RESUSCITAREA

CARDIO-PULMONARĂ
DR. LIVIU MACOVEI
 MOARTEA CLINICĂ
 rezultatul opririi activităţii mecanice a inimii;

 după 8-10 sec. → pierderea cunoştinţei;

 după 40-100 sec. → stop respirator;

 după 2-3 min. → midriază;

 după 5-15 min. → moarte biologică.

 MOARTEA CLINICĂ
 MECANISME ALE OPRIRII CARDIACE:
 Fibrilaţie ventriculară
 Tahicardie ventriculară fără puls

 Asistolă

 Disociaţie electromecanică

 DIAGNOSTICUL MORŢII CLINICE:

 Pierderea cunoştinţei
 Absenţa pulsului la carotide

 Respiraţie agonică sau stop respirator

 CAUZE DE MOARTE SUBITA CARDIACA
 Boala cardiacă ischemică:
• ateroscleroză: ischemie/infarct;
• congenital;
• embolie;
• vasculite;
• ocluzii dinamice: spasm sau bride vasculare.
 Hipertrofia:
• primară: cardiomiopatia hipertrofică;
• secundară: suprasolicitarea prin volum sau presiune.
 Insuficienţa cardiacă:
• acută;
• cronică: congestivă sau cardiomiopatia dilatativă.
 Miocardite: inflamatorii, infectioase.
 CAUZE DE MOARTE SUBITĂ CARDIACĂ
 Boli ale aparatelor vavulare:
• stenoze şi obstrucţii (mixom atrial);
• endocardita;
• regurgitare vavulară acută non-infecţioasă.
 Boli cardiace congenitale:
• necorectate chirurgical;
• fără indicaţie de corecţie chirurgicală;
• după corecţia chirurgicală.
 Tulburări electrofiziologice:
• boli ale sistemului de conducere;
• QT lung;
• FV fără leziune de structură miocardică;
• căi accesorii de stimulare (sindroame de preexcitaţie).
 LANTUL SUPRAVIETUIRII

 Recunoasterea rapida a unei urgente si alarmarea precoce

 Suport vital de baza precoce – ideal de realizat in primele 5 min.
 Defibrilarea precoce – in primele 10 min.
 Suport vital avansat precoce – de catre personal specializat
 RISCURILE SALVATORULUI
 Riscuri legate de mediu:
• trafic;
• construcţii instabile;
• electricitate;
• gaze;
• apă;
• substanţe toxice.
 Riscuri legate de victimă:
• contactarea unor boli transmisibile;
• intoxicaţii;
 Riscuri legate de tehnică:
• utilizarea defibrilatorului si a unor instrumente ascuţite.
 RESUSCITAREA
CARDIO-PULMONARĂ
 Suportul vital de bază – fără a se utiliza echipamente speciale
A = Airway management
B = rescue Breathing
C = chest compression induced Circulation

 Suportul vital avansat – în unităţile de urgenţă

SUPORTUL VITAL DE BAZA
EVALUEAZA STAREA DE CONSTIENTA

STRIGA DUPA AJUTOR

DESCHIDE CAILE AERIENE

ABSENTA VENTILATIILOR NORMALE

ALERTEAZA 112

30 COMPRESII TORACICE

2 VENTILATII
30 COMPRESII
 ELIBERAREA CĂILOR AERIENE

 Mecanismele obstrucţiei:
 obstrucţie la nivelul palatului moale şi al epiglotei;
 vărsătură şi sânge;
 corp străin;
 edem laringian (arsură, inflamaţie, anafilaxie);
 spasm laringian;
 obstrucţie infra-laringiană (rară): secreţii bronşice, edem de
mucoasă, bronhospasm, edem pulmonar, aspiraţia conţinutului
gastric.
 ELIBERAREA CĂILOR AERIENE

 Recunoaşterea obstrucţiei căilor respiratorii

 Priveşte, ascultă şi simte:

 priveşte mişcările peretelui toracic şi abdominal;

 ascultă şi simte fluxul de aer de la nivelul nasului şi cavităţii bucale;

 ELIBERAREA CĂILOR AERIENE DE OBSTRUCŢIA PRIN
RELAXAREA ŢESUTURILOR MOI
 Tehnici de bază:
 Hiperextensia capului şi ridicarea mandibulei
(o mână plasată pe fruntea pacientului împinge uşor capul spre spate, în timp ce cealaltă mână ridică
mentonul producând extensia structurilor cervicale anterioare)
 ELIBERAREA CĂILOR AERIENE DE OBSTRUCŢIA PRIN
RELAXAREA ŢESUTURILOR MOI

 Subluxaţia mandibulei (indexul şi celelalte degete se plasează în spatele gonionului,

