Ministerul Educației Culturii și Cercetării din Republica Moldova

Universitatea de Stat din Tiraspol

REFERAT
La disciplina: Chimia metalelor rare
Tema: Thoriul

Profesor: Eugenia Melentev, dr., conf. univ.

A efectuat: Pîntea Maria Mcc II

 Scurt istoric

Thoriul este un element chimic natural radioactiv cu numărul atomic 90 și

simbol chimic Th, ce se găsește în natură (izotopul său cel mai stabil  232Th, care
are un timp de înjumătățire de peste 14 miliarde de ani).

A fost descoperit de minerologul norvegian Morten Thrane Esmark (1801 -

1882) în 1828, în Norvegia, lângă Brevig și identificat de chimistul suedez Jöns
Jacob Berzelius. Numele de thoriu este o referință la Thor, zeul
războiului în mitologia scandinavă. Thoriul este considerat a fi combustibilul
nuclear al viitorului.  Canada, China, Germania, India, Olanda, Regatul
Unit și S.U.A au făcut numeroase experimente utilizând thoriul combustibil
nuclear substituent.  Mai puțin radioactiv decât uraniul, thoriul poate fi
exploatat în cariere de suprafață, iar acest lucru are un impact minim asupra
mediului și costuri relativ reduse de valorificare. Cantitatea estimată de thoriu
din scoarța terestră este de trei până la patru ori mai mare decât cea
a uraniului. Principalul minereu din care se extrage thoriul este monazitul.
 Proprietăți fizice

Thoriul pur este un metal alb argintiu, care este stabil în aer uscat și își
păstrează luciul metalic pentru mai multe luni. Atunci când este adus în mediu
umed și bogat în oxigen, începe să se oxideze, devenind treptat cenușiu, apoi
negru. Proprietățile fizice se alterează în funcție de gradul de oxidare al
metalului. Thoriul pur este moale, foarte ductil, putând fi laminat la rece.
Pulberile metalice de thoriu sunt piroforice
 Proprietăți chimice
În urma „arderii” thoriului în reactorul nuclear, nu rezultă plutoniu 239,
element radioactiv obținut din uraniu și întrebuințat la fabricarea bombei
atomice. În urma dezintegrării nucleare a thoriului rezultă un gaz nobil și
radioactiv, radonul (Rn).
Minereuri de thoriu
 Pericol și impact asupra sănătății

Pulberea metalică de thoriu este piroforică și se aprinde spontan în aer. În mod

natural, timpul de înjumătățire al thoriului este foarte lung, iar radiațiile
alfa emise de o cantitate foarte mică din acest metal nu pot
penetra pielea umană. Expunerea la thoriu pe o perioadă lungă de timp poate
cauza cancer. Această perioadă poate dura până la 30 de ani de la contactul sau
ingestia unei cantități foarte mici de thoriul, pentru ca simptome să se
manifeste.

Plajele din India şi Australia, cât şi fiordurile Norvegiei ascund în nisipul lor
cantităţi impresionante de toriu, combustibilul nuclear al viitorului. Mai puţin
radioactiv decât uraniul, toriul poate fi exploatat în cariere de suprafaţă, iar
acest lucru are un impact minim asupra mediului şi costuri relativ reduse de
valorificare.

Folosirea toriului în centralele nucleare este indicată şi posibilă. Mai ales că, în
urma arderii acestuia în reactorul nuclear, nu mai rezultă plutoniu 239, element
radioactiv obţinut din uraniu, întrebuinţat la fabricarea bombei atomice.

Astfel, folosirea toriului diminuează riscul proliferării armelor nucleare, iar

exploatarea sa se face destul de simplu prin tratarea chimică a nisipurilor de pe
plaja mărilor sau a oceanelor ce conţin acest metal radioactiv. „Din
combustibilul nuclear uzat, rezultat în urma folosirii toriului în centralele
nucleare, nu poate fi extras plutoniul care este folosit pentru bomba atomică,
iar exploatarea sa nu dăunează mediului şi este, deocamdată, mult mai ieftină”,
spune Mitică Drăguşin, şeful Siguranţei Nucleare IFIN-HH.
 Bibliografie

 S. Stoici, Uraniul și thoriul, Editura Tehnica 1988

 Axente S. Banciu, Din istoria descoperirii elementelor chimice, Editura
Albatros 1981
 D. Marian, Metale de înaltă puritate, Editura Tehnică, 1988