De la Munchen la Paris.

Zece repere ale terorismului

de ieri şi de astăzi

Organizaţiile teroriste se adaptează permanent la măsurile de

combatere adoptate pe plan internaţional, ceea ce imprimă acţiunilor
teroriste un caracter ridicat de imprevizibilitate şi, implicit, constituie
o provocare suplimentară pentru autorităţi.

Astăzi, terorismul nu mai este doar o problemă a altora, ceva ce se

întâmplă doar în Orientul Mijlociu, Africa de Nord sau undeva prin Asia.
A pătruns brutal pe Vechiul Continent, schimbând radical cotidianul
europenilor. State din Europa au devenit țintă a retoricii organizaţiilor
teroriste, mesajele radicale fiind diseminate cu rapiditate în spaţiul
virtual.

Putem ignora terorismul?

Organizaţia teroristă Daesh este deja consacrată ca actor major al

terorismului regional și internațional, manifestându-se puternic în
mediul online, motiv pentru care atacurile inspirate ideologic de
grupare (aşa numitele „atacuri de inspiraţie”) constituie, în prezent,
cea mai consistentă ameninţare la adresa Europei.

Radicalizarea, aflată pe un trend ascendent în Europa, alimenteaz ă

imprevizibil şi continuu ameninţarea teroristă la nivel global, astfel că
niciun stat (inclusiv România) nu poate ignora impactul unui poten ţial
act terorist, la fel cum nu poate trata cu superficialitate posibilitatea
pierderii de vieţi omeneşti în numele unei ideologii radicale.

Plecând de la această scurtă aserţiune, prezentăm mai jos unele

elemente care ne pot ajuta să înţelegem mai bine fenomenul terorist şi
acţiunile autorităţilor împotriva acestui fenomen.

1. Terorism din raţiuni de stat

Istoric vorbind, terorismul a fost motivat inclusiv prin raţiuni de stat şi
prin respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Termenul „teroare” a fost folosit pentru prima dată în sensul
terorismului contemporan în timpul Revoluţiei Franceze. La 5
septembrie 1793, Convenţia Naţională a votat un document intitulat
„Teroarea este cuvântul de ordine al zilei”, care autoriza guvernul să
folosească forţa împotriva propriilor cetăţeni pentru a apăra revoluţia
de duşmanii interni şi externi. În perioada de un an în care a fost
oficial politică de stat, Teroarea a dus la condamnarea şi executarea a
circa 17.000 persoane. Ironie (sau nu) a sorţii, una din ultimele victime
a fost promotorul şi cel mai cunoscut exponent al terorii, Maximilien
de Robespierre.

Dacă Teroarea a fost sau nu terorism în sensul modern al cuvântului

este o dezbatere amplă în mediul specialiştilor; totuşi, este cert că nu
poate fi făcută o echivalenţă morală în Teroare şi exponenţii ei,
respectiv terorismul şi teroriştii secolului XXI.

2. Primul atentat cu bombă

Creată în 1918, prin voinţa poporului român, România Mare nu a fost
ocolită de terorism, în 1920 fiind comis primul atentat cu bombă din
istoria ţării.

La 8 decembrie 1920, o bombă cu ceas (maşina infernală, cum erau

cunoscute în epocă dispozitivele explozive improvizate) a explodat în
clădirea Senatului, ucigând trei persoane, printre care şi ministrul
Justiţiei. Bomba a fost realizată din două proiectile germane de
artilerie de către Max Goldstein, zis Ciungul. În investigarea
atentatului indiciile au condus către Rusia Sovietică, ce viza ruperea
Basarabiei de România și schimbarea regimului de la București.

3. Singurul atentat reuşit din România postdecembristă

La 19 august 1991, un grup de 4 militanţi sikh (membri ai grupării
extremist – teroriste Babbar Khalsa din India) au executat, pe
Bulevardul Aviatorilor, un atentat terorist asupra ambasadorului Indiei
la Bucureşti, Julio Francis Ribeiro, care a suferit răni moderate.
Reacţia rapidă a luptătorilor antitero din dispozitivul de protecţie a dus
la uciderea unui atacator, capturarea celui de-al doilea şi rănirea gravă
a şoferului autoturismului utilizat în atentat.

4. 16 ani de cooperare
România a fost printre primele ţări europene care – după atentatele
teroriste de la 11 septembrie 2001 – a avut iniţiativa elaborării unei
Strategii naţionale de prevenire şi combatere a terorismului. Strategia
a condus la apariţia Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a
Terorismului (SNPCT), în anul 2002, sub coordonarea tehnică a SRI.
Funcţionalitatea acestui mecanism a fost remarcată sub forma bunelor
practici în două runde de evaluare ale Uniunii Europene (2005 şi 2009).

