PROIECT

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA

FACULTATEA DE INGINERIE HUNEDOARA

PROIECT
TEHNOLOGII DE VALORIFICARE A DESEURILOR
INDUSTRIALE II

Coordonator: Daniela Milostean

Student: Denisa Adriana Moldovan
 PROIECT

HUNEDOARA
2021

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA

FACULTATEA DE INGINERIE HUNEDOARA

STUDIUL PRIVIND PROCEDEELE DE

VALORIFICARE
A DEȘEURILOR DE CUPRU

Coordonator: Daniela Milostean

Student: Denisa Adriana Moldovan
1
 PROIECT

HUNEDOARA
2021

CUPRINS

Nr.
pag.

Noțiuni generale privind cupru......................................................................... 3

Capitolul1. Caracterizarea calitativă a deșeurilor de cupru ce pot fi

valorificate........................................................................................................ 13

Capitolul 2. Operații metalurgice şi agregate specifice procesării deşeurilor

cu conținut de cupru......................................................................................... 20

Capitolul 3. Noutati in domeniu........................................................................ 25

Concluzii........................................................................................................... 28

Bibliografie....................................................................................................... 29

2
 PROIECT

NOTIUNI GENERALE PRIVIND CUPRUL

Cuprul este folosit inca din cele mai vechi timpuri.Acesta a jucat un rol important
in civilizatia omeneasca. Obiecte din cupru cu o vechime mai mare de 6000 de ani au
fost gasite in zone cu importanta istorica, de exemplu la Caldeea, in Egipt , Asiria,
Fenicia si America.
Cuprul era cunoscut şi el din cea mai veche Antichitate şi aproape sigur imediat
după aur şi argint. Dar în vreme ce primele două aveau la început utilizări în
confecţionarea podoabelor şi ca mijloc de schimb, apariţia cuprului, mult mai dur şi
mai ieftin, şi-a putut extinde utilizările şi la fabricarea armelor şi a diferitelor ustensile
(în special pluguri), făcându-se astfel un salt important în istorie.
Trecerea de la epoca de piatră la epoca bronzului, aşa cum şi de la aceasta avea
să se treacă mai târziu la epoca fierului. Judecând după obiectele vechi de cupru
descoperite, se poate afirma că acest metal a apărut în Egipt, cu 5.000 de ani î.e.n. şi
apoi, cam cu un mileniu mai târziu,în regiunea dintre Tigru şi Eufrat, unde se
dezvoltase civilizaţia sumeriană. În Egipt, pe vremea faraonului Turmes cuprul se
exploata în Peninsula Sinai (azi bogată în petrol) şi şi era cunoscută sub numele de
komt.
Tot în Antichitate mai apare denumirea chalcos. Cu două mii de ani înaintea
erei noastre, cuprul era folosit numai la fabricarea bronzului şi, mai târziu, la
confecţionarea unor podoabe, iar combinaţii ale cuprului la colorarea sticlei în albastru
(folosită ca piatră scumpă, la inele, broşe etc.).
Este sigur că grecii şi apoi romanii extrăgeau cupru din insula Cipru (începând
cu anul 1.500 î.e.n.). Tot pe insula Cipru se făcea prelucrarea cuprului în bronz.
Denumirea latină ,,aes Cyprium” înseamnă metal din Cipru; numele aes
reprezintă atât cuprul, cât şi bronzul (aliajul cupru-cositor) şi apoi chiar alama (aliajul
cupru-zinc). O lămurire este însă necesară. În mica introducere, de la metelele
cunoscute în lumea antică, sunt menţionate 7 metale, între care nu este cuprins zincul.
Şi totuşi au fost găsite obiectele, care la analiza chimică arată neândoios prezenţa

3
 PROIECT

zincului. Dar zincul nu era cunoscut ca metal izolat, independent, iar faptul că el apare
totuşi în unele obiecte antice de alamă se explică într-un singur fel. La prelucrarea
minereurilor de cupru pentru extragerea metalului se amestecă şi minereuri de zinc şi
astfel rezultă direct aliajul cupru-zinc, adică alama. Se făcea prin alinierea cuprului cu
cositorul, care, de altfel, nici nu se găsea în regiunea Mediteranei şi era adus la încaput
din Extremul Orient, iar mai târziu, de către fenicieni, din Insulele Britanice.
Cuprul aliat cu zincul se numea aes lutum, de unde derivă şi numele francez
laiton. Cuprul curat se numea airan roşu sau airan de Cipru.
Mai târziu apar obiecte din artă, cât şi diferite vase din Bronz. Prin anul 900 î.e.n.
se folosesc unele săruri de cupru la zugrăvitul locuinţelor scumpe, colorând deci huma
şi mai târziu varul. În Egipt, între anii 430-322 î.e.n. apar monede de Bronz cu
compoziţia aproximativă 80% cupru şi 20% cositor.
Marele filozof al Antichităţii, Aristotel (330 î.e.n.), scria că în India se găseşte un
fel de cupru care nu se poate distinge de aur decât prin greutate (fiind mai uşor).
În 1934, Rabbi Glueck descoperise de la 10 km de Marea Moartă minele de cupru
ale regelui Solomon, iar 4 ani mai târziu găseşte lângă Golful Akaba urmele unei alte
vechi mine de cupru, în care lucrează minerii evrei.

 Cuprul se găseşte în natură, foarte rar, şi sub formă nativă.

Purificarea cuprului se făcea, la început, tranformându-l într-o stare solubilă din

care prin cimentare (cu fier) se elibera cuprul metalic. Procedeul electrolizei se
întrebuinţează şi astăzi.

