ARGUMENT

.1.IMPORTANȚATEMEIABORDATE

Obezitatea este un flagel care atinge la ora aceastatoatălumeacivilizată,unde20%-

25%pânăla50%dinpopulațieestesupraponderalăsauobeză.
Opersoanaobezaestepredispusalaoserieintreagadecomplicatiimedicale:generale,cardio-
vasculare,legatedeanestezie,pulmonare,endocrino-metabolice,osteo-articulare,etc.
Boalanutritional-metabolica,obezitateasecaracterizeazaprintr-
unexcesponderal,cedepasestecupeste20%greutateaidealasiesteprodusaprintr-
unaportalimentarcrescut,laindivizicuoanumitapredispozitieconstitutionala;genereazanumeroasecom
plicatiicardiovasculare,metabolice,locomotorii,respiratorii;tratamentuleidebazaestedietetic.
Simptomeconditionatedeobezitate:dispnee,palpitatii,dureriarticulare,hipertensiunearteriala,lit
iazabiliara,varicediabetzaharat,cardiopatieischemica.
Obezitateanuesteoproblemădeimagine,cimaialesoproblemădesănătate,eaîncepândsădevinăca
uzaprincipalădemortalitateprinbolilecardiovascularepecareledetermină,diabetulzaharatșiafectareaarti
cularăcaresuntîntâlnitelamultepersoaneobeze.
 Numărulcopiilorsupraponderalicreșteanualcu400.000,cifrăcareseadaugăcelor14.000.000depe
rsoanesupraponderaledejaexistenteînUniuneaEuropeană.Încazulpopulațieieuropeneadulte,rataobezit
ățiivariazăîntre10%și27%labărbațișipânăla38%încazulfemeilor.
Creșterearateiobezitățiiînrândulcopiilorșitinerilorsedatorează societății
contemporane,dinmotiveprecumascensiuneatehnologiei,creștereponderiiconsumuluidemâncaretipfas
t-
foodșidimensiuneaporțiilormeselorîmpreunăcuscădereaactivitățiifiziceacopiilor.Dacăcopiiiarfimaidi
namicișimaipuținsedentari,ratadeobezitates-arreduce.
Copiiiartrebuisăalocemaipuțintimpdispozitivelorelectroniceșisăpetreacămaimulttimpafarăpe
ntrujocsaudeaexploraalteopțiunideactivitățifizice.S-
aconstatatfaptulcăcopiiicarefolosescdispozitiveelectronicetimpde3saumaimulteoripeziauavutîntre17
-44%risculcrescutdeadevenisupraponderali,șicu10-61%risculcrescutdeobezitate.
Părințiitrebuiesărecunoascăsemnelecareduclaacesteposibilitățișisăîncurajezecopiilorsăfiemai
activfizic.Existămulteprogramemenitesăîncurajezecopiilorsăfie mai activi fizic cum ar fi
letsmove.gov,unprogramlansatdeprimadoamnă,MichelleObama,pentruaajutalaproblemeledeluptăcur
ecentaepidemiedeobezitate.
Dintrețărilebogate,loculfruntașînceeacepriveșteobezitateaesteocupatdeStateleUnitealeAmeri
cii,înregistrândunindicedemasăcorporalădepeste28laambelesexe,iarlapolulopusseaflăJaponiacuunin
dicededoar22labărbațiși24lafemei.
ÎnEuropa,femeiledinCehiașidinTurciaaucelmaimareindicedemasă corporală (28) iar
elvețiencelecelmaimic(24),româniicuunindicemediude25.Singurațarădinlumecarenuaînregistratvreo
creștereînceeacepriveșteprocentulpopulațieiobezeesteConco,aceastadatorităsărăcieiexcesivecucarese
confruntă.
CelemaigrasepopoaredinlumesuntceledinOceania,
(InsuleleOceanuluiPacific)cuunindicede35-36
(normalfiindîntre20și25cupânăla70%maimaredecâtceldinunelețărisubsaharienesaudinAsiadeSE).
Înconcluzielucrareadefațăurmăreșteînprimelecapitolesăexpunăprincipalelecauzeșimotivecare
auduslacreștereaînmodîngrijorătorafenomenuluideobezitateinfantilășiefectelenefavorabileasuprasăn
ătățiicâtșimodalitateadeatratasaudeaajutalastareadebinecuajutorulmasajului.
Încadrullucrării,mi-ampropussăevidențiezobezitatea:
 principalele cauze,
 domeniileasupracăroraserăsfrâng,
 efecteleacesteia,
 principaleleliniidirectoareprivindtratamentulșicombaterea.
 Doresccaprezentalucraresăfisurprinsesențialulprivindgravitateaproblemeipecareoreprezintăo
bezitatealacopiișiadulți,cuconsecințeșiasupradezvoltăriiînviațadeadult,precumșiunmodpractic,eficie
nt,atractivșifărăefecteadversedetratamentșiîmbunătățireastăriigeneraledesănătate.
CAPITOLULI.1.3

