Radioizotopi naturali

URANIUL

Student: Grupa:2209

URANIUL
Uraniul este unul din cele mai importante elemente care fac parte din categoria radioizotopilor naturali. Un radioizotop este un izotop stabil al unui atom,care are timp de injumatatire destul de scurt,si care provoaca cantitati masurabile de particule radioactive care urmeaza sa fie emise. Uraniul face parte dintre elementele care au jucat un rol deosebit la dezvoltarea energeticii nucleare prin proprietatea acestuia de a fisiona si a elibera energie. Descoperirea fisiunii nucleare si a reactiei n lant au dus la era tehnologiei nucleare. Uraniul este un metal din seria actinidelor a sistemului periodic al elementelor care are simbolul chimic U i numrul de ordine 92. Descoperirea, in anul 1789 a uraniului in mineralul plehbend, ii este acreditat lui Martin Heinrich Klaproth, care a numit noul element dup planeta Uranus. Eugne-Melchior Pligot a fost prima persoan care a reuit s izoleze acest metal, iar proprietaile sale radioactive au fost descoperite, in 1896, de Antoine Becquerel. Cercetrile lui Enrico Fermi, Otto Hahn i alii, ncepnd din 1934, au condus la folosirea acestuia drept combustibil n industria energiei nucleare i n Little Boy, prima arm nuclear folosit n rzboi. Informatii de baza: Nume: Uraniu Simbol: U Numar atomic: 92 Masa atomica: 238.0289 uam Punctul de topire: 1132.0 C (1405.15 K, 2069.6 F) Punctul de fierbere: 3818.0 C (4091.15 K, 6904.4 F)

Numarul de protoni/electroni: 92 Numarul de neutroni: 146 Clasificare: metale rare Structura cristalina: ortorombic Densitatea la 293 K: 18.95 g/cm3 Culoare: argintie Structura atomica: Numarul de straturi: 7 Primul strat: 2 Al doilea strat: 8 Al treilea strat: 18 Al patrulea strat: 32 Al cincilea strat: 21 Al saselea strat: 9 Al saptelea strat: 2 Izotopi: 11 Proprietati fizice: Metal alb-argintiu, moale, radioactiv si cu timp de injumatatire (functie de izotop) intre 23.9 milioane de ani si peste un miliard de ani Masa critica: 242g (o bila cu diametrul de 2.8 cm) Utilizare ca pigment pentru sticla, in reactoare nucleare si bombe. Numar izotopi totali (stabili): 11

Numarul atomic (de ordine): 92 Masa atomica rotunjita: 238 Punctul de topire: 1132 C Punctul de fierbere: 3818 C Electronegativitatea: 1.7 (dupa Pauling) Raza covalenta: 1.42 Raza ionica: 1.11 (+3) | 0.97 (+4) Volum atomic 12.5 cm 3/atm*g Structura cristalina, cubic cu interior centrat Conductibilitatea electrica: 0.0341/Ohm Conductibilitatea termica: 0.064 cal/C*s Caldura specifica: 0.028 cal/g*C Densitatea 19.07 g/ml Stare de oxidare 6,5,4,3 Configuratia electronica 1s2 1=2 electroni 2s2 2p6 2=8 electroni 3s2 3p6 3d 10 3=18 electroni 4s2 4p6 4d10 4f14 4=32 electroni 5s2 5p6 5d10 5f3 5=21 electroni 6s2 6p6 6d1 6=9 electroni 7s2 7=2 electroni

