Sunteți pe pagina 1din 6

Importanţă

Wolframul (numit și tungsten) este un element chimic din grupa metalelor situat în poziția 74


în tabelul periodic al elementelor. Simbolul chimic este "W". Wolfram este un metal cu luciu alb,
casant în stare pură, dur, și de mare densitate. Din toate metalele pure, punctul lui de
topire este cel mai ridicat, iar punctul de fierbere este al doilea ca mărime (după carbon).
Utilitatea lui cea mai cunoscută este ca filament  în becuri electrice.
Descoperire

A fost descoperit în 1781 de C.


W. Schele în impurităţile care se
formau la suprafaţa topiturilor de
staniu şi denumite „Wolfrahm"
(spuma lupului). Aceste impurităţi
avand un aspect spumos,
înglobau o mare parte din staniu.
In Anglia şi Franţa se mai
foloseşte şi astăzi denumirea de
Tungsten (piatră grea) dată de
vechii metalurgişti scandinavi.
 Wolfram pur a fost produs prima
dată în 1783 de către frații
spanioli Fausto și  Juan Jose
Elhuyar prin reducția de trioxid de
wolfram din wolframit.
Procentajul de wolfram în scoarța pamântului este de circa
0,0001 g/t, sau 0,0064 procentaj de greutate (Valoarea Clark).
Wolframul nu apare în formă curată, ci în formă de oxizi și
wolframate. Cele mai importante minereuri de wolfram sunt
wolframit(Mn, Fe)WO4 și scheelit CaWO4. Alte minereuri de
wolfram sunt stolzit PbWO4 și tuneptit WO3 · H2O.

Zăcămintele cele mai importante se găsesc


în China, SUA, Korea, Bolivia, Kazahsta, Rusia, Austria
și Portugalia. Volumul total de wolfram în zăcămintele pe pământ
se apreciază actualmente ca corespondînd 2,9 de milioane de
tone de wolfram pur.

În anul 2006 producția globală de wolfram era de 73.300 t. Cel


mai mare producător de wolfram este China cu circa 80%
(62.000 t/an) din producția globală anuală.
Obţinere-reducere trioxid de wolfram

Reducearea se efectueaza in cuptaore cu tuburi cu sectiune circulara


saudreptunghiulara dintr-un aliaj rezistent la temperaturi inalte, incalzite cu gaz
sau electric.

Nacelele in care se introduce oxidul de wolfram au sectiune semicirculara sau


dreptunghiulara . Ca agent reducator se foloseste H2.Reducerea se face in mai
multe trepte:

Daca se practica reducerea cu carbon in final se obtine carbura de wolfram.


Compuşi

S-ar putea să vă placă și