Capitolul 4

MANAGEMENT ECOLOGIC
Capitolul 4
Sem I – 2021-2022
Cap. IV. Auditul de mediu și monitorizarea
mediului în România
4.1. Conceptul de audit de mediu. Obiectivele și
avantajele auditului de mediu
 Auditul reprezintă acel proces sistematic, independent

şi documentat în scopul obţinerii de dovezi de audit şi
evaluarea lor cu obiectivitate pentru a determina măsura
în care sunt îndeplinite criteriile de audit [1]
 Auditul sistemului de management de mediu, este

acel proces de verificare sistematică şi documentată ce
permite obţinerea şi evaluarea de dovezi obiective
necesare pentru a evidenţia dacă sistemul de
management de mediu al unei organizaţii este în
conformitate cu criteriile sistemului de management de
mediu impuse de această organizaţie inclusiv
comunicarea rezultatelor acestui proces conducerii
organizaţiei [2].
Cap. IV. Auditul de mediu și monitorizarea mediului
în România
4.1. Conceptul de audit de mediu. Obiectivele și avantajele
auditului de mediu
 Scopul auditului SMM [3] este:

 de a determina dacă SMM este conform dispozițiilor
convenite pentru managementul de mediu, incluzând
cerințele ISO 14000,
 de a determina dacă SMM este implementat și menținut
în mod adecvat
 de a furniza conducerii organizației informații
referitoare la rezultatele auditurilor.
 Auditul de mediu poate fi definit și ca un instrument util
pentru verificarea și sprijinirea procesului de îmbunătățire
a performanței de mediu. [4]
în România
auditului de mediu
 În practica românească a protectiei mediului, alături de

termenul de bilanț de mediu se utilizează și cel de audit de
mediu.
 Dacă bilanțul de mediu este o procedură de a obține
informații asupra cauzelor și consecințelor efectelor
negative cumulate (anterioare și anticipate) și care face
parte din acțiunea de evaluare a impactului asupra
mediului, auditul de mediu reprezintă o analiză mai
complexă, cu luarea în considerare și a aspectelor de
management (bilanțul de mediu se limitează doar la
aspectele de mediu și la impactul asociat acestora) [4].
în România
auditului de mediu
 Domeniul auditului de mediu utilizează termeni și expresii

specifice. Astfel, sunt relevante următoarele definiții [4]:
 audit de mediu = proces sistematic și documentat de
verificare a datelor de audit, obținute și evaluate în
mod obiectiv, pentru a determina dacă activitățile,
evenimentele, condițiile, sistemele de management de
mediu stabilite sau informațiile asupra acestora sunt în
conformitate cu criteriile de audit incluzând și
comunicarea către client a rezultatelor acestui proces;
 auditor de mediu = persoană calificată pentru
efectuarea auditurilor de mediu (Obs.: criteriile de
calificare pentru auditorii de mediu sunt prezentate în
ISO 19011);
în România
auditului de mediu
 auditat = organizație supusă auditării;
 dată relevantă pentru audit (dovadă) = informație

verificabilă, înregistrări sau declarații privind faptele;
poate fi calitativă sau cantitativă
 Obs.: data relevantă pentru audit este utilizată de
către auditor pentru a determina dacă sunt îndeplinite
criteriile de audit și se bazează, de regulă, pe:
 interviuri,
 examinarea documentelor,
 observarea activităților și a condițiilor,
 rezultatele existente ale măsurătorilor sau încercărilor,
 alte mijloace din domeniul auditului.
în România
auditului de mediu
 client (solicitant) = organizație care solicită auditul

(Obs.: clientul poate fi auditatul sau orice altă organizație
care are dreptul prin reglementări sau prin contract să
comande un audit);
 organizație = companie, societate comercială, firmă,
întreprindere, autoritate sau instituție publică sau privată,
parte sau combinație a acestora, care are propria sa
structură funcțională și administrativă;
 criterii de audit = politici, practici, proceduri sau cerințe
față de care auditorul compară datele relevante pentru
audit colectate referitoare la obiectul auditat (Obs:
cerințele pot include standarde, ghiduri, cerințe
organizaționale specifice și prevederi legale sau
reglementări, dar fără a se limita la acestea);
în România
auditului de mediu
 constatări ale auditului = rezultate ale evaluării

datelor de audit colectate și comparate cu criteriile de
audit convenite (Obs.: constatările auditului constituie
baza raportului de audit);
 concluzie a auditului = o apreciere sau opinie

profesională, exprimată de către un auditor asupra
subiectului auditat, bazată numai pe interpretarea pe
care auditorul o dă constatărilor auditului;
în România
auditului de mediu
 echipă de audit = grup de auditori (sau un singur

auditor) desemnat pentru efectuarea unui anumit audit;
echipa de audit poate include și experți tehnici, precum și
auditori în curs de formare (Obs.: unul dintre auditorii
echipei de audit deține funcția de auditor șef);
 auditor șef = persoană calificată pentru conducerea și

efectuarea auditurilor de mediu (Obs.: criteriile de
calificare pentru auditorii șefi sunt prezentate in ISO
19011);
 expert tehnic = persoană care pune la dispoziția echipei

de audit cunoștințe specifice sau rezultatul expertizei sale,
dar care nu participă ca auditor.
în România
auditului de mediu
 Conform unui audit, sistemul de management de mediu al unei
organizații trebuie să corespundă criteriilor de audit iar rezultatele
obținute în urma auditului de către auditori trebuie să fie
comunicate către solicitant (auditat).
 Auditul de mediu este conceput sub formă de linie directoare și nu

sub formă de prescripții obligatorii și constituie dovada aplicării
unui management sănătos al organizației și asigură prestigiu pe
piața concurențială [4].
 În anul 2002 a fost elaborat standardul internațional ISO 19011

care reprezintă un ghid pentru auditarea atât a sistemelor de
management al calității cât și a sistemelor de management de
mediu, iar în anul 2018 a avut loc ultima revizie a acestuia
apărând SR EN ISO 19011:2018, Linii directoare pentru
auditarea sistemelor de management [5].
în România
auditului de mediu
 În general, procesul de audit este o metodologie care

permite evaluarea unei situații în raport cu o situație de
referință. Auditul de mediu, sau eco-auditul, este, în acest
context, un instrument de gestiune cu ajutorul căruia se
stabilește performanța măsurilor aplicate pentru protecția
mediului [4].
 Auditul de mediu poate fi efectuat de către organizație