Stare naturala si obtinere: Principalul mineral de uranium este pehblenda, cu formula aproximativa U3O8, care contine insa intotdeauna oxizi de fier, plumb, toriu, radiu si lantanide. Cleveita este o varietate de pehblenda, cu un continut mare de toriu si lantanide. Pentru obtinerea uraniului metalic, pehblenda se dizolva in acid azotic, obtinandu-se azotatul de uranil, UO2(NO3)2, care se transforma prin calcinare, in trioxid de uraniu, UO3. Prin reducerea acestui oxid cu carbune in cuptorul electric s-a obtinut prima oara uraniu metalic (MOISSAN*,1883), dar acesta era impurificat cu carbura de uraniu. Uraniu pur, pentru reactoarele nucleare, se obtine din tetrafluorura, prin reducere cu calciu sau magneziu foarte puri: UF6 +3Ca U+ 3 CaF2 Raspandire: Dei uraniu este radioactiv, aceasta este deosebit de raspandit in natura. Uraniul exista in scoarta Pamantului, pina la adancimea de 16 km, cu o abundenta medie de 2*10-5% depasind astfel abundenta unor metale ca mercurul, argintul, bismutul sau cadmiul. In apa marilor si oceanelor se gaseste uraniu sub forma de saruri solubile, cu concentratii cuprinse intre 0.4*10-7 si 23*10-7g/l.Se disting trei categorii de roci care pot contine uraniu. Primele doua contin minerale primare si, respectiv, secundare de uraniu; a treia categorie contine uraniu ca impuritate inclusa in retele cristaline de baza. Pe glob uraniul este distribuit astfel: - n scoara terestr i n ape sub form de sruri solubile; - n crbuni; - n gaze naturale i petrol. Uraniu pot fi gsite n mod natural n mediu n cantiti foarte mici n roci, sol, aer si apa. n aer concentraii de uraniu sunt foarte mici. Uraniul se gsete n sol

n concentraii diferite, care sunt de obicei foarte mici. Oamenii aduga uraniu in sol prin activiti industriale. El apare n numeroase minerale, cum ar fi pehblend, carnotite uraninite,, autunite, uranophane, i tobernite. Este de asemenea, gsit n roc fosfatic, lignit, nisipuri monazite, i poate fi recuperat comercial din aceste surse. Distribuia sa natural este de circa cteva pri per milion n sol, roci i ap. Uraniul este extras industrial din minerale relativ bogate n concentraie fa de cea natural prin procedee mecanice, fizice i chimice. In stare natural, uraniul se gsete sub form preponderenta a izotopului uraniu 238 (99.275%), respectiv a izotopilor uraniu 235 (0.711%) i a unei cantiti foarte reduse de uraniu 234 (0.0058%). Aceast proporie din natur se datoreaz timpului de njumtire al celor trei izotopi, pentru uraniu 238 acesta este de 4,47 miliarde de ani, dar pentru uraniu 235 este de 704 milioane de ani. Izotopi: -U-234 cu o abundenta de 0,006%; -U-235 cu o abundenta de 0,72%; -U-238 cu o abundenta de 99,275%. Uraniul cu o concentraie de U-235 mai mare dect cea naturala este numit uraniu mbogait (se obine ntr-o instalatie de separare izotopica). Aplicatiile uraniului: Fenomenul radioactivitii a fost descoperit n 1896 de fizicianul Henri Becquerel la elementul uraniu, ca urmare a dezvoltrii generale a fizicii i ca o consecin direct a descoperirii de ctre Roentgen, n 1895 a razelor X. Becquerel a observat c uraniul emite raze invizibile, cu proprieti asemntoare razelor X. Descoperirea radioactivitatii artificiale si apoi aceea a fisiunii uraniului, in deceniul al patrulea al acestui secol, au dat un puternic imbold cercetarilor de fizica nucleara. Pentru marele public, energia nucleara a iesit insa din anonimat abia dupa aruncarea celor doua bombe atomice in 1945 asupra Japoniei.

Exista o singura utilizare traditionala a uraniului : pigment in sticla si ceramica . Adaugat in proportie de la 0,3 la 0,15% , uraniul confera sticlei o coloratie stralucitoare care merge de la negru la rosu . Aceste sticle au fost clasificate in urmatoarele trei grupe : - sticle fluorescente , care contin radicalul uranil , obtinut prin adaugarea uraniului in timpul fabricarii sticlei din soda , var si silice , in conditii oxidante ; - sticlele contin uranati , nu sunt fuorescente ,iar culoarea lor variaza de la galben in silicati, puternic alcalini la portocaliu si rosu intens in sticla continand mult plumb; - sticla nefluorescenta de culoare bruna sau verde contine saruri ale uraniului tetravalent adaugate in conditii reducatoare . Minereul de uraniu: Uraniul este un metal care face parte dintre elementele chimice care au jucat un rol deosebit la dezvoltarea energeticii nucleare prin proprietatea acestuia de a fi fisionabil i a elibera energie,atunci cand dintr-o cantitate foarte mare de energie termic este produs dintr-o cantitate relativ mic de uraniu. n timpul fisiunii nucleului atomic se degaj energie. De aceast energie nucleara sunt legate mari sperane i mari temeri ale omenirii, soarta popoarelor globului pmntesc depinzand n mare msur de direcia n care va fi orientat puternica sa for: spre opere creatoare i viaa sau spre scopuri distrugtoare i moarte. Uraniul este folosit, actualmente, drept combustibil nuclear sub forma Uraniului Metalic sau a unor compui chimici in centralele nucleare. Obtinerea energiei nucleare se bazeaza pe reactia de fisiune (descompunere) nucleara in lant. Instalatia care asigura conditiile de obtinere si mentinere a reactiei in lant este reactorul nuclear. In principiu, reactorul se compune dintr-o parte centrala numita zona activa, in care are loc reactia de fisiune si se dezvolta caldura de reactie. Zona activa contine combustibilul nuclear alcatuit din izotopi fisionabili (U235, Pu239) si materiale fertile (U238, U232); moderatorul (apa grea), care are rolul de

