UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIȘOARA

FACULTATEA DE INGINERIE HUNEDOARA

TEHNICI ȘI ECHIPAMENTE PENTRU TRATAREA SOLURILOR POLUATE – LUCRĂRI DE LABORATOR

LUCRAREA 2
METODE FIZICE Ș I TERMICE DE DEPOLUARE A SOLULUI

2.1. Noțiuni generale

Metodele fizice de depoluare a solurilor reprezintă categoria cea mai extinsă în ceea ce
privește aplicabilitatea practică. Aceste metode se împart la rândul lor în:
 metode bazate pe imobilizarea fizică a poluanților, fie prin izolare (etanșare,
blocare hidraulică), fie prin stabilizare sau inertare;
 metode bazate pe extracția fizică a poluanților din mediul contaminat,
concretizate prin: excavare, pompare, spălare, flotație, extracție de gaze sub vid
(venting), injecție de aer cu presiune (sparging, hidroșoc, geoșoc), extracție
electrocinetică etc.
Etanșarea constă în închiderea fizică a mediului contaminat printr-un sistem etanș de
protecție format din pereți, cuvertură și fund. Acest sistem este împrumutat de la rampele de
reziduuri menajere și este des folosit pentru izolarea siturilor și a apelor subterane
contaminate. Obiectivul principal al metodei este contracararea efectelor dispersiei
poluanților, respectiv stoparea migrării prin utilizarea unor bariere fizice durabile. Materialele
folosite pentru etanșare pot fi:
 materiale naturale cu permeabilitate foarte mică, practic impermeabile, din
categoria argilelor;
 geomembrane artificiale.
Blocarea hidraulică a migrării poluanților este o metodă care se aplică provizoriu, în
regim de urgență, îndeosebi când poluanții au atins pânza freatică și amenință să se deplaseze
în direcția de curgere a apei subterane, spre o sursă de apă potabilă sau ape de suprafață.
Stoparea migrării poluantului se face prin instalarea unui puț sau sondă de pompare cu priza
de apă sub nivelul zonei contaminate și evacuarea apei în exterior. În jurul puțului de
pompare se crează un con de depresiune spre axa căruia se îndreaptă prin sucțiune apa din
apropiere, fapt ce blochează curgerea naturală a apei subterane spre râul din apropiere.
Stabilizarea constă în transformarea unui poluant solubil într-un compus insolubil pe
baza unei reacții chimice sau în virtutea absorbției pe o matrice neutră. Ex.: zeoliții, argilele,
gipsul, cărbunele activ, silicatul de sodiu.
Inertarea sau solidificarea se bazează pe amestecul solului poluat cu anumite produse
adjuvante în scopul obținerii unui material compozit solid, impermeabil și nereactiv.
Poluanții nu sunt distruși ci doar imobilizați într-o matrice stabilă sau inertă.
Spălarea solului este un procedeu fizic utilizat pentru eliminarea fazei reziduale de
poluant imobilizat în matricea solului. Principiul spălării constă în separarea poluanților din
sol și transferul acestora în faza lichidă sau gazoasă, sub acțiunea apei și a energiei mecanice.
Prin spălare se pot extrage: poluanții organici, poluanții anorganici solubili, metalele grele
etc.
Flotația a fost concepută la origine pentru a răspunde nevoilor industriei miniere și
permite separarea metalelor din soluri. Într-o celulă de flotație, materialele excavate și agenții
chimici spumanți sunt amestecați cu viteză mare, în condițiile unei aerări corespunzătoare.
Complexele de particule fine încărcate de metale, de aditivi chimici și de bule de aer care se
formează sunt antrenate la suprafață sau sunt ușor eliminate prin îndepărtarea spumei, în timp
ce particulele grosiere rămân la fundul celulei sub formă de reziduuri.
Extracția de gaze sub vid se aplică în cazul poluanților volatili și semivolatili și constă în
crearea unei depresiuni în solul contaminat prin utilizarea unor ventilatoare sau pompe de vid

