ărerea de r ă u că nu putuse
smulge de aici şi duce cu sine şi pe fiica
lui, rămasă în puterea Şeicului-Fantomă.
Inţelese însă repede că încercarea acea­
sta ar ti fost imposibil de realizat. Tua­
regii l-ar fi surprins numaidecât ,împreună
cu însoţitorul său , în chiil r clipa când ar
- 51 -
fi încercat să se apropie de peştera în
care fata era ţin u t ă p rizonieră.
Acu m a,o singură soluţie se'nfăţişea celor
doi e v adaţi : să aj ungă c â t mai în grabă
la postul If eruan ş i să dea al arm a meha­
ri ştilor comandantul u i care ar porni t,d esi­
gur, neîntârziat pe urma răpitoru lui fiicei
lui.
Pentru moment, pe podiş domnea fier­
berea cea m ai m a re. Tâlharii p ustiei dă­
duseră de ca d avrul tova ră şului lor, lungit
dinaintea cortul u i , şi-şi d ă d useră seama
de fuga celor doi prinşi ; acum dădeau cu
toţi i buzna la cămile„. Im puşcă turile se
opriseră ; d â n du-şi seama că cei doi în drăz­
neţi se afl a u acum prea d e p arte ca să mai
poa tă fi a ti n şi, ei se pregă teau să se arun­
ce urmă rirea lor.
Mau Sanrlen dădea porunci p este po­
runci. Am enokalul ieşise d i n peştera unde
se desfăşurase scena dramatică 'între el şi
Elisab eth.
A ducâ n du-i-se l a cunoşti n ţă cuteză to a re a
evadare a celor doi prizonieri , îşi în t e ţe a
ortacii :
- Repe de, mai repede ! com a n d a el .
Trebue a j unşi câ t mai n c î n t ft rz i a t, al tfel
suntem pierd u ti ! Au să ne c a z ă în spate
Kufarii şi sclavii lor şaambi !
- 58 -
 Tuaregii se echipau de zor şi în cea
mai poso morâ tă tă cere. Nu se mai auzeau
pe podiş decât muge tele aspre ale meha­
relor înşeuate, care p ăreau a nu p re a
se bucura d e trezirea asta î n toiul nopţii.
I n sfârşit, în mai puţin de cinci minute,
vreo treizeci de voinici era . cocoţaţi p e
mehare„.
Mau Sanden lăsă p e loc vreo douăzeci
din războinicii lui p e n tru p aza t a berei şi
a p rizonierei ; apoi, punându-se în capul
cetei l ui, o tuli şi el p e cărarea care în­
gă duise cap tivilor să se dep ărteze de platou.
Şi vâ n ă toarea de oameni începu sub
cerul înstelat...
Terenul pietros a l Hammadei nu permi­
tea decâ t cu greu să se recuno ască vreo
urmă, dar Amenokal ul îşi închipui a l esne
că cei doi evadaţi lu aseră direcţia lf erua­
nul ui. Era deci vorba de gonit năvălnic
şi , printr'o manevră dibace, să-i încercu­
ească , apoi să-i silească a f a ce cale' o to ar­
să spre pustie. Fără arme şi fără merin­
de cum erau, cei doi îndrăz n eţi fugari
trebuiau la urmă să cadă în mâinil e cru­
zilo r lor vrăşmaşi.
Dar Sal a şi Maura nnes nu aveau d e fel
poftă să cază din nou în robie. Goneau
drăceşte. Surpriza Şi ul 1.iiala ce stâ-rnise:r'ă
- 59 -
pe podiş, l e'ngăduise să ia un avans sim­
ţitor asupra potrivnicilor lor. Orientându.
se după stel e , o ţineau întins spre nord,
înspre lf eruan.
Sal a continua să-şi aţâţe mehara lui,
înto rcându-şi to t uşi , când şi când , capul ,
pentru a se uita înapoi ; p riviri l e lui
pătrunzătoare scu rmau noap tea , dar p e
întinderea pietroasă a hammadei n u ză­
rea încă nimic.
Un zâmbet de mulţumire încreţi buzele
groase ale Şa ambiul ui, acum nu se mai
îndoia de isbândă. Meharist dibaci, nădăj ­
duia să câştige u n avans îndestulă tor pen­
tru a face . p e Amenokal şi pe cetaşii l ui,
să se lase păgubaşi .

Aproape detot de el, industriaşul înainta

fără a scoate un cuvâ nt. Nefericitul, era
mai puţin priceput să-şi condu<;.ă dobi to­
cul, care-l sguduia groasnic, dar, resemn a t,
răbdător, îşi urma cursa. Nu se afla oare
soarta Elisabethei în j oc ? De repeziciunea
cu care vor aj unge la postul militar atârna
m ânt uirea şi libertatea copilei lui , mult­
i ubite .
Vreme de u n ceas, vâ n ă toarea de o ame­
ni co n tinuă dârz ă , p rin noap te ; T u a regii,
ş i ei , îşi chinuiau cât puteau a nimalele ;
totuşi, în ciuda strădaniilor furioase ale lui
- 60 -
Mau Sanden, nu putură să întreacă pe
fugari şi să execute manevra de învălu­
ire care i-ar fi dat din nou în puterea lui.
Ascunzându-şi cu greu furia, Amenoka­
l ul pricepu că ar fi fost primej dios să se
aventureze mai departe decât atât , în
direcţia lf eruanului .
Detaşamentele de meharişti executau
dese patrule în regiunea dunelor, la care
aj unsese acum cu ceata lui. Era deci mai
prudent să-şi între rup ă urmărirea şi să se
înapoieze în toată graba sus , pe platou ,
care alcătuia o fortă reaţă na tural ă în­
destula toare ca să-i îngăduie să înfrunte ,
de-acolo , a tacurile i n amicului.
- Destul ! S tânga 'mprej ur ! comandă
Şeicul-Fan tomă, cu U'1 glas care s u n a
dogit.
Tâlharii pustiei se opriră.
Incepuseră a se gândi şi ei că urman­
rea îi dusese cam p rea departe, într' o
zonă c u mult mai p uţin sigură c a Ham­
mada ; aşa că n u aştep tară să li se repete
a doua oară ordinul .
Războinicii smuciră atunci cămilele
îndără t şi reluară cal ea bârlogul ui lor,
plini de ciudă că lăsaseră astfel s ă le
scape cei doi îndrăzneţi care îşi continu au
- 61 -
goana, învăluiţi acum î n nori de nisip,
sp re miaz ă-noap te.
Mau Sanden spumega de furie pentru
acest eşec.
Pentru întâia oară de când vântura el
deşertul, doi oameni au re uşit să-şi bată
j oc de dânsul.
Cu atât mai mul t era înse tat de răs­
bunare, şi şi-o făgăduia p e cât mai curând.
Un rânj e t crud îi l u mină chipul sălba­
tic cân d se gândi că-i rămânea prizoniera
şi că nimeni, de data asta, nu va izbuti
să i-o smulgă„ .

- 62 -
 CAPITOLUL 6
LOCOTENENTUL GUIBERT

Maurannes şi Sala goneau înainte,mân­

când pământul. Câtva timp îi încol ţise
groaza că aveau să fie aj unşi curând din
urmă de către h ă rţuitorii l o r. Tâlhari i ,
într' adevăr, scurtau distanţa ce-i despărţea.
D eodată, un strigă t de victorie l e scăpă
din gâ tlej : întorcându-se, văzură grupa
Tuaregilur oprindu-se, apoi, d u p ă un
minut două, făcând cale 'ntoarsă în di­
recţia mun ţilor.
D e data asta erau salvaţi ! Au să poată
aj unge fără piedică lferuanul.
Negrul şi tovarăşul lui încetiniră dar
galopul meharelor lor.
Simţeau şi oarecar e osteneal ă de p e
urma p robei grele prin care trecuseră cu
succes.
Vedeau acum zorile mij ind la orizont...
� 63 -
Un vânt călduţ înlocuia acum frigul care
nu încetase a domni în cursul întregei
nopţi...
- Trebue să ne fi apropiat destul de
mult de post, ce zici ? întrebă , într'o doară ,
industriaşul , rupând muţenia care- o păs­
trase dela pornirea lor depe platou,
Cei doi oame n i degeaba îşi pli mba u
privirile primprej ur, nu văzură nimic,
decât linia ondulată a dunelor.
Ergul luase loc hammadei. Peste to t
nisip, nisip şi iar nisip. Şi mai aveau
cale de bătut... Câteva leghe, până să
aj ungă l a lferuan şi să dea alarma .
Maurannes se simţea acum câ t se poate
de abătut, un chin ascuns îi răscolea
adânc sufletul la gândul că fata lui ră­
mânea în puterea Amenokalul ui îndârj it,
că ore multe vor mai trece înainte ca s ă
fie c u p utinţă vreo intervenţie.
Şeicul-Fantomă nu se va folosi oare de
acest răstimp c a să-şi târ11scă p rizoniera
că tre vreun nou bârlog, necunoscut, unde
nu va mai fi chip să se dea de ea ?
- Mai repede ! spuse el cu glas în­
fundat.
Din nou meharele îşi rel uară galopul
prin nesfârşirea de nisip.
Sala nu crâcnea ; nu-i era greu să pri­
- 64 -
cea p ă ce groază încleşta inima tovară şu­
lui său, pe care îl observa din când în
când , cu coada ochiu l ui.
Inaintau aşa d e câteva minute, când,
deodată , Şaambiul scoase o exclamaţie.
- Ce ? ... Ce e ! întrebă Francezul sur­
prins ...
D rept orice răspuns, negrul întinse
braţul, arătând spre dreapta un nor de
pulbere , c a re se ridica deasupra nisipuri­
lor, la întâile raze ale soarelui.
Mai întâi, industriaşul îşi închipui că
putea fi vorba de Tuaregii ce-i urmări­
seră mai nainte, dar curând îi veni inima
l a loc.
Dimpotrivă, se găseau dinaintea unei
trupe de meharişti, ce veneau dinsp re
nord. Şi Sala începu numai decât să bată
din palme fericit :
- Mehari ştii, sidi ! . .. url ă el. Mehariştii
din If eruan !
Şaambiul nu se înşelase ; şi Maurannes,
care-şi oprise cămila, p utu recunoaşte re­
pede cartuşierele în formă de V care
luceau peste ilicele de p ânză a noilor
veniţi...
Aceştia din urmă zăriseră pe cei doi
călăreţi care-şi în dreptau goana cămilelor
drept spre ei.
- Salvaţi ! „ . Acum suntem salvaţi ! . . E
detaşamentul locotenentului Guiber !
Maurannes recunoştea , fără greutate , pe
ofiţer. Acesta călărea cu câţiva metri
înaintea detaşamentului său de Meharişti,
în gellaba şi pantalonul lui arab şi cu
chipiul în cap.
Era vădit că şi locotenentul identificase
- 65 - 5
 pe industriaş, căci îşi p use cămila îr
galop.
In mai puţin de trei minute aj unse pE
Maurannes care , şi el , grăbise în întâm·
pinarea celui lalt.
- Insfârşit, locotenente : Numai D-zeu tE