IPOTEZACERCETĂRII
Calitateaalimentațieidateînprimelelunideviațăesteceacareinfluențeazăcreșterearapidășiușoară
ațesutuluiadipos.S-
aobservatcăîncazulcopiilorhrănițiartificialînprimelesăptămânicucantitățimaridelaptegreutateaestedep
ășităcu80-90%lapeste60%dintrecopii.
Dintrecopiiiobeziînprimulandeviață,serecruteazăceimaimulțiobeziînrânduladolescenților.S-
aconstatatcă40%dintreobeziiadulțiaufostobezișiîncopilărieșipeste80%dintrecopiiiobezivorfidecisupr
aponderalicaadulți.
Pentrucopiiiobezisituațiaestecuatâtmaidificilămaialesdacălanaștereuncopilare12%dingreutate
subformădegrăsime,la4luniajungela20%,iarlaunanla1/3dingreutateacorpului.Ceeacepresupunedepăș
ireaa30%dingreutateacorpuluișideciatingereastadiuluideobezitate.
Aceastanefacesăafirmămcăobezitateaestedeterminatădecelemaimulteoridealimentațiașiobicei
urilealimentaredincopilărie.Număruldeceluleadipoaseformaterămândefinitiveșivamarcaulteriorîntre
agaexistențăviitoareaindividului.
S-
ademonstratcă,petermenlung,moduldehrănirealoamenilordeterminămodificareaformeigenelor,ceeac
esetraduceprintr-
oreprogramareametabolismului.Deexemplu:hiperstimulareapermanentăapancreasuluiprintr-
unexcesdeglucidecuindiceglicemicridicat,arputeaactivacopiageneiinsulinei.Iarînprezențaunuiexcesd
eglucoză(hiperglicemie)oparteaacesteiadinurmăvafimaiușortransformatăîngrăsimecaresenumeștelip
ogeneză.
Lafelșiîncazulglicemiilorpostprandialecrescute,dela2la3g/l,suntcapabilesăactivezegenelelipa
zei,acizilorgrași,ceeaceexplicăoorientaremetabolicăîndreptatămaimultcătrelipogeneză(creareagrăsim
iidegeneză)cumultiplicareasupracelulelorgrăsoase.
Deasemenea,esteposibilcaobiceiurilealimentaredefectuoasealefemeii,săpoatăinducesensibilit
ățispecialeviitoruluicopil:gustpronunțatchiardorințăirezistibilăpentruanumitealimente(zahăr,glucidec
uindiceglicemicridicat)carevaaveaefecteincontestabileasupragreutățiicopilului.Studiileaumaiarătatcă
alimentareacopiilorlasânprezintămultmaipuțineriscurideadeveniînadolescențăobezi.
Deexemplu,înGermania,înurmaunuistudiuintreprinspe10.000decopiiînvârstăde10ani,s-
adoveditcăîntreceihrănițiculapteartificialînprimavârstă,17%eraupreagrașișiaproape5%erauobezi,învr
emece12%dintrecopiiialăptațidemamalor(dintrecare2,8obeze)aveauogreutateexcesivă.Explicațiilela
aceastăconstatareauarătatcăcopilulpimeștesân,sugelacererecâtdoreșteșimaialesdupănevoisauhrănitcu
biberonul,isedaucantitățiexacteprescrisedepediatrusauindicatepecutiadelapte.
Copilulhrănitlasânbeneficiazădeunlapteacăruicompozițieșiechilibrusuntperfecteșirăspundtut
urornevoilorlui.Lapteledelasânestesăracînproteine(1,3g/100g)șibogatîngrăsimipolinesaturate.S-