1
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIȘOARA
FACULTATEA DE INGINERIE HUNEDOARA

TEHNICI ȘI ECHIPAMENTE PENTRU TRATAREA SOLURILOR POLUATE – LUCRĂRI DE LABORATOR

racordate la sonde sau puțuri de extracție. Gradientul de presiune creat generează o circulație
a gazelor în interiorul solului spre puțul de extracție. Poluanții volatili sunt antrenați de
curentul generat de ventilator, fiind evacuați la suprafața solului, unde sunt neutralizați sau
distruși, folosind instalații speciale.
Extracția electrocinetică (electroreabilitarea) constă în extracția poluanților din sol și
apa subterană prin deplasarea controlată a poluanților în mediul subteran umed sub acțiunea
unui câmp electric creat de doi electrozi.
Metodele termice au ca principiu de bază extracția și apoi distrugerea sau imobilizarea
poluanților prin supunerea materialului contaminat la temperaturi ridicate. Cele mai utilizate
metode sunt: incinerarea, desorbția termică, vitrificarea.
Incinerarea este cea mai eficientă metodă de decontaminare în cazul poluării cu poluanți
organici. Se poate aplica atât pentru soluri cât și pentru ape contaminate. Principiul metodei
constă în utilizarea temperaturilor înalte pentru distrugerea poluanților, transformându-i în
gaz carbonic, apă și reziduuri din conținutul inițial.
Vitrificarea reprezintă tratarea termică a solurilor poluate in situ și constă în topirea
solului la temperaturi de cca. 2000ºC și transformarea acestuia, după răcire, într-un material
vitros, inert și stabil din punct de vedere chimic. Așadar, vitrificarea este un procedeu termic
dar în același timp și de inertare și stabilizare.

2.2. Aparatura și instalațiile necesare

a. Pentru metodele fizice – spălarea solurilor poluate: instalația Holzmann (in situ),
instalația Eimco-Wemco (ex situ).
b. Pentru metodele termice – incinerarea solurilor poluate: instalația Züblin.

2.3. Mod de funcționare

2.3.1. Metode fizice

a) Instalația Holzmann
Procedeul Holzmann se bazează pe spălarea solului la presiune înaltă. Acest procedeu a
fost experimentat în Germania, pentru depoluarea unui sit contaminat cu gudroane și cianide,
și constă în injecția subterană a apei la o presiune de 500 daN/cm2 și un debit de 300 l/min
printr-un tub de oțel cu diametrul de 1,5 m ce pătrunde vertical în sol depășind adâncimea
zonei contaminate (figura 2.1). Introducerea tubului în sol se face cu ajutorul unui vibrator.
Dacă zona poluată este mai extinsă, se poate utiliza o rețea de tuburi montate unul lângă altul.
Spălarea solului se realizează prin efectul energei cinetice create de injecția apei la
presiune înaltă, această energie fiind suficientă pentru dislocarea solului, dezaglomerarea
granulelor și desprinderea poluanților fixați în matricea solului și pe suprafața granulelor.
Amestecul, format din particulele de sol dislocat și poluanți, este pompat la suprafață unde se
face separarea solului de poluanți. După decontaminare, solul curat este reintrodus în tuburile
goale iar apa eliberată de poluanți poate fi refolosită la operația de pompare la presiune înaltă.
Nivelul apei în tuburile de presiune se menține, printr-o reglare automată, la aceeași cotă cu
nivelul hidrostatic, evitându-se o eventuală migrare a apei contaminate în zonele deja
depoluate.
Datorită preciziei sale ridicate, procedeul de spălare a solului la presiune înaltă este
avantajos în cazul unor decontaminări punctiforme. El poate fi aplicat la decontaminarea unor
zone poluate situate sub construcții, caz în care forajele se execută oblic. Inconveniente: raza
redusă de acțiune curativă a unui tub, necesitatea unei decontaminări suplimentare la
suprafața solului.

