CONSOLIDAREA DIALOGULUI SOCIAL CĂTRE O

CULTURĂ A SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII

O cultură a securității și sănătății este aceea în care dreptul la un

mediu de lucru sigur și sănătos este respectat la toate nivelurile. Guvernul,
angajatorii și lucrătorii participă activ la asigurarea unui mediu sigur și
sănătos, printr-un sistem de drepturi definite, responsabilități și îndatoriri, iar
principiului prevenției îi este acordată cea mai înaltă prioritate.
Guvernul, în ansamblul său, se angajează să construiască și să mențină
o cultură preventivă de securitate și sănătate în muncă. În acest sens, trebuie
să fie alocate mijloace și resurse adecvate pentru a crește gradul de
conștientizare generală a securității și sănătății în muncă, cunoașterea
pericolelor și a riscurilor și înțelegerea importanței prevenirii și controlului
acestora.
Prin dialogul social, guvernul, angajatorii și lucrătorii participă activ
la toate fazele proceselor decizionale în domeniul SSM.
Astfel, s-a demonstrat faptul că dialogul social contribuie atât la
îmbunătățirea calității politicilor și strategiilor SSM, cât și la facilitarea
implementării mai rapide și mai eficiente a acestora.
Pentru schimbarea culturii, cu scopul de a crea o cultură SSM
pozitivă, este necesară parcurgerea câtorva pași:
- comunicarea deschisă, dialogul construit pe încredere și respect
reciproc, întrucât SSM este considerată o valoare de bază a
întreprinderilor, integrată în fiecare aspect al relaționării acestora;
- asigurarea unei atitudini pozitive în domeniul SSM, din partea
angajatorilor;
- instruirea și informarea tuturor lucrătorilor, pentru a se asigura
participarea activă a acestora la acțiunile de îmbunătățire a SSM.
Participarea și implicarea lucrătorilor, prin comitete sau prin
reprezentanții SSM ai acestora, sunt aspecte esențiale pentru promovarea
conformității, proiectarea și aplicarea măsurilor adecvate și eficiente, în
vederea eliminării pericolelor sau a minimizării riscurilor care sunt
adaptate la locul de muncă și la nevoile lucrătorilor.
De-a lungul timpului, s-a demonstrat necesitatea unei coordonări între
toate părțile interesate (Guvernul, angajatorii și lucrătorii), pentru a defini
scopuri comune, priorități, obiective și ținte, în vederea consolidării
sistemului național SSM. Astfel se asigură și o utilizare mai eficientă a
resurselor.
 Convenția privind securitatea și sănătatea în muncă din anul 1981 și
Convenția privind cadrul de promovare pentru securitatea și sănătatea în
muncă din anul 2006, solicită adoptarea unei politici naționale coerente
în materie de SSM.
O astfel de politică ar trebui să fie construită prin consultare cu părțile
interesate (aceasta conferă legitimitate și favorizează implementarea ei) și
să includă cel puțin următoarele:
- angajamentul guvernului față de prevenirea accidentelor și a bolilor
profesionale;
- principiile importante care ghidează acțiunea națională în domeniul
SSM;
- planuri de acțiune privind SSM;
- funcțiile și responsabilitățile principalelor părți interesate (adică
autoritățile publice relevante, angajatorii și lucrătorii).