a incetini viteza neutronilor rapizi, astfel ca reactia sa fie controlabila; barele de control capteaza neutronii rezultati din reactia de fisiune; agentul de racire, care preia caldura dezvoltata in zona activa si o cedeaza apei in schimbatorul de caldura. In schimbatorul de caldura, apa de vaporizeaza si devine agentul producator de lucru mecanic in turbina. Lucrul mecanic este transformat de generator in energie electrica. Combustibilul, moderatorul si agentul de racire formeaza asa numita filiera a reactorului termic care determina caracteristicile specifice centralelor nucleare. Combustibilul introdus in reactor are forma unor pilule compactate sub forma de bare. Intre barele de combustibil se gasesc barele de control. Acestea contin cadmiu (element chimic ce absoarbe neutroni). Ele au rolul de a regla numarul de neutroni ce pot produce noi reactii de fisiune, astfel incat puterea produsa de reactor sa ramana constanta in timp. Pentru mentinerea reactiei in lant, in unele tipuri de reactoare, neutronii emisi in reactiile de fisiune trebuie incetiniti. In timpul franarii neutronilor are loc un transfer de energie de la acestia la moderator, temperatura moderatorului si a combustibilului marindu-se. Zona activa a reactorului nuclear contine fascicolele de combustibil imersate in apa sistemului primar de racire si este inchisa intr-un vas de otel de aproximativ 5 metri in diametru si 10 metri inaltime. Reactia nucleara de fisiune genereaza caldura care este absorbita de apa din sistemul primar de racire, ce circula in jurul barelor de combustibil din interiorul vasului reactorului. Controlul reactoarelor nucleare se face computerizat (inclusiv al sistemelor utilizate pentru protectia reactorului si a mediului inconjurator). Centralele nucleare au intre 1 si 8 reactoare (unitati), fiecare cu o putere instalata de cel putin 600 MW.

n reactoarele atomice este folosit uraniul ca surs de energie pentru producerea curentului electric. n reactorul atomic este produs, de fapt, o explozie atomic controlat, prin intermediul unor bare absorbante de neutroni (coninnd bor sau cadmiu) care au rolul de a absorbi neutronii n exces. n toate cazurile se pune problema obinerii, fie a uraniului, fie a unor sruri ale acestuia de puritate nuclear. Impuritile (chiar urme, de exemplu, bor, element cu seciune de captur foarte mare) pot duce la deranjamente grave, din cauza unor seciuni de captur mari. Datorit acestui lucru apare necesitatea utilizrii unei tehnologii de purificare a substanelor. Uraniul formeaz o serie de oxizi, dintre care i amintim pe cei mai importani: U3O8, UO3 si UO2. Uraniul natural este un uraniu srac in izotopul U235, izotop fisionabil utilizat la reactoare nucleare. In cazul reactoarelor cu moderator de grafit i apa uoar se pune problema mbogirii uraniului, crescnd concentraia n izotopul U235( care exist cam n proporie de 0,5-1% n uraniul natural, restul fiind U238 nefisionabil.Ca metode de mbogire sunt difuzia gazoas, separarea electromagnetic (n calutron), etc. Constuirea reactoarelor nucleare si posibilitatea de a utiliza aceste instalatii pentru a produce energie electrica in cantitate mare, au transferat apoi problema cercetarii radiatiilor si odata cu aceasta si problema protectiei impotriva radiatiilor, in plin domeniu industrial si economic. Una din principalele caracteristici ale unui combustibil este cantitatea de energie pe care acesta o elibereaz n timpul arderii. n aceast privin combustibilul atomic nu are egal.Un kilogram de uraniu elibereaz 29 900 000 kWh energie,iar o central electric de 600000 kW putere care funcioneaz cu combustibil atomic, consum ntr-un an aproximativ o ton de uraniu. Astfel, 1 kg Uraniu-235 conine un numr de 6,01023 / 0,235 nuclee i degajat prin fisionare 51026 MeV 1016 J. Energia de 1016 J echivaleaz cu cldura eliberat prin arderea a circa 300.000 tone crbune. Folosirea uraniului in energetica nucleara reprezinta, incontestabil, principala utlizare a acestui element.