(audit intern) sau este realizat de către auditori externi
autorizați (audit extern) și este precedat de o analiză de
mediu prin care se pun în evidență formele de impact ale
activității economico-sociale ale organizației asupra
mediului.
în România
auditului de mediu
 Camera de Comerț Internațională definește auditul de mediu

ca fiind un instrument al managementului care constă într-o
evaluare sistematică, documentată, periodică și obiectivă a
modului în care funcționează structurile organizatorice cu atribuții
în managementul mediului precum și a echipamentului ecologic,
în scopul salvgardării mediului, facilitând pentru aceasta controlul
managerial asupra diferitelor practici și estimarea măsurii în care
se încadează în politica ecologică a intreprinderii și în legislația în
domeniu. [4]
 Standardul ISO 14001 definește și el auditul de mediu (Art. 3.4.-
pg 13).
 Auditul de mediu poate reprezenta și un suport material al
comunicării, el poate fi pus la dispoziția mijloacelor de informare
mass-media, la dispoziția acționarilor, la dispoziția partenerilor de
afaceri, la dispoziția partenerilor în tranzacțiile de vânzare-
cumpărare. [4]
în România
auditului de mediu
 Auditul de mediu a apărut la începutul deceniului 1970-1980, cu

scopul evaluării performanței ecologice a unor activități din
domeniile industriei petroliere și chimice. Mai târziu s-a
înregistrat o extindere a activității de audit de mediu și în alte
domenii, ca urmare a următorilor factori [4]:
 creșterea frecvenței accidentelor pe platformele industriale;
 extindrea considerabilă a reglementărilor privind protecția mediului
la nivel local, național, regional, global;
 intensificarea acțiunilor societății civile, mai ales prin ONG-uri
pentru protecția mediului-în direcția cunoașterii și limitării efectelor
negative ale activității economico-sociale asupra sistemelor
naturale, asupra mediului în ansamblul său;
 creșterea frecvenței situațiilor de recuperare a pagubelor de mediu,
în contextul creării cadrului legislativ adecvat aplicării principiului
«poluatorul plătește» sau a altor principii economice ale poluării.
în România
auditului de mediu
 Auditul de mediu se deosebește de alte tehnici de evaluare

a relației dintre mediu și sistemul tehnico-productiv sau
socio-economic cum ar fi evaluarea impactului asupra
mediului prin faptul că [4]:
 în timp ce evaluarea impactului se referă la identificarea,

prognozarea, evaluarea propriu-zisa și comunicarea
efectelor ecologice potențiale asociate unui proiect de
investiții (răspunzând în acest mod principiului acțiunii
preventive de management de mediu),
 auditul de mediu constă într-o activitate centrată pe

analiza sistematică a performanței ecologice reale ce
caracterizează activitățile dintr-o organizație.
în România
auditului de mediu
 Auditul de mediu:
 se doreste a fi o examinare exhaustiva/completă a
sistemelor de management și a instalațiilor (fără a
înțelege prin aceasta soluționarea completă și eficientă
a problemelor de mediu).
 se înscrie într-o politică coerentă de promovare a

mijloacelor, instrumentelor și metodelor care au drept
obiectiv final conservarea capacității de suport a
mediului (autopurificare a mediului) ca variabilă spațio-
temporală.
în România
auditului de mediu
 Obiectivele auditului de mediu sunt [4]:
 evaluarea măsurii în care managementul, sistemele și

echipamentele de protecție a mediului funcționează la
parametrii proiectați, în concordanță cu cerințele
respectării condițiilor de menținere a echilibrelor
sistemelor naturale;
 evaluarea gradului de respectare a politicii și normelor
organizațiilor în materie de restricții ecologice;
 evaluarea gradului de respectare a legilor și
reglementărilor în domeniu;
 diminuarea expunerii oamenilor la riscuri datorate
degradării mediului.
în România
auditului de mediu
 Avantajele implementării unui S.M.M. sunt [6]:
1. Reducerea costurilor
reducerea costurilor materiilor prime;
reducerea consumului de energie;
reducerea costurilor de transport şi depozitare;
reducerea riscului de îmbolnăvire;
prime de asigurare mai mici datorită reducerii riscurilor.
2. Beneficii pe piaţă
 îmbunătăţirea imaginii publice;
 folosirea avantajelor pe pieţe noi;
 păstrarea pieţelor deja câştigate.
3. Beneficii pentru clienţi
 creşterea încrederii clienţilor în probitatea furnizorului;
 preţuri competitive datorită minimizării cantităţii de deşeuri;
 o utilizare mai bună a surselor financiare.
în România
auditului de mediu
 Avantajele implementării unui S.M.M. sunt [6]:

4. Beneficii pentru angajaţi
 îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi viaţă;
 îmbunătăţiri posibile ale sănătăţii şi creşterea calităţii vieţii;
 angajamentul privind o politică de îmbunătăţire a calităţii
mediului va duce la creşterea implicării angajaţilor.
5. Beneficii pentru mediu
 reducerea consumurilor de materii prime, emisii, deşeuri,
zgomot, utilizării energiei şi impactului asupra ecosistemelor.
6. Relaţii mai bune cu autorităţile din domeniul protecţiei
mediului
 creşterea abilităţii de a înţelege mai bine cerinţele legislative şi o
abordare sistematică în atingerea lor
în România
4.2. Principii de auditare
 Se recomandă ca un audit de mediu să se concentreze pe

un obiectiv bine definit și să aibă la bază o documentație
clară. De asemenea, trebuie stabilită cu precizie și claritate
partea/părțile căreia îi revine în responsabilitate obiectivul
analizat.
 Este bine ca auditul să se efectueze numai dacă, după
consultarea clientului, auditorul șef apreciază că sunt
îndeplinite următoarele condiții [4]:
 informațiile referitoare la obiectivul auditului sunt
suficiente și adecvate;
 există resurse corespunzătoare pentru susținerea
procesului de audit;
 persoana supusă auditului (auditatul) cooperează în mod
corespunzător.
în România
 În practica realizării auditurilor există anumite Principii

generale necesar a fi respectate la realizarea unui audit de
mediu. Acestea se referă la următoarele aspecte [4]:
 (1) Obiectivele în domeniul auditului de mediu
 Se recomandă ca:
 auditul să se axeze pe obiectivele definite de către
client:
 Pentru atingerea acestor obiective, domeniul
auditului este determinat de către auditorul șef în
urma consultării cu clientul.
 Domeniul prezintă întinderea și fixeaza limitele
auditului.
 obiectivele și domeniul să fie comunicate auditatului
înainte de realizarea auditului.
în România
 (2) Obiectivitate, independență și competență

 Pentru garantarea obiectivității procesului de audit, a
constatărilor și a concluziilor acestuia se recomandă ca
membrii echipei de audit să nu fie implicați în activitățile
auditate. Pe întreaga durată a procesului, aceștia trebuie să
dea dovadă de obiectivitate, de imparțialitate și de
echidistanță față de orice conflict de interese.
 Utilizarea ca membri ai echipei de audit a personalului din
interiorul sau exteriorul organizației auditate este la
latitudinea clientului. Se recomandă ca membrii echipei aleși
din interiorul organizației să nu fie subordonați ai celor ce
răspund direct de obiectivul care urmează să fie auditat.
 Este indicat ca membrii echipei de audit să dispună de un
ansamblu corespunzător de cunoștințe, competență și
experiență pentru a-și îndeplini responsabilitățile auditului.
în România
 (3) Profesionalism
 În conducerea unui audit de mediu, se recomandă ca
auditorii să dea dovadă de preocupare, promptitudine,
competență profesională și discernământ.
 Se recomandă ca relațiile dintre membrii echipei de audit

și client să fie relații de încredere și confidențialitate. Este
indicat ca membrii echipei de audit să nu dezvăluie
informațiile sau documentele obținute în timpul auditului,
sau raportul final unei terțe părți, fără aprobarea expresă
a clientului și, dacă este cazul, fără aprobarea auditatului,
în afară de cazul în care acest lucru este cerut de lege.
 De asemenea, se recomandă ca auditorul șef să urmeze

procedurile care au în vedere asigurarea calității auditului.
în România
 (4) Proceduri metodice

 Un audit de mediu trebuie condus și realizat respectând
prezentele principii precum și procedurile elaborate pentru
un anumit tip de audit [4].
 Aceste proceduri și metodologii trebuie să fie coerente și
trebuie să prevadă [3,4]:
 activitățile și domeniul care fac obiectul auditului
 frecvența auditului
 responsabilitatea realizării și conducerii auditului
(intern, extern)
 comunicarea rezultatelor
 competența auditorului
 modul de conducere al auditului.
în România
 (5) Criterii, dovezi și constatări ale auditului

 Se recomandă ca determinarea criteriilor de audit să
constituie o primă etapă esențială a auditului de mediu.
Aceste criterii, cu un nivel de detaliere adecvat, ar trebui să
fie convenite între auditorul șef și client și apoi comunicate
auditatului.
 Se recomandă ca informațiile adecvate să fie colectate,
analizate, interpretate și înregistrate pentru a fi utilizate ca
dovadă de audit în procesul examinării și evaluării pentru a
determina dacă sunt îndeplinite criteriile de audit.
 Calitatea și cantitatea datelor relevante pentru audit ar trebui
să permită auditorilor de mediu competenți, ce lucrează
independent unii de alții, să ajungă la o constatare similară,
rezultată din evaluarea acelorași date relevante pentru audit
față de aceleași criterii de audit.
în România
 (6) Încrederea în constatările și concluziile auditului

 Se recomandă ca procesul de audit de mediu să fie
conceput astfel încât să furnizeze clientului și auditorului
nivelul de certitudine așteptat în ceea ce privește
încrederea în constatările auditului și în toate concluziile
auditului.
 În mod inevitabil, datele relevante colectate în timpul
auditului de mediu constituie numai un eșantion al
informațiilor disponibile, acest lucru fiind parțial datorat
faptului că un audit de mediu se efectuează pe o durată
limitată, cu resurse limitate. Aceasta contribuie la crearea
unui element de incertitudine inerent unui audit de mediu
și se recomandă ca toți utilizatorii rezultatelor auditului de
mediu să fie constienți de această incertitudine.
în România
 (7) Raportul la audit