aconsideratcălaptelematern,dinpunctdevederepsihologiceste„evolutiv”,pecândlaptelematernizatindu
strial,areocompozițiedefinită,oricarearfiel.
Estedecideosebitdebogatînproteine(1,7%)pânăla3,5gpentru100gînlapteleindustrialșisăracîngr
ăsimi.Maimultproteiniledinlaptedevacăfavorizeazăîngrășareadacăținemseamacăunvițelîșitripleazăgr
eutateaîn3luni,învremeceunsugararenevoiededoianicas-ofacă.
Înaltăordinedeidei,dacălaptelepentruvârstaadouaesteînlocuitpreadevremeculapteledevacăsem
idegresat,dezechilibrulalimentarpoatefiatâtcantitativcâtșicalitativ.Seștiecălapteledevacăsemidegresat
conținecu50%maimulteproteinedecâtlaptelepentrucopii,detreiorimaimultsodiu,detreiorimaimultcalci
u,decinciorimaimultfosfor,detreizecișicinciorimaimultmagneziu,șidecinciorimaimultmangan.Parado
xal,s
aobservatcă,dinlapteledevacă,calciulestemaipuținabsorbit(dincauzaexcesuluidefosfați)ceeacedetermi
năcacopiiihrănițiculaptedevacă,săaibăhipocalcemie,încondițiileîncare,începânddelacinciluniaportuld
eproteinealsugaruluiestededouăorimaimaredecâtnormal.Majoritateacercetăriloralimentareauarătatcă
uncopilmic,întreșaselunișidoiani,consumăînmedie4-
5gdeproteinăpeKgcorppezi,cumrecomandareaestedeaproximativ1,5gpeKgcorppezi,existămotivedeî
ngrijorare,înmodclaraportuldelipideesteinsuficient,elestetotușinecesarpentruacontinuasăoferecopilul
uideaceeașivârstă,acizigrașiesențiali(acidullinoleicșialfalinoleic).Aceștiasuntindispensabiliformăriic
reieruluicopilului,aceștidoiacizigrașiintrăîncompozițialapteluipentruvârstaadoua,darlipsescdinlaptele
devacă.
Concluziaestecăunconsumexcesivatâtdeproteinedinlaptedevacăcâtșideglucidecuindiceglicem
icridicat,suntcauzamajorăarăspândiriiobezității,înrândulcopiilorșiadolescențilordeastăzi,dacămailuă
mîncalculșidietapărințilorcareînziuadeastăziesteprofunddezechilibrată.
Strămoșiinoștriaveaudietesăraceînsodiușibogateînpotasiu,avândunraportbunșianume1la4,cee
acereprezentarezultatulconsumuluiunorcantitățiimportantedefructeșilegumebogateînpotasiu.
Înzilelenoastreraportulesteinvers,adică4la1,pentrucăseconsumăalimenteprocesate,bogateînso
diușiinsuficientefructe,legume,verdețuri.Ținândcontcăcelulelenoastrefuncționeazăcaniștebateriielect
riceacărorîncărcăturăelectricăestecreatădediferențadintrecantitateadepotasiudininteriorulcelulei.Bate
riilecelulelorfurnizeazăelectricitateacaredeterminăinimasăbatășicreierulsăfuncționeze;unconsumexc
esivdesodiumodificăraportulsodiu/potasiudincelulelenoastreșinefacesănesimțimobosițișiepuizați,lips
ițideenergie.
CAPITOLULI1.4
TRATAREATEMEIÎNLITERATURADESPECIALITATE

