Universitatea „Titu Maiorescu” București

Master Dreptul Afacerilor

Referat
la disciplina Achiziții Publice cu titlul
Autorități contractante

Masterand: Grigore Alexandra Denisa

București 2020
 Considerații generale

La data de 03 martie a anului 2010, Comisia Europeană a prezentat Comunicarea

„Europa 2020 – o strategie pentru creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii”.
Achizițiile publice au avut un rol important in acest document deoarece achizițiile publice
reprezintă un instrument de piață care trebuie utilizat pentru transpunerea în practică a acestor
inițiative.
O data cu anul 2014, au fost adoptate o serie de acte normative care aveau drept scop
modernizarea în materia achizițiilor publice în cadrul Uniunii Europene, si anume: Directiva
2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26.02.2014 privind atribuirea
contractelor de concesionare, Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului
din 26.02.2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE și Directiva
2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26.02.2014 privind achizițiile
efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor
și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CE.
Statele membre ale Uniunii. Europene printre care se numără și România, au avut la
dispoziție o perioadă de 24 de luni pentru a uniformiza legislația statala cu cea europeană.
Astfel prin Legea nr.98/2016 România a implementat în legislația naționala noile reglementări
europene.
Aceste modificări au avut un impact important asupra entităților care luau parte la
activitățile privitoare la achizițiile publice.
Mecanismele introduse în legislație au avut ca scop creșterea eficienței cheltuielilor
publice, facilitarea participării la achizițiile publice și a unor întreprinderi de dimensiunii mici
sau medii.
Totodată aceste masuri permit ca prin intermediul acestor achiziții să se sprijine
obiectivele comune ale societății.
Legiuitorul European a urmărit ca anumite noțiuni și concepte considerate de bază să
fie clare prin a introducând anumite aspecte ale jurisprudenței constatate a Curții de Justiție a
Uniunii Europene în acest domeniu.
În ceea ce privește reglementarea naționala și anume Legea nr.98/2016, aceasta
prevede modul de realizare a achizițiilor publice, procedurile de atribuire a contractelor de
achiziție publică, modul de organizare a concursurilor de soluții, instrumentele și tehnicile
specifice care se pot utiliza pentru repartizarea contractelor de achiziție publică dar și unele
aspecte reprezentative în legătură cu executarea contractelor de achiziție publica.
 Scopul acestor achiziții publice este acela de a constituii un cadru legal necesar pentru
realizarea, achiziționarea de bunuri, servicii dar și lucrări în condiții de eficiență economică și
sociala. În noua reglementare se pune accent pe eficiență și pe calitate, fapt subînțeles din
faptul că în prima reglementare se discuta despre „prețul cel mai scăzut” însă în noua
reglementare se face referire la „cel mai bun raport calitate - preț” și „cel mai bun raport
calitate – cost”
Legea nr.98/2016 abordează următoarele aspecte: autoritățile contractante, domeniul
de aplicare și excepțiile, achizițiile mixte, situațiile speciale, activitățile de achiziție
centralizate, achiziții comune ocazionale și achizițiile care implică autorități contractante din
alte state membre, regulile generale de participare și desfășurare a procedurii de atribuire,
executarea contractului de achiziție publică/acordului cadru, cazurile specifice de încetare a
contractului de achiziție publică.
În această lucrare vom analiza problematica autorităților contractante.

Autorități contractante

Plecând de la principiul libertății de a contracta se evidențiază faptul că părțile sunt

