Benjamin Franklin (n. 17 ianuarie 1706, Boston - d.

17 aprilie 1790) este una dintre cele mai

cunoscute personalități din istoria Statelor Unite, unul din Founding Fathers, diplomat, om de
știință, inventator, filozof, profesor și om politic.

A organizat prima bibliotecă din America, a fost un inventator care a creat multe obiecte, care
sunt indispensabile astăzi, printre care se pot menționa ochelarii bifocali și paratrăsnetul, și i-a
uimit pe oamenii de știință din toată lumea cu experimentele sale din domeniul electricității.

În vremea sa era extrem de cunoscut și de influent și în Europa. Franklin a fost cel care i-a
convins pe englezi să retragă "Legea timbrului", respectiv i-a convins pe francezi să intervină
în Războiul de Independență al Statelor Unite de partea acestora. În Statele Unite, a fost unul
din semnatarii de frunte ai Declarației de Independență a Uniunii și al Constituției americane.

A fost ambasador în Anglia și apoi în Franța și secretarul Adunării din Pennsylvania.

A primit titlul de Doctor în Științe din partea Universității St. Andrews.

Când Franklin a auzit că un european a reușit să stocheze electricitate în niște tuburi speciale,
a cumpărat niște tuburi din acelea, și-a construit un laborator în casa sa. A realizat multe
experimente și a publicat o carte despre electricitate. Pe principiile sale se bazează Teoria
Electricității moderne. A trimis rezultatele experimentelor sale unor oameni de știință din
Anglia și Franța, care au fost impresionați și a fost ales membru al Royal Society în 1756 și a
primit "Copley Medal". În 1773 a fost ales ca unul din cei opt asociați străini ai Academiei
Regale de Științe din Paris.

Franklin și-a dat seama că fulgerul este o descărcare electrică din nori. În cartea sa a sugerat
un experiment pentru a testa aceasta. Cu ajutorul fiului său William, Franklin a realizat acest
experiment în 1752. Cei doi au mers într-un câmp în timpul unei furtuni, au înălțat un zmeu,
și au atras sarcina electrică cu ajutorul unei chei. Văzând o scânteie, teoria lui era
demonstrată. Franklin era și un om practic pe lângă un bun teoretician, inventând
paratrăsnetul (în 1753) pentru a apăra clădirile de fulgere.

Franklin a elaborat prima teorie generală cu privire la fenomenele electrice. A introdus

notarea corpurilor electrizate cu + și -, remarcând că există doar două tipuri de sarcini
electrice.

O altă invenție a sa o constituie roata electrică, care a semnificat descoperirea posibilității de

a transforma, în mod continuu, energia mecanică în energie electrică.

A întocmit un proiect pentru construirea vapoarelor puse în mișcare de aburi.

Humphry Davy (17 decembrie 1778 - 29 mai 1829) a fost un inventator și chimist englez.
Cea mai importantă contribuție a lui este descoperirea metalelor calciu, natriu, bariu și bor. De
asemena, a folosit și a studiat electroliza, iar în 1815 a inventat o lampă pentru mineri. A
ajutat și la descoperirea clorului și a iodului. Berzelius a numit lucrarea sa din 1806 On Some
Chemical Agencies of Electricity drept una din cele mai bune memorii apărute vreodată în
teoria chimică. I-a influențat pe Michael Faraday și pe William Thomson. A fost născut în
Anglia și a murit la Geneva.
Georg Simon Ohm (n. 16 martie 1789, Erlangen – d. 6 iulie 1854, München) a fost un
fizician și educator german. Încă de la începutul carierei sale didactice, ca profesor de liceu,
Ohm a studiat pila galvanică inventată de contele italian Alessandro Volta. Folosind
echipament creat de el însuși, fizicianul german a descoperit proporționalitatea dintre
diferența de potențial, intensitatea curentului electric și rezistența electrică care a devenit
cunoscută în lumea științifică începând cu 1826 și până azi ca legea conducției electrice, dar
mai ales ca legea lui Ohm.

Ulterior, devenit profesor la Universitatea din Nürnberg, Ohm a adus și alte contribuții la
dezvoltarea fizicii, dintre care legea acustică Ohm, propusă în 1843, cunoscută ca teoria
sirenelor, și interferența luminii polarizate în cristale (1854) sunt cele mai semnificative.

Printre multe contribuții remarcabile, trebuie menționate definirea cu adevărat științifică a

fenomenelor electrocinetice, compararea curentului electric cu debitul unui fluid, a diferenței
de potențial ca o diferență de nivel și definirea exactă a sarcinii electrice, a intensității
curentului electric și a tensiunii electromotoare.

Georgh Simon Ohm a rămas cunoscut în fizică și datorită faptului că unitatea de măsură a
rezistenței electrice îi poartă numele, numindu-se ohm.
Michael Faraday (n. 22 septembrie 1791,[1][2] Newington Butts[*], Regatul Marii Britanii – d. 25 august
1867,[1][2] Hampton Court Palace[*], Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei [3]) a fost un fizician și
chimist englez. A fost asistent lui Sir Humphry Davy.

În fizică face cercetări importante privind cunoașterea electromagnetismului și dezvoltarea

aplicațiilor acestuia.

Își propune producerea curentului electric cu ajutorul magnetismului, experiențe pe care le

începe în anul 1821, terminându-le cu succes în anul 1831. Experiențele lui completează
cercetările fizicianului și matematicianului francez André Marie Ampère referitoare la forțele
electromagnetice, reușind rotirea unui circuit parcurs de un curent electric într-un câmp
magnetic. Practic descoperă principiul de funcționare a motorului electric cu magneți
permanenți.

În anul 1831 descoperă inducția electromagnetică, reușind să realizeze conversia

electromecanică a energiei și să enunțe Legea inducției electromagnetice.

Faraday arată după o serie de experimentări că electricitatea se obține prin inducție, prin
frecare, pe cale chimică sau termoelectrică.