Secredecăfactoriigeneticicontribuielaaparițiaobezitățiiîntr-
oproporțiede25pânăla40%.Înmajoritateacazurilor,susceptibilitateafațădeobezitateținedemaimultegen
e.Câttimpaccesullaalimenteelimitatșicheltuialadeenergieemare,persoanelesusceptibilegeneticnusede
osebescdecelenormale.Însă,încondițiileunuiaportcrescutdegrăsimișialuneicheltuielideenergiemici,gr
eutateapersoanelorsusceptibilevacreștemaimultdecâtlarestulpopulației.
Decesuntprintrenoiatâteapersoaneobeze?Ces-aschimbatîntr-untimpatâtdescurt?Cineedevină?
Producătoriidealimente?Părinții,pentrucănui-aobișnuitpecopiicuohranăsănătoasășin-
auîncurajatactivitateafizică?
Medicii,pentrucă,doarcupuțineexcepții,nicieinusealimenteazăsănătosșipentrucă,preocupațidestabilir
eaunuidiagnosticșiaunuitratamentn-
autimppentruaînvățapopulațiașinicisoluțiisatisfăcătoarepentruproblemeleobezității?
Nuputemsăpretindemdelatoatălumeacă,numaiprinputereadevoințăsărezistetentației,ademeniri
ialimentelorpecareleconsumăceidinjur,chiardacăstatisticilearatăcă,numaiînultimii10ani,înțărileindus
triale,frecvențaobezitățiiacrescutdela23%la31%.Înaceeașiperioadă,greutateacetățeanuluiobișnuitacre
scutcu4-
5Kg,înfuncțiedeinălțime.Răspunsulstăîngenelenoastreșiînmodulîncareelereacționeazăcumediulîncon
jurător.Colesterolulșitrigliceridelepotatingevaloripatologicechiarșiînprezențauneigreutăținormale.Iar
cuînaintareaînvârstă,sedentarismulaccelereazăatrofiamusculară,încâtsepoateajungelaașa-
zisaobezitatecugreutatenormală.
Temeliaatitudiniifațădealimentațieseașeazăînprimacopilărie.Copiiiseobișnuiesccuanumitegus
turi,pecareajungsăleiubească.Părințiitrebuiesăconsumeîmpreunăcucopiiialimentelecelemaisănătoase
,oferiteînformeleadecvatevârstei.Înfelulacesta,sevorformagusturileșicopiiivorîndrăgialimentațiavege
tariană.
Unrolnefastînaparițiaobezitățiilacopiiîlareșihrănireaartificială,lavârstacândcopiiartrebuisăfiea
limentațilasân,75%dintrecopiiimicidinFranțaconsumămaimulteproteineșigrăsimidecâtartrebui,pentr
u cănusunthrănițilasân.
UnstudiuefectuatînScoțiaaratăcăhrănireacopiilorîncepânddinlunaa4-saua5-
adeviață,cufăinoase,vegetaleșifructecreștecantitateadețesutadiposdinorganismullor,ceeacenureprezin
tăniciunavantaj.
AcademiaAmericanădePediatrie,recomandăhrănirealasântimpdecelpuțin12-
13luni.Nounăscuțiialimentațiexclusivlasânînprimele15luniprezintămultmairarafecțiunialecăilorrespi
ratorii,iarvaloriletensiuniiarterialesuntmaijoase.
OcercetareefectuatăînNouaZeelandă,încursulcăreiacopiiaufosturmărițipânălavârstade18aniar
atăcăceihrănițilasânaufostmaieficiențilaînvățăturășiauavutuncoeficientdeinteligențămaimaredecâtco
piiialimentațicubiberonul.Cucâtmaiprelungităafosthrănireaculaptedemamă,cuatâtmaibuneaufostrezu
ltatelelacititșimatemetică.
Studiiefectuateasupragemenilor,asupracopiiloradoptațișiasuprafamiliilorlor,confirmăcontrib
uțiagenelorladezvoltareaobezității.Moștenireaobezitățiiestecorespunzătoarecumoștenireaînălțimii,fo
rțagenelorcareregleazăgreutateaeilustratădeurmătorulcaz:Acum4ani,ofetițădinAnglia,de9ani,aveaog
reutatede100Kgșieraatâtdegrasăîncâtabiaumbla.S-astabilitcă-
ilipsealeptina,hormonulceregleazăgreutatea.Tratamentulculeptinăaredusînmodspectaculosconsumul
eidealimenteșiaverșoareiei,afectatedeaceeașitulburare,încât,înmomentuldefață,ambeleauogreutateno
rmală.Înaintedeadministrarealeptinei,fetițaconsumaînplus1.100caloriilaosingurămasă,aproximativju
mătatedinnecesarulcaloricalunuiadultpentruoziîntreagă.Dupăcâteveinjecțiideleptină,aceastăcantitate
enormăascăzutcu84%,ajungândla180decalorii,cantitateanormalăpentrumasaunuicopil.Aziștimcă5-
6%dincopiiicuobezitateseverăprezintădefecteîntr-
osingurăgenă.Unaltargumentînfavoareaoriginiigeneticeaobezitățiiestefaptulcăaproximativ10%dinco
piicuobezitatemorbidăprovindinfamiliiconsanguine.
Încazuldemaisusamarătatcumleptina,hormonprovenindmaialesdințesutuladiposalb,
adicăsubcutanat,informeazăcreieruldesprerezerveledeenergiealecorpului.Sintezaleptineieproporționa
lăcudimensiunileșinumăruladipocitelor.Pecalesanguină,eaajungelacreier,fixându-
sepereceptoriinucleuluiarcuatdinhipotalamus.Activareaacestorreceptorideterminăscădereaingestieid
ealimente,ceeaceestemediatprinneuropeptidulY(NPY)șihormonulstimulatoralfa-melanocit.
Leptinanuestenumaiunhormonalsațietății,adicăunsuprimatalapetitului,pentruapreveniacumul
areaexcesivădegrăsimeîncorp,ciareșialteacțiuni,deexempluasupresistemuluiendocrinșiasuprareprodu
cerii.Trebuiesărecunoaștemcăorganismulumanemaibineprotejatîmpotrivapierderiiîngreutatedecâtîm
potrivacâștiguluiponderal.
Laobezi,seobservăorezistențălaleptină,survenitădupăoexpunereprelungitălaconcentrațiimarid
ehormoni.Aceastaexplicădecenivelurileplasmaticeridicatedeleptinănuproducoscădereadecvatăaapeti
tului,șidecinumaiomicăpartedinobezirăspundlaterapiaculeptină.
Cercetătoriisuntdinceîncemaiconvinșideimportanțapecareoareinteracțiuneagenelornoastrecu
mediulîncaretrăim.Fărăindoială,persoanelecareîncearcăsăslăbeascăducoluptăgrea.Luptăîmpotrivabio
logiei,oluptăpecarenumaicutezătoriioducșipecareceipe