Prin fisiunea nucleelor de uraniu se poate obine, in reactoarele nucleare cu neutroni termici, o energie de aproximativ 240 milioane de kWh pe tona de minereu de uraniu natural. Aceasta energie reprezint doar cteva procente din energia care ar putea fi extrasa dintr-o tona de uraniu natural, deoarece in reactoarele nucleare cu neutroni termici fisioneaz numai izotopi de 92U235, care in uraniul natural este in proporie de numai 0,7 %, restul fiind 92U238.

Pentru a rezuma: reactie nuclearagenereaza caldura incalzeste apa genereaza abur face turbina sa se invarteasca rotatia turbinei antreneaza un generator generatorul converteste miscarea de rotatie in electricitate Electricitatea este transmisa prin linii de inalta tensiune si distribuita cetatenilor privati si companiilor.

Msurarea radioactivitii Radioactivitatea se msoar prin numrul de dezintegrri produse ntr-o secund. Unitatea de msur este unitatea becquerel (bq) prin care se exprim cantitatea de radiaii pe secund. . Cantitatea maxim admisibil (neduntoare) de radiaii pe un an ntreg pe care un om, suplimentar fa de normal, o poate suporta este de 1 milisievert (0,001 sievert). O doz de radiaii nucleare de la 1.000 la 6.000 milisievert provoac simptome de febr, stare de ru, vom, cdere de pr. Una dintre cele mai simple soluii, folosite pentru micorarea dozelor absorbite, pentru cei care lucreaz n medii radioactive este nvelirea cu ecrane protectoare (din plumb) a aparatelor care utilizeaz radiaii. Este cunoscut faptul c plumbul este un material foarte absorbant de radiaii provenite de la materiale sau aparatur care produc asemenea radiaii.

Efectele radiatiilor nucleare asupra celulelor vii

Radiatiile de acest tip pot fi devastatoare pentru toate formele de viata de pe pamant. Particulele radioactive sunt periculoase deoarece emit radiatii alfa, beta si gamma, care pot trece prin pereti, acoperisuri si haine. Acestea pot patrunde in organism prin aer, mancare si apa sau printr-o rana deschisa. Dozele mari de radiatii distrug organele si tesuturile. . Efectele expunerii la un nivel ridicat de radiatii pot determina decesul in mai putin de doua luni, pentru 80% dintre victime. Cand se intampla acest lucru, radiatiile pot ramane in apropierea punctului de intrare in corp, sau pot ajunge in sange sau in lichidul limfatic. Ele pot deteriora apoi celulele si moleculele de ADN. La un nivel mic de radiatii, celulele afectate pot fi capabile sa se repare singure si sa le inlocuiasca pe cele care au murit. Insa, la un nivel mare de radiatii, acestea isi pierd abilitatea de a se repara sau reproduce, iar, la un nivel foarte mare, pot muri printr-un proces numit termalizare.

