SANATATE SI SECURITATE IN

MUNCA

 Tema de casa

Prof: Chitimus Dana

Elev: Colacel Maria
Madalina
Grupa:1831
 2022

Securitatea muncii, sau siguranța la locul de muncă, este un domeniu multidisciplinar în

cauză cu securitatea, sănătatea și bunăstarea oamenilor în muncă. Securitate și sănătate în
muncă este ansamblul de activități instituționalizate având ca scop asigurarea celor mai bune
condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității fizice și psihice,
sănătății lucrătorilor și a altor persoane participante la procesul de muncă;
Scopul unui program de securitate și sănătate în muncă este de a încuraja un mediu
ocupațional sigur și sănătos. Activitatea de prevenire si protecție are ca scop asigurarea unor
condiții de munca optime, prevenirea accidentelor si a îmbolnăvirilor profesionale în rândul
persoanelor angrenate in activități lucrative si adaptarea la progresul științei si tehnicii. In
conformitate cu aceste reglementari, obligația de a asigura securitatea si sănătatea, în toate
aspectele referitoare la munca, revine conducerii persoanei juridice iar obligațiile lucrătorilor
nu exonerează de răspundere angajatorului.
Definiție
După cum este definit de Organizația Mondială a Sănătății(OMS), „sănătatea în muncă se
ocupă de toate aspectele sănătății și securității la locul de muncă și se concentrează puternic
pe prevenirea primară a pericolelor”. Sănătatea a fost definită ca „o stare de bunăstare fizică,
mentală și socială completă și nu doar absența bolii sau a infirmității”. Sănătatea la locul de
muncă este un domeniu multidisciplinar al asistenței medicale care se referă la a permite unei
persoane să își exercite ocupația, în modul în care cauzează cel mai puțin rău sănătății sale.
Se aliniază la promovarea sănătății și siguranței la locul de muncă, care se ocupă cu
prevenirea daunelor provocate de pericolele la locul de muncă
În România prin angajator se înțelege persoana fizica sau juridică ce se afla în raporturi de
muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv și care are responsabilitatea întreprinderii și/sau
unității.

Codul Muncii precizează că normele de securitate și sănătate ale muncii pot stabili:

 măsuri generale pentru prevenirea accidentelor și îmbolnăvirilor, aplicate tuturor

salariaților;

 reguli de protecție specifice pentru anumite profesii și activități;

 măsuri specifice pentru anumite categorii de personal

 dispoziții legate de organizarea și funcționarea unor organisme speciale de asigurare a

securității și sănătății în muncă.

Importanța normelor de protecție a muncii

Accidentele de muncă, incidentele grave care s-au soldat, nu de puține ori, chiar cu decesul

angajaților, bolile profesionale dezvoltate în urma desfășurării activității în condiții grele de

muncă, toate acestea sunt câteva dintre motivele care au stat la baza elaborării unor norme de

protecție a muncii atât la nivel general, cât și specific.

Respectarea normelor de protecție a muncii este esențială, pentru că acestea pot preveni

situații complicate și extrem de neplăcute și pentru angajator, dar și pentru tine ca salariat.

Instruirea si respectarea regulilor in SSM este necesara deoarece:

 ajută la evitarea riscurilor profesionale și la evaluarea acelora care nu pot fi evitate;

 presupun identificarea și combaterea cauzelor care duc la apariția anumitor riscuri

la locul de muncă;

 duc la crearea unor condiții de muncă adaptate nevoilor oamenilor (proiectarea

locurilor de muncă, alegerea echipamentului tehnic, elaborarea metodelor de

 te obligă atât pe tine, dar și pe angajator să vă adaptați permanent la progresul

tehnic;

 presupun regândirea conceptului de pericol – atunci când munca ta în sine este

periculoasă și nu se pot evita situațiile riscante, se găsesc soluții pentru înlocuirea

pericolelor cu non pericole sau pericole mai mici;

 obligă la dezvoltarea unor politici de prevenire cuprinzătoare și coerente, în ceea

ce privește gradul de tehnologizare, organizarea muncii, a condițiilor de desfășurare a

activității, construirea relațiilor sociale și influența factorilor de mediu;

 prioritizează măsurile de protecție colectivă față de cele individuale;

 prevăd instrucțiuni clare pentru angajați, astfel încât să nu existe vreo confuzie în

aplicarea lor;
 protejează categoriile de salariați care sunt expuse la riscuri de accidentare și

 îmbolnăvire mai mult decât restul angajaților.