Optimizarea alegerii materialului se bazează pe experienţa proiectantului şi pentru o alegere

rapidă a materialului se pleacă de la câteva date referitoare la : solicitările din timpul exploatării ,
condiţiile de exploatare , clasa din care face parte piesa şi condiţiile de execuţie . În continuare se
va prezenta o metodă de alegere a materialului optim numită metoda de analiză a valorilor
optime .
Metoda presupune rezolvarea următoarelor etape :
1. stabilirea rolului funcţional al piesei , a tehnologicităţii construcţiei şi a condiţiilor economice

de funcţionare ale acesteia ;

2. determinarea şi stabilirea factorilor analitici ai problemei alegerii materialului optim ;

3. descompunerea factorilor analitici în elemente primare ;
4. aprecierea cantitativă a factorilor analitici se face folosind un sistem de notare , în funcţie de
valoare fiecărei proprietăţi k acordându-i-se o notă tk;
5. stabilirea ponderii importanţei fiecărui factor primar se face ţinând cont de datele rezultate din
etapele 1 şi 3 acordând fiecărei proprietăţi k o pondere d k în stabilirea ponderi trebuie îndeplinita
m

∑ d k =1
condiţia : k=1 ;
6. alegerea soluţiei optime la momentul dat se face aplicând criteriul :

∑ T k∗d k =max im
k=1
7. analiza soluţiilor din punct de vedere al utilităţii lor şi stabilirea condiţiilor de înlocuire

economică a unui material cu alt material .

Ţinând cont de proprietăţile funcţionale (rezistenţa la coroziune, rezistenţa la rupere) şi de

cele tehnologice(turnabilitatea şi uzinabilitatea) la care se adaugă cele economice materialul

ales pentru realizarea piesei este EN-GJL-300.