 Constatările auditului și/sau un rezumat al acestora, se
recomandă să fie comunicate clientului într-un raport scris.
Se recomandă ca auditatul să primeasca o copie a
raportului de audit, cu exceptia cazului în care clientul
exclude acest lucru.
 Informațiile referitoare la audit care pot fi incluse în
raporturile de audit cuprind, făra a se limita la acestea,
următoarele date:
a) identificarea organizației auditate și a clientului
auditului;
b) obiectivele convenite și domeniul auditului;
c) criteriile convenite față de care s-a realizat auditul;
în România
d) durata auditului și datele la care a fost realizat;

e) identificarea membrilor echipei de audit;
f) identificarea reprezentanților auditatului care participă
la audit;
g) o declarație privind natura confidențiala a conținutului;
h) lista de difuzare a raportului de audit;
i) rezumatul derulării procesului de auditare incluzând
toate obstacolele întâlnite;
j) concluziile auditului.
 În acord cu solicitantul, se recomandă ca auditorul șef să
determine care din punctele menționate mai sus să figureze în
raport, precum și eventualele puncte suplimentare. [4]
4.3. Conducerea unui proces de audit
 Auditul SMM are drept scop ajutarea unei organizații să-și stabilească și să atingă
politicile, obiectivele, standardele și alte cerințe privind mediul.
 O procedură de realizare a auditului unui SMM, așa cum se preconizeaza în ISO
19011 cuprinde următoarele elemente:
(1) Obiective, roluri și responsabilități în cadrul auditului sistemului de
management al mediului (ASMM) [4]
 Obiective ale auditului
 Se recomandă ca un ASMM să aibă definite precis obiectivele urmărite. Obiectivele
tipice pentru un audit sunt următoarele:
a) să determine conformitatea SMM al unui auditat cu criteriile de performanță stabilite,
pentru auditul SMM;
b) să determine dacă SMM al auditatului a fost implementat și menținut corespunzător;
c) să identifice zonele de îmbunătățire posibilă în SMM al auditatului;
d) să evalueze modul în care se realizează procesul de revizuire al SMM, precum și
capacitatea acestuia de a se asigura în permanență că SMM este adecvat și eficient;
e) să evalueze SMM al unei organizații atunci când se dorește stabilirea unei relații
contractuale cu un furnizor potențial sau partener de “joint venture” {(acord de
cooperare realizat în scopul exploatãrii unei proprietăți intelectuale (de cãtre douã sau
mai multe firme care pun bazele unei terțe firme în vederea atingerii acestui scop)}.
 Roluri, responsabilități și activități în cadrul ASMM

 În cadrul derularii unui proces de audit, părțile implicate
(Auditorul sef, Auditorul, Echipa de audit, Auditatul) au
diferite atribuții, poziții diferite, derulând activități diferite [4].
(2) Derularea și etapele procesului de auditare [4]

 Realizarea auditului presupune parcurgerea mai multor
etape și anume:
 inițierea auditului,
 pregătirea auditului,
 realizarea auditului.
 A. Inițierea auditului - această etapă presupune

stabilirea clară a domeniului și o examinare preliminară a
documentației:
 a1) Stabilirea domeniului auditului
 Domeniul auditului descrie întinderea și fixează limitele

auditului (în spațiu și timp) precizând de exemplu: locul,
durata, activitățile organizației, precum și modul de
raportare. Domeniul este stabilit de solicitant și auditorul șef.
Se recomandă, în general, ca auditatul să fie consultat atunci
când se determină domeniul auditului. Orice modificare
ulterioară a domeniului auditului necesită un acord între
solicitant și auditorul șef.
 Resursele angajate pentru realizarea auditului trebuie să fie

suficiente pentru acoperirea domeniului prevăzut.
 a2) Examinarea preliminară a documentației
 La începutul procesului de audit, auditorul șef examinează

documentele organizației (declaratiile politicii privind
mediul, programele, inregistrarile sau manualele) care
permit să se răspundă cerințelor SMM.
 Pentru aceasta, se recomandă utilizarea tuturor

informațiilor relevante referitoare la organizația auditata.
Dacă se consideră ca documentația existentă nu
corespunde necesităților auditului, solicitantul trebuie
informat. Nu este necesar să se investească resurse
suplimentare înainte de a primi punctul de vedere al
solicitantului.
 B. Pregătirea auditului - această etapă presupune întocmirea

unui plan, stabilirea responsabilităților în cadrul echipei și
pregătirea documentelor de lucru.
 b1) Planul de audit
 Se recomandă întocmirea unui plan de audit flexibil pentru a
permite schimbări în funcție de informațiile primite în cursul
auditului și pentru a permite o bună utilizare a mijloacelor și
resurselor alocate.
 Planul trebuie să includă:
a) obiectivele și domeniul auditului;
b) criteriile pentru audit;
c) identificarea unităților funcționale și organizaționale care vor fi auditate;
d) identificarea funcțiilor și/sau a persoanelor care lucrează în cadrul
organizației auditate având responsabilități directe importante referitoare
la SMM;
e) identificarea acelor elemente ale SMM-ului auditatului care au prioritate
în audit;
f) procedurile care includ auditarea elementelor SMM, în funcție de tipul
organizației auditate;
g) limbile folosite pentru realizarea auditului și a raportului (unde este
cazul);
h) identificarea elementelor de referință;
i) perioada de timp prevazută pentru realizarea principalelor activități ale
auditului;
j) datele și locurile unde trebuie efectuat auditul;
k) identitatea membrilor echipei de audit;
l) calendarul reuniunilor care au loc cu conducerea auditatului;
m) cerințele de confidențialitate;
n) formatul, structura și conținutul raportului de audit, data prevazută
pentru finalizarea și distribuirea raportului;
o) cerințele pentru păstrarea documentelor
 Se recomandă ca planul de audit să fie comunicat

