UNIVERSITATEA DE STAT „ALECU RUSSO“ DIN BĂLȚI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE REALE, ECONOMICE ȘI ALE

MEDIULUI
Catedra de științe ale naturii și agroecologie

FORMELE MAJORE DE RELIEF

ALE USCATULUI

Elaborat:
Gritco Olga

Profesor:
Alina TĂBÎRȚĂ

Bălți, 2019
 CUPRINS

Оглавление
1. Forme de relief....................................................................................................................................3
1.1 Munții...............................................................................................................................................3
1.2.Podișuri.............................................................................................................................................4
1.3.Dealuri...............................................................................................................................................4
1.4.Cîmpiile.............................................................................................................................................5
2. Muntele Kilimanjaro...........................................................................................................................5
3. Podișul Guyanelor...............................................................................................................................7
4. Dealul Chiciora....................................................................................................................................7
5. Cîmpia Amazonului.............................................................................................................................8
Concluzie.....................................................................................................................................................9
Bibliografie................................................................................................................................................10

2
 1. Forme de relief
Forma de relief reprezintă totalitatea asperităților scoarței terestre, fiind
rezultatul interacțiunii agenților geografici interni și externi. Cele mai cunoscute
formede relief sunt muntele, dealul, câmpia (numitășișes), valea, depresiunea și p
odișul; caracteristicile lor sunt determinate de înălțimile la care acestea se află, de
tipul geologic din care sunt alcătuite și de floră și faună. Cele mai înalte forme de
relief sunt munții (cel mai înalt fiind 8848, vârful Everest din masivul Himalayan)
și cele mai joase (de sub nivelul mării) sunt fosele sau gropile abisale (cea mai
joasă fiind la 11 022, Groapa Marianelor, Oceanul Pacific). Formele de relief pot
fi continentale sau submarine.

Fig.1. Forme de relief

1.1 Munții
Munţii reprezintă forme pozitive de relief, cu altitudinea absolută de peste
1000 m, cu văi principale adînci de cel puţin 500-1000 şi mai multe mii de metri,
cu povîrnişuri de 35 — 50°.
Munţii se caracterizeazăprin, masă şi volum, orientarea generală, direcţie,
structura geologică, vîrsta, funcţia lor ca bariere, prin influenja lor în etajarea
condiţiilor biocli-matice.
Munţii pot fi clasificaţi după altitudinea absolută: munţi josi (sub 1000
m); munţi mijlocii (intre 1000-2000 m), munţi înalţi (intre 2000-5000 m); munţi
foarte înalți (peste 5000 m).
Unele lanţuri montan urmează direcţia meridianelor (munţi meridiani) sau
direcţia Paralelelor (munti transversali). Alte lanţuri au direcţii radiate, asociate
într-un singur sistem muntos (lanţul Carpato-Balcanic).
3
 Structura geologică se referă la caracterul dislocărilor, cutărilor,
mişcărilor tectonice pozitive şi negative, prăbuşirilor etc, care au lăsat unele
amprente în corpul munţilor.
După vîrstă, deosebim munţi vechi, care s-au format In orogeneza
baicalică, caledonică şi hercinică (Scandinavici, Appallachi, Ural) şi munti tineri
care s-au format în orogeneza alpină (Alpi, Carpaţi, Caucaz).
Tinind seama de efectul mişcărilor tectonice ale scoarţei terestre şi de
procesele ,
vulcanice, există munţi de cutare, munţi-bloc, munţi vulcanici şi munţi
micști.
Munţii de cutare s-au format drept rezultat al proceselor de cutare şi
inălţare a s,oarţei terestre. Ei se caracterizează printr-o succesiune de anticlinale şi
sinclinale de diferite forme şi dimensiuni, insoţite de alte structuri Apar sub forma
unor lanțuri, ce constituie cele mai importante edificii muntoase ale uscatului lanjul
Alpino-Himalayan, Cordilieri).
Muntii-bloc (de faliere) — iau naştere in urma mişcărilor pe verticală (de
inăltare şi coborîre) ale blocurilor scoartei terestre pe linii de falii. Ei reprezintă
munți sub formă de horsturi, separati de depresiuni, grabene . Un exemplu tipic îl
constituie lantul muntos Sierra-Nevada din California. Grabenele pot fi ocupate de
cîmpii mici, iar uneori de lacuri, ca cele din lungul Marelui graben Est-African.
Munti vulcanici Structura şi morfologia lor e conditionată de
magmatismul efuziv, adică rezultă din activitatea vulcanilor. Ei sint alcătuiti din
acumulări imense de lavă, cenuşă vulcanică.

1.2.Podișuri
Podişurile reprezintă portiuni din scoarta terestră cu altitudini absolute
variate (peste 200-300 m), cu suprafata netedă sau vălurată, intersectată de văi. Ele
pot fi delimitate de versanti exteriori abrupti sau pot prezenta treceri domoale spre
cimpii. Unele podişuri abia trec peste altitudinea cîmpiilor.

1.3.Dealuri
Dealurile reprezintă forme pozitive de relief, cu altitudine absolută pină la
800 — 1000 m. Au aspect de culmi alungite sau cupola rotunjită. Dealurile apar ca
rezultat al proceselor de eroziune (Dealurile Tîrnavelor) sau de acumulare (dealuri
morenaice).