2
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIȘOARA
FACULTATEA DE INGINERIE HUNEDOARA

TEHNICI ȘI ECHIPAMENTE PENTRU TRATAREA SOLURILOR POLUATE – LUCRĂRI DE LABORATOR

Fig. 2.1. Instalația Holzmann pentru spălarea in situ a solurilor poluate

b) Instalația Eimco-Wemco
Instalația (figura 2.2.) este destinată decontaminării solului de hidrocarburi și include, pe
lângă operațiile specifice de spălare (clasare volumetrică și hidraulică, atriție, desecare) și
operația de flotație.
Solul contaminat cu hidrocarburi este mai întâi excavat și sfărâmat, fiind apoi adus în
zona de alimentare a instalației de spălare unde, în principiu, se separă fracțiile fine purtătoare
de substanțe poluante de fracțiile grosiere care, eliberate de poluanți, devin curate. Mai întâi
se face o ciuruire la 6 mm, sub jet de apă. Solul grosier din refuzul ciurului este în acest fel
decontaminat iar tulbureala ce trece prin ciur este supusă unei deșlamări primare, într-un
clasor mecanic cu spirală. În revărsarea clasorului se obține un șlam (0,1 mm) cu o
concentrație ridicată în poluanți, iar în refuz un produs mai grosier, parțial decontaminat, în
care contaminanții sunt dispuși pelicular la suprafața granulelor. Desprinderea acestor
poluanți de granulele de sol se face prin atriția pulpei la o densitate ridicată, operație ce
presupune frecarea intensă a granulelor unele de altele, într-o mișcare turbionară creată de
niște agitatoare speciale. Odată desprinși de granule, poluanții sunt separați din tulbureală
prin hidrociclonare. În suprascurgerea ciclonului se obține un șlam bogat în poluanți, iar la
baza acestuia rezultă un produs cu o granulație mai mare, care este sitat la 2 mm sub jet de
apă. Fracția granulometrică +2 mm este astfel decontaminată, iar fracția 0,1÷2 mm este
condiționată cu reactivi și supusă flotației inverse. În spuma mașinilor de flotație se
concentrează poluanții, iar în produsul de cameră, solul decontaminat. În vederea desecării,
solul decontaminat este îngroșat prin hidrociclonare iar apoi filtrat cu ajutorul unui filtru plan
rotativ. Tulbureala bogată în poluanți este colectată din diversele puncte ale instalației într-un
decantor radial, echipat cu un separator de hidrocarburi. Apa din preaplinul decantorului este
recirculată în flux, iar produsul/șlamul îngroșat de la baza decantorului este filtrat cu ajutorul
unui filtru cu bandă. Se obține astfel concentratul final de poluanți care poate fi depozitat în
siguranță, inertat, biodegradat, incinerat etc.

3
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIȘOARA
FACULTATEA DE INGINERIE HUNEDOARA

TEHNICI ȘI ECHIPAMENTE PENTRU TRATAREA SOLURILOR POLUATE – LUCRĂRI DE LABORATOR

Fig. 2.2. Instalația Eimco-Wemco pentru spălarea ex situ a solurilor poluate

2.3.2. Metode termice – instalația de incinerare Zü blin

Schema instalației de incinerare Züblin este prezentată în figura 2.3.
Sistemul tehnologic de tratare termică a unei instalații Züblin se compune din
următoarele părți principale:
• unitate de preparare granulometrică (mărunțire și clasare volumetrică), care permite
reducerea granulometriei solului sub 30÷40 mm;
• un cuptor de uscare cu tambur rotativ destinat eliminării apei interstițiale din solul
contaminat, prin utilizarea unor temperaturi de 200÷400ºC;
• un cuptor de incinerare, în care solul contaminat este supus unei temperaturi de cca.
1200ºC;
• unitate de epurare a gazelor, formată din 4 etaje: desprăfuire cu cicloane și filtre;
postcombustie; absorbție uscată în filtre cu saci și microfiltrare.
În timpul incinerării se realizează o ardere totală a substanțelor organice și a cianurilor.
Metalele grele se volatilizează sau rămân în matricea solului sub formă insolubilă.
Microfiltrele reprezintă ultimul etaj de epurare a gazelor de ardere și rețin atât praful foarte
fin, cât și metalele grele. Concentrația maximă de praf din evacuarea microfiltrelor (garantată
de firma constructoare) este de 0,01 kg/m3 de aer.