În Evul mediu exploatarea sa se extinde în Boemia,Turnigia, Saxonia, Suedia, îar

din secolul al XVIII-lea devin mari furnizori de cupru S.U.A., Canada, Chile, Katanga
(Congo de azi).

Chimistul francez L. Berthollet (1748- 1822), care l-a însoţit pe Napoleon în

campania din Egipt, analizând diferite obiecte de bronz păstrate din Antichitate a
stabilit că ele erau formate din aliajeîn care cuprul participă cu 76-86% şi în vreme ce
bronzul chinezesc antic conţinea sub 76% cupru, restul fiind cositor amestecat cu
plumb, fier, siliciu.

Cuprul intră, evident, şi el pe mâinile alchimiştilor, care în scrierile lor cu limbaj

,,ermetic” îl numesc Venus, această planetă fiind considerată că este reprezentată de
cupru.
În America nu a existat nici o epocă a bronzului, nici o epocă a fierului, pentru că
acest continent, era foarte bogat în cupru.

Cuprul se găseşte ca metal liber în natură, cristalizat in octaedre sau cuburi,

însă numai rar. Principalele minerale de cupru sunt:

4
 PROIECT

 Sulfuri:
 calcosina Cu2S;
 calcopirita CuFeS2;
 erubescita sau bornita Cu3FeS3.

 Sulfoarseniuri şi sulfostibiuri:
 tetraedritele
 bournonita

Mai rar apar în natură minerale oxidice de cupru, de ex. cuprita, Cu2O şi carbonaţii
bazici, malachita, CuCO3 x Cu(OH)2 şi azurita, 2CuCO3 x Cu(OH)2. Cuprul nu lipseşte
nici de silicaţi, cum este dioplasul, H2CuSiO4, hexagonal, verde, folosit ca piatră de
podoabă.

I. Metode de obţinere

Minereurile (sulfuroase) de metale neferoase conţin de obicei 2-4%, rareori

peste 7% Cu. De aceea, înainte de a proceda la obţinerea propriu-zisă a metalului,
este necesară o concentrare. Aceasta constă într-o prăjire parţială, cu aer insuficient.
Cuprul are o afinitate mult mai mare pentru sulf decat fierul, în schimb se oxidează
mai greu decât acesta. De aceea, în timpul prăjirii parţiale, pirita, FeS2, se transformă
în parte în FeS, în parte se oxidează până la FeO şi Fe2O3,care se combină cu nisipul
de cuarţ adăugat anume, dând silicat de fier, uşor fuzibil, care trece în zgură. În partea
de jos a cuptorului se adună astfel o mată cuproasă, topită, compusă în cea mai mare
parte din Cu2S şi FeS, cu un conţinut de 30-45% Cu.

5
 PROIECT

Mata cuproasa este apoi prelucrata într-un convertizor captusit cu caramizi de

silice sau mai bine de magnezita. Aerul se introduce prin deschideri laterale. În
convertizor, sulfura feroasa se oxideza în oxid de fier, care se combina cu nisipul
adaugat, dînd silicati ce se aduna în partea superioara, în stare topita. O parte din
sulfura cuproasa trece în oxid cupros, care reactioneaza cu restul de sulfura:

Cu S + 2 Cu O - > 6 Cu + SO

Îndepărtarea acestora se face fie printr-o nouă topire în cuptoare cu flacără,

obţinându-se un cupru rafinat de 99,5-99,8%, fie prin electroliză, care duce la un cupru
electrolitic, de peste 99,9%.
Metalurgia pe cale umedă a cuprului. Pentru minereurile care, nici prin operaţii de
flotaţie, nu pot fi aduse la o concentraţie suficientă pentru formarea matei cuproase se
aplică o prelucrare pe cale umedă. În acest scop se extrage minereul cu un lichid care
transformă cuprul într-o combinaţie solubilă, iar apoi cuprul este precipitat din soluţie
ca metal sau sub forma unei combinaţii insolubile. Ca lichid de extracţie se foloseşte,
în funcţie de componenta principală din minereu: apă, soluţie de ammoniac, de
cianură sau, mai frecvent, acid sulfuric diluat, eventual cu un mic adaos de sulfat feric
pentru realizarea unei acţiuni oxidante. Precipitarea cuprului metallic din aceste soluţii
acide se face de obicei prin dezlocuire cu şpan de fier (cementare ) sau pe cale
electrolitică.

II. Proprietati fizice

Cuprul metallic are culoarea rosie caracteristica; în foite extreme de subtiri

apare, prin transparenta, albastru-verzui. Cristalizeaza in retea cubica cu fete centrate
si nu prezinta polimorfism. Proprietatile fizice ale cuprului metalic sunt mult influentate
de impuritati si, în special caracteristicile mecanice, de procedeele de prelucrare.

Cuprul pur este un metal moale (duritate 3 în scara Mohs), destul de rezistent
la rupere si foarte ductil; se lucreaza bine cu ciocanul, la rece, si se modeleaza la
presiuni mari. Conductibilitatea calorica a cuprului este tot atât de mare ca a argintului
(0,93 fata de a argintului, considerata egala cu 1) si mult mai mare decît a altor metale
uzuale. De aceea se utilizeaza cupru ori de câte ori este nevoie sa se transmita usor
de caldura (tevi fierbatoare la locomotive, cazane de distilare etc.). De asemenea
conductibilitatea electrica a cuprului, apropiata de a argintului, întrece mult pe a
celorlalte metale.

Conductibilitatea scade însa considerabil, când cuprul este impurificat,chiar cu

cantitati mici de P, As, Si sau Fe. (Cantitati sub 0,1% din aceste elemente reduce
valoarea conductibilitatii electrice cu 20% sau chiar mai mult ). Din cauza aceasta, în
electrotehnica se utilizeaza pe scara mare cuprul cel mai pur, electrolitic.

