Suport informativ

către Ziua Mondială a siguranței și sănătății în

muncă - 28 aprilie 2022 cu genericul
„Acționăm împreună pentru a consolida o
cultură pozitivă a siguranței și sănătății în
muncă”.
Ziua Mondială a Siguranței și Sănătății în Muncă este
sărbătorită anual pe 28 aprilie pentru a promova
prevenirea accidentelor și a bolilor profesionale la nivel global. Această Zi este
parte integrantă a Strategiei globale privind siguranța și sănătatea ocupațională a
Organizației Internaționale a Muncii (OIM), așa cum este documentată în
Concluziile Conferinței Internaționale a Muncii din iunie 2003. Unul dintre
principalii piloni ai Strategiei globale este pledoaria(susținerea), deci Ziua
Mondială a Siguranței și Sănătatea la locul de muncă este un instrument
semnificativ în creșterea gradului de conștientizare a importanței muncii sigure și
sănătoase și a creșterii implicării profilului politic în acest domeniu.
Inițial, din 1996, în ziua de 28 aprilie era organizată la nivel mondial de
sindicatele muncitorești doar Ziua Internațională de Comemorare a Muncitorilor
Morți și Răniți. Scopul acesteia era și este de a onora memoria victimelor
accidentelor și bolilor profesionale prin organizarea campaniilor de conștientizare
la nivel mondial. OIM s-a implicat în campania din 28 aprilie la cererea mișcării
sindicale în 2003. Astfel, ziua de comemorare devine o zi de celebrare, în timp ce
sunt onorați lucrătorii răniți și decedați, este apreciat și sărbătorit faptul că aceste
maladii și decese pot fi prevenite. Astfel, din 2003, OIM a început să celebreze
Ziua Mondială a Siguranței și Sănătății în Muncă pentru a sublinia importanța
prevenirea accidentelor la locul de muncă și a bolilor profesionale și legate de
profesie, valorificând punctele forte tradiționale ale OIM: tripartismul și dialogul
social.
În acest an este preconizată o campanie de conștientizare menită să atragă
atenția asupra emergenței și amplorii problemei și asupra modului în care crearea
unei culturi pozitive a siguranței și sănătății ocupaționale și promovarea acesteia va
duce la reducerea numărului de decese, și maladii profesionale, legate de profesie.
 Anual, aproximativ 2,9 milioane de lucrători decedează din cauza
accidentelor și bolilor profesionale și cel puțin 402 milioane de oameni suferă de
leziuni profesionale ne-mortale.
Conform Raportului de monitorizare privind estimările comune ale
OMS/OIM ale poverii bolilor și accidentărilor legate de muncă, 2006-2016 (2021),
unde au fost examinați 41 de perechi de factori de risc specifici și de rezultate în
materie de sănătate, bolile legate de profesie au fost responsabile pentru 81% din
toate decesele legate de muncă, iar decesele datorate accidentelor profesionale -
19% din decese legate de muncă. Expunerea la orele lungi de muncă este factorul
de risc profesional cu cel mai mare număr de decese (745.000 de decese), urmată
de expunerea la particule, gaze și fumuri (450.000 de decese).
Accidentele și bolile profesionale au urmări negative nu doar asupra
sănătății victimelor și bunăstării familiilor acestora, ci implică și pierderi financiare
majore pentru întreprinderi și economii în ansamblu. Pierderile financiare includ
costurile serviciilor medicale și de reabilitare, costuri de compensare, pierderi de
producție, costurile legate de schimbarea personalului (pierderea personalului
calificat), reducere a capacității muncii, prezentismul (randament scăzut),
pierderile de productivitate asociate cu deficiențe permanente și ajutoare sociale.
Comisia Internațională pentru Sănătatea Ocupațională estimează că accidentele și
bolile profesionale contribuie la 5,4% din pierderea anuală a produsului intern brut
(PIB) global.
Acordarea unei priorități corespunzătoare prevenirii accidentelor și bolilor
profesionale și investirea în siguranța și sănătatea ocupațională va contribui la
stabilirea unei forțe de muncă sănătoase și sprijini întreprinderilor, asigurând astfel
crearea economiilor durabile. Deci, este esențial să se implementeze o cultură
preventivă a siguranței și sănătății ocupaționale.
