REFERAT

CHIMIA IN SECOLUL AL XIX-lea

1
 CUPRINS

CHIME.TERMEN.ETIMOLOGIE

DESCOPERIRI IN CHIMIE IN SEC XIX

 Jons Jacob Berzelius- Sistemul de notații chimice

 Amedeo Avogadro-Numarul lui Avogadro

 Alfred Nobel-Dinamita

 Dmitri Ivanovici Mendeleev- Tabelul Periodic

 Joseph John Thomson- Descoperirea electronului

 Marie Curie si Pierre Curie - Descoperirea Radiului, Poloniului

CHIMIA LA SFARSITUL SEC AL XIX-lea

2
 CHIME.TERMEN.ETIMOLOGIE
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, definiția chimiei este
următoarea: „Știință care studiază compoziția, structura și proprietățile
substanțelor, transformărilor lor prin regruparea atomilor componenți, precum
și combinațiile noi ale substanțelor rezultate în urma acestor transformări.”

—Dicționarul Explicativ al Limbii Române

Chimia (denumirea provine din cuvântul egiptean kēme pronunțat [k'em],

care înseamnă „pământ”) reprezintă una dintre ramurile științelor naturale al
cărei obiect de studiu îl constituie compoziția, structura, proprietățile și
schimbarea materieI; chimia mai este numită și „știința de mijloc” sau „știința
centrală”, întrucât conține elemente combinate din cadrul celorlalte științe ale
naturii precum astronomia, fizica, biologia și geologia. Ca obiect de studiu,
chimia a apărut acum câteva milenii în anumite părți ale lumii, mai exact în
Orientul Mijlociu sub forma alchimiei, iar aceasta din urmă a permis
elaborarea chimiei moderne ca urmare a revoluției chimice (1773).

Obiectivele acestui domeniu implică în special:

 studierea materiei la nivel atomic,

 proprietățile atomilor,
 modul de formare a legăturilor chimice,
 formarea compușilor chimici,
 modul în care anumite substanțe interacționează la nivel molecular și
conferă materiei anumite proprietăți generale,
 precum și modul în care nivelul de interacțiune dintre aceste substanțe
poate conduce la crearea altor substanțe prin intermediul unor reacții
chimice.

În majoritatea studiilor chimiei energia și entropia sunt deosebit de

importante.

Disciplinele cuprinse în chimie sunt grupate tradițional după tipul de materie

studiată sau tipul de studiu. Acestea includ chimia anorganică (studiul
materiei anorganice), chimia organică (studiul materiei organice), biochimia

3
(studiul substanțelor găsite în organismele biologice, vii), chimie fizică
(studiile legate de energie despre sistemele chimice la scară macromoleculară,
moleculară și sub-moleculară), electrochimie, chimia analitică (analiza
mostrelor de material pentru a dobândi o înțelegere a compoziției chimice și
structurii acestuia) etc. Multe alte discipline specializate au apărut în anii
recenți, de exemplu neurochimia - studiul chimic al sistemului nervos.

Definiția generală a chimiei (cea acceptată în mod implicit de marele

public) s-a schimbat de-a lungul timpului, pe măsură ce noi ramuri au fost
incluse în studiul chimiei. Ca și componentă a istoriei științelor, etimologia
termenului de "chimie" este considerată a fi una diversă, fără a se fi ajuns la
un anumit consens. Prima menționare a termenului de chimie este atribuită lui
Dioclețian în anul 296, în momentul când ordona incendierea cărților
locuitorilor din Alexandria, privind modul prin care aurul și argintul pot fi
replicate; cu toate acestea, este posibil ca această menționare făcută de
Dioclețian să fie o simplă legendă

În limba greacă, termenul este întâlnit în cartea unui scriitor grec, Suidas, din
secolul al XI-lea. La origine, termenul grecesc a fost stabilit datorită
influențelor Egiptului Antic, unde termenul keme însemna "nisipul aluvial al
Nilului", "pământ negru". Limba persană a influențat de asemenea originea
termenului, datorită termenului de "kimiya", care însemna "artă, truc".

4
 DESCOPERIRI IN CHIMIE IN SEC XIX
Istoria chimiei reprezinta o perioada lunga de timp, incepand din antichitate
si pana in prezent. Pana in anul 1000 i.e.n., oamenii au folosit tehnologii care
in cele din urma au stat la baza diverselor ramuri ale chimiei. Oamenii au
invatat sa extraga metalele din minereuri, sa fabrice ceramica, sa inteleaga
fermentarea berii si sa extraga substante chimice din plante pentru medicina si
parfumuri.