BAZELE TEORETICE ALE STUDIULUI

CAP.ll .1 NOȚIUNI DE ANATOMIE FUNCȚIONALĂ

Noţiuni de anatomie
Pancreasul este o glandă cu dublă secreţie (pancreasul exocrin şi endocrin), cu rol în digestie
şi metabolismul hidrocarbonatelor.Patologia sa va prezenta din această cauză două aspecte cu totul
distincte.Secreţia pancreasului se colectează în canalul Wirsung şi în canalul accesoriu Santorini;
canalul Wirsung se deschide în porţiunea a doua a duodenului, în ampula Vater, alături de canalul
coledoc.
În afară de raporturile ventrale, respectiv cu ficatul şi stomacul sunt de reţinut cele dorsale,
pancreasul acoperind în această zonă: aorta , vasele mezenterice superioare, plexul solar, vena cavă,
originea venei porte şi vena splenică, iar canalul coledoc este aşezat pe un şanţ săpat în spatele
capului pancreasului.
Histologic, componenţa exocrină este reprezentată de acini, iar cea endocrină de insulele
Langerhans. Pancresul exocrin are un aspect lobular, cu stromă relativ abundentă.Celulele sunt
bazofile, datorită faptului că ele conţin un bogat reticul granular endoplasmatic de care se ataşează
ribozomii, ce conţin ARN.Aparatul Golgi este bine reprezentat; porţiunea apicală conţine granule de
zimogen.
Secreţia glandei este reglată pe cale umorală şi vagală.Cea mai importantă este însă reglarea
umorală, prin doi hormoni duodenali, secretina (Bayliss şi Starling) şi pancreozimina.
 Ca enzime elaborate de pancreas sunt de menţionat cele proteolitice (tripsina şi
chimiotripsina) secretate ca precursori inactivi, cu rol important în digestia proteinelor. Pancreasul
secretă amilaze, lipaze, fosfolipaze,nucleaze şi elastaze toate elaborate bineînteles ca precursori
inactivi, activate în duoden în contact cu sucul enteric.
Pancreasul este un organ bogat vascularizat; venele sunt tributare venei porte iar vasele
limfatice ajung în patru grupe ganglionare.Secreţia internă elaborată de insulele Langerhans este
reprezentată de insulină si glucagon.
Rolul glucidelor în organism
Deşi cantitativ glucidele organismului reprezintă numai 0,3% din greutatea corpului,
importanţa lor este extrem de mare, având un dublu rol:energetic şi structural.
Pe lânga rolul energetic glucidele participă şi la alcătuirea membranelor celulare, a ţesutului
conjuctiv şi de susţinere, a ţesutului nervos, precum şi a unor componente cu rol funcţional de bază
cum sunt:hormonii, enzimele şi anticorpii.În câteva condiţii, glucidele pot contribui la creşterea
ponderală:
 Când contribuie pintr-un aport care depăşeşte cheltuielile şi antrenează
stocajul de lipde;
 Când sunt prezente în alimente care conţin şi lipide şi sunt consumate în exces;
 Dacă sunt absorbite ca băuturi îndulcite la distanţă de masă (mai mult de o oră) când
organismul nu le contabilizează ca raţie energetică şi nu realizează adaptarea asupra
prizelor alimentare care urmează;
 Dacă au index glicemic ridicat şi putere insulinosecretorie importantă.În acest caz
activitatea lipoproteinlipazei(LPL)
Metabolismul glucozei
O masă clasică este compusă dintr-un amestec de glucide complexe, de proteine şi
lipide.Absorţia glucozei depinde de viteza de golire gastrică care va influenţa ajungerea glucozei în
sistemul port; la acest nivel stimulează secreţia pancreatică de insulină şi reduce producţia endogenă
de glucoză.Atât glucoza cât şi celelalte monozaharide reţinute la nivel hepatic vor fi
fosforilate.După traversarea hepatică, glucoza este captată de ţesuturile periferice.Insulina
favorizează inhibiţia producţiei endogene de glucoză şi stimulează utilizarea glucozei de către
ţesuturi.
Rolul lipidelor în organism
Lipidele joacă un rol important în producerea de energie, reprezentând forma de stocare
energetică cea mai economicoasă întrucât au densitatea calorică cea mai mare ( 9,1 kcal/g).
Metabolismul lipidelor
 Lipidele constituie în jur de 30% din aportul caloric, în jur de 100g /zi, în