t rimete !
·

Cei doi bărbaţi îşi opriseră animal elE

alături unele de altele. Şi m ehariştii opri·
ser ă , tăc u ţ i , şi tot aşa făcuse şi neg r u l
Chipurile ţepene ale mehariştilor nt
tră dau nici o uimire.
Nu tot astfel era cu ofiţe r ul , a cărui
faţă se vedea adânc răscolită de emoţie
- Nu sunteţi cu Elisabeth ? Ce-i cu ea
întrebă Guibert.
- Biata mea fică s e află acum în p u·
terea lui Mau Sanden I
- Mau Sanden ! . . . Şeicul-Fantomă ! . „
- Chiar el ! A m s ă - ţi povestesc totul !
Industriaşul începu să povestească vii·
torului său ginere aventurile dramatice
ai căror eroi fuseseră de când păr ă siseră
Iferuanul cu automobilul lor.
Guibert ascultă f ă ră a îndrăzni să-l în­
trerupă o singură clip ă . . E x presia plină
de grij ă a feţei sale arăta cât de copleşi t
era de spaimă . Şi doar ofiţerul purtase
de gri i ă să - i previe de p rimej die pe cei
trei imprudenţi care refuzaseră , cu atâta
nep ăsare , o escortă care i-ar fi însoţit
până la Zinder !
După ce Maurannes isprăvi, tânărul
ridică încet capul :
- Ascultă, domnule M a urannes, puţin
timp după ce ne- am desp ărţit, la câţiva
kilometri de Ife rua n , m'am simţit pradă
- · 66 -
 unei spaime nelămurite . Mă bântui a p re­
simţirea unei nenorociri. Ştiam că Şeicul­
.F a n tomă dă târcoale prin împrej urimi.
Comandantul şi-a dat seama de starea
mea de spirit şi de preocup ările melc.
M'a autorizat s ă fac o recunoaştere, pe la
sfârşitul nop ţii. Graţie acestei iniţiative
ne-am putut întfilni aci, la marginea
Ergului.
l nainte ca industriaşul să fi apucat a-i
adresa o singură întrebare. locotenentul
continuă :
- De prisos să ne mai întoarcem acum
la lf eruan I Am pierde un timp p reţios I
Să ne repez im îndată deacurmezişul ltam­
madei şi să n e îndreptăm spre platoul
unde sunt instalaţi tâlharii, până nu se
hotărăsc să fugă . Nu ţin defel să găsesc
c uibul gol I . . .
- Scap'o p e Elisabeth ! 'T'e implor !
Maurannes, imploră tor, nu-şi lua p rivirea
depe ochii tovarăşului său ; acesta n u
se putu împiedica să nu-i sp uie :
- Crezi că nu sunt tot atât de interesat
la li uerarea logodnicei mele ? Fii încre ­
dinţat că voi p une totul în j oc ca să -i
asigu r liberarea în cel mai scurt t erme n „ .
- - Sidi locotenent ! Noi tr e buie fim cu
mare băgare de seamă . Noi lucreazam cu
metodă !
Cei d oi Francezi se în toarseră. Cel. care
in te rv enise era Sal a, Sala care nu se
mişcase dela . î n c e p u t u l convorbirii l o r şi
care-:Şi luase îndrăzneala . acum să-şi dea
p ărerea.
- Te rog să-l s cuz i pe şaa-m bi-ul m e u ,
- 67 -
inte1 veni Maurannes, e p uţin cam fami­
liar.
- Ba nicidecum ! tăiă ofiţerul. Nu u i ta
că-i datoraţi libertatea. Mul ţumită iniţi­
a tivei lui aţi p u tut scăpa amândoi de
tâlharii deşertului ! la să auzim, bravule,
ce-ai vrea să ne spui ? Fără îndoială că-ţi
î nchipui că o să-mi arunc detaşamentul
asupra platoului unde s'au instalat � ua­
regii, ca s ă -i atac ? Ar însemna să mă iei
drept naiv ! Eu sun un vechi meharist,
Sala, şi ştiu foarte bine că o singură me­
todă ne va îngă dui să aj ungem la ei şi
să liberăm pe prizonieră ... Metoda aceasta
este viclenia.
Negrul ridică capul. Roger Guibert
urmă să-şi expuie pl anul :
- Trebuie , cu orice preţ , să ra u şim a
ne furişa până l a lagărul Tuaregilor. Voi
lăsa în urmă pe oamenii mei. Pu teţi ,
unul sau celalt, să-mi aj utaţi s'o regăsesc
pe Elisabeth ?
- Stii bine, Roger, că eu nu-mi voi
îngădui pace pân ăce nu.:.mi voi fi regăsi t
fiica !
- Si la mine uşor p utem fi călăuz la
Sidi l ocotenent I supralicită credinciosul
Sala.
- D acă-i aşa, nu mai avem decât să
pornim la lucru ! Inai nte ! Când vom fi
aj uns în zona h ammadei . vom cerceta
din nou situaţia şi vom hotărî toate mă­
surile potrivite.
O comandă scurtă răsună şi detaşa­
m cntul se regrupă. Toţi aceş ti meharişti
dădeau dovadă de o disciplină admira­
hil ă şi de un devota m en t m i n u n a t . C e a
- 6S - -
mai mare p arte dintre ei erau şaamba,
ca şi Sala . . . .
In c e a mai mare tă cere, mehariştii ur­
mară, în sens contrar, pista p e care o lă­
saseră . în urma lor . cei doi fugari .
Sal a şi industriaşul călăreau dea dreapta
şi dea stânga locotenentului. Aceleaşi
p reocupări chinuiau mintea celor trei
bărbaţi. Se gândeau l a Elisabeth şi la
toate p rimej dii le care o păşteau în pu­
te rea Amenokalului. Toţi erau grăbiţi s'o
regăsească , sănătoa să şi teafără.
Timp de o oră, îşi u rmară drumul prin
deşert. Uneori, unul din meharişti se de­
părta ca ecl ero r, a poi se întorcea şi co­
munica şefului său rez ultatul cercetărilor
sale.
Până acum n imic nu p ărea să poată
aduce vreo întârzie re înaintării detaşa­
mentului, când , deodată, chiar în momen­
tul în care ofi ţerul şi tovarăşii săi voiau
să ocolell scă ultimel e linii ale dunelor. ca
să se aventureze deacurmezişul hammadei,
unul din meharişti se întoarse . aducând o
ştire importan tă . Surprinsese u rma unui
Tuareg care da târcoale prin apropiere,
pe coline ...
lndată, Roger dădu ordinele cuvenite :
îşi da foarte. bine seama că era vorba de
o iscoadă pe care trebuie s'o fi trimes
Amenokalul c a să supravegheze regiunea :
- Nu trebue să lăsăm ca tâlharul acesta
să se întoarcă şi s fl -1 alarmeze pe şeful
său ! decl ară el . Trebue să-l răpunem sau
să-l captură m, cu orice preţ.
Goana după isco a d ă fu organizată nu ­
mai decât, mehariştii erau familiarizaţi
- 69 -
 cu acest fel de operaţii, de atâta vreme
decând duceau lupta dârză contra
rezz-ului.
Detaşamentul ,în câteva clipe, d u p ă ce
primise ordinele şef ul u i t se resfiră ; în
scurt timp aj unseră l a locul unde ecle ·
rorul lor descoperise u rma.
- Tuaregul a coti t spre Vest, ca s ă nu
se izbească de grupul nostru, de cla r ă o f i­
ţerul , care sărise, timp de câteva cl ipe,
j os de pe cămila lui. la u i t a ţi-vă, urma
se d e p ărtează„ . E proasp ătă de tot, omul
nu trebue să fie dep arte I
lntr'adevăr , tâlharul nu era dep arte,
manevra mehariştilor interzicâ n du-i orice
întoarcere în d irecţia munţilor, el vo�a
să se lanseze acum p rin Erg.
O goană impresionantă se p orni atunci .
In câteva rân duri , Tuaregul, ca re se ve­
dea hărţuit, se întoarse ca s ă tragă asupra
urmăritorilor săi, al căror cerc se strângea
încetul cu încetul în j ur ui lui. Dar loco ­
tenentul deveni nerăbdăto r. Goa n a ast a
ameninţa să se p relungească la nesfârşi t ,
în dauna aceleea pe care ţinea s'o libe­
reze câ t mai repede. Ofiţerul smuci p uşca
ce-i atârna de ş ea . Oprindu-şi cămila,
puse arma la ochi şi ţinti cu grij ă în
tâlhar, care în momentul acesta trecea
dealungul dune i . D e.tunătura pocni,u rmată
în dată de strigăte de trmrnf ale mehariş­
tilor. Atins în ceafă, de g l on tele dibaciu­
lui ţintaş, Tuaregul se n ărui depe căinil a
l ui, care, speriată îşi urma goa na dispe- .
rată prin deşert.
. In câteva clipe, toţi oamenii detaşa­
mentului s e adunară în j urul cadavrului.
- 70 -
Tuaregul căzuse cu braţel e încrucişate.
R oger Guibert, sări nd j os depe cămila
lui, îngenunchiă lângă el şi con r.tată nu­
mai decât că moartea fusese fulge­
rătoare.
- Bravo ! Roger„. Ai un ochi de vultur
şi o mână care nu dă greş !
Un zâmbet trecu p e b uzele of iţerului.
- E un noroc că banditul acesta ne-a
ieşit în cale, declară el. Fără îndoi :iiă
că asta ne va aj uta s ă izbutim în op e­
raţia pe care o proiectăm !
� Ce vrei să spui ? încercă să întrebe
industriaşul , pe care declaraţiile acestea
îl intrigase r ă adânc.
Ofiţerul n u răspunse. S e grăbi să scoată
lithamul c a re a coperea fa ţa mortului.
Tuaregul avea ochii mari deschişi. Fără
a pierde timp, Roger conti nuă să-l des­
brace. Dup ă ce isprăvi Juă p antalonul şi
sur t u cul victimei sa t e ; a poi se desbrăcă
de uniformă.
- Ei, dar ce-i ast a ? exclamă Mauran­
nes. Nu cumva te fa ci Tuareg?
- Ai ghicit, răspunse îndată locote­
nentul. Deghizamentut • pe care mi l- a
oferit cu atâta amabilitate tâlharul ăsta.
îmi va îngădui s'o regăsesc p e Elisabeth.
- Cum ! . . . exclamă industriaşul, ai să
te duci singur de tot la lagărul Şeicului­
Fantomă ?
- Lithamul î m i va acoperi trăsăturile
şi va înlătura orice bănuial ă , întâ m pină
ofiţerul , contin uând să se îmbrace. Obra­
zul meu e destul de ars de soarele de­
şertului şi sunt cam de aceeaşi statură
cu ticălosul ăsta ! Deghizarea aceasta 1mi
- 71 -
va îngă d u i deci s ă p ătrund în lagăr.
C u nosc la perfecţie dialectul domnilor
acesto ra. deci nimic nu-mi v a fi mai
uşor decât s ă a j ung până unde va trebui.
- A t e nţie I Amenokalul e fo arte bă­
nuitor . .
- N'avea nicio te a m ă . Cunoşti zi ca la
arabă : Vulpea e vicl eană dar şacal ul
n'H re , nici el , cap de oaie. Voi avea în­
s fârşit prilej ul s ă p un capăt blestemă ţii­
lor banditului acestuia şi fi ţi î ncredinţat
că nu-l voi lăsa să-mi scape, fie <'e-o f i !
- Nu 1 ic, a m întele„, d a r, protes t ă
tai ăl prizoni erei, nu- ţi închipui totuşi c ă
eu am să s t a u cu m âinile ' n sfl n, în timp
ce d-ta te vei duce în a j utorul Eli5abe thei !
- Fiţi p e p ace ! Veţi avea fie c a re de
îndeplinit şi rolul dv. !
Vorbind, Roger îşi trăsese vălul p este
obraz.
Ind u striaşul se p utu încredinţa că adu­
cea leit cu Tuaregul .
Dar ofiţerul n u-i l ă să timp să - i facă
compl i me n te. Luă un p acheţel din huzu­
narele şelii, apoi, după ce-şi adună în
j urul lui toţi m-un enii, Je expuse planul
pe care spera să-l ducă la bun sfâ rşit.
Meha riştii aveau atâta încredere în di­
băcia şi curaj ul şefu l u i lor, că nu se în­
doia u de reuşi ta l u i şi, în cursul expu­
n ere i sale, scăpau din când în când un
murmur a pro bator . . .
- Vasăzică, suntem înţeleşi, încheiă
locotenentul întorcându-se către ind ustriaş .
D-ta şi Sal a v ă apropiaţi de platou, aj u­
t a ti de întunericul no p ţi i , dispre partea
falezei. C u niţel curaj î n cerca t i să esca-
- 72 -
lada ţi râpa ca să luaţi'pe.bandiţi p e l a spate !
Până una a l t a, eu l e prepar un foc de
artificii să-i meargă pomina !
- C u toate as tea, dacă te găseşti în
prjmej die ? . . .
- D etaşamentul va executa un marş
de ocolire, aş a ca p rezen t a lor să nu fie
semnalată de ocupanţii podişului. O amenii
mei se vor ascunde apoi la pândă, sub
direcţia voastră, printre stânci , şi vor aş""
tepta flue ratul meu din signal ca să l u­
creze, orice s'ar în âmpla ...
D ar am pălăvrit destul ! Inainte, la
drum !