6
 PROIECT

III. Proprietăţi chimice

La temperatura camerei, cuprul nu se combină cu oxigenul din aer (formeză

însă încet, cu bioxidul de carbon şi apa din atmosferă, un carbonat basic verzui ).
Încălzit în aer sau oxigen, se oxidează dînd CuO sau, la temperatură mai înaltă, Cu 2O.
Cuprul se combină, chiar la rece, cu clorul (umed) şi cu ceilalţi halogeni; de asemenea
are o mare afinitate pentru sulf şi seleniu. Nu se combină direct cu azotul, hidrogenul
şi carbonul; formeză însă indirect combinaţii cu aceste elemente.
Potenţialul de oxidare al cuprului fiind negativ, cuprul nu se dizolvă în acizi diluaţi,
ci numai în acizii oxidanţi concentraţi, cum sunt H 2SO4 şi HNO3.
De aceea este surprinzătoare, la prima vedere, dizolvarea cuprului, cu degajare
de H2, în acid clorhidric concentrat. În realitate, în această reacţie nu se formează
ionul Cu+, ci un ion complex [CuCl2]-. Prin formarea complexului, concentraţia ionilor
cuproşi este atât de mult micşorată, încât potenţialul cuprului creşte peste acela al
hidrogenului.Tot aşa se explică dizolvarea cuprului metalic, cu degajare de hidrogen,
într-o soluţie concentrată de cianură de sodiu.

Cuprul, ca si alte metale care au valenta variabila, isi manifesta valenta maxima
cand reactioneaza cu clorul obtinandu-se clorura de cupru, care coloreaza flacara in
verde.

7
 PROIECT

IV. Aliaje de cupru

 Bronz

Bronzul este un aliaj de cupru și staniu, cuprul constituind între 80 și 97% din
acesta. A fost folosit la fabricarea armelor și ustensilelor. În prezent este utilizat la
fabricarea pieselor mecanice rezistente la frecare și coroziune.

În plus, este utilizat în construcția de instrumente muzicale, cum ar fi clopote,

gonguri, cinale, saxofoane și corzi de harpe, chitare și pian.

 Alamă

8
 PROIECT

Alama este un aliaj de cupru și zinc. În albiile industriale procentul de zinc este
mai mic de 50%. Se folosește la elaborarea containerelor și a structurilor metalice.

Obiect ornamental din alamă turnat în Ghana

 Monel

Aliajul Monel este un aliaj de nichel-cupru, cu un raport 2: 1 dintre nichel și

cupru. Este rezistent la coroziune și este utilizat în schimbătoare de căldură, tije și
arcuri de lentile.

 Ei au gasit...

9
 PROIECT

Constatan este un aliaj format din 55% cupru și 45% nichel. Se folosește la
fabricarea de monede și se caracterizează printr-o rezistență constantă. De
asemenea, aliajul cupro-nichel este utilizat pentru acoperirea exterioară a monedelor
cu valoare mică.

 BeCu

Aliajul cupru-beriliu are un procent de beriliu de 2%. Acest aliaj combină

rezistența, rezistența, conductivitatea electrică și rezistența la coroziune. Aliajul este
utilizat în mod obișnuit în conectorii electrici, produsele de telecomunicații,
componentele computerului și arcurile mici..

Uneltele precum cheile, șurubelnițele și ciocanele utilizate pe platformele

petroliere și minele de cărbune au inițialele BeCu ca garanție că nu produc scântei.

[12]

 Altele

Argintul aliaj 90% și cuprul 10% au fost utilizate în monede, până în 1965 când
utilizarea argintului a fost eliminată în toate monedele, cu excepția monedei de
jumătate de dolar.

10
 PROIECT

Aliajul de aluminiu de cupru 7% are culoarea aurie și este utilizat în decor. Între
timp, Shakudo este un aliaj decorativ japonez de cupru și aur, într-un procent redus
(4-10%).

V. Întrebuintari

Cuprul este, dupa fer, metalul cel mai mult utilizat. Aproximativ jumatate din
productia mondiala de cupru serveste în scopuri electrotehnice (în special sub forma
de conductori).Aproape tot restul cuprului se foloseste sub forma de aliaje cu destinatii
felurite.

Dintre acestea, aliajele cuprului cu zincul, alamele, sunt cele mai folosite.De
obicei alamele contin cel putin 50% cupru. Alamele cu peste 70% cupru, cunoscute
sub denumirea de tombac, au culoare rosie. Alamele speciale (care contin mici
cantitati de Ni, Mn, Fe, Al, Sn sau Pb) au proprietati mecanice si rezistenta chimica
superioare alamelor obisnuite.

Aliajele cuprului cu staniul, bronzurile,conţin 1-20% Sn şi se utilizează pentru

confecţionarea de bucşe, lagăre, şuruburi, arcuri, monezi sau aparatură chimică.
Mici adaosuri de fosfor ( 0,3-1% ) măresc rezistenţa bronzului la uzură (
bronzuri de fosfor ). Se folosesc şi aliaje ale cuprului cu aluminiul, beriliul sau
manganul (cunoscute sub numele de bronzuri de Al, Be, respectiv Mn)
Aliajul cu 68% Ni şi 29% Cu ( restul Mn şi Fe ) aşa zisul „metal monel”, este
deosebit de rezistent faţă de coroziune prin agenţi chimici şi se utilizează pentru
construirea de aparate chimice.

Cuprul, care are o puritate de peste 99%, este folosit la fabricarea conductelor de
gaz şi apa, a materialelor pentru acoperişuri, a ustensilelor şi a unor obiecte
ornamentale. Deoarece cuprul este un bun conducător de caldură, se utilizeaza la
boilere şi alte dispozitive ce implică transferul de caldură.