medie.Trigliceridele reprezintă 98% din lipide, restul fiind reprezentat de fosfolipide, colesterol şi
vitamine liposolubile în cantităţi mici.
Metabolismul proteinelor
Proteinele prezente în tubul digestiv au o dublă origine: o parte din aport alimentar (aprox.
70-100g/zi) şi altele, proteinde endogene reprezentate de enzime salivare, gastrice, pancreatice şi
intestinale (aprox.35g/zi) şi produşi de descuamare celulară (aprox.30g/zi).
În reglarea metabolismului lipidic, hipotalamusul este considerat centru de procesare a
semnalelor primite prin diferite aferenţe.
Funcţii cognitive şi semnalele de la tractul gastrointestinal sunt implicate în reglarea pe
termen scurt, în timp ce stimuli endocrini de la ţesutul adipos şi de la ficat sunt implicaţi atât în
reglarea pe termen scurt, cât şi pe termen lung.
Exercitarea controlului hipotalamic se realizează prin eferenţe ce folosesc sistemul endocrin
şi sistemul nervos vegetativ pentru controlul aportului, în egală măsură cu al consumului energetic.
Dacă luăm în considerare aceste mecanisme de reglare, putem defini mai multe tipuri de
obezitate:
1.Obezitate hipotalamică – produsă prin injurii la nivelul hipotalamusului, care determină
creşterea apetitului şi acumularea rapidă de masă adipoasă asociate cu hiperinsulinemie, sau prin
infecţii virale.
2.Obezitatea hormonală – prin disfuncţii în secreţia hormonului de creştere, hormonilor
tiroidieni şi corticoizi.
Obezitatea centrală din hiperadrenomocorticism, asociată cu hipertensiune arterială, acnee,
hirsutism, vergeturi este usor de recunoscut.
3.Obezitatea indusă de droguri: există medicamente a căror utilizare prelungită poate insuce
creşterea ponderală: antidepresivele, agenţii progestativi, ciproheptadina.
4.Obezitatea genetică: există modificări cromozomiale ce determină sindroame genetice care
asociază obezitatea morbidă.Leptina este un peptid secretat de ţesutul adipos şi are rolul de a
modifica mecanismele complexe de la nivelul sistemului nervos central implicate în reglarea
metabolismului lipidic.S-au descris anomalii cromozomiale ce au ca efect fie deficit de sinteză al
leptinei, fie anomalii ale receptorilor centrali pentru leptină.
În mod normal, creşterea ţesutului adipos uman se face pe seama creşterii numărului şi
dimensiunilor adipocitelor.
Primele celule adipoase (proadipocite) apar în săptămâna 15 de viaţă intrauterină.Numărul
lor creşte iniţial rapid până în săptămâna 23 de gestaţie pentru ca ulterior, ritmul de creştere să
scadă.În primii doi ani de viaţă creşterea ţesutului adipos se face atât pe seama numărului, cât şi a
dimensiunilor adipocitelor, pentru ca, ulterior, creşterea să se facă lent până la pubertate, pe seama
dimensiunilor celulare.În adolescenţă se înregistrează o nouă creştere marcată a ţesutului adipos pe
seama numărului de adipocite.
La adult, variaţiile în greutate cu modificări ale masei ţesutului adipos au loc prin
modificarea dimensiunilor celulare.
Creşteri mari ale masei ţesutului adipos se pot realiza pe seama creşterii dimensiunilor
celulare – obezitate hipertrofică sau obezitate cu număr normal de celulule- sau pe seama creşterii
atât a dimensiunilor, cât şi a numărului celulelor – obezitate hiperplazică, hipertrofică.
Obezitatea hiperplazică debuteză de obicei la vârste tinere, sub 20 de ani.Obezitatea cu
debut tardiv este de tip hipertrofic, cu rezerva că în anumite circumstanţe există posibilitatea
asocierii şi a componenţei hiperplazice.
La obezi greutatea corporală depăşeşte cu 170% greutatea ideală, este depăşită capacitatea
maximă de înmagazinare a adipocitelor (1-1,2 µg lipide pe celulă) şi apoi, gradul obezităţii este
strâns corelat cu numărul adipocitelor.
Hipercelularitatea este o anomalie ireversibilă la pacienţii cu obezitate hiperplazică; scăderea
ponderală se va face pe seama dimensiunilor celulare.