Convenția OIM nr. 186 (2006) privind cadrul promoțional pentru siguranța
și sănătatea în muncă (în forță în Republica Moldova) definește Cultura preventivă
a siguranței și sănătății ocupaționale ca o cultură în care dreptul la un mediu de
lucru sigur și sănătos este respectat la toate nivelurile, unde guvernele, angajatorii
și angajații participă activ la asigurarea unui mediu de muncă sigur și sănătos
printr-un sistem de drepturi, responsabilități și îndatoriri definite și în care
principiului prevenției i se acordă cea mai mare prioritate. O cultură pozitivă este
caracterizată de elemente diferite. Comisia pentru sănătate și siguranță descrie
cultura siguranței și sănătății ocupaționale ca fiind produsul valorilor, atitudinilor,
percepțiilor, competențelor și modelelor de comportament individuale și de grup
care pot determina stilul, competența și angajamentul față de sistemul de
management al sănătății și siguranței al unei organizații.
Pentru a promova o cultură preventivă a siguranței și sănătății, sunt necesare
acțiuni atât la locul de muncă, cât și la nivel național.
La nivel național, este fundamental ca guvernul să se angajeze în construirea
și menținerea unei culturi preventive a siguranței și sănătății ocupaționale,
asigurându-se că sănătatea și siguranța lucrătorilor sunt considerate o prioritate în
agenda națională. Iar mijloacele și resursele necesare vor fi alocate pentru a crește
gradul de conștientizare a indispensabilității siguranței și sănătății ocupaționale,
cunoașterii, prevenirii și controlului factorilor de risc profesional.
Piatra de temelie pentru dezvoltarea durabilă a culturii preventive a
siguranței și sănătății ocupaționale constituie dialogul social productiv și
angajamentul național tripartit. Dialogul social se referă la toate tipurile de
negociere și consultare sau la schimbul de informații între reprezentanții
guvernului, angajatorilor și angajaților cu privire la probleme de interes comun.
Prin dialogul social, părțile tripartite participă activ la toate etapele proceselor de
luare a deciziilor în domeniul siguranței și sănătății ocupaționale (SSO). Acestea
variază de la elaborarea și revizuirea politicilor SSO până la promovarea
mecanismelor de conformitate la locul de muncă. Acest tip de interacțiune
contribuie atât la îmbunătățirea politicilor și strategiilor SSO, cât și la stabilirea
angajamentului și facilitarea implementării rapide și eficiente.
Sunt cunoscute diverse forme de dialog social
 Proces tripartit, cu guvernul (Ministerul Muncii și Protecției Sociale și
Ministerul Sănătății și/sau alte ministere în cauză) ca parte oficială a dialogului.
 Proces tripartit „plus” (când se ocupă de alte chestiuni decât cele ale muncii),
cu actori-cheie care reprezintă preocupări și interese specifice ale societății civile.
 Relații bipartite, între muncă și conducere (sau organizațiile patronale și ale
lucrătorilor / sindicale)
- Negociere colectivă: toate negocierile care au loc între un angajator, un
grup de angajatori sau una sau mai multe organizații patronale, pe de o
parte, și una sau mai multe organizații ale lucrătorilor/ sindicale, pe de
altă parte, pentru: (a) determinarea condițiile de muncă și condițiile de
angajare; și/sau (b) reglementarea relațiilor dintre angajatori și angajați;
 și/sau (c) reglementarea relațiilor dintre angajatori sau organizațiile
acestora și o organizație sau organizații angajaților/sindicale.
- Cooperare la locul de muncă: de la schimbul de informații la consultare
sau luarea deciziilor în comun.
La nivel de întreprindere/organizație/ locul de muncă este esențial prin
promovarea unei culturi preventive a siguranței și sănătății ocupaționale. Chiar
dacă nu există o singură definiție a „culturii SSO”, aceasta poate fi descrisă ca fiind
produsul valorilor, atitudinilor, percepțiilor, competențelor și modelelor de
comportament individuale și de grup care pot determina angajamentul față de stilul
și competența sistemului de management al sănătății și siguranței unei organizații
(Comisia pentru sănătate și siguranță, 1993).