- 73 -
 CA PITOLUL 7

O INCERCARE CUTEZ A TOARE

Aşa c um îşi schimb ;:i se hainele, a şa

Guibert luă măsura de p revedere să schim­
be şi cămila ; doi din oamenii lui reuşiseră
să p rindă mehara victimei lui, care se
oprise l a câteva sute de metri mai încolo ..
Acum iluzia era desăvârşi t ă . Locotenen­
tul putea fi l u a t, cât se poate de bine,
dre p t un Tuareg adevă rat.
La o s c urtă comandă a ofi ţerului, care
se p usese iar în capul grupului său, me­
hariştii o l uară din l oc, p ărăsind cad avrul
tâlharu l ui în prada hienelor şi şacal ilo;:
lacomi, care nu aveau să întâ rzie să vie
l a osp ă f.
Din nou, reluară pista Hammadei, dar,
aj unşi l a marginea J iniei dunelor, deta­
şamentul se op ri.
lntr'ade văr, din observa torul lor Tuaregii
îi puteau surprinde, dacă o l u a u olova
prin şesul imens c are se întindea l eghe
întregi până la regiune a muntoasă.
- Acum a venit momentul s ă ne des­
p ărţim.
Locotenentul întinse mâna industriaşului ,
- 74 -
 care se grăbi să i-o strângă cu duioşi e
şi recunoştinţă ; apoi , după un gest prie­
tenos către oam enii detaşamentului său
şi d upă o ul timă lămu rire, se dep ărtă
singur.
Câteva minut e , Roger continuă să tro­
potească pe terenul pi e t ro s . . . Smtul de
pi el e d e antilopă b ătea f lancul că mil ei .
care continua a se d e p ărta în trap viu,
luând-o drept spre linia a l bas tr ă a m unţilor .
C ăldur a era a păsătoa re dar o fiţ e r ul
era demult d e c1 at cu atmosfera deşertului .
In mai multe rânduri î şi t recu m âna
peste tunica lui , ca să se î ncr e dinţ e z e că
p ach e ţ elul p e care-l scosese a dineauri din
buzuna r ul şe l ei, e ra tot a colo. Un zâmbet
răutăcios 1i l i că ri în o chi . Fără'ndoială
că se gândea la stratagema c e- şi pro p usese
s'o î n tre bu i nţeze pentru a libera pe pri ­
zion�ră, dar pr i virile i se'n t unecară cu­
rând.
I�i a mi n t i de cea„urile de g roază p ri n
care t r e cea Elisa beth, temându-se să nu
i se fi întâmplat logodnicei lui vre-o ne­
noro cire în t i m p u l no p ţ i i . . .
Cuprins de î n d ârj i r e , î nc e pu să lovească
cu pintenii meha ra şi ochii lui s e aţintea u
spre p l a tou , care se desl uşia acum lumi­
nat de rate le orbitoare ale soarelui.
Rog e r e r a deprin s să s u porte scânteierile
d eşertului , c a r e-ţi iau deobicei ochii. Când
şi când ducea mâna s t raşină la frunte ,
ca să poată observa mai bine înprej u ri­
mi l e .
A v us e grij ă să-şi pe treacă la încheietura
dre p t ei brăţara de marmoră , cu vine, a
- 75 -
victi mei lui, căci lipsa acestei podoabe ar
ii p utut trezi bănuelile celorlalţi bandi ţi.
Insfâ rşit ofiţerul p ă trunse în regiunea
de stânci Era uşor să se întindă o cursă
..

în zona asta, care oferea atâtea ascunzi­

şuri, dar Roger p ăstra mereu aceeaşi si­
guranţă de sine şi aceeaşi credinţă în
i sbân d ă
.

Nu uitase nimi c din amă nuntele şi l ă­

muririle ce i l e daseră cei doi fugari din
tabăra Tuaregilor.
Acum z ărea c ărarea c are şer p uia în
sus , pe coasta muntel ui, care îngăduia să
aj ungi l a podiş.
- Inaintc ! murmură el,înteţindu-şi înc'o­
<lată mehara .
Roger îşi închipuia , fireşte , că-l p ândeau,
că războinicii Amenokalului îi surprinsese­
ră prezenţa. Rămânea însă, în acelaş timp,
convins că duşmanul îl lua drept camara­
dul lor trimes în iscoadă. Va trebui să-si '
j oace bine rolul !
Dar primej diile de tot felul nu erau în
stare să-l facă p e locotenent să dea înapoi ,
sau măcar să se codească. Ştia că viaţa, că
onoarea aceleea pe care o iubea , se găseau
acum în j o c ; pentru a o salva, va încerca
imposibilul.
Mehara îşi încetinise mersul ; începea să
urce panta.
Roger studia cu atenţie stâncile, întorto­
cheturile şi scobiturile înconj urătoare, aş­
teptându-se în fiece clipă să vază răsărind
umbra vreunui Tuareg de după stâncile
care mărgineau drumul.
Totuşi , abia la sfârşitul urcuşului, în a-
- 76 -
propierea imediată a platoului, falsul nostru
Tuareg dădu cu ochii de o sentinel ă .
Fără a se codi o dipă, ridică în sus mâna
şi mormăi un scurt „selam " şi-şi urmă dru­
mul, încă urcător.
Deacolo şi începea să simtă un miros us­
turător de fum , care vestea existenţa focu­
ril9 r de bivuac în apropiere . Vasăzică t a ­
băra era acolo.
Intr'adevăr, ofiţ,erul , aj ungând pe platou ,
descop eri în puţine clipe partea locului
unde tâlharii deşertului îşi legaseră cămi­
lele. Sărind sprinten din spinarea meharei,
o conduse de dârlogi spre celelelalte dobi­
toace şi o priponi bine.
- N'ai dat de nimic, Musa ? . . .
Roger cu greu putu ascunde o tresări r e .
Un voinic înalt, cu faţa voalată de un
/ifham , stătuse tolănit la mică depărtare de
grupul meharelor. Se ridicase şi venea a­
cum spre el.
Locotenentul se întoarse. Cea mai miclt
şovăială putea să-l dea de gol şi să-i devi e
fatală . . .
Din fericfoe , desăvârşita lui cunoaştere a
dialectului tuareg îi îngădui să biruie
greaua încercare a momentului, fără să tre-
zească bănuelile tânărului tâlhar. .

- N'am ,întâlnit nimic bătător la ochi,

răspunse el simplu.
- Amenokalul te aşteap t ă în peşteră .
- Mă duc să-l văd numaidecât.
Intinzând braţul cu brăţara, Roge r trecu,
în timp ce celalt se duse să se lungească
iar în locul ce-l ocupase cu un minut
înainte.
Tuaregul nostru deghizat, plimbându-şi
- 7 'i -
repede pri v i r i l e p rimprej u rul l u i , îmhrftţişa
podisul' p c care c c tasii p r ă d al n i c i îsi ascza­
seră t a b ă r a . C ă l ă u � ind u-se de l i:"t i nu ;. irik
ce-i dase :\Iauranncs, des'eo p c ri repede p eş­
tera care se desch idea nu depa rte de acolo.
î n fal czf1 .
Inima c u tczft torului h ft te a l a re , î n mo­
m e n t u l acela , nu a t â t <le team ă, ci pen­
trucă-şi zicea că avea s'o găsească. fără în­
<loială , acolo pc prizonieră.
Işi urm ă drumul, salutând în treacăt, la
iuţeal ă, cu mâna ridicată , pe tuaregii chin­
ciţi turceşte în j urul focurilor. Unii din ei
fierbeau şi amestecau d e zor nişte cuşcuş .
El imita în momentul acela la perfecţie
mersul mlădiu şi cam repede al tâlharilor
pustiei, aşa că fo nimeni n u se trezea vreun
prepus în privinţa identităţii noului-venit,
fiecare crezând că e agerul Musa . pornit în
recunoaştere ceva mai înainte.
Peste două minute, falsul Tuareg aj un­
gea la intrarea grotei. Fără nicio codeam,
pătrunse înăuntrul a dăpostului.
Zări numaidecât pc Amenokal , şezând
turceşte p e o rogoj in ă .
U n fior î l furnică prin t o t trupul, c â n d
desluşi, ceva mai încolo în umbră, rezematft
de peretele stâncii , o formă omenească . . .
Era Elisabeth , stând mereu c u ochii mari
la pândă, strângând mereu în mâna ei un
pumnal pe care nu-l p ără sis e o c l i p i t ă în to t
restul nopţii.
Mau Sander, dealtminteri, nu mai stă rui­
se. Fuga prizonierilor lu i , cele câ teva cea­
suri cât lipsise, întoarcerea lui dela goa n a
istovitoare, neastâmpărul în care se găsea
p ână avea să se ,î ntoarcă Musa , p e care-l re-
- 78 -
p ezise <lupă şti ri, toa t e astea depărtaseră,
pen tru mom e n t . pe frumoasa cap tiv[\ din
gândurile lui.
Şi totuşi, hia la copil�\ aşte p ta . c u inim a
strâns�\ <le leam �1. tresărind la cel m a i mic
sgomot, încordându-se să nu se lase biruilii
d e oboseală sau de dcsnădej d e , care p utea u
s'o · l ase sl abă şi dezarmam în faţa banditu­
lui d e temut care o c ucerise.
D rep t vorhin<l nefe ricita sim lise tresă­
ri n d ş i crescând �peranţa în piept i.i l ei,când
se p rod usese alarma p e podiş , în urma eva­
d �t ri i ta tălui ei si a credinciosului Sala . . .
I ş i da ) n l r ad � v [l r b i n e seama că c e i doi
' ,