11
 PROIECT

Cuprul si compusii lui isi gasesc o gama foarte larga de intrebuintari: la fabricarea
tablei, ca si catalizatori,colorantii se folosesc in industria vopselei,la colorarea
artificiilor,la radiatoare in electrotehnica si la insecticide.
Sulfatul de cupru, în viticultura este folosit în combinaţie cu laptele de var (zeama
bordelaza), pentru combaterea perenosporei; în agricultură este folosit pentru
apărarea grâului contra mălurii.
În cantităţi mari este folosit in electrotehnică în băi galvanice de cuprare şi la pile
electrice. În industria chimică sulfatul de cupru este materie primă pentru prepararea
altor săruri de cupru , precum şi a unor coloranţi organici.În industria alimentară este
utilizat la colorarea legumelor conservate.
Azuritul este utilizat ca pigment albastru în pictură; prezintă dezavantajul că în aer
umed se transformă în malachit verde.Este folosit de asemenea şi ca material de
adaos în pirotehnie.
Acetatul de cupru este folosit în picture ca pigment verde, în ceramică pentru
glazuri, la fabricarea cernelurilor, ca insecticide.
Cuprul în contact cu acidul acetic, în prezenţa aerului, formează un amestec de
acetaţi bazici de cupru, de culoare variabilă între verde şi albastru care se foloseşte la
prepararea unor pigmenţi şi ca insecticid.
Sarea dublă de acetat de cupru şi arsenit de cupru, acetoarsenitul de cupru
Cu(CH3COO)2 x 3Cu(AsO2)2, o pulbere amorfă verde este un puiternic insecticide,
cunoscut şi sub numele de “Verde de Paris” sau “Verde de Schweinfurth”.
Hidroxidul de cupru (II) este uneori întrebuinţat ca mordant în vopsitoria textilă, ca
pigament albastru în lacuri şi vopsele.
Reactivul Schweitzer este folosit în industria textilă deoarece are proprietatea de
a dizolva celuloza.
Oxidul cupros se întrebuinţează în industria sticlei şi a emailurilor, cărora le imprimă
culoarea roşie, cum şi ca pigment pentru vopsele.
Oxidul cupric este întrebuinţat la fabricarea sticlei şi a emailurilor cărora le imprimă
o culoare verzuie-albastră; în chimia organică este folosit ca oxidant şi catalizator.
Mai este folosit în pilele electrice ca depolarizant, în agricultură ca antidăunător.

12
 PROIECT

CAPITOLUL 1

CARACTERIZAREA CALITATIVĂ A DEȘEURILOR DE CUPRU CE

POT FI VALORIFICATE

I. Introducere

Potrivit raportului publicat de Grupul Internaţional de Studiere al Cuprului

(International Copper Study Group – ICSG) 41,5% din cuprul utilizat în Europa provine
din reciclare. Acest lucru dezvăluie că cerinţa pentru cupru este asigurată din reciclare,
într-un procent progresiv. Creşterea resurselor ajută la satisfacerea cererii tot mai mari
pentru acest metal (cu 250% mai mult ca în anii 1960), în acelaşi timp reducând
impactul producţiei asupra mediului şi asigurând disponibilitatea pentru generaţiile
viitoare. Un computer conţine 1,5 kg cupru, un cămin tipic aproximativ 100 kg şi o
turbină eoliană 5 tone. Având în vedere că cuprul poate fi reciclat şi refolosit până la
infinit, fără pierderea performanţelor, trebuie să ne asigurăm, că produsele noastre şi
deşeurile de cupru sunt prelucrate în mod corect atunci când ajung la sfârşitul vieţii lor
utile.

13
 PROIECT

Reciclarea a devenit o parte importantă al lanțului de aprovizionare, menținând

resursele pe plan local, creând locuri de muncă locale, economisind depozitarea de
deșeuri și stimulând reciclarea altor materiale.
De la mijlocul anilor 1960, cererea mondială pentru cupru rafinat a crescut cu
peste 250% (de la 5 milioane la 18 milioane tone). Producţia rezultată din minerit
rămâne vitală, în scopul satisfacerii acestei cereri în creştere. Asigurarea cantităţii
necesare de cupru, pentru a răspunde nevoilor viitoare ale societăţii, va însemna
recuperare şi reciclare pe scară largă, precum şi investiţii substanţiale în industria
minieră.

II. Tehnologia de obținere

Tehnologia de obținere a unui metal de puritate avansată în metalurgia extractivă

cuprinde:
 extracția metalului brut din minereuri sau concentrat;

 afinarea metalului brut pentru îndepărtarea avansată a impurităților şi obținerea

metalului industrial;

 rafinarea avansată a metalului industrial pentru obținerea metalului pur.

III. Procedee de extragere şi rafinare

Procedeele de extragere şi rafinare a metalelor neferoase se clasifică în

pirometalurgice, hidrometalurgice şi electrometalurgice, după ponderea operațiilor
piro, hidro sau electrometalurgice în procedeul respectiv.