A propus reprezentarea câmpului magnetic prin linii de forță (sau linii de câmp) și arată că
acțiunile electrice și magnetice se transmit din aproape în aproape, cu viteză finită. Combate
astfel concepția mecanicistă conform căreia aceste acțiuni se transmit la distanță instantaneu
cu viteză infinită, independent de mediu, după modelul mecanic al forțelor de gravitație.

Faraday arată că noțiunile de câmp electric și câmp magnetic pe care le-a introdus ca forme
de existență a materiei, stau la baza interpretării materialiste a fenomenelor
electomagnetismului. Au fost dezvoltate de James Clerk Maxwell, cunoscute ca ecuațiile lui
Maxwell.

Primele cercetări în domeniul chimiei, duce la descoperirea benzenului în gudronul din huilă,
cu ajutorul unui aparat conceput de el. Era un aparat prin compresie și răcire, cu care a putut
să lichefieze aproape toate gazele cunoscute în acel timp. În 1833 enunță legea electrolizei,
lege ce stă la baza electrochimiei. Tot el, Faraday, este cel ce introduce termenii de ion,
catod, anod, anion, cation, echivalent electrochimic. De asemeni studiind proprietățile
magnetice ale substanțelor,introduce termenii de diamagnetism și paramagnetism.

A elaborat teoria electrizării prin influență și principiul ecranului electrostatic (sau cusca lui
Faraday), enunțând astfel legea consevării sacinii electrice (1843). Mai târziu, în 1846, arată
că energia electrostatică este localizată în dielectrici.

Ultimele sale cercetări arată acțiunea câmpului electric asupra luminii polarizate sau efectul
de polarizare rotatorie a luminii în câmp magnetic.

Ca prețuire a cercetărilor sale și a contribuției sale în fizică, denumirea unității de capacitate

se numește "Farad", iar numărul care exprimă cantitatea de electricitate necesară depunerii
prin electroliză a unui atom-gram dintr-un element - "constanta lui Faraday".
Werner von Siemens (1816-1892) a fost inginer, inventator și industriaș german. Fondează
în anul 1847 împreună cu un alt industriaș, Halske, Societatea Siemens-Halske cu obiect de
activitate instalarea liniilor telegrafice.

Are mari contribuții în domeniul mașinilor și acționărilor electrice cum ar fi: indusul în
dublu T care a crescut randamentul generatoarelor și motoarelor electrice (1856), primul
alternator electric (1878), principiul autoexcitației generatoarelor de curent continuu (1867),
principiul reversibilității mașinilor electrice (1867).

A construit primul tramvai cu alimentare electrică prin cele două șine (1870), prima
locomotivă electrică(1879), și primul război de țesut cu acționare electrică (1879).

Siemens este cel care propune watt-ul ca unitate de putere (1882). De asemeni el este cel care
dă denumirea de electrotehnică pentru electricitatea tehnică.

Alte invenții de importanță majoră în electrotehnică și nu numai: aparat telegrafic indicator cu

întrerupere automată (1846); folosirea gutapercii ca material izolant (1847), folosită ulterior
la fabricarea primelor cabluri submarine de telegrafie; semnalizatorul electric de incendiu
(1848); cuptorul cu arc electric pentru oțelării (1878); pirometrul cu rezistență pentru
măsurarea temperaturilor înalte (1880); ascensorul cu acționare elctrică (1880); fotometrul cu
seleniu (1887).

De asemeni și-a adus contribuții importante privind legislația germană privind brevetele de
invenție.
James Clerk Maxwell FRS FRSE (n. 13 iunie 1831,[1][2][3] Edinburgh, Regatul Unit al Marii
Britanii și Irlandei[4][5][3] – d. 5 noiembrie 1879,[1][2][3] Cambridge, Regatul Unit al Marii Britanii
și Irlandei[6][5]) a fost un om de știință scoțian,[7][8] activ în domeniul fizicii matematice.[9] Cea
mai notabilă realizare a sa a fost formularea teoriei clasice a radiațiilor electromagnetice, care
reunește, pentru prima dată, electricitatea, magnetismul și lumina ca manifestări ale aceluiași
fenomen. Ecuațiile lui Maxwell pentru electromagnetism au fost numite „a doua mare unire în
fizică”[10] după cea realizată de Isaac Newton.

Cu publicarea lucrării sale O teorie dinamică a câmpului electromagnetic(d) în 1865, Maxwell

a demonstrat că câmpurile electrice și magnetice se deplasează prin spațiu ca
niște unde cu viteza luminii. Maxwell a avansat ipoteza că lumina este o mișcare ondulatorie
în același mediu care este și cauza fenomenelor electrice și magnetice.[11] Unificarea luminii
cu fenomenele electrice a condus la predicția existenței undelor radio.

Maxwell a contribuit la dezvoltarea distribuției Maxwell–Boltzmann(d), un mijloc statistic de a

descrie aspecte din teoria cinetică a gazelor. El este cunoscut și pentru prezentarea
primei fotografii color(d) durabile în 1861 și pentru lucrarea fundamentală privind analiza
rigidității(d) cadrelor din grinzi și articulații de genul celor din multe poduri.

Descoperirile sale au contribuit la intrarea în epoca fizicii moderne, a stabilit fundamentul

pentru domenii cum ar fi teoria relativității și mecanica cuantică. Mulți fizicieni îl consideră
pe Maxwell a fi omul de știință al secolului al XIX-lea care a avut cea mai mare influență
asupra fizicii secolului al XX-lea. Contribuțiile sale în această știință sunt considerate de mulți
a fi de aceeași amploare ca cele ale lui Isaac Newton și Albert Einstein.[12] În sondajul
mileniului—un sondaj privind cei mai importanți 100 de fizicieni—Maxwell a fost votat al
treilea cel mai mare fizician al tuturor timpurilor, numai după Newton și Einstein.[13] Cu
ocazia centenarului zilei de naștere a lui Maxwell, Einstein a descris opera lui Maxwell ca
„cea mai profundă și mai fructuoasă de care a avut parte fizica din vremea lui Newton”.[14]

