Facultatea de Psihologie și Științele Educației Instruire Asistată de Calculator

Permananța educației permanente

Expresia” educație permanentă” este un concept specific pedagogiei contemporane ce

înglobează un principiu teoretic și acțional care încearcă să regleze realitatea specifică a
secolului nostru. Din acest punct de vedere, factorii care setează traiectoria învățământului în
această direcție sunt: schimbările accelerate, explozia demografică, evoluția rapidă a
tehnologiei și științelor, creșterea gradului de democratizare a vieții sociale.
Educația permanentă vine ca un răspuns la solicitările din ce în ce mai noi și mai
numeroase a societății, ce îi oferă individului șansa de a se educa pe tot parcursul existenței
sale, fără a fi limitat de vârstă sau spațiu. Aceasta îi formează individului o anumită atitudine
față de cunoaștere și învățare facându-l mai responsabil față de el însuși și față de realizările
celorlalți.
Funcțiile generale (funcția centrală și funcțiile principale) sunt realizabile prin funcțiile
specifice (funcția de adaptare, de inovare și de cercetare) ale educației permanente, ducând la
definirea educației permanente din trei perspective:
- Ca proces pedagogic – prin care este îmbunătățita calitatea vieții în urma perfecționării
dezvoltării personale, sociale și profesionale.
- Ca demers individual;
- Ca principiu de politică a educației.
Obiectivele educației permanente țintesc dobândirea autonomiei formative.
(Convenționale – citit, scris, socotit, igienă; Care necesită o accenture reînnoită – dezvoltarea
unei societăți pașnice, libere, democrate; De importanță centrală – însușirea și înnoirea
cunoștințelor, o nouă calitate a vieții; “instrumentale” – învățarea dirijată, interînvățarea;
Acestea sunt realizabile deorece educația permanentă, prin caracteristicile ei, acoperă
întreaga existență a unei persoane, unifică toate etapele educației, reunește educația formală
cu cea nonformală si informală, asigură accesul la educație continua indiferent de
vârstă,pregătire, rasă, religie, sex; combină latura culturii generale cu cea profesională;
Educaţia permanentă nu este destinată exclusiv adulţilor, ea cuprinde, unifică toate
etapele educaţiei (preşcolară, primară, liceală, universitară, postuniversitară) şi include, în
acelaşi timp, modalităţile formale şi nonformale. Ea încorporează atât învăţarea planificată,
cât şi pe cea accidentală. Comunitatea, grupurile sociale şi întregul mediu deţin un rol foarte
important în educarea individului. Educaţia permanentă capătă un caracter universal şi
democratic, identificându-se cu însăşi democratizarea educaţiei.
Educaţia permanentă implică procese de învăţare fundamentate ştiinţific şi nu poate fi
confundată cu „educaţia de-a lungul vieţii” care vizează mai mult procesele învăţării
spontane. Educaţia permanentă înseamnă învăţarea continuă, creativă, inovatoare, care
trebuie promovată în toate formele ei. Educaţia permanentă necesită o pregătire şi o
perfecţionare profesională, care permite fiecărui individ să acumuleze cunoştinţe şi să
însuşească deprinderi necesare autoeducaţiei.
Ea este o invenţie socială, o caracteristică a societăţii contemporane, în care mobilitatea
profesională este mare şi contribuie la dezvoltarea procesului de instruire şi cultivare; permite
fiecăruia de a-şi completa studiile, de a se perfecţiona profesional şi de a accede la o cultură
superioară.

1
CRAFCIUC (GHEORGHIU) MARIANA ANUL II