În prezent, mobilitatea contextului operativ şi necesitatea armoniz ării

standardelor impun cooperarea drept condiție esențială pentru
asigurarea eficienţei şi flexibilității demersurilor antiteroriste.

5. O ameninţare reală
Terorismul nu există numai la ştiri, ci în viaţa reală şi, oricât ar părea
de improbabil, de multe ori printre noi.
Deşi România nu se confruntă cu riscuri teroriste semnificative, există
totuşi pe teritoriul naţional persoane care au contact cu organizaţii
teroriste şi desfăşoară activităţi în beneficiul acestora. Orice
activitate sau persoană suspectă poate şi trebuie să fie adusă la
cunoştinţa instituţiilor specializate, deoarece cunoaşterea şi timpul
sunt factori extrem de importanţi, obiectivul major al structurilor
antiteroriste fiind prevenirea oricăror atentate.

6. Pentru unii este doar un steag alb – negru

În 2017 au avut loc 17 atentate teroriste în Uniunea Europeană (cu 4
mai multe decât în 2016), toate fiind comise de persoane
(auto)radicalizate, care şi-au exprimat afilierea la cauza Daesh.
Comparativ, însă, amploarea atacurilor a fost mai scăzută, iar numărul
victimelor redus la o treime, astfel că în 2017 s-au înregistrat 63 de
decese, faţă de 2016, când au fost consemnate 137 de decese.

Majoritatea atentatorilor a acţionat în numele Daesh, dar fără ca

atacurile să fi fost dirijate, planificate sau coordonate de organiza ţie,
ceea ce evidenţiază impactul crescut al propagandei acestei
organizaţii, inclusiv în Europa.

7. Noi oportunităţi de atac

Anul 2016 a dat startul unei noi forme de manifestare a terorismului:
atacurile cu autovehicule împotriva aglomerărilor umane. Astfel de
atentate au avut loc la Nisa şi Berlin, împotriva mulţimii care celebra
Ziua naţională a Franţei (14 iulie), respectiv a participanţilor la Târgul
de Crăciun. Anul următor a certificat acest nou modus operandi
terorist, la Londra (Westminster, în 22 martie şi London Bridge, în 3
iunie), Stockolm (Drottninggatan, în 7 aprilie), Paris (Champs-Elysees,
în 19 iunie), Barcelona (Las Ramblas, în 17 august).

8. Prima organizaţie teroristă care a emis propria monedă

În teritoriile aflate sub control, Daesh a emis şi a impus propria
monedă, dinarul islamic, bazat pe dinarul original utilizat în timpul
Califatului lui Utman (anul 634), cu 7 diviziuni (2 monede de aur, 3 de
argint şi 2 de cupru). Pe monedele din aur erau gravate imaginea a 7
spice de grâu sau o hartă a lumii, o referință coranică şi mesajul
„Statul Islamic, un Califat bazat pe doctrina Profetului”.

9. Cetăţeni europeni, între urmaşii jihadiştilor DAESH

În perioada sa de apogeu, Daesh a reuşit să atragă recruţi din peste 90
de ţări, aceştia având ca singur element comun interpretarea
extremistă a islamului. Aproximativ 25% dintre persoanele care s-au
deplasat în teatrul jihadist din Siria în intervalul 2014-2017 au fost
femei şi copii. În teritoriile controlate de Daesh s-au născut peste 750
de copii care au cel puţin un părinte cetăţean european, care luptă
pentru organizaţia teroristă.

10. Împreună putem preveni

Mutaţiile recente ale terorismului solicită existența unei bune relaţii
de cooperare cu zona civilă, care poate identifica şi semnala
autorităţilor competente elemente de interes privind riscurile teroriste.
Pentru dezvoltarea culturii de securitate, ne propunem să contribuim
la construirea unei percepţii corecte a societăţii asupra valorilor şi
intereselor de securitate, precum şi la formarea unui comportament
adecvat al cetăţenilor care să îi protejeze de riscurile teroriste.

Abstract

Although the terrorist threat level in Romania is low, its multiple

connections with other areas in Europe influence risks at the national
level – from terrorist propaganda and radicalization to the presence of
foreign fighters and returnees.

This article presents some facts about the history of terrorism in

general and in Romania in particular, but also current events that
sketch the real – and sometimes surprising – image of terrorist risks to
our national security.