Maxwell a studiat și comentat pe tema electricității și magnetismului încă din 1855, când
lucrarea lui Despre liniile de forță ale lui Faraday a fost citită la Societatea Filosofică din
Cambridge(d).[93] Lucrarea prezenta un model simplificat al operei lui Faraday și modul în care
cele două fenomene erau legate. El a redus toate cunoștințele de la acea vreme într-un set
legat de ecuații diferențiale format din 20 de ecuații în 20 de variabile. Această lucrare a fost
publicată mai târziu sub titlul Despre liniile fizice de forță(d) în martie 1861.[94]

Pe la 1862, în timp ce ținea cursuri la King's College, Maxwell a calculat că viteza de

propagare a unui câmp electromagnetic este aproximativ egală cu viteza luminii. El a
considerat că acest lucru este mai mult decât o coincidență, comentând: „nu prea putem evita
concluzia că lumina constă din ondulații transversale în același mediu care este și cauza
fenomenelor electrice și magnetice.”[61]

Lucrând în continuare pe această temă, Maxwell a arătat că ecuațiile(d) prezic existența unor
valuri de câmpuri electrice și magnetice oscilante care călătoresc prin spațiu vid la o viteză
care ar putea fi prezisă din experimente electrice simple; folosind date disponibile la acea
vreme, Maxwell a obținut o viteză de 310.740.000 m/s).[95] Într-o lucrare din 1864 intitulată O
teorie dinamică a cămpului electromagnetic(d), Maxwell scria: „acordul rezultatelor pare să
arate că lumina și magnetismul sunt afecțiuni de aceeași substanță, și că lumina este o
perturbație electromagnetică propagată prin câmp potrivit legilor electromagnetice”.[11]
Celebrele sale douăzeci de ecuații, în forma lor modernă reduse la patru ecuații cu derivate
parțiale, au apărut pentru prima dată în forma pe deplin dezvoltată în manualul său Tratat
despre electricitate și magnetism(d) din 1873.[96] Mare parte din această muncă a fost depusă de
către Maxwell la Glenlair în perioada când ținea postul din Londra și prelua și postul de la
Cavendish.[61] Maxwell a exprimat electromagnetismul în algebră de cuaternioni și a făcut din
potențialul electromagnetic elementul central al teoriei sale.[97] În 1881 Oliver Heaviside a
înlocuit câmpul potențial electromagnetic al lui Maxwell cu „câmpuri de forță” ca element
central al teoriei electromagnetice. Heaviside a redus complexitatea teoriei lui Maxwell la
patru ecuații diferențiale, cunoscute colectiv ca lui Legile lui Maxwell sau ecuațiile lui
Maxwell. Potrivit lui Heaviside, noțiunea de câmp potențial electromagnetic era arbitrară și
trebuia „omorâtă”.[98] Utilizarea potențialilor scalar și vectorial este acum standard în soluția
ecuațiilor lui Maxwell.[99]

Câțiva ani mai târziu, a existat o dezbatere între Heaviside și Peter Guthrie Tait(d) despre
meritele relative ale analizei vectorială și cuaternionilor. Rezultatul a fost realizarea că nu era
nevoie de mai marea perspectivă fizică oferită de cuaternioni dacă teoria este pur locală, și
analiza vectorială a devenit mai frecventă.[100] S-a dovedit că Maxwell avea dreptate, și
legătura lui cantitativă între lumină și electromagnetismul este considerat una dintre marile
realizări ale secolului al XIX-lea, în fizica matematică.[101]

Maxwell a introdus conceptul de câmp electromagnetic în comparație cu liniile de forță pe

care le-a descris Faraday.[102] Prin înțelegerea propagării electromagnetismului ca câmp emis
de particule active, Maxwell și-a putut promova munca în domeniul luminii. La acel moment,
Maxwell credea că propagarea luminii făcea necesar un mediu pentru unde, denumit eter
luminifer.[102] De-a lungul timpului, existența unui astfel de mediu, care pătrunde tot spațiul și
totuși este aparent nedetectabil prin mijloace mecanice, s-a dovedit imposibil de conciliat cu
experimentele, cum ar fi experimentul Michelson–Morley.[103] În plus, părea să fie nevoie de
un sistem de referință absolut în care ecuațiile să fie valabile, cu dezagreabilul rezultat că
ecuațiile își schimbau forma pentru un observator care se deplasează. Aceste dificultăți l-au
inspirat pe Albert Einstein să formuleze teoria relativității restrânse; în procesul de elaborare a
acesteia, Einstein a renunțat la necesitatea unui eter luminifer staționar.[104]
Thomas Alva Edison (n. 11 februarie 1847, Milan, Ohio, SUA – d. 18 octombrie 1931, West
Orange, New Jersey, SUA) a fost un important inventator și om de afaceri american al
sfârșitului de secol XIX și început de secol XX. A fost cunoscut și ca "Magicianul din Menlo
Park", fiind și cel mai prolific inventator al timpului prin aplicarea practică a descoperirilor
științifice (1093 brevete). A fost un autodidact, însă acest lucru nu l-a împiedicat să realizeze
invenții în domeniul electricității (becul cu filament), al telefoniei, al sistemului de transmisie
multiplă a telegramelor, al înregistrării mecanice a sunetului (fonograful) și al cinematografiei
- kinetoscopul.

În lumea industriei introduce noțiunea de producție de serie.

Pentru meritele sale, Academia Americană de Arte și Știință îi acordă în anul 1895 "Premiul
Rumford" pentru activitatea din domeniul electricității și în anul 1915 "Medalia Franklin"
pentru contribuția sa pentru binele umanității.

Edison s-a născut în Milan, Ohio, Statele Unite ale Americii și și-a petrecut copilăria în
Michigan. A fost parțial surd din adolescență, ceea ce nu l-a împiedicat să devină operator de
telegraf în anii 1860. Primele lui invenții au fost legate de telegraf. În adolescența sa, Edison a
lucrat și în alte domenii, vânzând mâncare și bomboane călătorilor prin trenuri. Primul său
brevet de invenție a fost obținut pentru mașina electromagnetică de înregistrat voturi în 28
octombrie 1868.

Inventează și experimentează în 1872 sistemul telegrafic duplex prin care se transmit

simultan, pe același fir, două telegrame în sensuri contrare.