14
 PROIECT

 Operațiile pirometalurgice au loc la temperaturi înalte, când are loc trecerea

totală sau parțială în stare lichidă, căldura necesară asigurându-se prin arderea
unor combustibili sau oxidarea unor elemente aflate în materialul care urmează să
fie prelucrat.
Principalele operații pirometalurgice sunt: uscarea, calcinarea, prăjirea, topirea,
rafinarea termică, distilarea etc.
 Operațiile hidrometalurgice au loc în soluții apoase de acizi, baze sau săruri.
Principalele operații hidrometalurgice sunt: solubilizarea, hidroliza, cementarea,
filtrarea, decantarea etc.
 Operațiile electrometalurgice sunt operațiile care se efectuează cu ajutorul
curentului electric. Când acesta se folosește pentru obținerea unei temperaturi
ridicate, operațiile se numesc electrotermice, iar când se folosește pentru
transportul ionilor în soluții, operațiile se numesc electrochimice.
Principala operație electrotermică este topirea, iar principala operație electrochimică
este electroliza

IV. Clasificare

Tehnologiile și agregatele specifice procesării deșeurilor de cupru trebuie

corelate cu tipul materialelor utilizate drept încărcătură, în principal cu
 compoziția chimică a deșeurilor (conținutul de cupru, nivelul de impurificare sau
gradul de aliere) şi
 destinația metalului sau aliajului elaborat (cuprul de puritate ridicată sau aliat
cu elemente în anumite concentrații).
Deșeurile de fabricație (deșeurile interne), rezultate din fluxurile de obținere
a cuprului primar (obținut din prelucrarea minereurilor cuprifere după fluxuri specifice
pot fi valorificate rapid la obținerea acelorași produse, cel mai adesea prin operații de
topire, rafinare, turnare și laminare
Deșeurile vechi de cupru (deșeurile post-consum) necesită operații
suplimentare de procesare care cuprind etape pregătitoare (sortare, selectare,
preparare) pentru a putea fi introduse în etapele de elaborare propriu-zise (topire sau
rafinare).

V. Obținerea cuprului din deșeuri

Cele mai multe deșeuri sunt doar simplu topite în agregatele mici şi turnate sub
formă de lingouri sau semifabricate destinate laminării.
O mică parte este procesată pentru obținerea produselor din cupru de cea mai
mare puritate, în fluxuri complexe care cuprind operații de topire, rafinare, leşiere,
recuperare prin extracție electrolitică etc.

15
 PROIECT

Drept exemplu, în anul 2001, 88% din cantitatea totală de deșeuri a fost
reciclată prin topire directă, în SUA.

Fluxurile de obținere a cuprului secundar sunt constituite din succesiunea

următoarelor etape:
o prepararea deșeurilor (pretratamentul),
o elaborarea propriu-zisă (topirea, convertizarea, rafinarea, alierea)
o prelucrarea prin turnare, deformare, etc.

Etapele majore ale fluxurilor de valorificare a deșeurilor pentru obținerea

cuprului secundar sau aliajelor lui, funcție de calitatea deșeurilor utilizate, sunt
prezentate in figurile urmatoare:

16
 PROIECT

Flux de valorificare a deșeurilor cu conținut ridicat

de cupru la obținerea alamelor de înaltă puritate şi
bronzurilor aliate

17
 PROIECT

Flux de valorificare a deșeurilor cu

conținut scăzut de cupru

18
 PROIECT

VI. Materii prime utilizate la obținerea cuprului secundar

Pentru elaborarea cuprului secundar se folosesc:

o deșeuri metalice, oxidice;
o fluxuri şi alte adaosuri;
o reducători (cărbune, cocs, gaz metan)

Cele mai utilizate materii prime pentru producerea cuprului secundar sunt cele
metalice (diferite deșeuri de cupru şi aliaje pe bază de cupru) şi cele oxidice (zguri
bogate în cupru, cenuși, praf și nămoluri). Unele din aceste materiale rezultă în
procesul de fabricație a cuprului primar, altele sunt deșeuri de fabricație sau
componente sortate din produse scoase din folosință.

VII. Deşeurile metalice

Deşeurile metalice reprezintă deșeurile rezultate în etapele de elaborare,

prelucrare termică sau mecanică şi deșeurile selectate din produsele scoase din uz
(cuprul separat din cablurile uzate) care pot fi direct retopite în fluxurile de obținere a
cuprului şi aliajelor lui.
Exemple de deşeuri metalice:
o deșeuri electronice,
o țevi de cupru,
o sârme,
o conductorii electrici,
o schimbătoarele de căldură,
o deșeuri provenind din motoare electrice,
o telecomunicații,
o tablouri de comandă,
o transformatoare,
o materiale mărunțite pe shredder etc.

VIII. Deşeurile oxidice (zgurile)

Deșeurile oxidice (zgurile) au concentrații scăzute de cupru care variază în

limitele 10-60%. Ele rezultă la topirea cuprului şi aliajelor cu bază de cupru, din
interacțiunea cu oxigenul atmosferic şi pot antrena la evacuare picături metalice.
Zgurile se pot clasifica în două grupe:
 zguri primare (rezultate din operațiile metalurgice primare de topire,
convertizare, rafinare);
 zguri secundare (din metalurgia secundară a cuprului sau de la
prelucrarea zgurilor primare);

19
 PROIECT

IX. Fluxurile (şi fondanții)

Fluxurile (şi fondanții) sunt esențiale pentru procesele de topire şi rafinare.

În funcție de compoziția chimică, acestea pot fi împărțite în două grupe:

- fluxuri nemetalice;
- fluxuri metalice;
Fluxurile nemetalice pot fi solide, lichide sau gazoase și se pot utiliza câte unul sau
în combinație.
Materialele care compun aceste fluxuri sunt: clorura de sodiu, mangalul, grafitul,
boraxul, boratul de sodiu deshidratat, carbonatul de calciu, sticla, etc.

Fluxurile metalice se constituie din metale sau aliaje care atunci când sunt introduse
în topitură produc rafinarea sau alierea acesteia.
În funcție de rolul și acțiunea pe care o manifestă asupra topiturii, fluxurile pot fi:

- oxidante;
- reducătoare;
- neutre (de protecție, de acoperire);
Fluxurile cu acțiune oxidantă (oxid de cupru, amestecuri de silicați şi boraţi) pot fi
utilizate pentru eliminarea hidrogenului sau menținerea lui în limite scăzute, precum şi
pentru stabilizarea zgurilor şi oxizilor spre a fi uşor îndepărtate.