Pro si contra energiei nucleare Energia nucleara prezinta numeroase avantaje. Este economica: o tona de U-235 produce mai multaa energie decat 12 milioane de barili de petrol. Este curata in timpul folosirii si nu polueaza atmosfera. Din pacate exista si cateva dezavantaje. Centralele nucleare sunt foarte scumpe. Produc deseuri radioactive care trebuie sa fie depozitate sute de ani inainte de a deveni inofensive. Un accident nuclear, ca cel produs in 1986 la centrala nucleara de la Cernobal, in Ucraina, poate polua zone intinse si poate produce imbolnavirea sau chiar moartea a sute de persoane. Centralele de energie atomica ar putea sa furnizeze cea mai mare parte a energiei dupa ce rezervele de carbune, petrol si gaze naturale se vor epuiza. Daca s-ar adopta proceduri de siguranta adecvate in instalatia, intretinerea si actionarea centralelor nucleare si in evacuarea deseurilor radioactive produse, atunci ele ar provoca o poluare mai mica decat centralele electrice conventionale. Insa un singur accident nuclear poate devasta o suprafata intinsa, provocand probleme grave de mediu a caror eliminare ar putea sa dureze zeci de ani.

Prin poluare sau contaminare radioactiva se intelege prezenta nedorita sau accidentala a materialelor radioactive, in interiorul sau la suprafata unor factori de mediu (cum sunt apa, aerul, alimentele) sau in organisme vii situatie in care se depaseste continutul radioactiv natural propriu al produsului respectiv. Insa cel mai grav accident nuclear care s-a petrecut vreodata a avut loc in anul 1986 la Cernobil, in fosta Uniune Sovietica. Materialul radioactiv eliberat in atmosfera de la aceasta centrala de energie atomica a fost detectat timp de o saptamana in cea mai mare patre a Europei de Vest. Langa locul accidentului numeroase animale domestice s-au nascut cu malformatii.

STATISTICI: Astazi exista peste 440 centrale nucleare distribuite in 31 tari, cu o putere totala de peste 364.000 MW. * Ele produc aproximativ 16% din necesarul de energie electrica al planetei, iar ponderea lor continua sa creasca. * Exista 56 state in care functioneaza reactoare nucleare (pt. cercetare) - aprox. 284 reactoare, dar si peste 220 reactoare nucleare montate pe vase si submarine. * Belgia, Bulgaria, Finlanda, Germania, Ungaria, Japonia, Korea de Sud, Lituania, Taiwan, Slovacia, Slovenia, Suedia, Elvetia si Ukraina isi genereaza peste 30% din necesarul de energie pe cale nucleara. Franta, cu o populatie de 60 de milioane, obtine 75% din electricitatea pe care o produce din centrale nucleare si este cel mai mare exportator mondial de electricitate. * In SUA sunt peste 100 reactoare nucleare, iar Marea Britanie produce peste 25% din energie prin fisiune nucleara. *Magia industriei nucleare sta n cantitatea imensa de energie extrasa dintr-o mna de uraniu, element care se gaseste n mari cantitati n subsolul planetei. Deseurile rezultate din aceasta industrie ocupa un volum redus si pot fi returnate n siguranta Pamntului, pentru depozitare n subteran. Datorita raportului urias

ntre energia si deseurile pe care le produce, uraniul este considerat un dar al naturii pentru dezvoltarea economica nepoluanta. n contrast, combustibilii fosili produc mase imense de deseuri, care sunt imposibil de controlat si trebuie mprastiate n natura.

Cine foloseste energia nuclear? Peste 14% din energia electric din lume este generat de uraniu n reactoarele nucleare. Acest lucru se ridic la peste 2500 de miliarde kWh n fiecare an, la fel de mult ca din toate sursele de energie electric la nivel mondial n 1960. Ea vine de la aproximativ 440 reactoare nucleare, cu o capacitate de producie total de aproximativ 377 000 megawai (MWe) care opereaz n 30 de ri. Peste 60 de reactoare sunt n construcie i un alt 150 sunt planificate. Belgia, Bulgaria, Republica Ceh, Finlanda, Frana, Ungaria, Japonia, Coreea de Sud, Slovacia, Slovenia, Suedia, Elveia i Ucraina, toate obine 30% sau mai mult de energie electric lor de la reactoare nucleare. SUA are peste 100 de reactoare de operare, furnizarea de 20% din electricitate. Franta primeste trei sferturi din necesarul de electricitate din uraniu.

Bibliografie:
Sanielevici Alexandru - Radioactivitatea, editura Tehnic Bucureti Microsoft Encarta Encicopedia Reference Library 2003 Cojocaru I., Surse, procese si produse de poluare, Editura Junumea, Iasi, 1995 Ionescu A., Eseuri despre ecologie si apararea naturii, Editura Ceres, Bucuresti, 1983 Manescu S., Poluarea mediului si sanatatea, Editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982