În anul 1877 inventează fonograful, primul aparat de înregistrat sunete și totodată de redare a
lor.

În anul 1878 perfecționează telefonul lui Alexander Graham Bell și, folosind microfonul
inventat de Hughes, brevetează telefonul cu bobină de inducție și microfon cu cărbune, căruia
îi adaugă apoi soneria electrică de apel.

În anul 1879 inventează becul cu incandescență, iar în anul 1880 realizează prima distribuție
de energie electrică instalând o centrală electrică pe pachebotul transatlantic "Columbia", care
a devenit astfel prima navă iluminată electric.

În anul 1880 propune un proiect pentru folosirea tracțiunii electrice pe calea ferată.

În ziua de 4 septembrie 1882 la New York, Thomas Alva Edison punea în funcțiune prima
centrală electrică care alimentează clădirile unui oraș.

În anul 1883 descoperă efectul care îi poartă numele, efectul Edison, care se referă la emisia
de electroni de către metalele încălzite, cunoscut ca fenomenul de emisie termoelectrică.
Descoperă acest fenomen întâmplător: introducând într-un bec cu incandescență o mică placă
metalică observă că un galvanometru din circuit indică trecerea unui curent electric dacă placa
era legată la polul pozitiv al sursei de alimentare și rămanea la zero dacă placa era legată la
polul negativ al sursei de alimentare. Nu a acordat întâmplării vreo importanță pe moment,
dar l-a notat totuși. Fenomenul a fost studiat și dezvoltat ulterior de fizicianul John Ambrose
Fleming, punându-se astfel bazele electronicii .
În anul 1892 inventează un aparat de luat vederi pentru obiecte sau oameni în mișcare, care
folosea o bandă de celuloid de 35 mm cu perforații pe margine. Primele încercări, efectuate în
laborator, au fost executate în ritmul de 15 imagini pe secundă, cadență care, pe moment, nu
au dat rezultate satisfăcătoare.

În anul 1894 inventează kinetoscopul, primul aparat care putea reda imagini în mișcare, cu o
frecvență de 45 de imagini pe secundă, dar acest aparat permitea vizionarea filmului doar de o
singură persoană. Aparatul folosea benzi de film perforate pe margini, unde imaginile
luminate prin transparență puteau fi urmărite printr-o lentilă. Primul "spectacol" public a avut
loc într-o sală de pe Broadway, după care aparatul a fost construit în serie și comercializat.

În anul 1912 realizează un prototip de cinematograf sonor, combinând cinematograful

propriu-zis cu fonograful. Rezultatele au fost mai mult spectaculoase decât satisfăcătoare.

În anul 1914 perfecționează acumulatorul alcalin cu plăci de fier și de nichel introduse în

soluție apoasă de hidroxid de potasiu sau de sodiu ca electrolit, inventat de germanul Jungner
în 1901.

Deși a avut destule invenții proprii, Edison nu s-a sfiit să își atribuie fără scrupule rezultatele
muncii altora, două exemple concrete fiind elocvente în acest sens:

 Sârbul Nikola Tesla. În 1885, transatlanticului "Oregon" i se defectase generatorul de

curent electric Edison. Trebuia să plece la timp, altfel întârzierea le-ar fi adus
armatorilor mari pagube. Firma lui Edison îl însărcinează pe Tesla să repare scurt-
circuitul generatorului, defectul fiind în spirele înfășurării bobinei de excitație, care o
și remediază, rebobinând-o în circa 20 de ore. Edison îi promisese un premiu de
50.000 dolari dacă defecțiunea este îndepărtată în timp util plecării vasului la data
prenotată. Nava pleacă la timp, dar promisiunea premiului se transformă în explicații:
fusese o glumă. Nici alte gratificații promise, de exemplu pentru perfecționarea
generatoarelor și motoarelor electrice Edison în 24 de variante, înzestrate cu un
regulator și un nou tip de întrerupător, nu i se acordă. Edificat asupra conduitei lui
Edison, Tesla va lucra de acum înainte pe cont propriu și va realiza definitivarea
sistemului său original, bazat pe curenți alternativi polifazați. Trecerea timpului îi dă
dreptate lui Tesla în competiția sa cu Edison și treptat, teza sa privind curentul
alternativ se impune. [...]

 Edison și Tesla au fost propuși împreună să împartă premiul Nobel pentru fizică pe
anul 1915, ca unii ce-și închinaseră viața unor descoperiri și realizări tehnice atât de
utile omenirii. Tesla, din cauza animozităților din trecut, a refuzat premiul. Dar era în
anul 1916 și premiul pe acel an nu a mai fost acordat, din cauza Primului război
mondial..." (Formula As)

 Francezul Georges Méliès. În 1902, după ce a terminat filmul "Le voyage dans la
lune", Méliès a intenționat să-și vândă filmul în S.U.A., ceea ce i-ar fi adus profituri
uriașe. Însă tehnicienii lui Thomas Alva Edison, furând o copie originală, făcuseră
deja copii pentru difuzare a acestui film. A și fost de altfel proiectat în toată America
în rețeaua de săli de cinematograf ale lui Edison la doar câteva săptămâni de la
lansare. Edison a făcut o avere de pe urma furtului acestui film Méliès; ce-i drept și cu
șansa abesnței unei legi privind dreptul de autor. Lipsa acestei legi a dus și la
falimentarea producătorului care nu și-a mai putut recupera investiția.
  De altfel, există o serie de invenții și idei de-ale angajaților săi pe care Edison a avut
grijă să și le însușească. (Robert Conot - "Thomas A. Edison: A Streak of Luck").