oameni s�m ă loşi şi teferi , se vor grăbi să a­

.i ungă cu o rice p re ţ l a l feruan şi s[\ scoale
în picioare postul mchariştilor ... Un deta­
şamen t v a porn i şi va încerca s'o liherez e , î n
cd mai scurt timp . . .
Cu toate astea, p rizonierei n u-i <la, în mo­
m e n tul acesta , câtuşi de puţin î n gând 6l
Tua rcgul c a re se i vise î n gura gro tei si ca re
î n a i n t �• . o p rind u-se în fa ta A inenokalului,
e ra Hogc r, Hoge r al ei, la care alergau ne­
î n cetat cele m a i scumpe gfanduri ale ci . . .
Fata, tot n emişcată, aştepta.
( llasul ursuz al l u i Ma u Sandc n , a drcsân­
d u-sc omului său, o făcu s [l trcsarr1 :
- - Te-ai în tors din Erg, Musa ?
- - Da, din Erg ! r[tspunsc ofiţc rul , cu gla-
sul cd mai liniştit.
- - - Şi n'a i desco p e ri t nim ic suspect ? Ku­
farii n'au dat în6l niciun sem n de viaţă ?
-- - N'am dat de ni cio u rm ă de Kufar.
- Nu înca p e nicio îndoială că fugarii a u
reu şit s'aj ungă l a Iferu a n .
- - Fii pc pace, Mau Sandcn ! . . . Fugarii
- 79 -
n'au să mai aj ungă niciodată la Iferuan !
Grij a asta poţi să ţi-o iei de-acum dela
inimă. Musa ştie ce ştie !
Şi în timp ce rostea aceste cuvinte, falsul
Tuareg îşi mângâia patul carabinei ce-o
purta în bandulieră.
O lucire scăpără în ochii A menokalului :
- Cum ? exclamă el. I-ai răpus cumva ?
- Am tras în ei, chiar în clipa când se
opriseră, prosteşte, la picioru l unei dune.
Mau Sanden bătu din palme, bucurat :
- Ai lucrat minunat, Musa, declară şefu l .
Nu-ţi :Închipui cât m ă temeam de umiărilc
evadării acestor doi câini !
- Avem întărituri fireşti straşnice şi pu­
tem înfrunta toate asalturile, întâmpină o­
fiţerul deghizat, care simţia înzecindu-i-sc
siguranţa.
- Nici vorbă, poziţia noastră este de ne­
cucerit şi nu ne-ar fi greu să respingem un
asalt în mase, dar ar fi primej dios să nu
veghiăm cu zece ochi ; Kufarii sunt vicleni,
trebuie pază bună , mai mult ca oricând.
- Kufarii n'au ca Mau Sanden inima de
leu şi îndrăzneala panterei ! N'au încercat
ei în atâtea rânduri să puie mâna pe el ? N'o
să le meargă nici data asta şi niciodată !
Complimentul c e i-l făcuse falsul Musa,
păru a pricinui o părere deosebită .Ameno­
kalului ; se ridică, apoi spuse vesel vizitato­
rului său :
- Am să-ţi dăruiesc un colan d e chihlim­
bar pentru isprava ta vitej cască.
Mau Sanden se întoarse puţintel cu faţa'n
colo , ca să ia darul făgăduit.
Ofiţerul profită numaidecât de asta , pen­
- 80 -
lru a se apleca şi a face un semn captivei,
ca s'o facă să 'nţeleagă că 'n faţa ci se afla
un prieten tainic ..
Elisabeth încremenise, nespu s d e uimită.
Aşa de puţin se aştepta la un asemenea
semn din partea acestui Tuareg, că nu ştia
ce atitudine să ia ...
Da r dej a Amenokalul sc 'ntorcea către
yizitatorul său, care-şi reluase nemişcarea ;
şeful scosese dintr'o lădiţă un şirag de chi­
hlimbar, prădat ,nici vorbă , dc la vreo cara­
wm ă , şi-l întinse ofiţerului :
- Iacă, Musa, ţine ; mie mi-s dragi oa­
menii vitej i şi isteţi.
Falsul Tuareg făcu o plecăciune respec­
tuoasă, <În tim p ce căpitanul îi petrecea s in ­
gur colanul pe după gât.. .
- De-acu Mau Sanden nu mai are ce sc
teme din partea duşmanilor lui !
- Bine, voinice, poţi pleca. Să ştii , Musa,
că s unt mulţumit de tine !
Ofiţerul nu mai z ăbovi. Ştia că un gest, o
atitudine neîndemănatică din partea lui,pu­
tea compromite totul, aşa că, luând acelaş
mers ca la venire, ple că, fără să rişte o sin ­
gură aruncătură de ochi în dire c ţia capti­
vei, care tot înlemnită rămăsese, cu toată a­
dânca emoţie care făcea să-i bată inima.
Elisabeth, ce-i drept , avea motive serioa­
se să nu-şi revie din uimire. Timp de câteva
minute ea mai observă pe acest necunoscut ,
ale cărui atitudini nu-i puteau , fireşte , a­
minti pe acelea ale logodnicului ei.
Cu toate astea, ea văzuse bine ... Ea nu
era j ucăria unui vis ... Fireşte, nu putuse în­
ţelege ce vorbiseră între ei cei doi tâlhari,
dar semnele acelea şi gesturile acelea mis-
- 81 - 6
terioase o încuraj au să-şi s p u n a m gând
că avea de-acum un prieten , aci în tabără ...
Fata îsi dădea acum frâu mai liber închi­
puirii ei ; se simtea mai pu ţin desnădăj dui­
tă, mai p uţin abătută ... Fără 'ndoeală, mc­
haristii din Iferuan trebuie că între lineau
legă t uri cu vre u n u l d in bandiţi. . . Tu �regul,
al cărui l itham o ,împie dicase să-i deose­
bească trăsăturile, îşi trăda desigur tova­
răşii şi şeful . . . măcar c ă acesta îl dăruise cu
un colan pentru serviciu credincios. In
schimbul unei mite grase, el arătase proba­
bil mehariştilor din If eru a n unde se afla în­
chisă p rizoniera . . .
Din fericire, Amenokalul nu observa e­
moţia adâncii cc o turbura acum a tâta p e
vecina lui.
Părăsi şi e l gro ta , pu !in timp d u p ă pleca­
rea falsului M u s a .
Un Tu arcg a p ă r u curând în p c ş l c rtt . A d u­
cea pc o tavă o porţie de cuşc u1� pe care
nomazii o pre p a raseră ,ca deobicci,cu asram
şi eram-eram .
Cu toate că nu avea n icio pofttt d e m â n ­
c a re Elisabeth m â n c ă ,c e i se adusese, căci
îşi sp u ne a că-i trebuia să-şi puc puterile la
loc, în caz că s'ar repeta <lin nou atacul de
mainaintc al b a n d i t u l u i . Mau Sandcn n u
re uşise să-i ia p um n a l u l , p c care tot îl mai
păstra în cingătoarea ci, dar e l nă<lăj d u i a ,
d e s ig u r s ă biruc curând revolta si ' rezistenta
încăpăţâ nată a cap tivei l u i .
'

Fata, simţind dt încolţeşte fo e a o nouă

speranţă, aştepta cu nerăbdare -- ce a n u ­

me ? ... Nici ea n u se putea dumiri . . .

- 82 -
 CAPIT OLUL 8

Djinii intervin

Liniştea platoului nu fu turburată d e ni­

mdc , toată ziua.
Tuaregii îşi vede au de trebile obişnurte.
Ofiternl n;ostru, avân d grijă să ocoleas.că
cine ştie ce întrebări nep revăzute şi stânje­
nitoar e , cme a r fi putut face p e tâlhari să-i
bănuiacă idenitilt'atea adevărată, făcu pe os­
tenitul şi se duse s ă s e culcie1 ap roape de lo­
cul unde e rau p riponite meharele.
Cu capul p e o şea, ·S'e p r e făc ea că doa rme ,
dar când şi 1când genele i se între deschideau
uşor, iscodind cu străruintă vecinii şi chib­
zuindu-şi cu toată grija amănunte l e p>ianu­
lui său.
Din vreme în vreme , deasern enea, mâna
lui Roge r diSlpă rea sub manta şi-şi p ipăia
pach e tul m i ste rios .. . Ofite ruil abia îşi stăpâ­
nea n e răbdarea.
Trebuia să aştep·te până se va f a ce noa:p­
re înainte de a se pune pe IUJcru. Câte·- odată
întindea urnahea şi căuta s'ă prindă ceva din
vorbel e vecini l o r lui ·rr.iai a p roape de e l , d a r
- 83 -
tuaregii jucau zaruri sau di scutau de jafu r i
şi a tacuri de caravane ...
Pe muchea podişului, sentinela veghea
me reu, scocio rin d n eîncetat rw privirile a­
gere hammada care se întinde a cât cup rin­
deai c u ochii, incendiată de un soare neîn­
durat. ..
Lungi t nemişicat, ofi ţ e rul s·e frământa în
gân d ; ştia că detaşamentul lui exe cută acum
man evra de ocolire pe care o poruncise e l
înaint e d e a p o r n i l a podiş.
Liniştea care stăruia î n tabără îl încuraja
în c redinţa că duşmanul nu su rprinsese p re­
zenta p rin p reajma locului a mehariştilor.
I n momentele aceste a Mau ranneS', Sala şi
inimoşii lor tovarăşi t rebuie că escaladau
stâncile care, de ceal altă p a rte a hammadei ,
puteau duce în ap ropierea platoului .
Nid vo rbă, e ra o t r ec e r e p e ri culoasă a­
ceea ; trebuia să nu sufe ri de ameţeli c a s'ă
apuci drumul acela , dar Roge r cunoştea
îndeajuns sâng'ell e rece şi îndrăzneala aju­
toarelor lui din această expeditie, ca să fie
încredinţat c·ă vor birui toate piedicile.
Se lăsa seara, când, deodată, ofiterul tre­
sări ; u n huhuit lugub ru de huhurez s e auzi
în ap ropiere.
Roge r zâmbi sub lithamul luL Prietenii
săi e rau ap roape de tot , ascunsi pe după
stânci. li aduceau l a cunoştint t în felul a­
cesta, că-l aşteptau p i tulaţi prin s1tâncăria
ca re domin a platoul .
Putea aşadar, oricând, să s'e puc pe l ucru .
Falsul Tuareg băgă repede de seam ă că
huhuitul ace la al .păsării de noapte trezise
şi atentia celorlalti turegi . . . Se ridicau n e­
liniştiţi p rin tabără, ră·s'b oinicii .p limbau p r i -
- 8 4' -
 viri întrebătoare în drectia din care p o rn is'e
s emnalul. ..
Ofi ţerul se hotărî să intervi e :
- E i , n'ati recunoscut ţipătul huhu r ezu­
lui ? întrebă e'1 veni n d să se aşeze lângă ju­
cătorii de zaruri.
- Vezi ·că huhurezii n u prea obişnue1sc
să se abată p rin p artea asta a puSlti ei, obiec­
tă unul din tâlhari. N'ar găsi cu ce s'ă se nu-
•
trească.
- Hm! . . . D e ! . .. de ! . . . Mai ştii ?... Poate
n ' o fi vorba chiar de un huhurez ca toţi hu­
hurezii ! Da , zău, mai că-mi vine să crez ! . . ..
Ba, dacă vreti să vă spui adevărat, cred
chiar deabinelea .. .
- C e ? ce tolt înd rugi tu, măi Mus a ?
Tuaregii încieipură să s e s t rângă ciu cure,
tot mai murl ti, împ reju rul I 01coten entului...
Păreau ta re nelin iş t iţi d a r Roger, c a r e cu­
noştea de minune sup e rstiţiile l o r şi p o rnirea
lor de a c rede în mod naiv roate l e gendele
· cu minuni ş i vrăji c a re t e b agă în răcori, se
grăbi să u rmeze cu gla s mai mis�e rios :
- Cum, voi nu cunoaşteţi p o vestea aia
ve·c he icu huhurezul, care-am auzit-o din
gu ra unui Marikiko bătrân de prin Ualimin­
d en ? ... s·e poarte ? . . . .
� Ei, spune-o zău, Musa, hai spune-o !

Ofiţe rul s e aşeză turceşte l ângă foc ; vreo

cincisp rezece t uaregi îl înconjura u acum,
aţintin d stăruitor asupră-i p rivi ril e, în care
s e cit e a oarecare n elinişte :
- Ştiţi doară şi voi, încep u Roger, că e­
xisită anumite împ rejurări cân d sufletele
mo rtilor s e întrupează în trupuri de cucu­
văi, bufnite, huhurezi... D e-o pildă, n enoro­
citii rătăciţi prin ni sipurile pusti e i , pe o
- 85 -
 noapte s c ă ldată de razele lunii, se î n tâ m plă
să piară, d a r sufletele lo r s e duc S'ă lolcuias­
că în t rupuri de cucuvăi sau de huhurezi şi
re v i n să furb u r e v.ei cei în viată.„ Aştia sunt
Djinni bil es't emati , aducători de nenorocire,
duhuri rele p rimejdioase !
- Şi p e cât c rezi tu, noi avem un DHnn
în ap rop i e re a noastră ?
- Nu pot s ă vă jur , dar 1cum ziceti voi că
huhurezi adevăraţi nu se pomene sc prin
partea l ocllll ui. . .
Ofite rul ridică din umeri, lăsându-i pe· ei
S'ă t ragă încheierea. Vecinii lui se simteau
din ce în ce mai încu rcati în tă ce rea care .se
făcu. .. Vi teji şi îndrăzneti în luptă, ei se sim­
ţeau slabi şi i n spăi m ântati ca nişte copii
când venea vorba de l umea necunoscutului
şi mi raculosului.
- Dar bi n e , al cui să fie sufletul Djinnu­
lui ? . . .
-- Poate al unuia din fugarii pe care i-am
omo rît eu acum câteva ceasuri , pe l ân gă
dun e !
- Păi d ac ă-i aşa, îndrăzni să-şi d ea cu
păre r ea unul din tâlhari, c:ine ştie de c e a­
vem a nie. teme din partea lui ... Am auzit că
Dj.i nnii Kufari1Wk ar fi mai înfricoşăto ri ca
ceilalti . .. Le e sete şi beau sângele victime­
lor lor.
- Ba eu am mai auzit z ic â n d u s·e că vin
_,

să le c rape Olc:hii şi că-i fac să moară de sete

şi de foame prim pust i e . M ult i con ducători
de că m i l e şi-au p i e rdut astfel mintile, r ă t ă ­
citi şi hărtuiti pe prs't e rel e de ţipetele l o r a ­
mo rţi i !
R!o ge r continua a vorbi şi a-i î n fricoşa . „
Nimeni nu î n c e rlcia acu m s'ă -1 între rupă . „
- 86 -
Noaptea se lăsa încet, dar ,părea că ascultă­
torii din jurnl lui nici n u băgau de seamă ;
p rivirile lor înfrigurate se boldeau toate la
e l . . . . Frica apăsa asup ra g rup ului n e mişca t .
Niciodată ofiţerul nu-şi juicase în mod aşa
de îndemânatic rolul ; evoca minu n a t legen ­
d e1l e fantasti ce per care le auzi se mainaint e
la postul d i n Iferuan d i n gu ra mehariştilor
şaaba. Veci n ii se uitau în gura lui .uitând de
tot ce e ra în ju rul lor. Ameninţările ce-i pân­
deau din partea duhurilor rele l i se păreau ,