4
 1.4.Cîmpiile
Cîmpiile sînt porţiuni din scoarta terestră cu altitudini sub 200 m, cu
suprafeţe plate sau ondulate, cu fragmentare redusă. După gencză, cîmpiile pot fi,
acumulative, marine, lacustre.
Cîmpiile acumulative se formează prin acumularea materialelor în
sectoarele mai coborîte ale scoarţei terestre. Acumularea se poate datora diferiţilor
agenţi exogeni.
Cîmpii marine formate prin acumularea sedimentelor in zona de şelf, şi
apoi cxondate in unna mişcărilor tectonice ale scoarţei (cimpia Caspică, Marea
Cîmpie chineză);
Cîmpii lacustre formate in urma colmatării chiuvetei lacustre de către
materialele aduse dc rîuri sau provenite din năruirea ţărmurilor.
În cazul cind acumularea este rezultatul acţiunii combinate a mai multor
agenţi se formează, cîmpii fluvio-marine, fluvio-lacustre, fluvio-glaciare ş.a.Cîmpii
erozionale şi datorează apariția actiunii erozive a agenţilor exogeni. La această
categorie de cimpii se referă peneplenele, care reprezintă cel mai. tipic relief dc
eroziune.

2. Muntele Kilimanjaro
Kilimanjaro este cel mai înalt munte din Africa (vf. Kibo 5895 m) și se
află situat la granița ce desparte Tanzania de Kenia. Este muntele care reproduce
pe înălțime toate zonele climato-vegetale ale Globului. Deși se află situat lângă
Ecuator, vârful său este acoperit de ghețari (de tip stea). Localnicii l-au denumit
”Casa omătului”.
Masivul muntos este de origine vulcanică, mai exact este un stratovulcan.
Date furnizate de specialiști în 2003 atestă că magma se găsește doar la circa 400
de m sub fundul solidificat al craterului din vârf. Datorită poziționării anasamblului
montan la limita de coliziune a plăcilor tectonice africane și a celei numită placa
tectonică a Somaliei , există o posibilitate permanentă de erupție vulcanică.

Fig.2. Muntele Kilimanjaro

5
 Fig.4. Topirea ghețarului, observată de-a lungul
ultimului secol, este pusă pe seama încălzirii globale

Fig.5. Savană la poalele muntelui Kilimanjaro.

Norii din plan secund s-au adunat deasupra pădurii
umede

Fig.3. Etajarea vegetației în

muntele Kilimanjaro
6
 3. Podișul Guyanelor
Podișul Guyanelor este un podiș structural eroziv delimitat de câmpiile
vecine prin falii, care apar în relief sub formă de abrupturi. Apare ca o suprafață
peneplenizată, cu altitudinea medie de 500 - 600m. Fundamentul cristalin apare la
zi în partea nordică și se afundă spre sud sub formațiuni paleozoice și mezozoice.
Aceste formațiuni sedimentare au dat prin eroziune un relief structural. Existența
granitelor și cuarțitelor (roci mai dure) a dus la apariția martorilor de eroziune și a
pragurilor în lungul văilor, datorită eroziuni diferențiate. Altitudinea sa maximă
(2994 m) este atinsă în Pico da Neblina, localizat în Brazilia.

Fig.6. Podișul Guyanelor

4. Dealul Chiciora
Dealul Chiciora este cel mai înalt deal din România, cu o altitudine de 1218
m. Face parte din Subcarpații Getici și se află între văile Argeșului și Vâlsanului.
Se învecinează la nord cu Masivul Ghițu. Teritorial este situat pe raza Comunei
Corbeni, la hotarul cu Comuna Brăduleț, Argeș. Pe dealul Chiciora nu se găsesc
așezări omenești, dar este străbătut de un drum forestier destul de bun. Acest drum
străbate dealul Chiciora de la sud, până la Nord, unde se află satul Tulburea, tot din
Corbeni. El se bifurcă spre est până la Brădetu și spre nord până la Pârtia Molivișu.
Este un deal acoperit de păduri de fag, dar și de pășuni. El deservește cu partea
vestică locuitorii din Corbeni, și cu partea estică locuitorii din satul Galeșu, din
Brăduleț, Argeș.

7
 Fig.7. Dealul Chiciora - Vedere dinspre Muntele Ghiţu

5. Cîmpia Amazonului
Cîmpia Amazonului este o campie aluvionara, fiind cunoscuta ca cea mai
intinsa de pe Glob.Este situata intre lantul Anzilor, Podisul Guianelor si al
Braziliei. In urma miscarilor orogenice andine, regiunea a fost ocupata de un imens
lac, spre care se scurgeau toate apele.
In Campia Amazonului se deosebesc mai multe nivele dispuse in trepte
astfel:
 nivelul inferior este alcatuit din sedimente terțiare ;
 nivelul intermediar reprezinta zona inundabila, cu maluri,
nisipuri, argile aluviale.
 nivelul inferior care este inundat si in timpul apelor medii.

Fig.8.Cîmpia și fluviul Amazonului

8
 Concluzie

Suprafaţa uscatului se caracterizează prin următoarele forme majore de relief

munti, podisuri, dealuri,cîmpii.
Munţii reprezintă forme pozitive de relief, ei sunt impartiți in mai multe categorii
cum ar fi: munți de crutare, munți bloc, munți vulcanici . Podişurile reprezintă
portiuni din scoarta terestră cu altitudin. Dealurile reprezintă forme pozitive de
relief, cu suprafata netedă sau vălurată, intersectată de văi. Iar cîmpiile sînt porţiuni
din scoarta terestră cu suprafeţe plate sau ondulate, cu fragmentare redusă. Cele
mai înalte forme de relief sunt munții și cele mai joase sunt fosele sau gropile
abisale.

9
 Bibliografie

https://www.travel-time.ro/kilimanjaro-cel-mai-inalt-din-africa/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Podi%C8%99ul_Guyanelor#/media/Fi
%C8%99ier:Mt_Roraima_in_Venezuela_001.JPG
https://ro.wikipedia.org/wiki/Dealul_Chiciora
https://biblioteca.regielive.ro/referate/geografie/campia-amazonului-96050.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Relief#Tipuri_de_relief

10