solicitantului, membrilor echipei de audit și auditatului.
Solicitantul trebuie să analizeze și să aprobe acest plan.
 Daca auditatul are de formulat obiecții asupra oricărei

prevederi din planul de audit, aceste obiecții trebuie aduse
la cunoștința auditorului șef. Se recomandă să se ajungă la
o înțelegere între auditorul șef, auditat și solicitant, înainte
de a începe efectuarea auditului.
 Orice plan de audit revizuit trebuie să fie aprobat de părțile

interesate înainte sau în timpul efectuării auditului.
 b2) Documente de lucru

 Documentele de lucru necesare pentru a ușura investigațiile
auditorului pot include:
a) formulare pentru consemnarea dovezilor și a constatărilor
auditului;
b) proceduri și liste de verificare destinate evaluării
elementelor SMM;
c) înregistrările reuniunilor.
 Se recomandă ca documentele de lucru să fie păstrate

confidențial cel puțin până la finalizarea auditului;
documentele care conțin informații confidențiale sau care se
referă la proprietatea industrială trebuie să fie protejate în
mod adecvat de către membrii echipei de audit.
 C. Realizarea auditului - Etapa de realizare a auditului

presupune o primă reuniune de deschidere, urmată de strângerea
datelor relevante pentru audit (dovezi), definitivarea principalelor
constatări ale auditului și în sfârșit reuniunea de închidere.
 c1) Reuniunea de deschidere
 Reuniunea de deschidere are următoarele scopuri:
a) să-i prezinte pe membrii echipei de audit conducerii auditatului;
b) să facă o trecere în revistă a obiectivelor și a planului de audit și să stabilească de
comun acord un calendar de audit;
c) să prezinte un sumar al metodelor și procedurilor care vor fi utilizate pentru
efectuarea auditului;
d) să determine modurile oficiale de comunicare între echipa de audit și auditat;
e) să confirme punerea la dispoziție a resurselor și a echipamentelor necesare
echipei de audit;
f) să confirme data și ora reuniunii de închidere;
g) să încurajeze participarea activă a auditatului;
h) să treacă în revistă împreuna cu echipa de audit, procedurile de urgență și de
protecție din locurile importante.
 c2) Strângerea datelor relevante (dovezilor)

 Dovezile de audit trebuie strânse în numar suficient astfel încât să
permită verificarea conformității SMM al auditatului cu criteriile
auditului SMM.
 Se recomandă ca dovezile de audit să fie strânse prin convorbiri, prin
examinarea documentelor și prin observarea activităților și a
condițiilor în care se desfășoară acestea. Neconformitățile față de
criteriile auditului SMM trebuie înregistrate.
 Informațiile obținute în urma convorbirilor trebuie să fie verificate cu
alte informații ce provin din surse independente, cum sunt
observațiile, înregistrările și rezultatele măsuratorilor existente. Se
recomandă ca declarațiile neverificate să fie înregistrate ca atare.
 Membrii echipei de audit trebuie să examineze baza programelor de
prelevare a datelor și a procedurilor, pentru a garanta eficiența
controlului calității prelevărilor și a procedurilor de măsurare utilizate
de auditat ca parte a activităților SMM
 c3) Constatări ale auditului
 Se recomandă ca echipa de audit să analizeze toate datele

relevante (dovezile) auditului pentru a determina
neconformitatea SMM față de criteriile auditului SMM.
Echipa de audit trebuie să se asigure că aceste constatări
ale neconformității au la baza o documentație clară și
precisă și se bazează pe dovezile de audit.
 Este bine ca toate constatările auditului să fie analizate

împreună cu responsabilul auditatului pentru ca acesta să
ia cunoștință de toate constatările privind neconformitatea.
 c4) Reuniunea de închidere
 După finalizarea etapei de strângere a dovezilor de audit și

înainte de a pregăti raportul auditului, se recomandă ca
membrii echipei de audit să țină o reuniune cu conducerea
auditatului și cu responsabilii pentru funcțiile auditate. Scopul
principal al acestei reuniuni este de a prezenta auditatului
constatările auditului astfel încât auditatul să ia la cunoștință
și să înțeleagă clar aceste constatări.
 Este bine ca punctele de dezacord să se clarifice dacă este

posibil înainte de finalizarea raportului de către auditorul șef.
Deciziile finale privind importanța și descrierea constatărilor
auditului aparțin auditorului șef, deși auditatul sau solicitantul
pot să nu fie de acord cu aceste constatări.
 D. Raportul întocmit ca urmare a auditului (raportul

auditului)
 d1) Pregătirea raportului auditului
 Toate constatările auditului însoțite eventual și de un rezumat al
acestora se recomandă să fie consemnate într-un raport scris
care să fie pus la dispoziția clientului. Este bine ca și
auditatul să primească o copie a acestui raport, cu excepția
cazului în care clientul exclude acest lucru.
 Raportul auditului este pregătit sub conducerea auditorului șef
care răspunde de exactitatea acestuia și de întocmirea completă
a acestuia.
 Subiectele ce se tratează în raportul auditului se recomandă să
fie cele fixate în planul de audit. În cazul în care se dovedește
totuși o schimbare în momentul întocmirii raportului, aceasta ar
trebui să facă obiectul unui acord între părțile interesate.
 d2) Conținutul raportului auditului