în momentele a c:elea, cu mult mai de temut

decât toate unelti ril e oe pu teau înce rca îm­
potriva lo r mehariştii„
- Dar uite că nu s e mai aude n imi c, în­
tâmpin ă , durpă c âtva timp , unul din luptăto ri.
Djinnului i-o f i fost frică şi şi-a văzut de
drum.
Falsul T u a re g dădu cu în doială din cap :
- Să n u zici deloc asta, tovarăşe„. Ba
chiar dimpot rivă, mie mi s'a părut„. mi s 'a
pă rut că aud un fâşâit ciudat ap roape detot
de mine ...
- Un fâşâit ? . .„

Grupul , înfiorat, cup r ins de-o nelinişte, î n ­

cepu s ă se agite, mâini l e st rângeau mâne­
reI:er săbiilor sau ale pumnalefor„ .
Privirile pătrunzătoar e a lui Roge r su r­
prin d eau t r emurul 1cionvul s'i v care agita mâi­
nile ve cinilo r lui . ..
Artunci, mai hotărât ca niciodată să înze­
ce ască ala rm a tâ l harilor pu stiei, el stărui :
- Nu simţiţi şi voi în jurul vostru un mi­
ros .. . u n mi ros d e pucioas ă ?
Tuaregii înlcepură a adulmeca a e rul, a
căuta să deosebe a scă mi rosul de care ciu­
datul Muşa pomenise aşa , deodată, da r nu
- 87 -
putură deosebi nimic nefi rnsc în adierile se­
rii. ..
- Ce te face să vorbeşti aşa? ... Noi nu
simtim nimic !
- Cu atât mai bine pentru noi ... Căci dacă
mirosul acela n'ar fi fost numai părere, apoi
e ra semn că Ojjnnul avea de gân d să n e
joac1e! u n ren ghiu din cele mai groaznice.
- Ce, .c;e puit ea să facă ?
In timp ce vecinii lui stăteau tot apl ecaţi,
.Roge r duse mâna l a pacheţelul misterios pi­
tit în haina lui . Era vremea să lucreze ş i să
dezo rganizeze rezistenta pe care tâlharii ar
putea-o opune adve rsarilor l o r , rămaşi până
alc!ll m nevăzuţi.
- Vedeţi voi focul ă sta.. . s tărui falsul
Tuareg. Ei bine, dacă Djinnul dă târcoale
pe-aici . . . flăcările au să capete o ic:uloare su­
p ranatu rală ...
Apoi, răsucindu-se subit şi întinzând un
braţ spre dreapta, ofiterul s coase un strigăt :
- Aoleo- rnte-l !
Toţi ca unul, Tuaregii întoarseră capetele
în direcţia arătată, holbând ochii în gol .
',Roge r se fol osi rep ede de p rilej şi svârli
în foc o p a rte din conţinutul pache tului păs­
t rat de atâta vreme.
Numaidec ât isbucniră exclamaţii de ulu­
ială din toate părtile : fo cul căpătase acum
o culoare vede . .. focul ben gal P'e care-l tur­
nase ofiţerul lumina cu reflectări fantastice
toată partea aceea a p latoului.
Se ridicară numaidecât strigăte de groa­
ză şi de de snădejde din toate părţile .. . Tua­
regii se risipeau ca potâ rnichil e , fugind care
îrtcotro, cât mai departe de' focul vrăjtt de
prezenta duhului rău.
- 88 -
 - Djinnul e aici! L'am văzu t !
- Păzea ! sugrumă p e oricine de care dă
în cal e .
- Are să ne .sugă sângele ca vampirii fio­
roşi. ..
Se ridicau umb re omeneşti din toate păr­
tile ; toti •cei care nu ascultaseră p oveştile
fantastice ale falsului Musa ve deau fuga, ca
să-şi dea seama de lumina ciudată ce se
p rodusese împrejur . ..
Atrns de st rigătele oamenilor lui, răsări
peste putin şi Amenokalul.
Sprâncenele i se încrunta ră zărind focul
ve rde care era a1cum p e sfârşite.
lsbucni într'u n râs batjocoritor.
- Apropiati-vă, fii de gazele, inimi d e hie­
ne oe sunteti ! Nu e l a mijloc nici o v rajă. Un
mucalit şi-a râs· de voi şi v'a juicat o festă !
Dar, ap roape de tot, lugub rul bubuit de
hu hurez răsună iarăş, cresc·ând spaima ce
domnea p rintre nomazi ; Tuaregii scoteau ti­
pete zăpăcite, se aşteptau din clipă în clipă
să fie ata:c ati de Djinn .
Ş e ful , nepu tincios în fata uluelii generale,
pi erduse autorita,tca c u care înc·e rca să-i
l i niştească.
In momentul acie.Ia , alte două focu ri din a­
p ropiere se colo rară şi e l e în ve rde, falsul
Musa p rofitase de zăpăceală ca să a runce şi
reistul p ro viziei lui d e p raf în flăcări şi înmul­
ţirea aceasta a focurilor ve rzi stârnea o
spaimă din ce în ce mai i rezistibilă p rintre
războinici !
- Inimi d e i epu re c e sunteţi, n u e vo rba
aci de Djinni ! Ei nu au nici un am e s tec în­
tr'asta !
Mau Sanden nu părea a împă rtă şi sup er-
- 89 -
stitiile şi fr iica Tooregilo r săi ; umbla pe lân­
gă focuri, făcea gesturi mari , silin, du-se a face
p e v ecinii lui să'nţeleagă că trebue să fie la
mijloc vreo manevră vicleană a Kuiarilor,
dar nici cuvi ntele lui , nki atitudin e a lui ho­
tărîtă , nu i sbuteau să potolească panica ce
ră:sicolise tabăra.
Amenokalul simţe a , l a rândul lui, cot ropin­
du-l o grijă , c are creştea tot mai mult Ne­
împărtăşind c redinţele p ros teşti al e tova r ă­
şilor lui, acci dentul care se p rodusese î i
apărea cu ait'ât mai mult plin de greae ame­
ni nţări. Nu se mai putea îndoi de primejdia
ce p â ndea p rimp rejur . . .
O întrebare grabnică s·e impun e a spiritu­
lui s ău: cine aruncase fOlcu rile bengale în
flăcări ? Cine reuşise să p rovoace atât de
bine p rin Tuaregi o alarmă atât d e: vie ?
Neliniştea Şeicului-Fantomă c reşte a cu
a tât mai muiJ t . cu C•ât vedea că luptătorii săi
e rau , pent ru moment , neînsta re s ă se lupte,
să opuie o impotrivitie se rioasă unui duş­
man hotărît.
- Veniţi-vă în fi re ! Liniştiţi-vă ! Vă jur
că nu sunt la mijloc DjinH! Nu fiti sufl ete de
mui e ri !
Mau Sanden alerga del a unul la altul. A­
cum , cele din u rmă licăriri verzi se stin­
geau ; n em işcaţi şi t r emurând , Tuaregi i se
grupau în umb ră, aşteptând . din clip ă în di­
pă , să s e arate v reun duh din iad , gata să-i
ch i nui ască . . .
C h a r şi sentine l a p u1să de straj ă î ş i p ă ră­
sise postul .
A:menokalul, indignat, se grăbi să-l re­
cheme l a dato rie :
- Eşti mai l a ş decât cel mai pturos şa-
- 90 -
 cal, răcni el , a pucân d pe ostaş de �ru l c r şi
sgâl tâindu- 1 · c u p u t e r e . T e - a i gân d i t t u l a
u rmă r i l e grozave ale n egli j e n ţ e i t a l e , d adl
mehari ş t i l or Kufari le-ar d a î n gâ n d a c um
să ne atac e ?
O ş te anul n u răspu n s e . Temura d i n toate
mădularele. Ce-i mai păsa lui d e Meharişti r
Soldaţii din lferuan îi p ă reau l u i de-o mi e d e
o r i m a i puţin d e t e m u t d e c â t D j i n n i i ă ş t i a
infricoşători care-şi veste a u p r ezenta în­
t r'un chip atât de n e î n d o e ln i c !
- Suntem p i e r duţi, A m e n o ka l u l e ! bâlb âi
el. Djinnii 11 e'nconjoară din toate p ă r ţ i l e !
Tuaregul v oi S'ă se smulgă d i n m â i n i l e ş e ­
fu l u i , când acesta smuci sab i a ce-i atârna
d e cingătoare ; înainte ca oş teanul să se fi
p utut ap ă ra Mau San den roti t e ribilu l o t e l
,

tăios d easu p r a capului s ă u ş i a p o i i z b i c u

sete p e vecinul s ă u , c e v a m a i sus d e ceafă .
Capul sbu ră la câţiva paşi ş i u n ş i p o t d e
sânge ţâşni din trunchiul decapitat. . .
Amenokalul î ş i ş t e rse sabia d e man t a u a
l u i albastră şi răcni cu o voc e înfricoşătoa­
re :
- Să vă slujească asta de î nv ăţ ă tur ă l a
to ţi ! C e l dintâi c a r e va mai cuteza s ă vo r ­

bească de Djinni ya avea aceeaşi soartă !

Un freamă t străbătu grnpe1'e de Tua rcgi .
Atitudinea h o tăr î tă a şefului lo r , le impunea
la u rma u r m ei. Toate p rivirile lor e rau aţin­
tite la cadavrul p răbuşi t l a câtiva paşi. ..
- Mareb ! t u să te duci să i e i locu l a­
cestui fri c oS'! Să fii cu o ch i i în patru ! O sin­
gură clipă să nu-ti slăbească atentia!
Cel chema1t se depărtă d e ceată şi se duse
să reia po stul pe care-l ocupase până acum
mortu l .
- tt -
 O sclipire de multumire trec u prin ochii
Amenokalului dar sp râncenele i se încrun­
tară din. nou când îşi numără luptătorii.
- Nu sunteţi toti, declară el... Ce s'a fă­
cut Mus a ?
Tuaregii se întoarseră, căutând cu o chii
primprejur. Nu-şi văzură camaradul care,
mai adineauri, le ş optise groaznicele poveşti
din bătrâni. folosindu-se de zăpăceala ce
domnea pe podiş, falsul Tua rcg se grăbise
să se facă nevăzut.

