PREŢURI ŞI CONCURENŢĂ

2020

Conf. univ. dr. DURA CODRUŢA

 CUPRINS

CAPITOLUL I: SISTEMUL DE PREŢURI ÎN ROMÂNIA

1.1. Conceptul de preţ şi baza preţurilor
1.2. Funcţiile preţurilor
1.3.Categoriile de preţuri şi structura preţurilor
1.4. Relaţiile dintre preţuri
1.5. Incidenţa TVA asupra structurii preţurilor

CAPITOLUL II: CONCURENŢA

2.1. Definirea, funcţiile şi instrumentele concurenţei
2.2.Tipologia concurenţei
 CUPRINS
CAPITOLUL III: MECANISMUL DE FORMARE A
PREŢURILOR ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ
3.1. Formarea preţurilor în economia concurenţială
contemporană
3.2. Formarea preţului pe piaţa cu concurenţă perfectă
3.3. Formarea preţurilor în condiţiile monopolului
3.4. Formarea preţurilor pe piaţa cu concurenţă monopolistică
3.5. Formarea preţurilor în situaţia oligopolului
3.6. Statul şi preţurile în economia de piaţă
3.7. Particularităţi ale formării preţurilor şi tarifelor în unele
ramuri ale economiei
 3.7.1. Formarea preţurilor şi tarifelor la bunurile publice
 3.7.2. Tarifele serviciilor
 CUPRINS

CAPITOLUL IV: FORMAREA PREŢURILOR ÎN

ÎNTREPRINDERI PRIN METODA COSTURILOR
4.1. Conceptul de cost şi relaţia dintre cost şi preţ
4.2. Tipologia costurilor de producţie
4.3. Metode de determinare a preţurilor în întreprinderi pe baza
costurilor de producţie
 CUPRINS

CAPITOLUL V: SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL

PREŢURILOR ŞI TARIFELOR
5.1. Necesitatea şi obiectivele sistemului informaţional al
preţurilor şi tarifelor
5.2. Modalităţi de exprimare şi calcul a indicilor
5.3. Tipurile fundamentale de indici ai preţurilor
5.4. Structura sistemului informaţional al preţurilor şi tarifelor
 5.4.1 Subsistemul informaţional al preţurilor cu ridicata ale
produselor industriale
 5.4.2. Subsistemul informaţional al preţurilor de consum şi
tarifelor populaţiei
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
 Beju V., Preţuri, Editura Economică, Bucureşti, 2000
 Băbăiţă I., Duţă A., Pieţe şi preţuri, Editura de Vest, Timişoara,
1995
 Moşteanu T., Concurenţa. Abordări teoretice şi practice, Editura
Economică, Bucureşti, 2000
 Moşteanu T., Dumitrescu D., Alexandru F., Vuţă M., Obreja L.,
Şerbănescu C., Stoian A., Preţuri şi concurenţă, Editura
Universitară, Bucureşti, 2005
 Tomiţă I., Ciurlău C., Băndoi A., Marcu N., Preţuri. Manual
universitar, Editura Universitaria, Craiova, 2003
 Vrânceanu D., Politici de preţuri, Editura Uranus, Bucureşti, 2006
 CAPITOLUL I: SISTEMUL DE PREŢURI ÎN
ROMÂNIA
1.1. Conceptul de preţ şi baza preţurilor
PREŢUL reprezintă o sumă de bani primită sau plătită
pentru cedarea, respectiv obţinerea unui bun sau
serviciu.
Preţul exprimă relaţiile băneşti care apar şi se derulează
între agenţii economici, între aceştia şi populaţie, între
cetăţeni, între diferite firme şi state etc. cu privire la
exprimarea în bani a valorii mărfurilor care fac
obiectul schimbului.
Referitor la baza, la factorii de formare a valorii
mărfurilor (şi a preţurilor) au existat mai multe
curente de gândire, mai multe teorii:
a) Teoria valorii muncă
b) Teoria valorii muncă susţinută de Marx
c) Teoria utilităţii marginale
d) Alte teorii
 1.1. Conceptul de preţ şi baza preţurilor
 a). Teoria valorii muncă elaborată şi susţinută de
reprezentanţii economiei politice engleze: William Petty,
Adam Smith şi David Ricardo.
 Referindu-se la valoarea mărfii, David Ricardo concluziona
că mărfurile, având utilitate (pe care o considera esenţială
pentru valoarea de schimb), îşi formează valoarea din două
surse: din raritatea şi cantitatea de muncă necesară pentru
obţinerea lor.
1.1. Conceptul de preţ şi baza preţurilor