5
 Predecesorul chimiei,
alchimia, nu a reusit sa
explice natura materiei si
transformarile ei. Cu toate
acestea, alchimistii au
pregatit terenul pentru
aparitia chimiei moderne.

Insa un chimist suedez si

discipol al lui Dalton, Jons
Jacob Berzelius, a inceput un
program sistematic pentru a
face masuratori cantitative
precise si sa asigure
puritatea substantelor chimice. Impreuna cu Lavoiser, Boyle si Dalton,
Berzelius este unul dintre parintii chimiei moderne. In 1828 a complilat un
tabel cu toate elementele chimice cunoscute la acea vreme.

Jons Jacob Berzelius- Sistemul de notații chimice

Jöns Jakob Berzelius a fost un chimist suedez,
inventator al notației chimice moderne, membru
fondator al chimiei moderne, alături de John Dalton
și Antoine Lavoisier.

Berzelius a descoperit elementele siliciu, seleniu,

thoriu și ceriu. A fost ales membru al Academiei
Regale de Științe a Suediei în 1808 și a devenit
membru al Academiei Suedeze în 1837.

În timp ce efectua experimente pentru manualul său

de chimie pentru studenții săi, a descoperit legea
proporțiilor constante, care arăta că substanțele anorganice sunt compuse din
diferite elemente în proporție constantă cu greutatea lor. Pe baza acestei
observații, în 1828 a creat un tabel cu masele atomice relative (cu oxigenul
având valoarea 100) ale tuturor elementelor cunoscute atunci. Aceasta a
reprezentat o confirmare puternică a ipotezei atomice: că compușii chimici

6
anorganici sunt compuși din atomi combinați în cantități reprezentate prin
numere întregi. Descoperind că masele atomice nu sunt multipli întregi ai
masei hidrogenului, Berzelius a invalidat astfel Ipoteza lui Prout, care
susținea că elementele sunt formate din atomi de hidrogen. În 1838, Berzelius
a descoperit proteinele. Studenți lucrând în laboratorul lui Berzelius au
descoperit de asemenea litiul și vanadiul.

Pentru a înțelege mai bine experimentele, el a creat un sistem de notații

chimice în care elementelor le erau date denumiri simple, literale—precum O
pentru oxigen, sau Fe pentru fier—și proporțiile erau desemnate prin numere.
Acest sistem este baza sistemului utilizat astăzi, cu mici modificări.

Amedeo Avogadro-Numarul lui Avogadro

Lorenzo Romano Amedeo Carlo Avogadro,
conte de Quaregna și Cerreto a fost fizician și
chimist italian.

Până la vârsta de 30 de ani, a făcut studii

juridice, după care s-a interesat de domeniul
științific. Între 1809 și 1819 a fost profesor de
fizică și matematică la Colegiul Regal din
Vercelli. În anul 1820 a fost înființată prima
catedră de fizică și matematică din Italia, la
universitatea din Torino. Amedeo Avogadro a
fost numit șeful acestei catedre, unde a predat,
cu întreruperi, până în 1850.

A fost membru al Academiei de Științe și a Societății Italiene "dei XL" (a

celor 40). Și-a orientat cercetările spre problemele cele mai importante din
fizică și chimie.

În 1811, pe când preda la Vercelli, a emis așa numita "ipoteză moleculară",

potrivit căreia două volume egale din orice gaze, aflate la aceeași presiune și
temperatură, conțin același număr de molecule.

Numărul lui Avogadro, cunoscut și sub denumirea de constanta lui Avogadro,

este aproximativ egal cu 6,022×1023 mol−1 și reprezintă numărul de molecule
conținut într-un mol de substanță.

7
 Alfred Nobel-Dinamita
Alfred Nobel (n. 21 octombrie 1833, Stockholm - d.
10 decembrie 1896, San Remo, în Italia) a fost un
chimist, inventator și om de afaceri suedez. Printre
altele, el a inventat dinamita și a întemeiat fundația ce
oferă anual faimoasele Premii Nobel.