- 9! -
 CAPITOLUL 9

Liberarea

Roger Guibe rt îşi dase numaidecât sea­

ma de răuşita deplină a şiretlicului său.
Groaza ce intrase în Tuaregi, stăduintele
zadarnice ce-ş i da şeful lor ca să-i linişteas·­
că, aveau să uşureze nespu s înc:ercarea ofi­
te rului.
După ce svârlise în flăcări ultimele lui
focuri bengale, se strecură tip til sp re peşte­
ră.
In câteva clip e ajunsese la ascunzătoa­
rea naturală.
Atunci, fără a sta la cUJmp ănă fără a se
,

mai sinchisi de fierberea ce o provo ca s e şi

care se p relungea pe lângă focurile taberei,
el s e repe zi înăuntru .
- Elisabeth ?„. Un de eşti ? ...
Timp de câteva clipe, numai gălăgia şi
strigătele războinicilor răzbăteau la el din
sp re tabără, cu toate astea privirile pătrun­
zătoare ale locotenentului d esl uş iră curând,
Ia lumina tremurătoare a unei lămpi de pe­
trol , fonna neclintită a fetei , ghemuită în
- 9S -
 c h i a r l ocu l u n d e o văzuse mai î n a inte , când
Y c n i s e s fi vorbească cu Ame nokaluL
P r i z on i e ra , adânc n e dumerită ş i turbur a­
t �• d e i nc i d e n t e l e ce se p rodus·e s e r ă afa ră,
a t â t u c a p roape d e ea, sta ş i a ş t ep t a .
La î n c e p u t c rezuse· că războini c i i p e t r e ­
c e a u , d a r c â n d î l văzu pc Mau S a n d e n n ă ­
p u s t i n du - s e a f a r ă , când a u z i î njură tu ril e ş i
r �i c n e t e l c l u i furioaS'e , ce um ple au tabăra, în­
t c l e s e ·că s e întâmplase ceva n ea şte p t a t ,
a l a rma nt.
D i n locul ei, zărea u m b rek fugare a l e
r a z b!o i n ic i l o r , f o r fo t i n d d e col o, c ol o , s p e ­
r i a te .
Şi i a Ui că , d c o d a tă , s i l u e ta voi n i că a u nu i
Tuar c ).! r ă sa r e î n g u r a peş te rei ! . ..
ln p r i m u l momen t Elisabeth c r e z u că e
A mo..: n o k a l ul c a r e se î napoia şi mân a ci s e
i 1 h: .l c ş t ă din n o u , cu şi mai m ult ă d â rze n i e ,
pe m â n e r u l p umna l u l u i .
D a r o m u l care i n t ra se o chema p e n u m e ,
î i v o r b e a în frantuz'e ş t e .. .
___; C i n e mă cheamă ? î n u ră z n i ea s ă î n ­

t re b e şi i n i ma îi b ă t e a să se spa rgă.
P r i z o n i e r a c re d a că e la mijloc numai jo­
cul un e i hal u c i n a ţi i . . . r e c u n oscu vocea ... e r a
vocea lui Roge r ! Cu t o a t e astea ea şovă i a
să. c readă că e o r e a l i t a t e . . . Roger n u putea
fi a ci , în mijlo cul tâlhari l o r d e ş e r tului. i:: a
n u vedea în fata ei d e c â t un Tua reg-, a•c e l aşi
care, mai î n a i n t e , ven i s e să stea d e vorbă cu
· · ·

ş eful .
. T-0tuşi · fata îşi amrn ti repede semnul · de
î n telege re ce-i făcus e ·adilieâori„ în taină, ciu:.
datul tâlhar al pu stiuli.t i, 'şi , dcodată , u n n um e
S'cump isbuc·n i d e pc bu z e l e · ei : · · ·
· · · · ·

- 9' -
 - Roge r, tu, însfârşit !
- Da, eu sunt, scumpa me:a, dar te jur,
nu fa.c e nicio imp rudentă !
lnainte chiar ca să-i adreseze .Elis'abeth
altă întrebare, falsul Tuareg îi spuse :
- Repe de,! Trebue S'ă profităm , să fugim
câtă vreme paznicii t ăi sunt în fi e rb e r e , cer­
tându-se între ei. O s'o tulim s pre dreap t a ,
l ăsându-ne s"alunecăm în jos , dealungul
pantelor. Pereţii râpei sunt aproape d repti
de partea asta dar, .fii p e pace, am să fiu
acolo şi am să te sus'tin.
-- Şi t ata ? ... Şi Sal a ?„.
- Nici o grijă p ent ru ei. Au f ugit şi sunt
în ap ropie r e , unde te aşteaptă cu mehariştii
mei. .E vorba numai să ajun gem cu bine
l a ei !
- Atunci, hai dem! Te u rme z !
Pata captivei se luminaS'e acum .. . . Roge r
era lângă c a. Nu se mai teme a de nimi c .
Ea s ă r i sprintenă în picioare şi apucă mâ­
n a c e i-o întindlea iubitul.
- Repede ! stăru i locotenen tul. Să n e
grăbim. Mau Sanden o s ă se întoarcă. T r e ­
b u e până atunci...
Roge r Guibe rt n'apucă să sfârşească vor­
ba ... Urlete furioase i sbucni ră în tabără.
Amenokalul şi războinicii descoperiseră , în
momentul acela , disparitia falsului Musa ş i
dădeau buzn a sp re peşteră.
- Suntem p i e r d uţi ! în gân ă Eli sabeth.
N e-au văzut !
Fata nu s e înşelase . . . Oricât d1ei mul t se
grăbise liberato rul ei, tot n u reuşise să aba­
tă până la capăt bănuelile tâlha rilor pusti e i .
DestmeHci ti d in emoţia lor, Tua re�ii su r -
- ·95 -
p rinseseră siluetele celor doi fugari , care s e
d esluşeau în gu ra grotei.
- Inapoi ! Să ne ba ricadăm în peştieră !
Mitral i e ra !
Ofiterul îşi dădu seama, dint r'o aruncă­
tură de ochi, că orice înc e rcare de fugă p e
platou , le rămân e a , pentr u moment , tăiată.
Mau Sanden s'e apropia, u rmat buluc d e
oamenii l u i .
- Musa e u n t rădător ! r ă c n e a Ameno­
kalul . . . Scama toriile acestu i ti călos v'au ză­
pădt, v'au prosti t, v'au luat mintile şi v'au
fă cut fricoşi ca nişte potăi de şacali... Pe
el ! Săi nu lăsăm să ne s cape câinele ăsta !
Tuaregi i se şi n ăpusfoau s'atace refugiul,
când, deodată, câteva p ârâituri isbucniră .. .
Doi din războinicii care înain tau , alături
de Mau Sanden , S'e p răbusiră , a tinşi de moar­
t e de gl oanţele trimese de Ro ger.
Locotenentul rămas e hotărît să sustie un
asediu în regulă. Pe iubita lui o făcus·e să
se puie la adăpost n d ă rătul unei stâncj, de
ca re e:a s e lipi.
El, lun gi t jos, manev r a mitral i e r a ; silue­
tele Tua r e gil o r . c a re se de senau desluşit pe
cerul limpede , fo rma u nişte tinte l e snicioase.
Mau Sanden înţelese cu rând că se ex-
punea în mod pri1m ejdios :
- Repede ! La pământ ! comandă el răz­
boinicilo r lui.
Tâlharii deşe rtului ascultară, lungindu-se
jos, dar tot nu destul de repede ca unul din
tovarăşii lor, atins de un plumb în frunte,
să n u se rostogoleas1c:ă lângă ei.
Da r Roge r scoase în cu rând o exclamaţie
înăbuşită de ciu dă :
- 96 -
 - Afu risi t lucru ! Mitraliera s'a oprit, nu
ş t i u dece !
O grindină de gloan ţe sosi numai decât,
după acea'stă constatare, şuerând în jurul
loicului unde se baricadase locotenentul. Din
ferici re, Elisabeth avusese p revederea să
stingă lampa de petrol care lumina interio r u l
g ro t e i
.

Tovarăşul ei de p rimejdie îşi smulsese , cu

un gest b rusc, lithamu l . care-i ascundea tră­
săturile fetei , şi carie devene a acum nefolo­
sitor.
- Curaj, scump a mea. Am să pot rezis ta
până la cap ăt ... Oamenii mei nu sunt depar­
te ; au auzit desigur răpăitul mitralierei şi
nu vor întârzia să intervie.
- N'avea grijă, Roger, nu mă tem d e ni­
mic.
Fata se ap ropiase t ârâş de l o godnicul ei,
descop e rise nişte carabine în grămada de
p răzi p e care A menokalul o adăp ostise în
ascunzătoarea lui şi s e simtea gata s ă ajute
cu fapta pe inimo1s'ul e i l ogodnic. Acum. ea
îşi re:căpătase t oată energia ei obişnuită.
Lungită pe jos, cu p rivir e a scânteietoare,
aştepta la stânga l ogodnicului ei, gata să
t ragă şi ea din car a bina ei , decum ar zări o
umbră sus'Pectă.
Fără'ndoial ă , pierderile ce suferiseră fă­
cuseră pe tâlhari p rudenti, că'ci se tupilară
câteva m omente fără să'ncerce s'ă s e re­
peadă la asaltul grotei.
Atnenokalul ştia că situatia celor doi ase­
diati era, acolo unde s e aflau, minunată. El
nu ştia de op rirea b ruscă a mitralierei, aşa
că găs'ea că e mai bine să mai zăbovească.
pentr u moment. Aştepta, cu războinicii lui,
- 97 - 7
lipindu-se de-o stâncă feritoare din apropie­
rea ime diată a intrării p eşterii.
Trecură două minute . . . Se auzea, din de­
părtare, numai u rl e tul l u gub ru al ş acalil0t:
şi hienelor.
Nemişcaţi, cei doi logodnici stăteau p ân­
ditori, ciulind u r echea după cel mai slab
sgomot, cu degetul pe trăgaciul a rmei l o r.
I nsfârşit Tuaregii . care începuseră a p i e r­
de răb darea, hotărîră să atace. La un semn
al şefului lor, se r ep eziră din adăposturile
lor.
- Atenţi e ! strigă Roger. :Foc !
Cele două carabine trosniră o dată şi încă
odat ă ; patru din războinicii care se năpusteau
s e op riră în loc, loviţi în plin avânt , şi se
p răbuşiră p e stânci, dar ceilalţi se ap ropiau,
conduşi d e Amenokal ; strigăt e de război a­
surzitoare răsunau dela intrarea peşteei .
- Daţi buzna peste c âinii ăştia, comanda
Mau Sanden, dar nu cumva s'o loviţi pe p ri­
zon i e ră ! .Ea e a mea !
Acum s e încingea lupta , p e viată ş i p e
moa r t e . :Fără s ă l e pes'e d e pie rderile serioa­
se ce înduraseră, Tuaregii păreau hotărîti
s ă isp răvească , odată pentru totdeauna , cu
inimoşii lor potrivnici.
Ajuns·e ră la luptă co rp la corp. Cotropit
de năvălitori, ofiţerul apucă arma de teavă
şi o învârtea în jurul lui, folosind-o ca o mă­
ciucă. Doi Tuaregi , cu t e s tele c răpate, muş­
caseră ţărâna. Locotenen t ul ar fi continuat
să tie piept adversarilor, imp resionaţi de
eroica lui rezistentă, d a r Amenokalul se nă­
pusti asup ra lui.
Isbitura fu atât de violentă, c ă amândoi îşi
- �8 -
;pie rdură echilibrul ş i căzură pe te renul stân­
·COS al grotei.
:Eli sabeth vru S'ă-şi descarce carabina în
Mau San den, să-şi elibe reze logodnicul de
sălbaticul lui advers a r, dar cei doi bărbaţi
se rostogoleau unul p e'S'te altul ; ea se temea
.să nu-l n i merească pe Roger . . .
Şovăirea a s t a îi fu fatală. Trei tuaregi se
repeziră la ea , silindu-se să-i smulgă a rma.
Slobozi câteva împuşcături dar plumbii
se duseră să se turtească de p e retii peşte­
rii ; t âlharii înşfăcară b rutal pe fată, care se
s'bătea cu violentă, şi abătură încolo ţ,eava
carabi nei.. Tuaregii, din nefericire p entru
fată, erau p rea numeroşi ; :Elisab e th zgâria,
muşca pe a dversarii ei - în zadar, la u rma
urmei se simti împinsă până în p e retele
stâncos' şi pironită de pumnii l o r viguroşi.
- Roge r ! Ajutor ! strigă ea, pierdută ...
Vai ! ofiţerul nu putea , în clipa aceea, s ă-i
sară într'ajuto r . El îşi continua tragi•ca lui
luptă, corp la corp, cu Tua regul-Fantomă.
Şeful bandiţilo r pu1sti1ei e ra mlădios ca o
şop â rlă şi S'e silea să scape din _ strânsoa rea
lui, dar Ro ge r se tinea bine şi nu slăbea p e
adversar de b e regată. Amcnokalul horcăia,
mâna lui nervoasă s'e căznea s'apuce pum­
nalul c e-l purta înfipt în brâu.
La un moment dat, Mau Sanden reuş i să
apuce amrna, o ridică în sus cu un gest dis­
p e rat , ca să-şi lovească duşmanul dre:pt în
piept, când b ra tul ofite rului s'e 'ntinse ,cu iu­
teala fulge rului.
Apucând mâna Tuaregului, începu a i-o
răsuci încet. Mau Sanden rezista, picături
mari de sudoare îi b rob onea u tâmplele. Sub
li tham , faţa b ronzată i se contracta groaznic ,
,... gg _
se înco rda să S'e împotrivească, dar durerea�
lui fu mai tare : biruit, îndoi b ratul.
.Aicum, Francezul îl stăpânea. Amenokalul
simtea c ă pot rivni cul reuşea să întoar-că
pumnalul spre p i eptul lui ; ţinându-i mâna
în tre dege tele de oţel , avea s'ă-1 constrân gă
să se lovească el singur.
Intr'o sforţare sup :remă, Tuaregul încercă
încă o dată s'ă se elibereze. Osteneală zadar­
nică. Neîndurată, lama IU'cie se apropia de
pieptul lui, peste o clipă simti arma zgâriin­
du-i pielea.
- Ajuto r ! strigă el, părăsit de sângele
lui rece .
Tuaregi i încercas'e ră să-i sară într'aju­
to dar cei doi vrăjmaşi erau asa de strâns
în căeraţi, că s e temeau . I a rândul lor, să nu-l
loveasc:ă p e Mau S an den.
De altfel şi voc e a energică a locotenentu­
lui răcni îndată :
- Un pas de faceţi şi A menokalul vostru
c mort ! lmplânt pumnalul !
In acelaş t i mp făcu să răsun e şueratul as­
cuţit, semnalul pentru înştiinţare a lui Mau­
rannes.
Tâlharii , intimidati, aşteptară ·s'fârşitul a­
cestei dramatice lupte c o rp la corp, în timp
ce prizoniera lor se zbătea cu desnădejde
să le scap e din mâini.
Cu ochii măriţi de groază, Elisabeth se
uita şi ea l a lupta ap rigă dintre cei doi băr­
baţi puternici.
Acum, Amenokalul dându-şi S'eama că e
pe d eplin în putere:a duşmanului, nu mai în­
cerca să s e împ o t riveasc ă , i stovit cum e ra,
când deodată vocea limpede a lui Roge r, ră­
sună din nou p rin grotă :
- 100 -
 - Porunceşte o amenilo r tăi s ă libe reze
pe fată, altfol eşti mo rt !
Mau Sanden se codea dar simti vârful
junghe rului înfundându-i-se mai tare în car­
ne. Spăimântat, bi ruit, vru să dea ordinul,
când u n gl as bărbătesc pute rnic răs'ună la
intrarea peşterii :
- Sus mâinile, ticăloşil o r !
Elis'abeth întoarse repede capul . O excla­
matie de bucurie îi scăpă din piept. Re·cu­
:n oscuse vocea tatălui e i ! . ..

