Rabie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol necesită mai multe referinţe medicale
pentru verificare sau se bazează prea mult pe surse primare.
Vă rugăm să revizuiţi conţinutul articolului şi să adăugaţi surse de
încredere suplimentare. (septembrie 2015)

Rabie

Un câine afectat de rabie

Clasificare şi resurse externe

Specialitate Boli infecţioase

ICD-10 A82

ICD-9-CM 071

MedlinePlus 001334

eMedicine Rabies, Emergency Treatment of

Rabies

Patient UK Rabie

MeSH D011818

Modifică date / text 

Rabia (lat. rabiere, derivat din rabhas - sanscrita veche: a fi violent) sau turbarea este

o boală infecţioasă virală a mamiferelor provocată de virusul rabic, un virus neurotrop din
genul Lyssavirus, familia Rhabdoviridae, care se găseşte în saliva animalelor infectate. Alte denumiri
ale bolii sunt turbare sau hidrofobie (în limba greacă „frică de apă“). Cuvântul grecesc lyssa,
utilizat pentru desemnarea rabiei, înseamnănebunie.

Rabia este o maladie identificată încă din antichitate. În prezent se cunoaşte că este
o meningoencefalită difuză.
 Printre primele simptome se pot număra febra şi furnicături la locul expunerii iniţiale. [1] Aceste
simptome sunt urmate de unul sau mai multe dintre următoarele simptome: spasmuri, agitaţie
extremă, frică de apă, paralizia părţilor corpului, stare de confuzie şi pierderea conştienţei.[1]După
apariţia simptomelor, rabia rezultă, aproape întotdeauna, în deces.[1] Perioada de timp de la
contractarea bolii şi apariţia simptomelor este, de obicei, de la una la trei luni. Areastă perioadă
variază totuşi de la mai puţin de o săptămână la peste un an. [1] Perioada de timp depinde de distanţa
pe care o are de parcurs virusul până la sistemul nervos central.[2]

Rabia se transmite oamenilor de la animale. Transmiterea are loc de obicei prin zgârierea sau
muşcătura de către un animal a altuia sau a oamenilor. [1] Saliva animalului infectat poate transmite
rabia dacă aceasta vine în contact cu membranele mucoase ale altui animal sau om. [1] Majoritatea
cazurilor de rabie la oameni sunt rezultatul muşcăturilor de câini. [1] Peste 99% din cazurile de rabie
în ţările în care câinii sunt purtători de rabie sunt cauzate de muşcături de câini.
[3]
 În America, liliecii sunt cea mai răspândită cauză a rabiei şi mai puţin de 5% din cazurile de rabie
la oameni provin de la câini.[1][3] Rozătoarele sunt infectate cu rabie într-o proporţie foarte mică.
[3]
 Virusul rabic ajunge la creier urmând nervii periferici. Boala poate fi diagnosticată numai după
apariţia simptomelor.[1]

Controlul animalelor şi programele de vaccinare au scăzut riscul cazurilor de rabie transmisă de

câini în mai multe regiuni ale lumii.[1] Este recomandată imunizarea persoanelor cu risc înalt înainte
de expunere. În grupul celor cu risc înalt se numără cei ce lucrează cu liliecii sau care petrec
perioade lungi în părţi ale lumii unde rabia este răspândită. [1] Pentru persoanele ce au fost expuse la
rabie, vaccinul antirabic şi uneori imunoglobulina rabică ajută la prevenirea bolii dacă se
administrează tratamentul înainte de apariţia simptomelor de rabie. [1] Se recomandă spălarea zonei
expuse cu apă şi săpun timp de 15 minute, providonă de iod sau detergent întrucât acestea pot
distruge virusul pare să fie eficient şi în prevenirea transmiterii rabiei. [1] Foarte puţini oameni au
supravieţuit în urma infectării cu rabie şi doar în urma unor tratamente extensive cunoscute sub
denumirea de protocolul Milwaukee.[4]

Rabia cauzează circa 26.000 – 55.000 de decese anual în lume. [1][5] Peste 95% din aceste cazuri de
mortalitate sunt în Asia şi Africa.[1] Rabia există în peste 150 de ţări şi pe toate continentele cu
excepţia Antarcticii.[1] Peste 3 miliarde de oameni locuiesc în regiuni ale lumii în care există cazuri de
rabie.[1] În cea mai mare parte a Europei şi Australiei rabia se găseşte doar la lilieci. [6] Multe popoare
ale insulelor mici nu au nici un caz de rabie.[7]

În 1885 Pasteur a pus la punct un vaccin terapeutic, care dacă este administrat la scurt timp după
infectare (prin muşcătura animalului), este 100% eficace. Există diverse variante de virus al rabiei
pentru diferite specii de animale, toate însă capabile să infecteze omul. Variantele transmise de
câine sunt în general considerate mai virulente decât cele transmise de vulpi şi lilieci, acest fapt
explicând în opinia unor specialişti sporadicele şi relativele succese ale tratamentului pacienţilor cu
rabie declarată prin comă indusă (protocolul Milwaukee).[necesită  citare]

Cuprins
  [ascunde] 

 1Caracteristici
 2Vezi şi
 3Referinţe
 4Legături externe