Dupa ce a facut 17 ani Alfred a vizitat Suedia,

Germania, Franța și Statele Unite ,timp de 2 ani. La
Paris are șansa să lucreze în laboratorul unui chimist
renumit pe atunci, T.J. Pelouze. Aici îl întâlnește pe
tânărul chimist italian Ascanio Sobrero, care cu trei
ani în urmă inventase nitroglicerina, un lichid exploziv deosebit de puternic și
de instabil.

Nitroglicerina a fost considerată în epocă mult prea periculoasă pentru a putea

fi folosită în practică, din cauza faptului că putea provoca explozii la variații
mici de temperatură sau presiune. Alfred era însă interesat de posibilitatea
folosirii ei în construcții și începe să lucreze la elaborarea unor metode de
controlare a exploziei cu nitroglicerină.

În 1866 Alfred Nobel avea să descopere că prin amestecarea nitroglicerinei cu

diatomit[11] se formează o pastă care putea fi modelată în diferite forme și
dimensiuni. În 1867 își brevetează invenția sub denumirea de dinamită. Pentru
a putea declanșa explozia, Alfred brevetează o altă invenție, un detonator
bazat pe aprinderea unui fitil.

Datorită faptului că dinamita reducea substanțial costurile aruncării în aer a

blocurilor de piatră, Alfred a făcut din vânzarea dinamitei o afacere
profitabilă, astfel încât fabrica sa din Krümmel (azi un cartier al orașului
Geesthacht, Germania) începe să-și exporte produsele în alte țări din Europa
și chiar în America și Australia.

Dmitri Ivanovici Mendeleev- Tabelul Periodic

8
 In ciuda unor curatenii ocazionale, pana la
jumatatea secolului al XIX-lea, chimia era un fel de
talmes-balmes, motiv pentru care toata lumea fost
fericita atunci cand, in 1869, s-a ivit figura unui
profesor cu aer nebun de la Universitatea din Sankt-
Petersburg, pe nume Dmitri Ivanovici Mendeleev.

Mendeleev a publicat tabelul periodic al

elementelor asemanator cu cel actual. Tabelul sau
era o reprezentare mai completa a relatiei complexe
dintre elementele chimice, si, pe de alta parte, cu ajutorul acestui tabel a
putut prezice atat existenta altor elemente nici macar banuite de existenta pe
vremea sa, precum si a proprietatilor lor generale. Majoritatea previziunilor
sale au fost confirmate de descoperirile ulterioare.

Mendeleev a plasat elementele in grupuri de cate sapte, dar a brodat practic in

jurul aceleiasi premise fundamentale. Si deodata, aceeasi idee a devenit
geniala, capatand o spectaculoasa valoare instructiva. Intrucat proprietatile se
repetau periodic, inventia a devenit cunoscuta sub numele de Tabelul
periodic.

Se spune ca Mendeleev s-ar fi inspirat din jocul de carti Solitaire, in care

cartile sunt aranjate orizontal dupa culoare si vertical dupa numar. Folosind
un concept similar, el a aranjat elementele in siruri orizontale, numite
perioade, si in coloane verticale, numite grupe. Astfel se reliefau imediat un

9
set de relatii atunci cand erau citite de sus in jos si de jos in sus si un alt set
de relatii atunci cand erau citite de la stanga la dreapta sau invers. Mai exact,
coloanele verticale reunesc elemente chimice cu proprietati similare. Astfel,
aurul sta sub argint, iar argintul sta sub cupru datorita asemanarilor lor
chimice ca metale, in vreme ce heliul, neonul si argonul apartin unei coloane
continand gaze.

Joseph John Thomson- Descoperirea

electronului
Joseph John Thomson (n. 18 decembrie 1856 – d. 30
august 1940) a fost un fizician englez, laureat al
Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1906, ca
apreciere pentru meritele deosebite ale investigațiilor
sale teoretice și experimentale asupra conducției
electrice în gaze

Thomson credea că electronii au apărut din atomii de

gaz din interiorul tubului său catodic . El a concluzionat
astfel că atomii sunt divizibili, iar electronii sunt
componentele lor.

În 1904, Thomson a propus un model al atomului, cu ipoteza că este o sferă de

materie pozitivă în care forțele electrostatice determină poziționarea
electronilor. Pentru a explica încărcătura electrică neutră generală a atomului,
el a propus că electronii sunt distribuiți într-o “mare” uniformă de sarcină
pozitivă. În acest model de “budincă de prune”,
electronii au fost observați ca încorporați în
sarcina pozitivă cum sunt prunele într-o budincă de
prune (deși în modelul Thomson, ei nu sunt
staționari, dar orbitează rapid).