- Jill - ·
 CAPITOLUL 10

SfârşMul u n u i renegat
In vreme cei Roger Guibert angaja peri-­
culoasa lui înce rcare de salvare , p e platoul
pe care Tuaregii îşi instalas·e ră tabăra, n ici.
industriaşul , cu Sala şi cu mehariştii p e care
ofiţerul îi lăsase l a hotarul zonei hammadei,
nu-şi pie rdeau ti rriip u l.
Ascultând de o rdinele p revăzătoare ce le
dase şef u l lor, ei executau un ocol destul de
lung' ş i , ocrotiţi de şi rul dunelor, ajungeau,
fără a fi trezit atenţia tâlharilor deşer.tului,
până I a regiunea !11Af n ti l o r unde Mau Sanden
îşi statornicise b â rlogul.
Lăsând pe trei de ai lor s ă păzească me­
harele, s'O ldaţii începură să se catere în sus,
p e pante. Trebuiau s ă se strercoare prin
stânci, în aşa chip încât să ajungă să domi­
-ne platoul şi s·ă-1 tină sub focul armelor lor.
O asemenea op eraţie n u se exe·cuta fără
riscuri. In unele locuri faleza se înălţ a , a­
proape dreaptă ; totuşi asemenea greutăţi n u .
e rau î n stare să facă p e n i ş t e oameni d e u n
curaj n eîmblânzit, să dea îndărăt.
Mau rannes şi Sala înai ntau în c apul grupu­
lui. Lămuririle l o r fU1sese ră pretioas·e.
AgăţândU-'S'e' de ieşiturile stâncilor şi de
c răpăturile nume roase c a re b răzdau pe retii ,
- 10 2 -
 ei şi u rmau urcarea în cea mai ma re tăcere.
Când şi când se mai opreau să răsufle pu­
ţin, cu fetele şi trupu rile scăldate în su doa­
r e , ap oi , curajoşi, p orneau iar să urce râpa.
Insf ârşit, după u n ceas de asemenea gim­
nastică p rimejdioasă şi i stovitoare, Mau­
ranne s şi tovarăşii săi isbutiră să ajungă pe
o creastă c:are stăpânea grota în care Mau
San den îşi avea bârlogul .
Din acest observat o r natural, mehariştii
îmb răţişeau de sus cu p rivirile tabăra tâl­
harilor pustiei cari, în momentul acela, şe­
deau în jurul focurilor şi p ăreau a nu bănui
primejdia care avea să se abată asup ra l o r .

Ridicând mâna, in dustri a şul făcu semn

îns'o ţito rilo r lui să aştep t e semnalul şi să
dea u rma re întocmai ordinelo r locotenentu­
lui.
Se tupilară dar p rintre stânci, cu carabi­
nele în mâini, în timp ce Sala îşi duce a două
degete l a buze şi imi ta minuna t bubuitul t re­
murat al huhu rezului.
Ştim care fu seseră urmările acestui s em­
n al şi ce t urburare arunrns·e p rintre Tua­
regi , datorită tălmăcirii meşteşugite şi vi­
clene ce-i dase falsul Musa.
Se ivi ră apoi luminile verzi al e jocurilor,
bengale . punâ n d la grea încercare răbdarea
voinicil o r meha rişti. E ra u grăbiţi să se a­
runce în luptă, lângă şeful lor, şi să t ragă
folos de neo rânduiala ce se stârnis e p rintre
Tuaregi, spăimântati de gândul că i n t e rve­
niseră Djinnii, dar Mauranne s ·se si li să p o to­
leas c ă n e răbdarea prea aprinşilor lui tova­
răşi„. Rogier nu p o ru ncise oare anume , ca
să nu se intervie decât numai după semna­
lul său ?
- 1 03 -
 Tortura sufletească a i n dustriaşului şi a
bravilor lui tovarăşi n u se sfârşise ; stăpâ­
nirea lor de sine avea să mai fie p usă la
grele încercări.
Sosirea ofiţe rului la grota unde Elisabeth
e ra ţinută p rizonieră, apoi atacul Tuaregi­
lor, împuşcăturile ce se în teţiseră la intra­
rea peşterii, e rau atâtea motive violente ·ca ­
re aţâţau p e sol daţi să s 'arunce la atac .. .
I nsfârşit chipurilie' l i s e lumin a ră de bu­
curie când , în m i j l o cul gălăgiei de p e platou,
răsun ă faimoasa şue rătură. Ofiţe rul lo r , care
lupta c u îndârjire împotriva Amenokal u lui , se
hotăra,în fine , s ă -şi cheme oamenii.
Atâta le t rebui mehariştilo r .c:a S'ă dea bus­
na ş i să sc lase să alunece dealun gul stânci­
lo r, cu o îndemânare de maimuţe.
In puţine clipe ajun seră jo s p c platou şi în
apopierea grotei.
Cu carabina în mână, ale rga u înaintea tu­
turor Maurannes· şi Sala.
In gu ra grotei, industriaşul îşi dete seama ,
dintr'o singu ră aruncătură de o chi, de situa­
ţie.
Tuaregii se 'ngrămă diseră în inte riorul
grote i , î nc onju rau p e EliS'ab eth şi se sileau
să-i înfrângă rezistenta. Cât despre Roge r,
e l continua să tie voiniceşte. sub puterea lui ,
pe Mau Sanden, în fundul refugiului.
Maurannes s·e grăbi să i n t e rvină
- Sus mă i nile , ticăloşilo r ! p o runci el.
Ca p o cniţi în cap de u n duşman nevăzut,
:T uarcgii se întoarseră în loc : strigăte de ui­
mire, de spaimă, le sc ăpară . c â n d constatară
.că adversarii lor neprevăzuţi p rof itas e ră de
zăpăceala ce domnea în grupa lor, ca să ocu­
pe platoul.
- 1 04 -
 Acum, nemişcati, mehariştii se aliniau în
tăcere, luând l a ochi cu armele pe potriv nidi
lor, gata S'ă tragă Ia p rimul comandament ş i
tăindu-le o rice retragere .
- Haide, predati-vă ! repetă Maurannes.
Vedeti bine că o rice împ otivire ar fi zadar­
nică !
Tâlharii p ustie i înteleseră numaide.cât si­
tuatia p roastă, fără nădejde, în care se aflau.
Mehariştii continuau să-i ti e s ub tevile ca­
rabinelor întinse.
- .Eli sabeth, poţi înaint a ! Dacă le vine 'n
gân d , să te-atingă măcar, vai de ei !
Cei trei Tuaregi . care ţineau v ârtos fata,
s e dpărtară de frica ameninţării noilo r veniti,
aşa că Elisabeth putu , fără nido împotrivi re,
s·ă alerge Ia indust riaş :
- Oh, tăticule, iată-mă , însfârşit , salvată . .
Dar să-l ajutăm mai repede pe Roge r !
Elisabeth s e gân-dise' numaidecâ t la ofiţer,
a cărui crâncenă luptă corp Ia co rp, o urmări ­
se cu inima strânsă . în timpul p rop,r i e i sale
sbateri în mâinile zbi ril o F ei.
Vocea locot enentului răsun ă , s'o linişteas­
că
- N'avea grij ă ! I I ţiu ca în menghine p e
bandit ! De scăpat n u n e mai scapă el , dea­
cum!
Mau Sanden, într'adevăr, n u mai mişca.
Apariţia mehariştilo r p ă rea să-l fi înlemnit.
Vâ rful pumnalului îl simţea mereu apăsat pe
p ietpt.
O expresie de ură sălbati că , făcea să-i
scânteieze p rivirile întunecate .
Nu se mai p utea îndoi : de data asta, pe­
deapsa îi e ra ap roap e . Nu mai era chip să
scape, mehariştii care-l hărtuiseră de-atâta
- 105 -
 vreme. ca pe-o fiară sălbatică. îl aveau acum
in mână.
- Voi vedeţi de dezarmati pe ticăloşii
ăştia, eu,în vrema asta.văd de amicul nostru
.Fnntomă, Strig oi, Stafi e s'au cum îi mai zic:e.
Lăsaţi-l în seama mea ; de sub pumnul meu
nu se m ai mişcă !
Mehariştii n 'avură nicio greutate să redu­
că la neputită p e Tuaregi. Apu cati . p e neaş­
teptate . de fulge rătoarea inte rvenţi e a noilo r
s osiţi, şi cum n u aveau deloc p oftă să f ie
măcelăriţi, ei a runcară armele şi se duceau
să se grupeze în coltul unde li se po runci să
se strângă.
Totuşi , oamenii lui R.oge r ·se grăbiră să l e
lege bine mâinile şi picioarele, punându-i în
n eputinţă deplină s ă mai f a că vreun rău .
- De data asfa n 'ai să t e mai înto rci cu
mân a goală la Iferua n ! excl amă Mauran.nes.
venin d lângă ofiter. Dar să-ti ajut şi eu să tii
pe banditul acesta !
- Nu-i nevoie ! . . . Să se ridice şi să răspun­
dă l a interogatoriul nostru!
Locotenentu l , libe rat acum p rin inte rven­
ţia oamenilo r lui, Χi descleştă mânile de pe
Mau Sanden şi s e înfipse în fata lui.
- ttai, scoală ! comandă el prizonierul ui
său .
.Aimenokalul, înfrân t, se supuse.
Atunc.i , cu un ge's't brusc, ofiţe rul întinse
mâna şi-i smulse li thamul care-i a s cunse
fata.
O înt reită excl amaţie isbucni în clipa a­
ceea. EHsabeth „care se ap ropiase de tatăl şi
de logodnicul e i . s e uita c u uimire la fata Şei­
cului-Fantomă. luminată acum de flăcările ju-
- 106 -
 căuşe ale făcliior pe care le aprinseseră me­
harştii.
- Da r nu-i un Tuareg! exclamă fata. E un
European!
Elisabeth nu se înşela de fel. .. E ra într'a­
devăr mutra unui alb ce S'e înfăţişa vederii
.
lor. Fata lui Ma11 Sanden n'avea nimic comun
cele ale Tuaregilo r lui, t oti nomazi de rasă
pură.
Uniul din meharişii lui Roger, cum zări mu­
tra contractată a ş efului t âlharilor deşertului,
holbă ochii, făcu u n pas înainte şi întinse mâ.
na sp re el.
- Eu cunoşte p e el . sidi locotenent! EI
Barnwet este ... El legionar dezertor ... Luptat
al tadat alatur cu noi !
- Ei, da, sunt Ba rnwet, l egionarul ! decla­
ră p rizonie rul. Dar nu vă foloseşte Ia nimk
că ati aflat , căci , deşi m 'ati învin s, n'o să mă
aveti !
$i,mai înaint e chiar ca vecinii lui să-i poa­
tă p reveni gestul, A menok alul duse un deget
la buze . .
.