Nikola Tesla (în sârbă Никола Тесла; n. 10 iulie 1856,[1] Smiljan, Imperiul Austriac[2] – d. 7
ianuarie 1943,[2][1] New York, SUA[3]) a fost un inventator, fizician, inginer mecanic, inginer
electrician și unul dintre promotorii cei mai importanți ai electricității comerciale. Tesla este
considerat ca fiind un important om de știință al sfârșitului de secol XIX și începutului de
secol XX. Invențiile, precum și munca teoretică ale lui Tesla au pus bazele cunoștințelor
moderne despre curentul alternativ, puterea electrică, sistemele de curent alternativ, incluzând
sistemele polifazice, sistemele de distribuție a puterii și motorul pe curent alternativ, care au
determinat cea de-a doua Revoluție Industrială.
Tesla era etnic sârb[4], fiind născut în satul Smilijan, în Imperiul Austriac (actualmente în
Croația). Era cetățean al Imperiului Austriac prin naștere și mai târziu a devenit cetățean
american. Prin demonstrația lui de comunicare fără fir prin intermediul undelor radio în 1894
și după victoria în „războiul curenților”, a fost recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari
ingineri electricieni ai S.U.A. Mare parte din munca sa inițială a fost pionierat în ingineria
electrică modernă și multe dintre descoperirile lui au fost de foarte mare importanță. În toată
această perioadă, în Statele Unite faima lui Tesla rivaliza cu a oricărui inventator sau om de
știință al vremii, dar din cauza afirmațiilor sale aparent incredibile și în unele cazuri aproape
neverosimile despre dezvoltarea invențiilor și inovațiilor științifice și tehnologice, Tesla a fost
în final etichetat drept un om de știință nebun.
Amprenta lui Tesla poate fi observată în civilizația modernă oriunde este folosită
electricitatea. Pe lângă descoperirile sale despre electromagnetism și inginerie, Tesla este
considerat un pionier în domeniile roboticii, balisticii, științei calculatoarelor, fizicii nucleare
și fizicii teoretice. Nikola Tesla considera cercetarea diferitelor întrebări ridicate de către
știință drept cea mai nobilă metodă de îmbunătățire a condiției umane cu ajutorul principiilor
științei și progresului industrial și una care să fie compatibilă cu natura.
Cu numele său este denumită unitatea de măsură a inducției magnetice din Sistemul
Internațional (1 Tesla = 1T).

Primii ani

Certificatul de botez al lui Nikola Tesla atestă ca dată a nașterii 28 iunie 1856. Tatăl său a fost
Milutin Tesla, preot ortodox sârb,[5][6][7][8] iar mama, Duka Mandić.

Milutin Tesla, tatăl lui Nikola Tesla, preot al Bisericii Ortodoxe Sârbe

Nikola Tesla a fost al patrulea fiu dintr-o familie cu cinci copii, având un frate mai mare,
Dane (care a murit într-un accident de echitație când Nikola avea 9 ani) și trei surori (Milka,
Angelina și Marica).[9]
Casa Memorială și sculptura Nikola Tesla (Similjan, Croația)

Familia lui s-a mutat la Gospić în 1862. Tesla a urmat cursurile școlii „Gymnasium Karlovac”
în Karlovac, unde a terminat în doar trei ani ciclul de învățământ de patru ani.[10]

Ulterior a început studiile de inginerie electrică la Universtatea din Graz în 1875, timp în care
a experimentat unele utilități ale curentului alternativ. Unele surse afirmă că a fost licențiat al
Universității din Graz,[11][12][13] cu toate acestea, universitatea afirmă că nu a obținut nicio
diplomă și că nu a trecut mai departe de al doilea semestru al anului trei, moment în care a
renunțat la cursuri.[14][15][16][17]. În decembrie 1878 a plecat din Graz și a întrerupt legăturile cu
familia. Apropiații credeau că se înecase în Râul Mur. S-a îndreptat către Maribor (astăzi în
Slovenia), unde a obținut prima sa slujbă ca subinginer, post pe care l-a ocupat timp de un an.
În timpul acestei perioade a suferit o criză nervoasă. Tesla a fost apoi convins de către tatăl
său să se înscrie la cursurile Universității Carolina din Praga, la care a asistat în vara anului
1880. Aici a fost influențat de către Ernst Mach. Cu toate acestea, după moartea tatălui său a
abandonat universitatea, terminând doar un curs.[18]

Tesla își petrecea mult timp citind cărți, pe care le memora în întregime, având o memorie
fotografică.[19] Tesla a relatat în autobiografia sa că în numeroase ocazii a experimentat
momente detaliate de inspirație. În timpul copilăriei a avut mai multe episoade de boală. Avea
o afecțiune foarte ciudată, care se manifesta prin apariția unor fascicule de lumină orbitoare în
fața ochilor, adesea însoțite de halucinații. Aceste halucinații erau asociate unui cuvânt sau
unei idei care îl urmărea. Uneori aceste halucinații îi dădeau soluția problemei care îl
preocupa.

Putea vizualiza în formă reală orice obiect al cărui nume îl auzea. În prezent, afecțiunea
numită sinestezie prezintă simptome similare. Tesla putea vizualiza o invenție cu o precizie
incredibilă, incluzând toate dimensiunile, înainte de a începe să o construiască, tehnică pe care
azi o cunoaștem ca gândire vizuală. Nu obișnuia să deseneze schițe ale invențiilor, concepea
totul din minte. De asemenea, avea premoniții ale evenimentelor care aveau să se întâmple,
premoniții care au început încă din timpul copilăriei.[19]

În 1880 s-a mutat la Budapesta pentru a munci în Compania Națională de Telegrafie, devenită
ulterior Compania Națională de Telefonie. Acolo l-a cunoscut pe Nebojša Petrovič, un tânăr
inventator sârb care trăia în Austria. În ciuda faptului că întâlnirea celor doi a fost de scurtă
durată, au lucrat împreună la un proiect care folosea turbine gemene pentru a genera energie
continuă. În momentul în care s-a deschis centrala telefonică în 1881 în Budapesta, Tesla
devenise șeful electricienilor din companie și a fost mai târziu inginer pentru primul sistem
telefonic al țării. De asemenea a inovat un dispozitiv care, conform unora, era un amplificator
telefonic, însă pentru alții ar fi fost primă boxă de amplificare a sunetului.[20]

Franța și Statele Unite ale Americii

În 1882 Tesla s-a mutat la Paris, Franța, pentru a lucra ca inginer în Continental Edison
Company (una din companiile lui Thomas Edison), proiectând îmbunătățiri pentru
echipamentele electrice aduse de pe celălalt mal al oceanului, datorită ideilor lui Edison.
Conform biografiei sale, în același an, Tesla a inventat motorul de inducție și a început să
lucreze la mai multe dispozitive care foloseau câmpul magnetic rotativ, pentru care a primit
patentele în 1888. Puțin după aceea, Tesla s-a trezit dintr-un vis în care mama sa murise și
trezindu-se din somn a știut că, de fapt, moartea mamei sale se produsese în realitate.[21] După
aceea, Tesla s-a îmbolnăvit, petrecând trei săptămâni pentru a se recupera în satul Tomingaj,
aproape de Gračac, locul de naștere al mamei sale.