libere să încheie orice contract ținând seamă de limitările aduse de lege, ordinea publică dar și
de bunele moravuri. Astfel capacitatea de a contracta reprezintă o forma a principiului de a
contracta.
În Directiva 2004/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26.02.2014
privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE conceptul de „autoritate
contractantă” era definită ca fiind statul, colectivitățile teritoriale, organismele de drept public
și asociațiile formate din una sau mai multe din aceste colectivități sau unul sau mai multe
organisme de drept public.
În ceea ce privește organismul de drept public era caracterizat ca fiind orice organism
constituit pentru a îndeplini în mod expres cerințele interesului general, de alta natura decât
industrial sau comercial, care are personalitate juridică și a cărui activitate este finanțată în cea
mai mare parte de stat, de colectivitățile teritoriale sau de alte organisme de drept public sau a
cărui gestionare face obiectul controlului acestora din urma sau al cărui consiliu de
administrare, de conducere sau de supraveghere este alcătuit din membri desemnați în
proporție de 50% de către stat, de colectivitățile teritoriale sau de alte organisme de drept
public.
 În Directiva 2014/18/CE erau prevăzute caracteristici ale autorităților contractante
cum ar fii: sa aibă personalitate juridică, să desfășoare activități necomerciale sau
neindustriale în vederea satisfacerii nevoilor de interes public, să fie finanțate de către stat și
să fie sub controlul acestuia ori sub subordonarea acestuia prin participarea satului în
organismelor de conducere.
Pornind de la definițiile date de directivele care au fost abrogate, acelea de autorități
contractante dar mai ales de organisme de drept public, acestea au fost analizate de mai multe
ori în jurisprudența Curții de justiție a Uniunii Europene și s-a analizat necesitatea de a
rămâne neschimbate însă să se înglobeze unele clarificări prezentate de jurisprudență, aceste
clarificări fiind importante pentru o mai bună înțelegere a definițiilor, ele neavând scopul de a
modifica definițiile originale sau de a modifica înțelesul conceptelor.
S-a remarcat faptul că este necesar lămurirea conceptului de organism care
funcționează în condiții normale de piață, care dorește obținerea unui profit dar care suportă
și pierderile ce rezultă din exercitarea activității sale; nu este necesar să se considere ca fiind
un „organism de drept public”, deoarece necesitățile de interes general pentru îndeplinirea
cărora a fost creat sau pentru care i s-a încredințat sarcina de a le îndeplini, pot fi considerate a
avea caracter industrial sau comercial.
În ceea ce privește achizițiile publice, având în vedere faptul că prin capacitate de a
contracta vorbim de capacitatea de folosință a persoanei, în materia achizițiilor publice nu
orice persoana fizică sau juridică poate încheia un contract de achiziție publică ascesta
presupune calitatea de operator economic respectiv autoritate contractantă, fapt evidențiat în
Legea. 98/2016.
În noua reglementare se face distincție între autorități guvernamentale centrale si
autorități sub-centrale (regionale sau locale).
Prin termenul de operator economic se înțelege orice persoană fizică sau juridică de
drept public sau privat care oferă în mod licit pe piață executarea unei lucrări sau a unei
construcții, furnizarea de produse sau prestarea de servicii, inclusiv orice asociere temporară
formată între doua sau mai multe dintre aceste entități.
Autoritățile guvernamentale centrale sunt beneficiarele unor reglementări mai flexibile
în ceea ce privește regulile de publicitate, pragurile și termenele limită.
Noile reglementări sunt caracterizate de claritate și dat faptul ca acestea sunt mult mai
concise ele pot conduce la simplificarea și ușurarea procedurilor de achiziție publică,
permițând o folosire mai eficientă a veniturilor publice.
Legea fundamentală stabilește în titlul III care sunt autoritățile publice și anume:
Camera Deputaților, Senatul, Președintele și Guvernul.
 Constituția României la art.16 prevede că administrația publică centrală de specialitate
este formată din ministerele care se organizează numai în subordinea Guvernului dar și alte
organe de specialitate se pot constituii în subordinea Guvernului sau a ministerelor ca
autorități administrative autonome.
Când vorbim despre administrația publică locală tot Constituția la art.121-123 face
distincție între următoarele autorități publice: primarul, consiliul local, consiliul județean și
prefectul.
Legea 500/2002 privind finanțele publice, caracterizează instituțiile publice ca fiind o
denumire generală care înglobează Parlamentul, Administrația Prezidențială, ministerele,
celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituțiile
publice autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, finanțate din bugetele
publice.
Făcând o corelație între aceste informații concluzionăm că au calitatea de autorități
contractante: ministerele, Senatul României, Consiliul Legislativ, Administrația Prezidențială,
Camera Deputaților, Inspectoratul General al Poliției, Autoritatea Rutieră Română, consiliile
județene, Instituția Prefectului, primăriile, etc.

Organismele de drept public

Definind conceptul de organisme de drept public înțelegem orice entități altele decât
cele arătate anterior, indiferent de forma de constituire sau de organizare, care îndeplinesc
cumulativ următoarele condiții:
• Sunt constituite pentru a îndeplinii nevoile de interes general, fără caracter general
sau industrial.
• Au personalitate juridică.
• Sunt constituite, în majoritate, de către instituiții publice sau de către alte organisme
de drept public sau care se afla sub autoritatea sau coordonarea unei instituții
publice sau mai mult de jumătate din membrii consiliului de administrație/ organul
de conducere/ organul de supraveghere sunt numiți de instituții publice sau de un
organism de drept public.

Cumularea celor trei condiții conduce la concluzia ca respectivul organism este unul
de drept public și i se aplică legislația specifică achizițiilor publice. Cu titlu de exemplu,
Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. este o persoana
juridică din România, de interes strategic național cât timp statul este acționar majoritar, care
se organizează și este controlată de Ministerul Transporturilor, pe bază gestiune economică și
autonomie financiară în conformitate cu legile în vigoare și a statutului său.