 b). Teoria valorii muncă susţinută de Marx. Marx afirma că

 din punct de vedere calitativ, valoarea mărfii nu reprezintă
altceva decât muncă omenească abstractă, nediferenţiată,
socialmente recunoscută ca utilă şi că valoarea nu conţine
nimic în afară de muncă;
 iar din punct de vedere cantitativ, mărimea valorii este
determinată de timpul de muncă socialmente necesar creării
bunurilor.
 1.1. Conceptul de preţ şi baza preţurilor
 c). Teoria utilităţii marginale – conform acesteia, valoarea
(preţul) unei mărfi este determinată de utilitatea
marginală, mărimea utilității fiind o funcţie de raritatea
mărfii respective. Adepţii acestei teorii pun deci accentul pe
utilitatea bunului ca factor de determinare a valorii,
acordând prioritate satisfacerii nevoilor umane, căreia
trebuie să i se subordoneze producţia.
 1.1. Conceptul de preţ şi baza preţurilor
 Există şi alte opinii după care cele două concepţii privind
formarea valorii (teoria valorii muncă şi teoria utilităţii
marginale) nu se exclud automat, ci mai degrabă trebuie
considerate în complementaritatea lor.
Astfel, economistul francez Charles Gide considera că în formarea
ofertei (şi a preţului de ofertă) importanţă au costurile (raritatea
bunurilor), iar în formarea cererii (şi a preţului de cerere) - utilitatea
bunurilor.
1.2. Funcţiile preţurilor

 1. Funcţia de calcul şi măsurare a

cheltuielilor şi rezultatelor
 2. Funcţia de informare a agenţilor
economici
 3. Funcţia de stimulare a agenţilor
economici producători
 4. Funcţia de pârghie economică
 5. Funcţia de redistribuire a veniturilor
şi patrimoniului
1.2. Funcţiile preţurilor
 1. Funcţia de calcul şi măsurare a
cheltuielilor şi rezultatelor
 constă în aceea că prin intermediul preţurilor,
indicatorii eforturilor şi efectelor ce
caracterizează activităţile economico-sociale
capătă o expresie bănească concretă;
 2. Funcţia de informare a agenţilor
economici, prin intermediul căreia pe de o
parte, factorii de producţie sunt orientaţi spre
utilizările cele mai eficiente, iar consumatorii
spre alegerile cele mai convenabile. Preţul
este acela care îl determină pe producător să
extindă, să restrângă sau să abandoneze
anumite activităţi. În acest fel, el este cea mai
importantă sursă de informaţii pentru
adoptarea deciziilor de alocare şi realocare a
resurselor pe domenii;
 1.2. Funcţiile preţurilor
3. Funcţia de stimulare a agenţilor economici producători, prin
recuperarea cheltuielilor şi asigurarea profitului, ca premisă a
continuităţii activităţilor economice. Ofertanţii sunt stimulaţi să
crească producţia acelor bunuri pentru care se oferă preţuri
avantajoase pe piaţă dar, în acelaşi timp, preţurile acţionează ca
factor de presiune asupra reducerii costurilor de producţie în
scopul creşterii profiturilor încasate;
1.2. Funcţiile preţurilor
4. Funcţia de pârghie economică, justificată prin:
 în primul rând, preţurile cuprind în
structura lor elemente valorice, considerate
fiecare ca fiind pârghii economice şi anume:
salarii, impozite, contribuţii, dobânzi, taxe,
profit, comisioane şi adaos comercial etc.;
 în al doilea rând, preţul unui produs se

încadrează într-un sistem de preţuri ale

altor produse cu care se află în raporturi de
proporţionalitate (denumite şi preţuri
relative);
 în al treilea rând, preţurile au implicaţii
complexe în gestiunea agenţilor economici
acţionând în două faze importante: în faza
aprovizionării, prin preţurile factorilor de
producţie şi în faza desfacerii, prin preţurile
produselor livrate;
 1.2. Funcţiile preţurilor
 5. În anumite situaţii, şi în special când se practică preţuri
administrate, preţul este un factor de redistribuire a
veniturilor şi patrimoniului între diferite categorii de agenţi,
ramuri şi sectoare de activitate.
1.3. Categoriile de preţuri şi structura preţurilor
Ţinând seama de stadiile şi verigile pe care le
parcurg mărfurile în mişcarea lor de la producător
la consumator, de variaţia mărimii cheltuielilor
în funcţie de aceste stadii, de elementele
structurale ale preţurilor şi de deosebirile
dintre sfera producţiei şi cea a serviciilor, în
practica economică se folosesc mai multe
categorii de preţuri şi anume:
 - preţuri cu ridicata;
 - preţuri cu amănuntul;
 - tarife.
 a) Preţurile cu ridicata sunt preţurile care se
negociază şi la care circulă produsele, în
general, între agenţii economici. Ele cuprind
costurile şi profitul, ca regulă generală, iar unele
produse, precizate prin acte normative, preţurile
cu ridicata cuprind şi accizele datorate bugetului
de stat.
 1.3. Categoriile de preţuri şi structura preţurilor