20
 PROIECT

CAPITOLUL 2

OPERAȚII METALURGICE ŞI AGREGATE SPECIFICE PROCESĂRII

DEŞEURILOR CU CONȚINUT DE CUPRU

Producerea cuprului secundar urmează mai multe etape care au loc în

agregate termice specifice, organizate în fluxuri mixte de obținere a cuprului primar și
secundar sau fluxuri separate de obținere a cuprului secundar.

21
 PROIECT

I. Topirea deșeurilor pentru obținerea cuprului brut

1. Topirea deșeurilor în cuptorul cu cuvă

Conform tehnologiei standard de obținere a cuprului secundar, procesele încep în
cuptorul cu cuvă. Acesta este considerat ca fiind agregatul cel mai flexibil în raport cu
materiile prime utilizate. În cuptorul cu cuvă verticală se pot topi materii prime cu
conținut de cupru, foarte diverse din punct de vedere chimic și fizic, cel mai adesea
acest agregat fiind utilizat pentru procesarea materialelor cu conținut scăzut de cupru.
Încărcătura se compune din: materii secundare rezultate din procesele de
elaborare şi rafinare a cuprului primar, cuprului de turnătorie sau din alte sectoare de
prelucrare termică sau mecanică a cuprului, deșeuri de cupru din fluxurile sectoarelor
industriale care utilizează cupru la realizarea diferitelor produse. Totodată, în acest
agregat pot fi procesate zguri cu conținut ridicat de cupru, praf de la filtre sau cicloane,
nămoluri, deșeuri amestecate care conțin cupru şi fier, aliaje cu bază de cupru.
Cuptorul cu cuvă este un reactor cu funcționare în contracurent. Încărcarea se
realizează pe la partea superioară, cu unul sau două schipuri alimentate cu o bandă
transportoare. Materiile prime care coboară sunt traversate în contracurent de gazele
calde rezultate din arderea unui combustibil. Drept combustibil şi generator de carbon
pentru procesele de reducere se utilizează cocsul. Cuptorul funcționează cu aer
insuflat prin gurile de vânt, rece sau preîncălzit şi îmbogăți cu oxigen. Pentru formarea
zgurii, în încărcătură se introduc oxid de calciu, dioxid de siliciu, oxizi de fier
Din proces rezultă un cupru impurificat (așa numitul cupru negru) şi zgură.
Zgura poate fi granulata şi apoi utilizată ca material de umplutură pentru drumuri, căii
ferate, covoare asfaltice, la fabricarea vatei minerale, agregatelor ușoare pentru
ciment sau ca material abraziv pentru sablare.

2. Topirea deșeurilor în cuptorul electric cu arc

Tehnologiile actuale utilizează cuptorul electric deoarece prezintă avantajele unei

productivități ridicate şi emiterii unor cantități reduse de gaze
Spre deosebire de încărcătura cuptorului cu cuvă, cea a cuptorului electric necesită
preîncălzire pentru eliminarea umidității (la cca. 550°C) şi dimensiuni mai mari de 100
mm pentru bucățile care compun încărcătura.
În funcție de calitatea încărcăturii procesate, se aplica trei variante tehnologice:

materiile prime cu conținut scăzut de cupru (precum cele care conțin oxizi şi
sulfuri) sunt procesate spre a se obține mate cuproase, din care ulterior se
obține prin convertizare cupru blister (cupru brut);

materiile prime cu conținut scăzut de cupru (precum cele care conțin plumb şi
sulfuri) sunt procesate spre a se obține mate cuproase cu conținut de plumb,

22
 PROIECT

care mai apoi sunt convertizate pentru a se obține cupru brut; plumbul trece în
zgura din care este mai apoi recuperat;

materiile prime cu conținut scăzut de cupru (precum cele care conțin oxizi) sunt
reduse la cupru negru
Ca in cazul cuptorului cu cuvă, unele elemente precum zincul staniul şi plumbul
se volatilizează în cea mai mare parte în timpul proceselor de topire reducătoare şi
precipită ca oxizi în gazele evacuate din agregat. Praful conține cupru (73 -76%), zinc,
mici cantități de fier şi staniu, plumb (aprox. 0,1-0,15%) şi importante cantități de
carbon provenite din reducătorul utilizat.
Zgura evacuată conține cupru (3-50%), calciu (din fondanții de zgurificare),
oxizi de zinc şi fier.

3. Topirea în cuptorul cu reverberație

Materialele utilizate în încărcătura acestor cuptoare trebuie să conțină minimum

40% cupru, pentru a preveni formarea unei mari cantități de zgură care scade
productivitatea cuptorului şi favorizează interacțiunile cu căptușeala agregatului,
micșorându-i durata de funcționare. Cuptoarele cu reverberație folosite a elaborarea
cuprului secundar au capacitați mari, peste 100 t/zi. Aceste tipuri de cuptoare sunt
acum mai puțin utilizate.or cuptoare trebuie să conțină minimum 40% cupru, pentru a
preveni formarea unei mari cantități de zgură care scade productivitatea cuptorului şi
favorizează interacțiunile cu căptușeala agregatului, micșorându-i durata de
funcționare.
Cuptoarele cu reverberație folosite a elaborarea cuprului secundar au
capacitați mari, peste 100 t/zi. Aceste tipuri de cuptoare sunt acum mai puțin utilizate.

Un cuptor cu reverberaţie constă dintr-o vatră - în care cuprul este topit.