Asocierile care cuprind cel puțin o autoritate contractantă

Dacă o entitate alta decât cele arătate precedent participă alături de o autoritate sau
instituție publică pentru a îndeplinii o nevoie de interes general, prin intermediul unei
procedurii de achiziție publică, dobândește calitatea de „autoritate contractantă” prin
intermediul legii și i se va aplica regimul juridic specific al achizițiilor publice incluzând
toate consecințele ce decurg din această situație.
Prin H.G. nr.395/2016 se aprobă Normele metodologice astfel la art.2 se prevede că
pentru a realiza achiziții publice, autoritatea contractantă înființează respectând condițiile
legale un compartiment intern specializat în domeniul achizițiilor publice. Acesta este de
regula format din minim trei persoane dintre care cel puțin doua treimi au studii superioare,
precum și specializări în domeniul achizițiilor.
Dacă prin structura s-a autoritatea nu poate înființa un astfel de compartiment,
atribuțiile acestuia vor fi îndeplinite de una sau mai multe persoane din cadrul respectivei
autorități contractante, responsabile în acest sens prin act administrativ al conducătorului
autorității contractante.
Principalele atribuții ale acestui compartiment specializat sunt:
• Efectuează înregistrarea/reînnoirea/recuperarea înregistrării autorității contractante în
SEAP sau recuperarea certificatului digital, daca este cazul;
• Elaborează si actualizează în conformitate cu necesitățile comunicate de celelalte
compartimente ale autorităților contractante, strategia de contractare și programul
anual al achizițiilor publice;
• Emite și coordonează activitatea de elaborare a documentelor de atribuire în cazul
organizării unui concurs de soluții, a documentației de concurs, pe baza necesităților
transmise de compartimentele de specialitate;
• Îndeplinește obligațiile referitoarele la publicitate, astfel cum sunt acestea prevăzute de
Lege;
• Aplică și finalizează procedurile de atribuire;
 • Execută achizițiile publice;
• Organizează și păstrează dosarul achiziției publice;
Dacă autoritatea contractantă are și alte compartimente acestea au obligația de a sprijinii
activitatea compartimentului intern specializat în domeniul achizițiilor, luând în considerare
specificul și complexitatea obiectului achiziției:
• Transmiterea cerințelor legate de servicii și lucrări, valoarea acestora precum și
transmiterea competențelor necesare pentru realizarea obiectivului de. Contractare a
respectivelor contracte;
• Transmiterea specificațiilor tehnice;
• Transmiterea preturilor unitare referitoare la respectivele necesități;
• Informații privind fondurile alocate pentru fiecare activitate;
• Notificarea cu privire la modificările care apar în execuția contractelor
(cauza/motivele/oportunitatea lor);
• Transmiterea documentului constatator privind modul de îndeplinire a clauzelor
contractuale;
Autoritatea contractantă are dreptul de a achiziționa servicii de consultanță care poartă
denumirea de servicii auxiliare. Acestea au drept scop sprijinirea compartimentului intern
specializat în domeniul achizițiilor dar și pentru elaborarea documentelor necesare etapelor
procesului de achiziție publică.
Referatul de necesitate este un document intern emis de fiecare compartiment de fiecare
autoritate contractantă în ultimul trimestru al anului în curs pentru anul viitor, care cuprinde
produse, servicii și lucrări identificate dar și prețul unitar. Daca respectiva necesitate nu poate
fi prevăzută sau identificată, referatele de necesitate pot fi elaborate la momentul identificării
necesității, această variantă fiind o excepție.
Pentru a putea fi modificat, referatul de necesitate trebuie să întrunească următoarele
condiții:
• Respectiva modificare să se realizeze înainte de inițierea procedurii de atribuire,
luându-se în considerare timpul necesar modificării programului anual al
achizițiilor publice și aprobării acestuia;
• Compartimentul intern specializat în domeniul achizițiilor publice să fie notificat
în timp util cu privire la modificarea respectivă, astfel încât să poată întreprinde
toate diligențele necesare realizării achiziției.
 BIBLIOGRAFIE

1. DAN CIOMPOERU „ Achiziții publice. Concesiuni. Parteneriat public – privat.

Remedii și căi de atac.” Ediția a 2-a revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck,
București 2017
2. PETRE LĂZĂROIU, IONITĂ COCHINȚU, MIHAELA AGATA POPESCU,
MIRCEA VALENTIN CÂRLAN, „Curs de achiziții publice. Aspecte teoretice și
practice” Ediția a 2-a revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, București 2018.
3. Documentare electronică în sistem informatic realizată prin accesarea site-ului
www.anfp.gov.ro
4. Documentare electronică în sistem informatic realizată prin accesarea site-ului
www.achizitiipublice.gov.ro
5. Documentare electronică în sistem informatic realizată prin accesarea site-ului
www.revista – achiziții.ro