împingând în sus şi spre anterior; policele împinge uşor mentonul menţinând cavitatea bucală
deschisă)
 ASIGURAREA RESPIRAŢIEI
 Combinarea compresiilor toracice cu ventilaţiile:
• se deschid căile aeriene prin împingerea capului şi ridicarea mandibulei;
• se pensează nasul folosind policele şi indexul mâinii de pe frunte;
• se deschide puţin cavitatea bucală a victimei, menţinând însă bărbia ridicată;
• salvatorul inspiră normal, pune buzele în jurul gurii victimei asigurând o bună etanşeitate
şi expiră constant în gura victimei; în timpul expirului salvatorul va privi ridicarea
peretelui toracic anterior şi va urmări menţinerea ridicată a acestuia timp de 1 secundă, ca
într-o respiraţie normală = ventilaţie eficientă;
• se menţine capul în hiperextensie şi bărbia ridicată, se îndepărtează gura de victimă şi se
urmăreşte revenirea toracelui la poziţia iniţială, pe măsură ce aerul iese din plămâni;
•2 ventilaţii eficiente la 30 de compresii toracice, in cazul unui singur salvator.
 ASIGURAREA RESPIRAŢIEI
• se continuă efectuarea compresiilor toracice şi a ventilaţiilor într-un raport de
30:2
• întreruperea compresiilor şi ventilaţiilor pentru reevaluarea victimei este indicată
doar dacă aceasta începe să respire normal;
 ASIGURAREA RESPIRAŢIEI
 Ventilatia se poate face gură la gură, gură la nas sau pe mască si balon.
 Dacă ventilaţiile iniţiale nu au determinat ridicarea peretelui toracic, ca într-o
respiraţie normală:
• se verifică gura victimei şi se îndepărtează orice obstrucţie vizibilă;
• se verifică dacă hiperextensia capului şi ridicarea bărbiei sunt corecte;
 Dacă la resuscitare participă mai mulţi resuscitatori, aceştia ar trebui să se schimbe
la fiecare 1-2 minute pentru a evita epuizarea fizică.
 ASIGURAREA CIRCULAŢIEI
(MASAJUL CARDIAC EXTERN)
 salvatorul îngenunchează lângă victimă:
• se plasează podul palmei pe centrul toracelui victimei;
• podul palmei celeilalte mâini se plasează peste mâna care se află pe torace şi se
întrepătrund degetele mâinilor, evitând compresia pe coaste;
 ASIGURAREA CIRCULAŢIEI
(MASAJUL CARDIAC EXTERN)
• poziţia mâinilor trebuie să fie astfel încât să nu exercite presiune pe regiunea
epigastrică sau pe apendicele xifoid;
• salvatorul se va poziţiona vertical deasupra toracelui victimei şi, cu coatele
întinse, va efectua compresia cu 4-5 cm a sternului
 ASIGURAREA CIRCULAŢIEI
(MASAJUL CARDIAC EXTERN)
• după fiecare compresie, toracele trebuie să revină la normal fără a pierde contactul
mâinilor cu sternul; compresiile şi decompresiile se continuă cu o frecvenţă de
100/minut (ceva mai puţin de 2 compresii/sec)
• compresiile şi decompresiile trebuie să fie egale ca intervale de timp.
 RESUSCITAREA CU 2 SALVATORI
 chemarea ajutorului este o prioritate; un salvator începe singur resuscitarea, celălalt pleacă după
ajutor;
 se recomandă ca salvatorii să stea de o parte şi de alta a victimei;
 se utilizează un raport de 30 compresii la 2 ventilaţii; la finalul fiecărei serii de 30 compresii,
celalalt salvator va administra două ventilaţii;
 ridicarea bărbiei şi extensia capului vor fi menţinute tot timpul resuscitării;
 în timpul ventilaţiilor compresiile toracice se întrerup;
 dacă salvatorii vor să facă schimb de locuri, acesta trebuie să se facă cît mai rapid.
 UTILIZAREA DEFIBRILATORULUI EXTERN
AUTOMAT(DEA)
Dacă există indicaţie de şoc:
 resuscitatorul se va asigura că nimeni nu atinge pacientul;
 va apăsa butonul de şoc urmând instrucţiunile (DEA complet automate vor administra
şocurile direct);
Dacă nu există indicaţie de şoc:
 salvatorul va reîncepe imediat SVB cu un raport compresii toracice:ventilaţii de 30:2;
 va continua conform comenzilor vocale sau celor afişate;
Resuscitarea va continua până când:
 soseşte un ajutor calificat care preia resuscitarea;
 pacientul începe să respire normal;
 salvatorul este epuizat fizic;
 SUPORTUL VITAL AVANSAT
 Eliberarea şi menţinerea căilor aeriene superioare permeabile
 canula oro-faringiană
Tehnica de inserţie:
 se deschide gura pacientului şi se verifică dacă există corpi străini susceptibili de a fi împinşi
în laringe.
 se introduce canula în cavitatea orală orientată cu concavitatea spre palatul dur, urmând ca la
capătul cursei să fie rotită cu 180°; această rotaţie minimalizează riscul împingerii limbii spre
posterior;
 SUPORTUL VITAL AVANSAT
 Eliberarea şi menţinerea căilor aeriene superioare permeabile
 Aspiraţia
 pentru îndepărtarea secreţiilor din căile aeriene superioare (sânge, salivă şi
lichid gastric) se utilizează o sondă de aspiraţie rigidă cu orificii largi (sonda
Yankauer);
 aspiraţia se utilizează cu prudenţă la pacienţii cu reflex de fund de gât prezent din
cauza riscului de vărsătură.
 SUPORTUL VITAL AVANSAT
 Asigurarea respiraţiei
 Echipament necesar pentru intubaţia oro-traheală:
 laringoscop;