Aceasta presupune respectarea normelor și reglementărilor siguranței și
sănătății ocupaționale și introducerea sistemelor de management SSO. Integrarea
sistemelor de management SSO în structura generală de management a afacerii
este esențială pentru controlul riscului și reducerea incidenței accidentelor și
bolilor legate de muncă, deoarece promovează o abordare preventivă și pro activă a
siguranței și sănătății ocupaționale, bazată pe îmbunătățiri continue. Orice măsuri
implementate prin această abordare contribuie nu numai la îmbunătățirea
performanței SSO, ci și a productivității afacerii. O cultură pozitivă a SSO este una
în care managementul și lucrătorii apreciază dreptul la un mediu de lucru sigur și
sănătos și participă activ în acest scop, și este constituită pe principiul incluziunii și
dialogului deschis, prin care toate părțile sunt implicate în mod semnificativ în
îmbunătățirea continuă a condițiilor de siguranță și sănătate la locul de muncă.
Studierea mediului de muncă a identificat șapte valori de bază în dezvoltarea
unei culturi pozitive a siguranței și sănătății ocupaționale: implicarea socială,
justiție, încredere, durabilitate, participare, reziliență și flexibilitate, dezvoltare și
creștere. Fiecare dintre aceste valori de bază este importantă pentru dezvoltarea
unei culturi pozitive a SSO și fiecare poate avea o influență directă și indirectă. Ele
contribuie în mod semnificativ la reducerea numărului accidentelor și a bolilor
profesionale și legate de muncă, precum și la îmbunătățirea bunăstării și a
moralului lucrătorilor. Lucrătorii mai sănătoși și mai fericiți vor contribui, la rândul
lor, la îmbunătățirea productivității, calității și profitabilității afacerii.
Schimbările în practicile de lucru, demografie, tehnologie și mediu creează
noi preocupări în domeniul SSO. Provocările tot mai mari includ riscurile
psihosociale, stresul la locul de muncă și bolile netransmisibile, în special bolile
circulatorii, respiratorii și cancerele. Factorii de risc profesionali noi și emergenți
pot fi cauzați de inovarea tehnică, de schimbările sociale sau organizaționale, cum
ar fi:
• Noi tehnologii și procese de producție, de exemplu nanotehnologie,
biotehnologie
• Noile condiții de muncă, cum ar fi volumul de muncă mai mare,
intensificarea muncii ca urmare a reducerii personalului, condiții precare asociate
cu migrația pentru muncă, munca online, locuri de muncă informale
• Forme emergente de angajare, de exemplu munca pe cont propriu,
externalizare, contracte temporare.
Însă întreprinderile cu o cultură pozitivă a SSO dispun de pârghii de control al
acestora:
 dispun de un sistem de informații care colectează, analizează și difuzează
informații despre evenimentele de sănătate de la locul de muncă;
 au o cultură de raportare în care angajații sunt pregătiți să-și raporteze
erorile, greșelile și încălcările;
 au o cultură a încrederii în care oamenii sunt încurajați să furnizeze
informații esențiale legate de siguranță, dar și în care este clar unde se află
granița dintre acceptabil și inacceptabil.
 sunt flexibile, în ceea ce privește capacitatea de a reconfigura structura
organizațională în fața unui mediu de sarcini dinamic și solicitant;
 au dorința și competența de a trage concluziile corecte din sistemul său de
siguranță și sunt dispuși să implementeze reforma atunci când este necesar.
Pandemia de COVID-19 a creat noi provocări pentru serviciile siguranței și
sănătății ocupaționale. Pe lângă pierderea tragică de vieți omenești și daunele
aduse sănătății umane și comunităților, pandemia a avut efecte devastatoare asupra
lumii muncii. A dus la creșterea șomajului, a subocupării, a inactivității și a
informalității; scăderea veniturilor din muncă și din afaceri, ceea ce duce la
închiderea întreprinderilor până la faliment, în special în cazul întreprinderilor
mici; noi provocări în siguranță și sănătate ocupațională; lanțurile de aprovizionare
perturbate, cu implicații ample pentru lucrătorii atrași. Ca urmare a tuturor acestor
factori, pandemia a exacerbat sărăcia, precum și inegalitatea de gen, economică și
socială. Pandemia a expus angajații și oamenii din lumea muncii la riscul de
infectare cu noul coronavirus, precum și la riscuri noi și emergente legate de
efectele pe termen lung asupra sănătății corelate cu această urgență și cu practicile
și procedurile de lucru nou adoptate. Consecințele acestei situații vor persista multe
timp.