Consecinţele metabolice ale obezităţii asupra diferitelor aparate şi sisteme

Aparatul respirator.

Tulburările respiratorii întâlnite la pacienţii obezi sunt:

 creşterea volumului de oxigen ;
 modificarea volumelor pulmonare;
 sindromul de apnee în somn.
Creşterea ţesutului metabolic activ de origine adipoasă şi a travaliului muscular au ca efect
creşterea consumului de oxigen şi a producerii de bioxid de carbon.Deoarece se raportează la
suprafaţa corporală, rata metabolismului bazal este de obicei normală la obezi.
Creşterea presiunii intra abdominale cu scăderea complianţei pulmonare bazale şi creşterea
activităţii metabolice sunt responsabile de surplusul travaliului respirator necesar pentru menţinerea
unui minut volum crescut, ceea ce face ca pacienţii obezi în marea lor majoritate să rămână
normocapnici, în ciuda creşterii producerii de bioxid de carbon.
În cursul efortului, consumul energetic şi de oxigen creşte mai mult la obezi decât la
normoponderali, cu scăderea eficacităţii respiraţiei determinată de insuficienţa muschilor
respiratori, putând antrena hipercapnie.
Modificările anatomice ce pot determina obstrucţii variabile de căi aeriene la pacienţii obezi
sunt:
 flexia coloanei vertebrale cervicale;
  tulburări de mobilitate ale coloanei vertebrale, determinate de numeroşi osteofiţi şi
de creşterea masei ţesutului adipos toracic şi abdominal;
 deschiderea gurii poate fi limitată de ţesutul submentonier;
volumul mare al limbii, orajilor, palatului moale al ţesutului faringian şi supralaringian;
 apertura laringiană poate ocupa o poziţie infantilă (înaltă şi anterioară).
Sistemul cardiovascular
Modificări şi afecţiuni cardiovasculare la pacienţii obezi:
 creşterea volemiei
 creşterea debitului cardiac;
 hipertensiunea arterială;
 ischemia miocardică;
 tulburările de ritm şi de conducere;
 insuficienţa cardiacă.
Creşterea masei corporale pe seama masei ţesutului adipos şi muscular la pacienţii obezi
determină o scădere a volumului sanguin raportată la greutate, faţă de pacienţii
normoponderali.Totuşi, în valoare absolută, volumului sanguin la pacienţii obezi este crescut prin
activarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron.Cea mai mare parte din volumul sanguin este
distribuită masei adipocitare.
Debitele sanguine cerebral şi renal sunt similare cu ale pacienţilor normoponderali, iar
debitul splanhnic este crescut cu 20%.
Activitatea metabolică şi debitul cardiac sunt crescute la pacienţii obezi, proporţional cu
surplusul de greutate.
Astfel ,diferenţele arteriovenoase sistemice ale oxigenului rămân în limite normale.
Hipertensiunea arterială determină hipertrofie ventriculară stângă cu creşterea tensiunii
telediastolice la nivelul ventriculului stâng şi hipertensiune capilară pulmonară.În final se ajunge la
insuficienţă cardiacă stângă.Aceste modificări sunt parţial reversibile cu scăderea în greutate.
Obezitatea este considerată ca factor de risc major şi independent de risc coronarian şi
moarte subită.Aceste complicaţii consecutive ischemiei miocardice pot apărea, independent de
HTA, dislipidemii, diabet zaharat , sedentarism,care, atunci când se asociază, au efecte
complementare.