În iunie 1884, Tesla a ajuns pentru primă dată în Statele Unite ale Americii, în orașul New
York,[22] cu o scrisoare de recomandare din partea lui Charles Batchelor, un vechi angajat,
către Thomas Edison, în care Batchelor a scris: "Cunosc doi mari oameni, tu ești unul dintre
ei; celălalt este acest tânăr". Edison l-a angajat pe Tesla pentru a munci în compania sa ca
simplu inginer electrician, unde a progresat rapid, rezolvând mai multe probleme tehnice
foarte dificile pe care le aveau produsele companiei. Astfel că, i s-a oferit să reproiecteze
complet toate generatoarele de curent continuu ale companiei lui Edison.[23]

Model al unui generator electric al lui Nikola Tesla

Tesla afirmă că i s-au oferit 50.000$ (1.1 milioane de dolari în 2007, ajustați de inflație)[24]
pentru reproiectarea motoarelor și generatoarelor ineficiente ale lui Edison, îmbunătățind
astfel serviciile și produsele oferite de compania acestuia, dar și veniturile financiare.[19] În
1885, când Tesla a întrebat despre plată promisă, Edison i-a răspuns: "Tesla, tu nu înțelegi
umorul nostru american", rupând astfel înțelegerea verbală.[25][26] Cu un salariu de 18$ pe
săptămână, Tesla ar fi trebuit să muncească 53 de ani pentru a strânge banii promiși. Oferta
era egală cu capitalul inițial al companiei. Tesla a renunțat imediat la slujbă când i s-a refuzat
o mărire de salariu la 25$ pe săptămână.[27]

Anii următori

În 1886, Tesla și-a deschis propria firma, Tesla Electric Light & Manufacturing, însă
investitorii din firma sa nu au fost de acord cu planurile sale de fabricare a unui motor de
curent alternativ și în final l-au scos afară din companie. A muncit ca muncitor în New York,
ajungând să sape șanțuri pentru a se întreține și a-și putea continua cercetarea în sistemele
polifazice de curent alternativ. În 1887, a construit primul motor pe inducție, fără perii,
alimentat cu curent alternativ, pe care l-a prezentat la American Institute of Electrical
Engineers (Institutul American al Inginerilor Electricieni, azi IEEE, Institutul de Inginerie
Electrică și Electronică) în 1888. În același an, a prezentat principiul bobinei Tesla și a
început să lucreze cu George Westinghouse la Westinghouse Electric & Manufacturing
Company's, în laboratoarele din Pittsburgh, Pennsylvania. Westinghouse a fost captivat de
ideile lui Tesla legate de sistemele polifazice, cele care puteau transmite curent alternativ la
distanțe mari.

În aprilie 1887, Tesla a început cercetările la ceea ce aveau să se numească ulterior raze X,
folosindu-se de propriul său tub de vacuum (similar al patentului său USPTO nº 514170).
Acest dispozitiv era diferit de alte tuburi de raze X prin faptul că nu avea electrod receptor.
Acum se știe că acest dispozitiv funcționă emițând electroni dintr-un singur electrod, prin
intermediul combinației de emisii de electroni prin efect de câmp și emisie termoionică. Odată
eliberați electronii, sunt foarte repede captați de un câmp electric puternic în apropierea
electrodului în timpul vârfurilor de voltaj negativ de la ieșirea de înaltă tensiune oscilantă a
bobinei Tesla, generând raze X atunci când se lovesc de învelișul de sticlă al tubului. Tesla a
folosit, de asemenea, tuburile lui Geissler. Prin 1892, el a observat leziuni ale pielii, pe care
Wilhelm Röntgen le-a identificat mai târziu ca fiind cauzate de razele X.

În primele sale cercetări, Tesla a schițat anumite experimente pentru producerea razelor X. El
a afirmat că, cu ajutorul acestor circuite, “instrumentul ar putea genera raze Roentgen de
putere mai mare decât cele obținute cu aparatele obișnuite”.[28]

Mark Twain in laboratorul lui Tesla(1894). Scriitorul era un mare prieten al fizicianului.

De asemenea, a atras atenția asupra pericolului folosirii circuitelor sale și a razelor X produse
de dispozitivul său cu un singur nod. Din numeroasele sale note din timpul cercetărilor
preliminare ale acestui fenomen, a atribuit leziunile pielii unor cauze variate. El a crezut
inițial că leziunile nu puteau fi cauzate de către razele Roentgen, ci ozonului generat în
contact cu pielea și în parte de acidul de azot. El credea că acestea erau unde longitudinale, că
acelea produse de către unde în plasmă.[29][30]

Un “sistem mondial pentru transmiterea energiei electrice fără cabluri” bazat pe

conductivitatea electrică a Pământului, a fost propus de Tesla, sistem care ar funcționa prin
intermediul transmisiei de energie prin diferite medii naturale și utilizarea secundară a
curentului transmis între două puncte pentru alimentarea dispozitivelor electrice. În practică,
acest principiu de transmisie de energie este posibil prin intermediul razelor ultraviolete de
înaltă putere care să producă un canal ionizat în aer între stațiile de emisie și recepție. Același
principiu este folosit în paratrăsnete, electrolaser și arma de electroșoc[31] și, de asemenea, a
fost propusă pentru a opri vehiculele.[32] Vehicle Disabling Weapon by Peter A. Schlesinger,
President, HSV Technologies, Inc. NDIA Non-Lethal Defense IV 20–22 Măr 2000
Tesla a inventat transmisia de energie fără fir la începutul anului 1891. Efectul Tesla (numit
așa în onoarea lui) este un concept pentru aplicațiile acestui tip de transport de electricitate.