4
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIȘOARA
FACULTATEA DE INGINERIE HUNEDOARA

TEHNICI ȘI ECHIPAMENTE PENTRU TRATAREA SOLURILOR POLUATE – LUCRĂRI DE LABORATOR

Fig. 3. Schema de funționare a instalației Züblin

2.4. Aplicații
1. O suprafață cu soluri nisipoase este contaminată cu 450 mg/l 1,2-dicloretan (DCA) și
600 mg/l piren. Măsura propusă pentru remedierea solului este spălarea. Astfel, este
proiectată o instalație de spălare a solului care are capacitatea de a trata 1000 kg de sol.
Pentru fiecare ciclu de tratare se folosesc 3500 l de apă curată ca fluid de spălare.
Determinați concentrația finală a celor doi contaminanți în solul tratat, știind că:
 densitatea solului = 1,8 g/cm3
 fracția de carbon organic = 0,005
 log(Kow) = 1,53 pentru 1,2-DCA
 log(Kow) = 4,88 pentru piren
Sunt necesare următoarele formule:
Koc = 0,63Kow

Kp = focKoc
1
X final= ∙ Xi
1+ (V apă
ms ∙ K p )
Se dau:
Xi = 450 mg/l pentru 1,2-DCA
Xi = 600 mg/l pentru piren
ms = 1000 kg
Vapă = 3500 l
ρsol = 1,8 g/cm3
fco = 0,005 (fracția de carbon organic)
Koc = 0,63Kow

5
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIȘOARA
FACULTATEA DE INGINERIE HUNEDOARA

TEHNICI ȘI ECHIPAMENTE PENTRU TRATAREA SOLURILOR POLUATE – LUCRĂRI DE LABORATOR

log(Kow) = 1,53 pentru 1,2-DCA

log(Kow) = 4,88 pentru piren

Se cer: Xfinal 1,2-DCA; Xfinal piren

Rezolvare
log(Kow) = 1,53 pentru 1,2-DCA → Kow = 34
log(Kow) = 4,88 pentru piren → Kow = 75900

Koc = 0,63 ∙ 34 = 22 (pentru 1,2-DCA)

Koc = 0,63 ∙ 75900 = 47800 (pentru piren)

Kp = 0,005 ∙ 22 = 0,11 l/kg (pentru 1,2-DCA)

Kp = 0,005 ∙ 47800 = 239 l/kg (pentru piren)

1
X final= ∙ 450=13,71
1+( 3500
1000∙ 0,11 ) (pentru 1,2-DCA)

1
X final = ∙600=591,34
1+( 3500
1000∙ 239 ) (pentru piren)

2. Instalația cu o singură unitate de spălare prezentată în aplicația 1 nu a putut reduce

contaminarea cu 1,2-dicloretan sub limita maximă admisă (10 mg/l). Un inginer a propus
utilizarea a două unități mai mici în serie. Masa de sol tratat este în continuare 1000 kg, dar
volumul de apă curată adăugat în fiecare unitate este de 1750 l. Determinați eficiența acestui
sistem, calculând concentrația finală de 1,2-DCA din sol.
Este necesară următoarea formulă:
1 1
X final= × ∙ Xi
1+
(
V apă 1
ms ∙ K p
1+
) ( )
V apă 2
ms ∙ K p

Rezolvare
1 1
X final= × ∙ 450=0,059 ∙ 0,059∙ 450=1,57 mg/l
1+( 1750
1000∙ 0,11
1+ ) (
1750
1000∙ 0,11 )