 Având în vedere particularităţile circulaţiei mărfurilor,

preţurile cu ridicata pot fi de două feluri şi cu două niveluri:
 - preţuri cu ridicata ce revin unităţilor producătoare. Aceste
preţuri sunt întâlnite în raporturile de vânzare-cumpărare dintre
unităţile din ramurile producţiei materiale, dintre aceste
unităţi şi unităţile comerciale cu ridicata, precum şi dintre
unităţile producătoare şi magazinele proprii;
1.3. Categoriile de preţuri şi structura preţurilor
 - preţurile cu ridicata ce revin unităţilor comerţului cu
ridicata, practicate la livrarea produselor de către aceste
unităţi comerciale către unităţile comerciale cu amănuntul
sau de alimentaţie publică (sau de către alte unităţi
comerciale cu ridicata).
 Ele cuprind, în plus, faţă de preţurile cu ridicata ce revin
producătorilor, adaosul comercial (comisionul) aferent
unităţii comerciale cu ridicata.
1.3. Categoriile de preţuri şi structura preţurilor
 b) Preţurile cu amănuntul sunt preţurile la
care se desfac sau se revând populaţiei
diferite produse de către unităţile comerciale
specializate sau de către magazinele proprii
ale unităţilor producătoare.
 Din punct de vedere al structurii, ele sunt cele
mai complexe, cuprinzând pe lângă costuri,
profit, accize (după caz), adaos comercial
(comision) aferent unităţii comerciale cu
ridicata (după caz) şi adaosul comercial
(comisionul) cuvenit unităţii comerciale cu
amănuntul, precum şi taxa pe valoare
adăugată, calculată şi colectată din toate
stadiile anterioare.
 Preţul cu amănuntul marchează sfârşitul
circuitului mărfurilor care intră în consumul
final.
 1.3. Categoriile de preţuri şi structura preţurilor
 Preţurile de alimentaţie publică se practică pentru mărfurile
destinate consumului final, consum ce se realizează însă pe
loc, în cadrul unităţilor de alimentaţie publică. Adaosul de
alimentaţie publică cuprins în aceste preţuri se deosebeşte de
adaosul comercial din preţurile cu amănuntul, nu numai din
punct de vedere al mărimii, ci şi prin diferenţierea sa de la
local la local în funcţie de categoria de confort şi în raport cu
gradul de preparare a produselor ce se desfac prin unităţile de
alimentaţie publică. De asemenea, unităţile din categoriile
superioare adaugă la preţurile de alimentaţie publică remiza şi,
după caz, taxa de serviciu potrivit dispoziţiilor legale.
 1.3. Categoriile de preţuri şi structura preţurilor
 c) Tarifele reprezintă categoria de preţuri care se practică într-
un anumit domeniu specific de activitate, în domeniul
prestărilor de servicii. În funcţie de categoria beneficiarului,
tarifele au caracterul de preţuri cu ridicata (când serviciile se
prestează, de regulă, agenţilor economici) sau de preţuri cu
amănuntul (când serviciile se prestează populației).
1.3. Categoriile de preţuri şi structura preţurilor
 În ceea ce priveşte preţurile cu
ridicata ale produselor provenite din
import (PPI), acestea sunt formate din:
valoarea în vamă (rezultată prin
transformarea în lei, la cursul de
schimb în vigoare, a preţului extern),
taxa vamală, alte taxe şi accize
datorate, după caz. La aceste preţuri se
calculează, de regulă, un comision
cuvenit unităţii importatoare.
 Pentru a înlesni înţelegerea modului de
formare a preţurilor, se prezintă
structura preţurilor produselor interne şi
a preţurilor produselor din import
(figura 1.1 şi 1.2).
 Structura preţurilor produselor interne
T.V.A. în PAM
PAM
(T.V.A. 1+2+3)

Ad. com. am.

x 19% = TVA3
PRA PRp – Preţul cu ridicata al
producătorului
Ad. com. rid. x 19% = TVA2 PRA – Preţul cu ridicata
PRp al angrosistului
Accize (după PAM – Preţ cu amănuntul
caz)
Profit x 19% = TVA1

Costuri
1.3. Categoriile de preţuri şi structura preţurilor
 Preţurile cu ridicata ce revin producătorilor
şi unităţilor comerciale cu ridicata nu conţin
TVA. Ele constituie doar baza pentru
calculul TVA, care se va cuprinde numai în
preţul final.
 Fiecare furnizor (unitate producătoare sau
comercială cu ridicata) consemnează în factură,
separat de preţul cu ridicata, TVA aferentă pe
care o încasează de la beneficiari şi pe care o
datorează bugetului de stat. Deci beneficiarii
achită furnizorilor preţul cu ridicata plus TVA.
 La fiecare unitate plătitoare de TVA, suma de
plată se stabileşte însă ca diferenţă între
TVA aferentă vânzărilor, TVA (colectată) şi
TVA (deductibilă) aferentă cumpărărilor,
care s-a achitat pe bază de factură furnizorilor.
 Structura preţurilor produselor din import
T.V.A. în PAM
PAM (T.V.A. 1+2+3)

Ad. com. am. x 19% = TVA3

 PRI – Preţul cu ridicata al
PRA
importatorului
 PRA – Preţul cu ridicata al Comision x 19% = TVA2
angrosistului PRI
 PAM – Preţ cu amănuntul Accize
(alte taxe)

Taxă vamală x 19% = TVA1

Valoarea în vamă
(Preţ extern de import
transformat în lei)