Trecerea în stare lichidă nu se realizează cu căldură directă, ci cu căldură reflectată -
sau reverberată - care provine dintr-o zonă adiacentă în care are loc arderea
combustibilului. Traverseul natural creat de coșul cuptorului atrage gazele fierbinți din
zona de ardere pe partea superioară a vatrei, în mod special curbată, înainte de a fi
tras în coș. Căldura înmagazinată de gaze fierbinți se reflectă în vatra plină cu cupru
topindo încet. Apoi se îndepărtază zgura de la suprafaţa matei, se rafinează topitura
prin introducere de oxigen prin intermadiul unei lance şi în final se dezoxidarea se face
prin introducerea de buşteni în încărcătură.
II. Convertizarea cuprului brut
Cuprul brut, obținut din topirea deșeurilor, conține cantități însemnate de fier,
staniu, plumb, zinc, nichel şi sulf. Pentru creșterea calității cuprului, aceste elemente
pot fi îndepărtate prin reducere, vaporizare sau oxidare.

23
 PROIECT

La temperatura de topire şi în condiții oxidante, oxizii celor mai multe metale

dizolvate în cupru, vor trece în zgură. Simultan poate avea loc oxidarea parțială a
cuprului şi trecerea lui sub formă de oxizi în zgura din care ulterior poate fi recuperat
(în principal prin reintroducerea zgurii cu conținut ridicat de cupru în cuptoare cu cuvă
sau electrice).
Produsul rezultat din convertizor este cuprul blister. Procesul se poate
desfășura în convertizoare obișnuite sau rotative, cu insuflare pe la partea superioară.
Un cuptor tipic poate produce anual de la 4.000 la 15.000 tone de cupru.

Convertizor rotativ orizontal cu insuflare pe la

partea superioară

Operațiile metalurgice se desfășoară în mai multe etape. La început încărcătura

este topită în condiții reducătoare pentru prevenirea oxidării premature a cuprului şi
pentru reducerea din combinațiile lor a plumbului, staniului şi zincului. Reacția fierului
cu silicea din fondanți determină formarea unei zguri de silicați, bogată în cupru (aprox.
30 % Cu) care poate fi reintrodusă în cuptorul cu cuvă pentru recuperarea metalului.
După topire, se trece la etapa de oxidare prin insuflarea aerului sau oxigenului.
In convertizor se introduc împreună materii prime constând din:

cupru negru de la cuptorul cu cuvă

deșeuri de aliaje cu bază de cupru
materiale mărunțite pe shredder (conținut de cupru cuprins între 60 şi 90%)
Se obține un cupru topit care, având puritatea de 97 %, trebuie supus apoi
operaţiilor de rafinare termică sau electrolitică. Totodată din proces rezultă o zgură
bogată in cupru (aprox. 30 %), care poate fi reciclată pentru valorificarea metalului în
cuptoare electrice.

24
 PROIECT

În procesul din convertizorul rotativ, elementele impurificatoare din cupru

(zincul, plumbul, staniul) se volatilizează şi sunt preluate de gazele evacuate din
agregat. De exemplu în instalațiile de epurare pentru două convertizoare cu
capacitatea de 35 tone fiecare şi care produc zilnic în fiecare convertizor intre 8 şi 25
tone/şarjă, se colectează o cantitate de praf cuprinsă între 10.000 şi 30.000 mg/m3,
dintr-un volum de gaze de 30.000 Nm3/oră.

III. Rafinarea cuprului secundar

Cuprul obținut prin topirea deșeurilor, dar şi cel primar obținut din minereuri,
conține o serie de impurități care îi influențează negativ proprietățile fizico-mecanice
şi în special electrice (As, Sb, Fe, Bi, Zn, Si, Au, Ag, Se, Te).
Toate impuritățile existente în cupru îi scad în primul rând conductibilitatea
electrică dar îi influențează şi alte caracteristici (temperatura de topire, plasticitatea,
densitatea etc).
Rafinarea cuprului se poate realiza pe cale termică – electrolitică.

25
 PROIECT

NOUTĂȚI ÎN DOMENIU

Tehnologia de sortare a deșeurilor este în prezent un domeniu de interes de

cercetare foarte activ. Au avut loc evoluții considerabile în ultimii ani și sunt așteptate
îmbunătățiri semnificative ulterioare, tehnologia aflată în curs de dezvoltare în acest
moment, care va intra pe piață în următorii ani.

S-au făcut pași mari cu tehnologiile de sortare bazate pe senzori (de exemplu,
și LIBSspectroscopie) către identificarea pozitivă a materialelor și sortarea aliajelor,
care este văzută ca una dintre provocările importante în tehnologia de reciclare de
astăzi. Prin separarea tipurilor de aliaje sau a aliajelor specifice, acestea pot fi topite
direct cu minim sau chiar fără pierderi de calitate.

Prin urmare, se evită reciclarea în jos sau mai multe rute de reciclare care
consumă multă energie și costuri. Cu toate acestea, cea mai mare parte a cercetării
și dezvoltării în acest domeniu este condusă de industria oțelului și a aluminiului.

Există doar câteva exemple de tehnologie transferată sau dezvoltată special

pentru reciclarea deșeurilor de cupru. Un motiv este cu siguranță disponibilitatea rutei
de topire și rafinare care permite recuperarea cuprului chiar și din deșeuri de foarte
slabă calitate.la niveluri de calitate ale cuprului primar. Cu toate acestea, industria
cuprului ar putea beneficia de o creștere a investițiilor în dezvoltarea unor procese mai
bune de separare și redirecționare a materialului către calea de reciclare directă a
topiturii mai eficientă din punct de vedere al costurilor și din punct de vedere energetic.