Generatorul de curent electric al lui Nikola Tesla, care utilizeaza circuitele de curent alternativ
pentru transportul de energie la distante mari.

Cetățean american

În 30 iulie 1891, la vârsta de 35 de ani, Tesla a devenit cetățean american și și-a instalat
laboratorul în Bulevardul 5 din New York. Apoi l-a mutat în Strada Houston. În acest loc, în
timp ce făcea experimente legate de rezonanța mecanică cu oscilatoare electromecanice, a
generat rezonanță în câteva clădiri din vecinătate, deși, potrivit frecvențelor utilizate, nu a
afectat clădirea în care-și avea laboratorul. Cum vecinii au făcut plângere la poliție și
zgomotul creștea, exact în momentul în care a ajuns poliția acolo, a avut inspirația să
folosească un ciocan pentru a termina experimentul.

Pe de altă parte, a făcut să funcționeze lămpi electrice în ambele laboratoare din New York,
furnizând astfel probe privind potențialul de transmisie a energiei fără fir.

Unii dintre prietenii săi cei mai apropiați erau artiști. A fost prieten cu Robert Underwood
Johnson, editor la Century Magazine, care a publicat câteva poeme sârbe ale lui Jovan
Jovanović Zmaj, traduse de Tesla. De asemenea, în acea perioadă, Tesla a fost atras de
filozofia vedică, hinduism, învățăturile lui Swami Vivekananda, în așa măsură încât a început
să folosească termeni în sanscrită pentru a denumi unele concepte fundamentale referitoare la
materie și energie.[33]

La 36 de ani i-au fost acordate primele patente în materia alimentării polifazice și a continuat
cercetările asupra principiilor câmpului magnetic rotativ. Din 1892 până în 1894 a activat că
vicepreședinte al Institutului American de Inginerie Electrică, precursorul alături de Institutul
de Inginerie Radio al actualului IEEE. Din 1893 până în 1895, a cercetat curentul alternativ de
înaltă frecvență. A generat un CĂ de un milion de volți folosind o bobină Tesla conică și a
cercetat efectul pelicular la conductori, a proiectat circuitele LC, a inventat o mașină care să
inducă somnul, lămpi de descărcare fără fir și transmisia de energie electromagnetică,
construind primul radio-transmițător. În Saint Louis, Misourri, a făcut o demonstrație în
radiocomunicații în 1893. Adresându-se Institutului Franklin din Philadelphia, Pennsylvania
și la Național Electric Light Association, a descris și demonstrat cu detalii aceste principii.
Tesla a experimentat și radiația cosmica de fond. El credea că era doar o chestiune de timp
pentru ca omul să poată să adapteze mașinile la angrenajul naturii, declarând: "Nu vor trece
multe generații până când mașinile noastre vor putea funcționa folosind o energie obținută din
orice punct din univers".[34]

La Expoziția Universală de la Chicago în 1893 a fost pentru primă dată un edificiu dedicat
numai exponatelor electrice. La acest eveniment, Nikola Tesla și George Westinghouse au
prezentat vizitatorilor alimentarea cu curent alternativ ce a fost utilizată pentru iluminarea
expoziției. În plus, s-au prezentat lămpile fluorescente și becurile lui Tesla de un singur nod.
[35]

Tesla a explicat, de asemenea, principiile câmpului magnetic rotativ și motorul asincron sau
de inducție demonstrând cum se oprește un ou de cupru la finalul demonstrației dispozitivului
cunoscut că "Oul lui Columb".

Tesla a inventat așa-numitul generator al lui Tesla în 1895, alături de invențiile lui despre
lichefierea gazelor. Tesla știa, datorită descoperirilor lui Kelvin, că aerul în stare lichidă
absoarbe mai multă căldură decât cea cerută teoretic când trecea înapoi în stare gazoasă și era
utilizat pentru a mișca anumite dispozitive. Chiar înainte de a-și finaliza cercetarea în acest
domeniu și a patenta invenția, a avut loc un incendiu în laboratorul său, distrugându-i toate
echipamentele, modelele și invențiile. Puțin după aceea, Carl von Linde, în Germania, a
prezentat un patent al aceleiași invenții.[36]

Edison

Hotărârea lui Tesla în a demonstra superioritatea curentului alternativ asupra curentului

continuu al lui Edison a generat ceea ce se cunoaște drept "războiul curenților". În 1893 s-a
organizat în Chicago o expoziție publică a curentului alternativ, demonstrându-se
superioritatea acestuia asupra curentului continuu al lui Edison. În același an, Tesla a reușit să
transmită energie electromagnetică fără cabluri, construind primul radio-transmițător. A
prezentat patentul acestuia în 1897, doi ani după, Guglielmo Marconi reușind prima
transmisie radio. Marconi a înregistrat patentul în 10 noiembrie 1900 și i-a fost refuzat,
considerându-se o copie a patentului lui Tesla. A început astfel un litigiu între compania lui
Marconi și cea a lui Tesla. După ce a studiat mărturiile mai multor proeminenți oameni de
știință, Curtea Supremă de Justiție a Statelor Unite ale Americii a hotărât în 1943 că dreptatea
era de partea lui Tesla (deși numeroase cărți îl menționează, încă, pe Marconi drept inventator
al radioului).[37]