 sonde traheale;
 seringi pentru umflarea balonaşului (volumul de aer necesar este inscripţionat pe
balonaş);
 piesă în „L” şi racord extensibil pentru balonul Ambu;

 mandren;

 pensă Magill pentru corpi străini;

 aspirator, sonde de aspiraţie;

 stetoscop.
 SUPORTUL VITAL AVANSAT
 Asigurarea respiraţiei
 Echipament necesar pentru intubaţia orotraheală
 SUPORTUL VITAL AVANSAT
 Tehnica intubaţiei
 Se poziţionează vârful lamei laringoscopului
în şanţul gloso-epiglotic şi se efectuează o
mişcare rectilinie oblic ascendentă în lungul
mânerului laringoscopului ca şi cum aţi dori
să duceţi mânerul laringoscopului la unirea
tavanului cu peretele din faţă. Această mişcare
ridică epiglota şi evidenţiază corzile vocale.
 Se vizualizează glota.
 Se aspiră secreţiile, vomismente şi eventualii
corpi străini lichizi sau semilichizi.
 SUPORTUL VITAL AVANSAT
 Confirmarea poziţiei corecte a sondei de IOT
 Evaluarea primară: observarea expansiunii ambelor hemitorace, auscultaţia câmpurilor pulmonare
bilateral (murmur vezicular simetric) şi în epigastru (absenta zgomotelor).
 Semne clinice de confirmare a poziţiei corecte a sondei de intubaţie (condens pe tub, ridicarea
peretelui toracic, murmur vezicular prezent la auscultaţia câmpurilor pulmonare, lipsa zgomotelor de
intrare a aerului în stomac).
 Metodele secundare de confirmare a poziţiei sondei (concentraţia CO2 expirat sau dispozitiv de
detecţie esofagiană) reduc riscul de nerecunoaştere a intubării esofagiene.
 SUPORTUL VITAL AVANSAT
 Probleme, accidente, incidente ale IOT
 particularităţii anatomice: gât scurt, dentiţie proeminentă, mobilitate
redusă a coloanei cervicale;
 fracturi dentare sau ale protezelor fixe;

 vărsătură şi regurgitare;

 trismus;

 traumă facială, arsuri ale feţei;

 intubaţia esofagiană;

 leziuni ale coloanei vertebrale cervicale.

 SUPORTUL VITAL AVANSAT
 Asigurarea circulaţiei - Monitorizarea
cardiacă, şocul electric extern(ŞEE):
 Ritmul electric al inimii poate fi înregistrat:
 pe ecranul defibrilator-monitorului cu ajutorul padelelor
acestuia;
 în memoria DEA prin padelele autocolante aferente;
 pe ecranul defibrilotor-monitorului sau al monitorului
cardiac prin electrozi de monitorizare.
 Plasarea padelelor defibrilator-monitorului:
 padela sternum (cea roşie) - subclavicular parasternal
drept;
 padela apex(cea verde) – centrul ei să corespundă
spaţiului V-VI ic stâng pe l.a.m
 SUPORTUL VITAL AVANSAT
 Asigurarea circulaţiei
 Monitorizarea cardiacă presupune folosirea a 10 electrozi:
 derivaţiile standard şi ale membrelor (DI, DII, DIII, aVR,aVL,aVF)
 roşu - braţ drept;
 galben – braţ stâng;
 verde – gleznă stângă;
 negru – gleznă dreaptă;
 derivaţiile precordiale (V1→V6)
 V1 (roşu) - spaţiul IV intercostal parasternal drept;
 V2 (galben) - spaţiul IV intercostal parasternal stâng;
 V3 (verde) – la jumătatea distanţei dintre V2-V4;
 V4 (maro) - spaţiul V intercostal pe linie medioclaviculară;
 V5 (negru) - spaţiul V intercostal pe linia axilară anterioară;
 V6 (violet) - spaţiul V intercostal pe linia axilară medie.
 SUPORTUL VITAL AVANSAT
 Ritmuri de stop cardiorespirator:

 Fibrilaţia ventriculară

 Tahicardia ventriculară

 Asistola

 Disociaţia electromecanică
 SUPORTUL VITAL AVANSAT
 Defibrilarea
 Definiţie:
 străbaterea miocardului de către un curent electric cu o intensitate suficientă pentru
a depolariza o masă critică de miocard, capabilă să restabilească o activitate
electrică coordonată.
 este definită ca o încetare a FV sau, absenţa FV/TV la 5 secunde după livrarea
şocului;
 scopul defibrilării este de a restabili circulaţia spontană.
 Termenul de defibrilare electrică va fi folosit, numai în cazul tratării FV şi
al TV fără puls.
 În cazul folosirii ŞEE pentru tratamentul celorlalte tulburări de ritm ameninţătoare de
viaţă se va folosi termenul de conversie electrică.
 SUPORTUL VITAL AVANSAT
 Factori ce influenţează succesul defibrilării:
 Impedanta transtoracica
 Pilozitatea toracica

 Faza respiratorie

 Forta aplicata pe padele

 Pozitia padelelor

 Dimensiunea padelelor

 Agentii de interfata

 Tipul de padele

 Tipuri de unde si nivelul de energie

 SUPORTUL VITAL AVANSAT
 Siguranţa defibrilării:
 Incidente:
 în cazul contactului cu pacientul;
 la contactul cu targa pe care se află acesta;
 la contactul cu hainele şi tegumentele ude ale pacientului sau dacă resuscitarea se
desfăşoară în mediu umed.; este interzisă aplicarea şocului în ploaie, în apă;
 în cazul contactului cu perfuzorul ud;
 dacă gelul de defibrilare este împrăştiat neglijent pe padele şi mâinile
resuscitatorului;
 la administrarea şocului electric în mediul potenţial exploziv( medii industriale,
atmosfera îmbogăţită în oxigen – distanta min.1 m de sursa).
 SUPORTUL VITAL AVANSAT
 Substanţe utilizate în resuscitare
 Adrenalina
 Atropina

 Amiodarona

 Xilina

 Bicarbonatul de Na

 Clorura de Ca

 Sulfatul de magneziu

 Vasopresina
 SUPORTUL VITAL AVANSAT
 Căi de administrare:
 Intravenoasă periferică

 Intravenoasă centrală

 Intratraheală
 CRITERII PENTRU NEÎNCEPEREA RESUSCITĂRII
 pacientul şi-a exprimat clar dorinţa de neîncepere a RCP;

 sunt instalate semnele de moarte ireversibilă: rigor mortis, decapitare sau apariţia
lividităţilor cadaverice;

 deteriorarea funcţiilor vitale se produce în ciuda terapiei aplicate maximal (în cazul
şocului septic sau cadiogen);

 nou-născuţii care prezintă:

 o vârstă gestaţională confirmată mai mică de 23 săptămâni sau greutate la naştere sub 400
grame;
 anencefalie;
 trisomie 13 sau 18 confirmate.
 CRITERII PENTRU ÎNTRERUPEREA RESUSCITĂRII
 Decizia de întrerupere a resuscitării revine medicului curant.
 Factori decizionali:
 dorinţa pacientului;
 contextul de apariţie a stopului;
 factorii cu valoare prognostică - timpul de resuscitare (şansele de supravieţuire fără deficite
neurologice grave scade pe măsură ce timpul de resuscitare creşte);
 pacientul nu mai răspunde la manevrele de resuscitare.
 În timpul stopului cardio-respirator nu există criterii de apreciere a statusului
neurologic ulterior.
 Actual, manevrele se întrerup dacă nu există semne de restabilire a circulaţiei sangvine
spontane după 30 minute de aplicare a acestora.
 Lipsa de răspuns la peste 10 minute de resuscitare se asociază cu un pronostic sever
asupra supravieţuirii şi a statusului neurologic.
 PRINCIPII ETICE ÎN RESUSCITARE
 Este necesară existenţa unor ghiduri şi mecanisme clare pentru a începe şi a conduce
aspecte sensibile ale eticii în resuscitare.

 Este important a se lua în considerare factorii culturali şi religioşi.

 S-a dovedit benefică în special, existenţa în spitale a unor comitete de etică, formate
din reprezentanţi ai mai multor discipline.

 Toate deciziile medicale ar trebui introduse în fişa pacientului şi revăzute periodic.

 Persoanele recent decedate trebuie tratate cu respect, respectându-li-se ultimele dorinţe

formulate în timpul vieţii.