Avea I a inelar u n inel c u o piatră înaltă ..•

- Op riţi-l ! exclamă ofite rul , repezirndu-se

l a Mau Sanden şi silin du-se să - i abată b ratul .

Vrea s'ă se o t răvească !
Industriaşul şi meharistul care-l recunos­
cuse, se repeziră şi ei la ş eful bandei, dar a­
cesta clătină ironiei din cap :
- Prea târzi u ! V'ati trezi t prea t ârziu ! N'o
să mă aveti viu! O t rava ascunsă în căsuta
pie trii nu iartă nicio dată. N'o s ă ad u ceţi decât
un cadavru Ia postul Ife ruan .
Barnwct î ş i înc rucişă bratele şi aştepta,
p rivindu-ş i disp retuito r adversarii.
- M'ai învin s , locotenente ! Dar v'am dat
- 107 -
 mult de furcă ; e multă vreme de când v'atl
a run ca t în urmărirea mea. Devenis'em omul
ca re e p retutindeni şi nicăiri, omul temut şi
cu neputinţă de p rins, Şeicul-Fantomă„. făp­
tura sup ranaturală care sfidează toate urmă­
r i rile şi-şi bate joc de toate am e ninţările.
Prizonie rul s'e op ri câteva clip e, o paloare
din ce în ce mai mare îi cup rindea chipul, bu­
zele se contractară amar, dar s e stăpâni re­
pede ş i se sili să zâmb eas'că pentru a înfrun­
ta pe adversarii învingători care s e îngră­
măde a u în jurul lui.
- Cutezanta me a vă u imea„. Ştiaţi că toti
A menokalii t inutului s·e supuseseră ş i nu vă
. da p rin gând că lithamu l , ce-mi ferea fata, as­
cundea fata unui dezerto r„. Căci, e adevărat,
am deze rtat. . .
„Am fu git spre pustiu, împ ins de dorinţa de
a t răi liber, de a comanda la rândul meu ! Im­
p reju ră rile mi-au dat prilejul să s'alvez pe
u n u l din oameni i unui trib nomad , care era
J ) C moarte . . . M'au considera t atunci ca p e un
om atot-puternic. ca pe un vrăjitor„.
„ Ouprt o vreme oare care, ajunsese să în­
locues c pe A menokalul lor, ucis' într'o luptă.
„Am dezlănţuit atunci un şir de exp e diţii
aducătoare de câştig, de iureşe de p radă, de
atacuri de sate şi de caravane p rin nisipuri,
adesea şi de u rmăriri din partea voastră dar
totdeauna reuşeam să mă pun la adăpost . la
loc sigur. ..
„Intinderile aceste a pustii nu mai avură în
curând pentru m ine nicio taină„. Şi, cine
ştie, aş mai fi continuat p oate încă mult timp
să vă înfrunt. dacă nu se găsca în calea mea
femeia asta ! . „
Rostind aceste cuvinte, deze rtorul renegat
- 108 -
întinse mâna arătând swe E lisabe th , care
sţa nem i şcat ă , la doi p aşi de el, adânc im­
p resionată ...
„Ochii ci frumoşi m'au vrăjit, reluă aven­
turie rul pustiei, ei m'au făcut să-mi uit de
orice p r udentă. I n împrejurări obişnui te aş
fi pl e cat departe, mult sp r e sud ! Dar aşa, am
preferat să mă refugiez în grota asta, cart:
form a una d i n ascunză torile u umer oas e ce
mi le-am pregătit în partea l ocului, Prezen ta
\ângă mi ne a acestei tinere m'a făcu t s'ă uit
ameninţarea p e care adve rsarul o tinea acum
necontenit atârnată peste capul meu.
„M'am si mt i t fermecat de cum mi-au căzut
o chii pe d-ta, domnişoară. Ar fi trebuit să
mă feresc, s·ă plec cât mai curând, să fug de
vraj a fatală . .. N'am mai a,vut cu rajul şi toc­
mai asta m'a pierdut. ..

„Mai apoi, m'ai ameninţat că ai să te o­

mori dacă întin d o mână spre d-ta . Eu nu
„

am căuta t măc a r s ă-ti iau p umnalul pc care

ai reuşit s·ă pui mâna p·e'- aici. Ai făcut din
min e al t om„ . luş Allah ! Când lupul devine
miel, pl ă teşte . c u piele a !
Renegatul nu m a i rosti n i c i u n cuvânt.
Elisabeth, în ciuda silei ce-i inspira b andi­
tul, n u se putea opri să nu se si mtă impre­
siona t ă de cuvintele lui .
Privirile întunecate ale dewrtorului, mai
stăruiau asup r a ei cu o expresie greu de
definit. Ai fi s'pus că voia să ducă cu e l vi­
ziunea gratiei ei, ca u n talisman în fioroasa
împărăţie a întunericului ş i a mortii ...
Lângă omul închinat mo r t ii . ofiţerul şi
Maurannes stăteau tăcuti, neîncercând să-l
întreru p ă . Jşi dădeau seama că omul acesta
făcea în momenteile acelea o u riaşă sforţare
,;:: a să domine suferinţele t eribile ce-i pnc1-
nuiau înfricoşătoarele efecte ale otr-ăvii ...
$i , subit. tâlharul bătu ae rul cu bratele ; s e
prăbuşi pe s')Jate .ca un stejar mare, trăznit,
şi căzu în bratele celor doi meharişti care
aş teptau îndărătul lui, tăcuti.
O repede cerce t are p e rmise îndată locote­
nen tului să constate că nu mai avea lângă
el decât u n cadavru. Moartea neîndurată îşi
îndeplinise opera !
Timp de câtev a clipe, o impresionantă tă­
cere stăpâni peştera, atât p ri v i rile Tuaregilor
p rizonieri, cât şi cele ale învingăto ril o r lor, nu
se m ai des'lipeau de acest corp împietrit p e
veci.
Tua regii simţeau plutind deasup ra lo r De­
monul Infrânige rii şi toti rămâneau încredin­
tati că această inte rvenţie fulge rătoare a
vrăjmaşilor lor e r a un făcut al Djinnilor. Nu­
mai Duhu rile rele le-au putut ajuta să răsarZ'
aşa din senin şi să cadă năpraznic asup ra lor.
Vocea ene rgică a l o cotenentului rupse în:.
sfârşi t tăcerea care aimenint a să se mai p re­
lungească :
- Să luaţi şi s·ă duceti cadavrul acestui om
la postul If e ruan şi o să împărtiti între voi
p remi ul pus pentru prin derea lui, viu sau ·

mor t !
Un murmur de aprobare întâmpină decla
rati a aceasta a locotenentului ; fi reşte, m eha­
rişt ii e rau încântaţi să capete o bună răs·­
plată.
- Nici nu mai e nevoie să-ti spun că nici
tu n'ai s ă fi u itat ! declară Roge r, înto rcându­
se sp re Sala. Fără deşteptăci unea, îndemână­
tecia, curajul şi devotamentul tău, n'am fi
reuşit, fi reşte, să-i prin dem pe toti în plasa
noastră !
- 110 -
 Şaambi-ul avu un zâmbet l arg. de bucurie„ .
A c um nu mai îi e ra frică de Djinni şi mângâia
d răgăsto s carab i n a pe care i-o luase Ameno­
kalului mort.
- Ei, şi a cum l a drum, băeti ! comandă ofi ­
ţerul ; ducem cu noi şi p e Tuaregii ,căzuti cu
p rilejul atacului grotei ...
„Meharele acesto r banditi au să n e p e r­
mită să-i t ransportăm pe toti, împ reună ·CU
prizonierii.
Peste o jumătate de oră, tâlharii deşe rtu­
lui, încercuiţi de mehariştii armati. p ărăseau
p o dişul călări pe meharele lor. După puţin
timp ajunseră la locul, nu prea îndepărtat,
unde soldaţii îşi l ăs·a seră că'milele lor.
Cele două grupe se uniră şi sub cerul în­
stelat, reluară drumul Ife ruanului.
Logodnicii călăreau.alături unul de altul. în
TJasul lin şi legăna t al meha relor lor. .. Mau­
rannes urma ceva mai înapoia lor, încântat
de fericita înto rsătură a acestei aventuri care
a r fi putut avea un s fârşit din cele mai tra­
gice.
- Ei, de-acum, scumpa mea EHsabe th,
sper că vei fi mai pru dent ă !
- La c e oare ? întâmpină zâmbindu-i lu­
i ninos fata ... De data asta n 'ai termina t defi­
: 1.itiv cu Şeicul-Fantomă şi cu amenitarea sub
:are tinea aceste vaste întin deri... Si, pentru
:.:ă visul de groază s 'a . sfârşit, noi doi peste
:âteva săptămâni ...
- O , atunci vi'S11l frumos va în;cep·e ! com-
1lectă locotenentul, învăluindu-şi logodnica
adioasă într'o lungă p rivire, în care se ci­
�a toată dragostea lui şi toată adânca lui
uioşie„.
- SFÂ RŞIT --
- 111 -
2 CATA LOGUL COLECŢIEI
::a
....
„ROMANELE CAPTIVANTEU
•
o I: - · -

> :I
-
- 29. PRAPASTIA de Ma " U rand
::a
u 30. MAREA TAINA de J . [) ' Agraives
o c 31. RAZBUNATORUL de (;oncordia Merrel
z 32. L UP U L SINGURATIC de L. Vance
33. AURUL ULTIMULUI STUART de Dartois
ie 34. TRANSATLANTICUL TRAGIC de Shaw
z 35. INFIERAT ! d� Ludwig Kapeller
::a • 36. AVENTURIERA de Jack London
I: 37 . O FEMEIE INFERNALA de Ag. Christie I
- 38.
:I INVITAŢII MORTULUI de Alexandre Coltei
z - 39. D UBLA CRIMA DIN FORTIFICAŢIILI; FRAN·

::a • ŢEi de Pierre Nord

40. ALARMA PESTE OCEANE de M. Levei
li
.... 41. SPIOANA IN SPANIA de Marthe Richer
D. 42. IN S ERVICI U L REGINEI de A. Hope
43. TRĂSNET INTRE DOUA INIMI de E. Bud
Ul * 44. O DRAMA SUB NAPOLEON de Conan Doylt
• 45 . PĂIANJENUL ALB de Louis Wilton
„ 46. CONTESA DE CAGLIO �TRO de M. Leblanc
ie
G1 47 . PIRAŢII de A. T'Serstevens
u „ 48. MIREASA FLACARILOR de R. Haggard
Ul • 49. FEMEIA IN LUNA de Thea de Harbou
·- 50. OLANDEZUL ZBURATOR de J. D'Agraives
u. 51. COLANUL IDOLULUI DE FIER de R. Theveni1
z 52. VA.NT DE NEBUNIE de H. de Golen
Ul 53. FURTUL DOCUM. SECRET de M. de Kerba
... ie 54. MISTERIOSUL WANG HO de Amo Alex .
55. INIMI MAGNETI CE de Jefferson Farjeon !
-c 56. ENIGMA LUI BACHUS de Pierre Boileau
- E 57. NOAPTEA DE GROAZĂ de Moray Dai ton
• 58. MĂRTURIA MAIMUŢEI de Bruce Harrisso�
-c - 59. CAD MĂSTILE ! de L. Biro
... „
60. MOARTEA FILMEAZĂ ! de Carlt-On W� llac•
li 61. INSULA SPIONILOR de W. Walentin
Ul
E 62. FORMULA ROŞIE de M. Arcy
• 63. BĂRBATUL FARA FEMEI de A. Abbot
"' li 64. C O CA I N A de H u g h e C l evely

a.
I"
a La chioşcari, librari şi în gări
-c Imprimeriile „Adeverul" s. A. Bucureşti