10
Marie Curie si Pierre Curie - Descoperirea Radiului,
Poloniului
Secolul al XIX-lea mai pregatea o mare surpriza pentru chimisti. A inceput in
1896, cand Henri Becquerel din Paris, a uitat un pachet cu saruri de uraniu pe
o placheta fotografica impachetata, intr-un sertar. Mai tarziu, cand a scos
placuta a observat ca sarurile lasasera o marca imprimata pe ea, ca si cum
placuta a fost expusa la lumina. Sarurile emiteau un fel de gaze.

Avand in vedere importanta descoperirii, Becquerel a incredintat-o unui

student de la cursurile postuniversitare sa o studieze. Din fericire, studentul
era o emigranta nou venita din Polonia, pe nume Marie Curie. Aceasta,
lucrand alaturi de sotul ei, Pierre, a descoperit ca anumite tipuri de roci
emiteau constant cantitati extraordinare de energie, fara sa isi diminueze
dimensiunile sau sa se schimbe intr-un mod evident. Ceea ce nu stiau ei, si n-
avea sa stie nimeni pana in deceniul urmator, cand Einstein urma sa explice
cum stau lucrurile – era faptul ca rocile transformau masa in energie.

Marie Curie a botezat acest efect “radioactivitate”. In decursul vietii lor, sotii
Curie au descoperit si doua elemente noi – poloniul, pe care l-au denumit
dupa tara lor natala, si radiul.

11
 CHIMIA LA SFARSITUL SEC AL XIX-lea
Către sfârşitul sec al XIX-lea chimia devenea o ştiinţă în adevăratul sens al
cuvantului. Chemată din ce în ce mai mult să găsească cele mai diverse căi de
rezolvare a nevoilor societăţii , chimia a trebuit să-şi creeze în primul rând
cele mai bune metode de lucru.Una dintre acestea fiind sinteza organică a

12
cărui obiect îl constituie compuşii unui singur element carbonul.Prima
substanţă sintetizată a fost ureea de către chimistul Wolrlez.Realizând
medicamente , parfumuri , esenţe sintetice , mase plastice ,cauciuc sintetic ,
coloranţi şi fibre sintetice , sinteza organică s-a dovedit a fi unul dintre aliaţii
de nădejde ai omului în lupta sa pentru o viaţă mai bună şimai frumoasă.

Parfumul iasomiei este proprionatul de benzil , al portocalului este nezoliniei

iar al trandafirilor –geraniolul. Astăzi se fabrică prin metode chimice peste
1000 de produse destinate industriei de mirosuri . Când lâna ,mătasea şi
bumbacul au început să nu mai ajungă , chimiştii au inventat fibrele şi firele
sintetice . Şi astfel nailon , capron-ul , perlon-ul , tergalul şiterilena au
rezolvat problema textilelor .Multe mii de ani s-au scurs până ce omul a
descoperit secretul culorilor . Cea mai aleasă culoare din antichitate era
purpura . Era privilegiulregilor, simbolizând puterea . Colorantul se extragea
din melcul de purpură de pe coastele Mediateranei .Una din marile realizări
ale chimiei organice o reprezintă producerea de coloranţi sintetici care sunt
ieftini , la îndemâna tuturor o imensă gamă de culori şi nuanţe.Chimia
organică a făcut ca esenţa de trandafir şi de rom , de vanilie şi de camfor,
indigo-ul şi purpura să fie articole accesibile pentru toţi la fel ca sticla şi
hârtia.

După mai bine de un secol de cercetări astăzi se cunosc peste 50 000 de

coloranţi diferiţi.

De exemplu : pentru roşu există 3000 de nuanţe iar pentru negru 400

13
 SURSE

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Chimie
 https://www.academia.edu/4804927/Evolu%C5%A3ia_chimiei_ca_
%C5%9Ftiin%C5%A3%C4%83
 https://ro.wikipedia.org/wiki/J%C3%B6ns_Jakob_Berzelius
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Amedeo_Avogadro
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Alfred_Nobel
 https://www.descopera.org/inceputurile-chimiei/
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Joseph_John_Thomson
 https://www.academia.edu/4804927/Evolu%C5%A3ia_chimiei_ca_
%C5%9Ftiin%C5%A3%C4%83

14