La finalul secolului XIX, Tesla a demonstrat că folosind o rețea electrică de rezonantă și ceea
ce în acel timp era cunoscut drept "curent de înalță frecventă" (azi se consideră de joasă
frecventă), era nevoie doar de un conductor pentru a alimenta un sistem electric, fără a fi
necesar niciun alt metal sau conductor de pământ. Tesla a denumit acest fenomen "transmisia
de energie electrică prin intermediul unui singur cablu fără întoarcere". A conceput și
proiectat circuitele electrice rezonante formate dintr-o bobina și un condensator, esențiale
pentru emisia și recepția de unde radioelectrice, grație fenomenului de rezonantă. Ceea ce de
fapt crea și transmitea erau unde electromagnetice, plecând de la alternatoare de înalță
frecventă, doar că nu le-a aplicat la transmisia de semnale radio cum a făcut Marconi, ci doar
a încercat să transmită energie electrică la distanță fără cabluri. Tesla a afirmat în 1901:
"Acum vreo 10 ani, am recunoscut faptul că, pentru a transportă curent electric la distanțe
mari, nu era deloc necesar să folosesc un cablu de întoarcere, ci că oricare cantitate de
energie ar putea fi transmisă folosind doar un cablu. Am arătat acest principiu prin
numeroase experimente care, în acele momente au atras o atenție considerabilă a oamenilor
de știință".[38]

Totuși, Edison încă încercă să împiedice teoria lui Tesla prin intermediul unei campanii prin
care să arate populației cât de periculoasă era folosirea acestui tip de curent, drept pentru care,
Harold P. Brown, un angajat al lui Edison, contractat pentru investigarea electrocutării, a
inventat scaunul electric.

În primăvara anului 1891, Tesla a realizat demonstrații cu diverse mașini la Institutul

American de Inginerie Electrică la Universitatea din Columbia. A demonstrat cu această
ocazie că toate tipurile de aparate puteau fi alimentate prin intermediul unui cablu unic, fără
un conductor de întoarcere. Acest sistem de transmisie a fost protejat în 1897 cu patentul
U.S.0,593,138.

La Cascada Niagara s-a construit primă centrală hidroelectrică datorită descoperirilor lui Tesla
în 1893, reușind în 1896 să transmită electricitate orașului Buffalo, New York. Cu sprijinul
financiar al lui George Westinghouse, curentul alternativ l-a înlocuit pe cel continuu. Tesla a
fost considerat de atunci înainte fondatorul industriei electrice.

În 1891 a inventat bobina Tesla.[39]

În onoarea sa, se denumește "Tesla" unitatea de măsură a câmpului magnetic în Sistemul

internațional de unități.

Colorado Springs

În 1899, Tesla se mută într-un laborator din Colorado Springs, Statele Unite ale Americii,
pentru a-și începe experimentele și măsurătorile cu înaltă tensiune. Obiectivele lui Tesla în
acest laborator erau construirea unui transmițător de mare putere, perfecționarea mediilor
pentru a individualiza și izola puterea transmisă și determinarea legilor de propagare a
curenților prin pământ și prin atmosferă.[40] În timpul celor 8 luni petrecute în Colorado
Springs, Tesla a scris note zilnice cu o descriere detaliată a investigațiilor sale. Acolo și-a
dedicat timpul atât pentru a măsura și proba enorma sa bobină Tesla, cât și pentru a
îmbunătăți receptori de mici semnale și a măsura capacitatea unei antene verticale. De
asemenea, a realizat experimente despre mingile de foc, cele pe care afirmă că le-ar fi produs.

Într-o zi, Tesla a observat și semnalat un comportament neobișnuit al unui instrument care
înregistra furtunile. Era vorba de înregistrări periodice când o furtună se apropia și se depărta
de laborator. El a concluzionat că apăreau unde staționare care puteau fi create de oscilatorul
sau. Cu echipamente foarte fiabile a putut realiza măsurători ale razelor care cădeau la mare
distanță de laboratorul său, observând că undele de descărcare creșteau până la un vârf și apoi
descreșteau înainte de a se repetă ciclul complet. Tesla a presupus că acestea se datorau
faptului că pământul și atmosfera posedau electricitate, ceea ce făcea ca planeta să se
comporte că un conductor de dimensiuni nelimitate, în care era posibilă transmisia de mesaje
telegrafice fără fir și, mai mult, transmisia de energie electrică la oricare distanță terestră
aproape fără pierderi prin rezonanță. Tesla descoperise că putea produce un inel în jurul
pământului, ca un clopot, cu descărcări la fiecare două ore și de asemenea putea să-l facă să
rezoneze electric. A descoperit că rezonanța Terrei era de 10 Hz, o valoare destul de exactă
pentru acel timp, ținând cont că azi se cunoaște că această frecvență este de 8 Hz. După ce a
descoperit cum să se creeze unde electrice permanente pentru a transmite energie electrică în
jurul lumii, cercetătorul german W. O. Schumann a postulat că pământul și ionosfera
formează un complex de unde sferice, prin intermediul căruia se pot propaga unde
electromagnetice de foarte joasă frecvență (cunoscute drept ELF) generate de către activitatea
tuturor razelor la nivel mondial cu valori apropiate de 8 Hz, fenomen care este cunoscut drept
Rezonanță Schuman.

Nikola Tesla in laboratorul său din Colorado Springs, în jurul anului 1900.

Invenții

Dinamul de c.a. al lui Nikola Tesla folosit pentru generarea curentului alternativ care este
folosit pentru transportul energiei electrice la mari distanțe.
Câteva dintre invențiile lui Tesla:

 Curentul alternativ (CA) (1882)

 Radioul
 Becul fară filament sau lampa fluorescentă
 Principiile teoretice ale radarului
 Sisteme de propulsie prin medii electromagnetice (fără a fi necesare părți mobile)
 Rețele de curent alternativ cu una sau trei faze
 Generator și motor cu mai multe faze
 Tehnologia de transmisie fără fir (wireless) și telecomanda (1898)
 Circuitul de înalt voltaj „Tesla Coil” (1891)
 Motorul de inducție (1887)
 Submarinul electric
 Studii asupra razelor X
 Principiul de funcționare ale motoarelor reactive
 Teoria dinamicâ a gravitației
 Câmpul de propulsie anti-electromagnetic sau propulsia spațială (brevetul #6,555,114
din 1928)
 Undele gravitaționale
 Bobina Tesla
 Energia liberă
 Începuturile HAARP
 Generatorul de cutremure
 Raza morții
 Plăcile de energie violetă sau pozitivă
 Electroterapia
 Bobina bifilară
 Principiul de decolare a avioanelor dintr-un punct fix
 Conceptul vehiculelor electrice