Țara Bârsei

Considerații istorice
• Țara Bârsei este numită și Depresiunea Brașovului sau Depresiunea
Curburii Carpatice și este situată în  zona dintre localitatea Apaţa la nord,
Munții Piatra Mare, Postăvaru și localitatea Bran la sud, Munții Perşani şi
Măgura Codlei la vest și râurile Tărlung, Râul Negru și Olt spre est.
Denumirea ei provine de la râul Bârsa care este unul din principalele
cursuri de apă din Depresiunea Brașovului. De la Bârsa, numele din care
provine și Brașovul (ambele nume având probabil aceeași origine) a
derivat bârsan (bârsană) care desemnează lână lungă și aspră
În 1211, depresiunea a fost donată de către Regele Andrei al II-lea al Ungariei
Cavalerilor Teutoni drept mulțumire pentru că aceștia au apărat granițele de sud-est
ale Regatului Ungariei, împotriva cumanilor.
În 1533, Johannes Honterus răspunde invitației consiliului brașovean de a se reîntoarce în orașul său natal, după ce își
făcuse studiile la universitățile din Viena, Cracovia și Basel. La revenirea sa, a adus cu sine și o presă tipografică, ce îi va
servi la fabricarea primelor cărți tipărite din Transilvania.

Vreme de 9 ani, Johannes Honterus a profesat ca învățător la școala săsească din oraș, făcând cunoscute în tot acest timp
învățăturile lui Martin Luther printre brașoveni.

În 1543, îi apare lucrarea „Cărticica de reformare pentru Brașov și Țara Bârsei”, în urmă căreia are loc reformarea bisericii.
Un sprijin important în desfășurarea acestei acțiuni i-a fost dat lui Honterus de către juzii Lukas Hirscher, Johann Fuchs și
Hans Benkner, precum și de către conducerea Brașovului.

În același an, regina Isabella a convocat, la Alba-Iulia, o dietă, în care Honterus trebuia să fie tras la răspundere pentru
fapta sa. Episcopul de Oradea dorea chiar să îl ardă pe rug, ca eretic. La dietă a mers însă doar judele Fuchs, care a susținut
cu succes cauza reformării. După întoarcerea delegației brașovene, conducerea orașului a depus un jurământ festiv prin
care se lega ca, de acum înainte, să se ghideze în problemele bisericii numai după cărticica lui Honterus. Un an mai târziu,
reformatorul brașovean este ales preot al orașului.

În 1547, Honterus își dezvoltă lucrarea din 1543, publicând „Regulamentul bisericesc al tuturor germanilor din
Transilvania”. Luther a rămas plăcut impresionat de această carte, precum și de cel care a scris-o. Universitatea Săsească a
hotărât în 1550 ca toate bisericile și toți preoții sași să se orienteze după conținutul acelei cărți. Honterus decedase cu un an
înainte.
În dup-amiaza zilei de 21 aprilie 1689 izbucnește în Brașov, pe Ulița Funarilor (actuala stradă a Castelului), un
incendiu întețit de un vânt puternic. În câteva zeci de minute, focul răspândit de vânt cuprinde întreaga parte a
Brașovului dinspre Tâmpa. Apar alte focare, în Târgul Cailor (G. Bariț) și pe strada Porții (Republicii) astfel încât în
doar câteva ore întreg Brașovul este cuprins de flăcări. Chiar clădiri izolate precum Turnul Alb, Turnul Negru, Casa
Sfatului sau Biserica Neagră au fost atinse de para focului, astfel că, în scurtă vreme, acoperișurile ultimelor două s-
au prăbușit, vitraliile s-au spart, orga și clopotele s-au topit (ultimele căzând peste ceasul din turn, distrugându-l), iar
altarul și toate bunurile dinlăuntru au fost arse. A pierit și vestita bibliotecă a lui Johannes Honterus, plină cu
incunabule și manuscrise vechi, și atelierele meșteșugărești împreună cu sculele și mărfurile depozitate.

S-au numărat circa 300 de victime, iar pagubele materiale au fost imposibil de evaluat. Practic, întreg orașul a fost
distrus, iar puterea economică a acestuia a fost redusă la zero. Ani la rând, Brașovul a rămas o ruină înnegrită de
fum. De atunci Biserica Sf. Maria și Turnul Negru poartă numele de „Negre”, datorită culorii zidurilor lor.

Au reușit să fie salvate din incendiu biserica iezuiților, magazia militară și Bastionul Țesătorilor, în dreptul cărora a
fost asigurată o pază militară strictă.

Unii contemporani au lansat ideea că incendierea a fost premeditată, fiind efectuată de către trupele imperiale, la
ordinul superiorilor. Se vorbește chiar despre bombardarea orașului, în timpul incendiului, de către bateria de tunuri
din Cetățuie, ce reprezenta la acea vreme garnizoana trupelor habsburgice. Motivele ar fi fost multiple, printre cele
mai plauzibile fiind o răzbunare împotriva răscoalei din anul precedent precum și dorința de a da o lovitură
luteranilor, ce nu erau simpatizați.
 Surse
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_%C8%9A%C4%83rii_B%C3%A2rs
ei
• https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%9Aara_B%C3%A2rsei
• http://www.cunoastelumea.ro/tara-barsei-si-cavalerii-teutoni/
• http://www.cunoastelumea.ro/tara-barsei-si-cavalerii-teutoni