26
 PROIECT

Tehnica XRF

Aproape toate elementele, de la fier la cupru la nichel la wolfram, au semnături

unice și cunoscute de raze X. Când o rază X sau Gamma este absorbită de un
element, elementul are fluorescență sau emite energie. Fluorescența atomică
interioară produce semnătura cu raze X și poate fi „capturată” și raportată.

Analizoarele XRF îndeplinesc ambele sarcini: furnizează razele X incidente

care generează excitația în atomi și apoi detectează fluorescența de la majoritatea*
elementelor din materialul eșantionului. Pe baza acestui fapt, echipamentul XRF va
oferi, de asemenea, o analiză a elementelor care cuprind eșantionul și în ce procente.
Majoritatea vor oferi, de asemenea, identificarea notei, pe baza unei comparații între
rezultatele analizei compoziționale și o bibliotecă de specificații de calificare.

XRF detectează mai multe elemente simultan, ceea ce îl face o alegere excelentă
pentru sortarea tipurilor de oțel inoxidabil sau aluminiu și separarea fluxurilor de sticlă.

 XRF nu poate detecta și măsura, în general, elemente „mai ușoare” precum

carbonul.

XRF a fost folosit în mod tradițional pentru sortarea de bază a inoxidabilului și

separarea calității aliajelor neferoase și, odată cu progresele în tehnologie, a trecut la
o detectare mai avansată.

De exemplu: clasele inoxidabile 304 și 316. Arată la fel, cântăresc aproximativ la

fel și niciunul nu este magnetic. XRF poate sorta 304 din 316, deoarece poate detecta
acel aproximativ 2% molibden care se află în 316. Asta face ca prețul lui 316 să fie
mai mare decât 304, deoarece molibdenul este un element de mare valoare.

Inoxidabilele 304 și 347 au ambele, pe lângă alte elemente, crom și nichel, dar au
conținut diferit de niobiu. XRF poate detecta concentrația fiecărui element și poate
sorta în mod fiabil aliajele într-un test care durează mai puțin de o secundă.

27
 PROIECT

LIBSspectroscopie

Spectroscopia de degradare indusă de laser (LIBS) este un tip de

spectroscopie de emisie atomică care utilizează un impuls laser de mare energie ca
sursă de excitație. Laserul este focalizat pentru a forma o plasmă, care atomizează și
excită probele. Formarea plasmei începe doar atunci când laserul focalizat atinge un
anumit prag de defalcare optică, care depinde în general de mediu și de materialul
țintă.
Siguranța alimentară a devenit o problemă critică în opinia publică, cercetarea
academică, managementul profesional și reglementările guvernamentale din întreaga
lume, în special pentru China, unde întreaga societate a fost probabil amenințată de
aceasta mai mult decât de orice alte probleme. Orezul, ca sursă majoră de calorii și
nutrienți minerali pentru poporul chinez, reprezintă o preocupare pentru public din
cauza contaminării cu metale grele. Cuprul este clasat pe locul al patrulea cel mai
contaminant metal greu din terenurile agricole, deoarece poate contribui la generarea
de specii de oxigen cu reacție puternică care ar putea cauza deteriorarea celulelor cu
concentrație excesivă.
LIBS este o tehnică analitică recent dezvoltată pentru analiza cantitativă a
elementelor din alimente. O probă este încălzită și stimulată de un laser alimentat,
ducând la formarea unei plasme deasupra suprafeței. Lungimea de undă a luminii de
emisie din plasmă și intensitatea corespunzătoare reflectă compoziția elementară și
conținutul în probe.
Pregătirea minimă sau deloc a probei este unul dintre principalele sale
avantaje, care ne-ar putea elibera de procese complexe de digestie și ne-ar putea
economisi timp. Împreună cu avantajele sale de viteză rapidă de analiză, măsurători
elementare multiple și capacitatea de teledetecție, LIBS poate satisface cererea de
măsurare în timp real în agricultură.

28
 PROIECT

CONCLUZII

Cuprul este folosit de peste 10.000 de ani și a fost reciclat încă din
timpuri. Deoarece nu se degradează în timpul reciclării, cuprul utilizat astăzi ar
fi putut fi fabricat pentru prima dată în urmă cu mii de ani.

În Evul Mediu era obișnuit ca, după un război, tunurile de bronz să fie
topite pentru a face obiecte mai utile. În timp de război, chiar și clopotele bisericii
erau folosite pentru a produce tunuri.

Acesta este cel mai bun conductor de electricitate, după argint.

Conductivitatea electrică și termică, împreună cu proprietățile de ductilitate și
maleabilitate ridicate îl fac unul dintre cele mai solicitate metale de industrie,
eclipsat doar de către fier și aluminiu.

29
 PROIECT

BIBLIOGRAFIE

1. Https://ro.wikipedia.org/wiki/Cupru

2. .https://www.comunicatedepresa.ro/gritsablare/zgura-de-cupru-material-de-sablare-
profesional-si-aditiv-eficient-in-productia-de-cimenturi-compozite-beton-si-mortar/

3. .https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2405844021008604

4. Https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0921344921000690

5. Https://copperalliance.ro/beneficiile-cuprului/

6. Https://copperalliance.ro/despre-cupru/

7. Curs - Tehnologii de valorificare a deşeurilor industriale

8. Https://www.olympus-ims.com/en/applications/scrap-recycling-xrf-sort/

9. Https://en.wikipedia.org/wiki/Laser-induced_breakdown_spectroscopy

10. Https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5876664/

11. Https://hha.hitachi-hightech.com/pt/blogs-events/blogs/2018/02/21/what-is-x-ray-
fluorescence-xrf/

12. Https://ebrary.net/194417/mathematics/libs_fundamental_principles

30