 Raportul auditului trebuie să fie datat și semnat de către
auditorul șef.
 Se recomandă ca raportul să conțină constatările auditului și/sau
un rezumat al acestora cu referințe la datele relevante (dovezile)
care le susțin.
 În funcție de acordul intervenit între auditorul șef și solicitant,
raportul auditului poate conține următoarele informații:
a) denumirea și datele de identificare privind organizația
auditată și solicitantul;
b) domeniul, obiectivele și planul de audit care fac obiectul
acordului părților interesate;
c) criteriile convenite și lista documentelor de referință luate
în considerare pentru realizarea auditului;
d) durata auditului și datele la care a fost realizat;

e) date de identitate a reprezentanților auditatului care au
participat la audit;
f) date de identitate a membrilor echipei de audit;
g) o declarație privind natura confidențială a conținutului său;
h) lista de difuzare a raportului auditului;
i) un rezumat al procesului de audit cuprinzând dificultățile
întâlnite;
j) concluziile auditului, cum sunt:
 conformitatea SMM cu criteriile pentru auditul SMM;
 calitatea implementării și menținerii sistemului;
 capacitatea procesului de revizuire efectuată de conducerea
internă a organizației de a asigura caracterul adecvat,
eficiența și îmbunătățirea continuă a SMM.
 d3) Difuzarea raportului auditului

 Prima etapă în difuzarea raportului auditului o constituie transmiterea
acestuia către solicitant care, la rândul său, stabilește modul de
difuzare în conformitate cu planul de audit. Se recomandă ca o copie
a raportului auditului să fie transmisă la auditat cu excepția cazului în
care solicitantul exclude acest lucru.
 În același timp orice altă difuzare în exteriorul organizației auditate
necesită aprobarea auditatului.
 Rapoartele auditului sunt proprietatea exclusivă a solicitantului, de
aceea trebuie să se respecte caracterul lor confidențial și să fie
protejate în mod adecvat de către auditori și de toți destinatarii
raportului.
 Finalizarea raportului auditului se recomandă a fi facută la termenul
prevăzut în planul de audit. Dacă acest lucru nu se poate asigura în
intervalul de timp prevăzut, este necesară informarea solicitantului și
auditorului în mod oficial, inclusiv asupra motivelor de întârziere, cu
fixarea unei noi date de finalizare
 d4) Păstrarea documentelor

 Toate documentele de lucru, proiectele rapoartelor și
rapoartele finale referitoare la audit trebuie păstrate
conform acordului încheiat între solicitant, auditorul șef
și auditat, în funcție de cerințele specifice.
 E. Încheierea auditului
 Un audit se consideră încheiat atunci când toate
activitățile care au fost definite în planul de audit au
fost îndeplinite.
4.4. Monitorizarea stării de mediu în România
 4.4.1.Monitorizarea - sistem de supraveghere şi

control a stării mediului ambiant
 Termenul monitorizare este întâlnit de relativ scurt timp în

limba română şi, în sens larg, semnifică supravegherea
evoluţiei în timp a unui sistem prin măsurarea, estimarea
sau semnalarea depăşirii valorilor limită a unor indicatori
sau parametric definitorii ai sistemului, diagnoza stării
prezente şi eventual elaborarea unor prognoze.
 În ultimul timp, regăsim des termenul monitorizare utilizat

cu referire la sisteme politice, sociale, biologice, tehnice,
informaţionale, transporturi şi evident protecţia mediului
[7].
 ”MONITORIZAREA MEDIULUI reprezintă

supravegherea, prognozarea, avertizarea şi
intervenţia în vederea evaluării sistematice a
dinamicii caracteristicilor calitative ale
elementelor de mediu, în scopul cunoaşterii stării
de calitate şi a semnificaţiei ecologice a acestora,
a evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor
produse, urmate de măsurile care se impun” –
Ordonanța de urgență 195/2005, privind
protecția mediului, actualizată la data de 1
ianuarie 2012. [11]
 în sens ecologic, monitorizarea ecologică poate fi definită

astfel [7]:
 Sistemul de supraveghere sistematică şi continuă a
stării mediului şi a componentelor sale sub influenţa
factorilor naturali şi antropici;
 în sens tehnologic, monitoringul integrat reprezintă [7]:
 un sistem complex de achiziţii de date privind calitatea
emisiilor, obţinut pe baza unor măsurători sistematice,
de lungă durată, la un ansamblu de parametri şi
indicatori, cu acoperire spaţială şi temporală care
creează posibilitatea evaluării dinamicii acestora,
analiza încadrării în limitele maxime admise şi stabilirea
măsurilor ce se impun.
 4.4.2. Sistemul de monitoring integrat din Romania (SMIR)

 Începutul oricărei activități de protecție a mediului dintr-o
țară se face cu organizarea și asigurarea funcționării
sistemului de supraveghere a mediului în ansamblu și a
componentelor sale.
 Pentru Romania se cer 2 concepte actuale [7]:
1. un sistem integrat pentru toți factorii de mediu;
2. un sistem global pe diferite niveluri de agregare inclusiv cu
conectare la rețeaua mondială.
 Ca instrument al activității manageriale în domeniul
mediului, monitoringul trebuie să asigure un flux
informațional, structurat atât pe sectoare specifice cât și
intersectorial cu privire la sursele de poluare și calitatea
mediului, la folosirea și starea resurselor naturale. [7]
 SMIR (sistemul de monitoring integrat din România)

- reprezintă un sistem complet de achiziție a datelor
privind calitatea mediului obținute pe baza unor măsurători
sistematice de lungă durată la un ansamblu de parametri și
indicatori cu acoperire spațiala și temporală care să asigure
posibilitatea controlului poluării.
 Structura SMIR are la bază [7]:
 Sisteme Nationale de Supraveghere a Calității Apelor (ape de
suprafață, curgătoare, maritime).
 Rețeaua de Fond și cea de Imisie pentru Supravegherea Calității
Aerului;
 Rețeaua de Ploi Acide;
 Rețeaua de Radioactivitate cât și o serie de alte informații periodice
privind calitatea solului, vegetației, faunei, sănătății umane, primite
de la alte ministere și alte unități de profil.
 Sistemul trebuie să furnizeze informație de monitoring.