La Conferința Internațională a Muncii din iunie 2021, delegații guvernului,
angajatorilor și lucrătorilor din 181 de țări au adoptat în unanimitate Apelul global
la acțiune pentru o recuperare în urma crizei COVID-19 centrată pe om, care este
incluzivă, durabilă și rezistentă.
Apelul global la acțiune angajează țările să lucreze pentru o redresare
economică și socială din criză, promovând munca decentă și abordând inegalitățile.
Acesta vizează patru domenii cheie:
 Creștere economică incluzivă și ocuparea forței de muncă
 Protecția tuturor lucrătorilor
 Protecție socială universală
 Dialogul social
Dialogul social a jucat un rol esențial în abordarea situației complexe a
pandemiei la toate nivelurile, de la nivel național până la cel de la locul de muncă.
Pe tot parcursul crizei, guvernele care au prioritizat participarea activă a
organizațiilor angajatorilor și a angajaților / sindicatelor în organizarea SSO au fost
capabile să dezvolte și să implementeze în mod colectiv legi, politici și intervenții
de urgență. Participarea și implicarea activă a angajatorilor și angajaților au fost
esențiale în elaborarea și implementarea măsurilor adecvate și eficiente pentru
eliminarea pericolelor sau minimizarea riscurilor de la locul de muncă și
îndeplinirea necesităților muncitorilor.
În 2022, planificarea scenariilor ar părea să indice că lumea va face față de
acum înainte unor realități diferite, unele țări continuând să se confrunte cu criza
COVID-19, în timp ce altele vor începe să trăiască într-o eră post-COVID.
În ambele scenarii, mecanismele de participare la guvernarea acestei
probleme comune, precum și a altor probleme de SSO, vor continua să fie esențiale
pentru limitarea accidentărilor și bolilor profesionale – atât la nivel național, cât și
la locul de muncă.
Apelul la acțiune subliniază necesitatea de a oferi tuturor lucrătorilor o
protecție adecvată și consolidează respectul pentru standardele internaționale în
SSO, recunoscând că condițiile de muncă sigure și sănătoase sunt fundamentale
pentru o muncă decentă. Acest apel solicită țărilor să consolideze măsurile de
siguranță și sănătate ocupațională prin cooperare cu instituțiile publice,
întreprinderile private, angajatorii, muncitorii și reprezentanții acestora cu privire
la practici adaptate, suport pentru managementul riscurilor, introducerea unor
măsuri adecvate de control și de pregătire pentru situații de urgență, măsuri de
prevenire a noilor focare COVID-19 sau a altor riscuri profesionale, și respectarea
măsurilor de siguranță și sănătate. De asemenea, solicită țărilor să introducă și să se
adapteze la noi forme de muncă (tele-munca), astfel încât să păstreze locurile de
muncă și să extindă oportunitățile de muncă decentă prin reglementare, dialog
social, negociere colectivă, cooperare la locul de muncă și eforturi de reducere a
disparităților în domeniul accesului digital, respectând standardele de muncă și
confidențialitatea, promovând protecția datelor și echilibrul vieții profesionale.
Apelul la acțiune recunoaște rolul pe care dialogul social, atât bipartit, cât și
tripartit, l-a avut în răspunsul imediat la pandemia COVID-19. Dialogul social a
jucat un rol esențial în abordarea situației complexe a pandemiei la toate nivelurile,
de la nivel național până la cel de la locul de muncă. Pe tot parcursul crizei,
guvernele care au prioritizat participarea activă a organizațiilor angajatorilor și a
angajaților / sindicatelor în organizarea SSO au fost capabile să dezvolte și să
implementeze în mod colectiv legi, politici și intervenții de urgență. Participarea și
implicarea activă a angajatorilor și angajaților au fost esențiale în elaborarea și
implementarea măsurilor adecvate și eficiente pentru eliminarea pericolelor sau
minimizarea riscurilor de la locul de muncă și îndeplinirea necesităților
lucrătorilor.

Pe măsură ce continuăm să trăim într-o schimbare permanentă a

mediului, sănătății globale, societății, tehnologiilor, practicilor de muncă și
să ne confruntăm cu riscuri emergente în mediul de muncă, trebuie să
continuăm spre dezvoltarea unei culturi preventive pozitive a siguranței și
sănătății ocupaționale la toate nivelurile.