Aceasta înseamnă informație capabilă să verifice și să
avertizeze asupra stării și acțiunilor legate de mediu astfel
încât utilizatorii să poată să definească scopurile, să ia
decizii de management, să acționeze asupra mediului.
 Pentru aceste sisteme se disting 2 tipuri de activități [7]:

a) o activitate operativă de culegere a datelor,
avertizarea unor poluări accidentale și luarea unor
măsuri de protecție a folosințelor.
b) activități de caracterizare a calității pe termen lung,
evaluarea tendințelor de evoluție și a măsurilor de
protecție adecvate.
 Astfel este necesar să se țină cont de [7]:

 - monitorizarea integrată a apelor: reprezintă
activitatea de observaţii şi măsurători standardizate şi
continue pe termen lung, asupra apelor, pentru
cunoaşterea şi caracterizarea stării şi tendinţei de evoluţie
a mediului hidric. Această activitate presupune triplă
integrare a:
a) ariilor de investigare la nivel de bazin hidrografic: râuri,
lacuri, ape tranzitorii, ape costiere, ape subterane, zone
protejate şi folosinţe de apă;
b) mediilor de investigare: apă, sedimente/materii în
suspensie etc.;
c) elementelor investigate: biologice, hidromorfologice şi
fizico-chimice.
 - punctul de control - locul de unde se prelevează probe,

care poate fi:
a) ultimul cămin al canalizării interioare a utilizatorului de apă
înainte de debuşarea în reţeaua de canalizare a localităţii,
în cazul evacuărilor în reţeaua de canalizare a localităţii a
apelor uzate menajere şi industriale;
b) punctul de evacuare finală a apelor uzate în apa
receptoare, în cazul efluenţilor din staţiile de epurare a
apelor uzate orăşeneşti, a apelor uzate industriale sau al
evacuărilor directe;
c) orice loc care poate caracteriza influenţa unei surse de
poluare asupra emisarului sau influenţa unui râu asupra
altuia; pentru ape de suprafaţă (secţiune transversală prin
râu, mijlocul unui pod, deversare, mijloc sau coada unui
lac).
d) orice loc în care a fost realizat un corp de apă în

vederea caracterizării influenței surselor de poluare
asupra apei freatice sau pentru a caracteriza rezervele
de apă subterană.
e) coş de fum sau locul în care gazele părăsesc instalaţia;
canal gaze de ardere sau canale de evacuare gaze
industriale, guri de aerisiri la rezervoare; pentru surse
şi zone de aglomerare urbană, pentru imisie şi altele;
pentru aer.
f) locul în care se consideră ca reprezentativ pentru
caracterizarea influenţa unei surse de poluare a aerului
(de 50 ori înălţimea coşului de fum), un loc în care au
fost depozitate deşeuri sau deversări accidentale şi
altele pentru sol.
 - Cele mai bune tehnici disponibile reprezintă stadiul de dezvoltare cel
mai avansat şi eficient înregistrat în dezvoltarea unei activităţi şi a modurilor
de exploatare, care demonstrează posibilitatea practică de a constitui
referinţa pentru stabilirea valorilor limită de emisie în scopul prevenirii, iar
în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce în ansamblu
emisiile şi impactul asupra mediului în întregul său:
a) tehnicile - se referă deopotrivă la tehnologia utilizata şi modul în care
instalaţia este proiectată, construită, întreţinută, exploatată, precum şi
la scoaterea din funcţiune a acesteia şi remedierea amplasamentului;
b) disponibile - se referă la acele cerinţe care au înregistrat un stadiu de
dezvoltare ce permite aplicarea lor în sectorul industrial respectiv, în
condiţii economice şi tehnice viabile, luându-se în considerare costurile
şi beneficiile, indiferent dacă aceste tehnici sunt sau nu utilizate ori
realizate la nivel naţional, cu condiţia ca aceste tehnici să fie accesibile
operatorului;
c) cele mai bune - se referă la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea
în ansamblu a unui nivel ridicat de protecţie a mediului în întregul său;
 Cele mai bune tehnici disponibile (BAT), înseamnă [7]:

 folosirea unor tehnologii care produc puţine deşeuri;
 cantităţi mici sau chiar lipsă de substanţe chimice
periculoase;
 asigurarea unei bune reciclări a deşeurilor;
 procese comparabile la scară industrială;
 perioadă scurtă de introducere a tehnologiei;
 eficienţă energetică a utilizării resurselor.
 Conform [12], în funcție de activitatea desfășurată, Agenția

pentru Protecția Mediului impune prin Autorizația de
mediu efectuarea monitorizării calității mediului prin
efectuarea unor analize:
 analiza apelor uzate evacuate,
 analiza emisiilor generate de către procesele tehnologice,
 analiza calității solului și subsolului,
 analiza zgomotului și vibrațiilor.
 Raportările cu privire la monitorizarea factorilor de mediu
(apa, aer, sol/subsol, zgomot si vibrații) se înaintează
către Agenția pentru Protecția Mediului [12].
 Frecvența de efectuare a monitorizărilor depinde de impactul
potențial ce îl poate avea o anumită activitate asupra mediului
înconjurător [12].
 - MEDIU – „Ansamblu de condiţii şi elemente naturale ale Terei:

aerul, apa, solul şi subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului,
toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice,
precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune cuprinzând
elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi
spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi
sănătatea omului”.
 Important de reţinut este faptul că din mediu fac parte şi valorile
materiale, cele spirituale, sănătatea omului precum şi calitatea vieţii.
 - DEZVOLTARE DURABILĂ – „Dezvoltarea care corespunde
necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor
viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi”
 - UTILIZAREA DURABILĂ – „Folosirea resurselor naturale într-un mod
şi o rată care să nu conducă la declinul pe termen lung al acestora,
menţinând potenţialul lor în acord cu necesităţile şi aspiraţiile
generaţiilor prezente şi viitoare”.
Bibliografie
1. http://certificari9001.ro/definitii
2. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-mediului/capitolul-xiii-sistemul-de-
management-al-mediului/
3. http://www.qreferat.com/referate/geografie/SISTEME-DE-MANAGEMENT-AL-MEDIU119.php
4. http://www.qreferat.com/referate/geografie/AUDITUL-DE-MEDIU624.php
5. http://www.compa.ro/docs/Raportul%20anual%20de%20mediu%20aferent%20anului%202011.pdf
Sem SR EN ISO 19011:2018, Linii directoare pentru auditarea sistemelor de management -
https://www.asro.ro/noul-standard-sr-en-iso-190112018-aduce-auditarea-sistemelor-de-management-
la-un-nou-nivel/
6. https://standardizare.wordpress.com/tag/audit-de-mediu/
7. https://biblioteca.regielive.ro/referate/ecologie/monitorizarea-mediului-119098.html
8. https://biblioteca.regielive.ro/cursuri/management/sistemul-de-indicatori-de-performanța-de-mediu-
ecologie-171485.html http://www.qreferat.com/referate/geografie/EVALUAREA-
PERFORMANTEI-DE-MEDI919.php
9. http://apmms-old.anpm.ro/Mediu/raport_privind_starea_mediului_in_romania-15
10. http://www.rasfoiesc.com/hobby/diverse/Ajutor-practic-indicatori-de-p46.php - Ajutor practic-
indicatori de performanta
11. http://mt.gov.ro/web14/documente/domenii/Ordonanta_de_urgenta_nr._195_din_2005.pdf
12. http://www.raportaremediu.ro/raportari-cu-privire-la-monitorizarea-factorilor-de-mediu-apa-aer-
solsubsol-zgomot-si-vibratii/

Capitolul 4

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 4

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MANAGEMENT ECOLOGIC

 Auditul reprezintă acel proces sistematic, independent

 Auditul sistemului de management de mediu, este

 Scopul auditului SMM [3] este:

 În practica românească a protectiei mediului, alături de

 Domeniul auditului de mediu utilizează termeni și expresii

 auditat = organizație supusă auditării;

 dată relevantă pentru audit (dovadă) = informație

 client (solicitant) = organizație care solicită auditul

 constatări ale auditului = rezultate ale evaluării

 concluzie a auditului = o apreciere sau opinie

 echipă de audit = grup de auditori (sau un singur

 auditor șef = persoană calificată pentru conducerea și

 expert tehnic = persoană care pune la dispoziția echipei

 Auditul de mediu este conceput sub formă de linie directoare și nu

 În anul 2002 a fost elaborat standardul internațional ISO 19011

 În general, procesul de audit este o metodologie care

 Auditul de mediu poate fi efectuat de către organizație

 Camera de Comerț Internațională definește auditul de mediu

 Auditul de mediu a apărut la începutul deceniului 1970-1980, cu

 Auditul de mediu se deosebește de alte tehnici de evaluare

 în timp ce evaluarea impactului se referă la identificarea,

 auditul de mediu constă într-o activitate centrată pe

 se înscrie într-o politică coerentă de promovare a

 Obiectivele auditului de mediu sunt [4]:

 evaluarea măsurii în care managementul, sistemele și

 Avantajele implementării unui S.M.M. sunt [6]:

 Se recomandă ca un audit de mediu să se concentreze pe

 În practica realizării auditurilor există anumite Principii

 (2) Obiectivitate, independență și competență

 Se recomandă ca relațiile dintre membrii echipei de audit

 De asemenea, se recomandă ca auditorul șef să urmeze

 (4) Proceduri metodice

 (5) Criterii, dovezi și constatări ale auditului

 (6) Încrederea în constatările și concluziile auditului

 (7) Raportul la audit

d) durata auditului și datele la care a fost realizat;

 Roluri, responsabilități și activități în cadrul ASMM

(2) Derularea și etapele procesului de auditare [4]

 A. Inițierea auditului - această etapă presupune

 Domeniul auditului descrie întinderea și fixează limitele

 Resursele angajate pentru realizarea auditului trebuie să fie

 a2) Examinarea preliminară a documentației

 La începutul procesului de audit, auditorul șef examinează

 Pentru aceasta, se recomandă utilizarea tuturor

 B. Pregătirea auditului - această etapă presupune întocmirea

 Se recomandă ca planul de audit să fie comunicat

 Daca auditatul are de formulat obiecții asupra oricărei

 Orice plan de audit revizuit trebuie să fie aprobat de părțile

 b2) Documente de lucru

 Se recomandă ca documentele de lucru să fie păstrate

 C. Realizarea auditului - Etapa de realizare a auditului

 c2) Strângerea datelor relevante (dovezilor)

 c3) Constatări ale auditului

 Se recomandă ca echipa de audit să analizeze toate datele

 Este bine ca toate constatările auditului să fie analizate

 c4) Reuniunea de închidere

 După finalizarea etapei de strângere a dovezilor de audit și

 Este bine ca punctele de dezacord să se clarifice dacă este

 D. Raportul întocmit ca urmare a auditului (raportul

 d2) Conținutul raportului auditului

d) durata auditului și datele la care a fost realizat;

 d3) Difuzarea raportului auditului