Sistemul gastrointestinal
Pacienţii obezi au risc crescut de pneumonie de aspiraţie datorită unui cumul de factori
prezenţi:
 presiune intraabdominală crescută (creştere similară cu creşterea în greutate);
 volum residual crescut;
  pH gastric scăzut;
 evacuare gastrică întârziată;
 incidenţa crescută a herniei hiatale cu reflux gastroesofagian
Noţiuni de fiziologie
Obezitatea este o boală a rezervelor energetice. Modificările endocrine şi metabolice, în
special ale metabolismului intermediar al lipidelor care se asociază obezităţii, par a fi consecinţa şi
nu cauza obezităţii.Funcţia principală a insulinei şi a glucagonului este homestazia glucozei şi
controlul aportului energetic nutriţional.Acumularea de grăsime pe viscere reduce sensibilitatea
insulinei în muşchii scheletici, ficat şi ţesutul adipos ducând la apariţia rezistenţei insulinice, care
predispune la intoleranţa la glucoză şi hipertrigliceridemie.Obezitatea este în general cauzată de 2
factori:exogenă-alimentaţie în exces;endogenă-dereglări de metabolism.Termenul de “metabolism”
reuneşte totalitatea transformărilor biochimice ce au loc în organismul uman în vederea menţinerii
în limite normale a funcţiilor acestuia.Reacţiile metabolice(anabolice şi catabolice ) ce contribuie la
menţinerea vieţii se desfăşoară cu consum de energie ce provine din metabolizarea principiilor
alimentare.
Reacţiile de oxidare a substraturilor energetice (reprezentate de glucide, lipide şi proteine )
determină eliberarea de energie; o parte din aceasta este utilizată pentru efectuarea diferitelor funcţii
celulare, restul disipându-se sub formă de căldură.Mitocondriile transformă energia alimentară şi
formează aşa numitele legături bogate în energie – ATP, care, la rândul lor, reprezintă substratul
tuturor căilor metabolice(sinteza de noi compuşi chimici, realizarea contracţiei musculare,
membranare, stabilirea unei anumite secvenţe de acizi nucleici în compoziţia genelor sau de
aminoacizi în structura proteinelor).Energia chimică care nu participă la formarea moleculelor de
ATP este eliberată sub formă de căldură, ce ajută la menţinerea temperaturii corpului.
Adezin-trifosfatul (ATP) joacă un rol important în cadrul reacţiilor de schimb
energetic.Sinteza de molecule ATP se face cu consum energetic în timp ce formarea acestora în
ADP(adenozin-difosfat) se produce cu eliberare de energie care poate fi ulterior utilizată în diverse
reacţii.
Cele 2 căi majore mitocondriale prin care se realizează transformarea energiei conţinute în
alimente în legături fosfat macroergice din ATP sunt:
 Ciclul acizilor tricarboxilici, denumit şi ciclul Krebs sau ciclul acidului citric;
 Fosforilarea oxidativă.
Obezitatea şi hormonul somatotrop hipofizar
La pacienţii obezi, secreţia de STH este redusă, dar ea revine la normal odată cu
scăderea în greutate.Stimulii ce determină secreţia de STH sunt hipoglicemia şi arginina.

Obezitatea şi funcţia gandei tiroide

 Funcţia glandei tiroide este normală la cei mai mulţi pacienţi obezi.Uneori există modificări
minime ale metabolismului hormonilor tiroidieni, ce determină valori plasmatice scăzute de revers
triiodotironină.Nu se înregistrează modificarea nivelelor plasmatice ale tironinei şi nici ale TSH
(hormon stimulator al secreţiei tiroidiene).
Variaţiile menţionate sunt reversibile cu scăderea în greutate.Investigarea funcţiei tiroidiene
la pacienţii obezi este obligatorie, pentru a excludehipotiroidismul,cauză rarăde
obezitate.Restabilirea unei funcţii eutiroidiene va contribui la înlăturarea excesului ponderal.
Există un număr de hormoni care au rol în controlul aportului de alimente, deşi aceasta nu
este considerat rolul principal.Glucocorticoizii acţionează asupra creierului pentru a stimula aportul
de glucide şi grăsimi.Hormonii tiroidieni influenţează aportul de alimente pentru a menţine
echilibrul nutrienţilor.
În contrast aportul energetic scade în hipotiroidism.
Somatostatina eliberate de celulele delta din pancreas inhibă motilitatea
gastrointestinală.Secreţia endocrină şi exocrină scade aportul alimentar.

CAP ll. 2 ETIOPATOGENIA ȘI TABLOUL CLINIC AL AFECȚIUNII

PREZENTAREA GENERALĂ A AFECŢIUNII

DEFINIŢIE
Anomalie metabolică caracterizată prin creşterea masei
ţesutului adipos consecutivă unui bilanţ energetic pozitiv
(dezechilibru între aportul nutritiv caloric şi cheltuielile
energetice), cu predominanţă consecutivă a lipogenezei față de
lipoliză, ceea ce determină un exces ponderal de peste 20%
faţă de standardele recomandabile.

CLASIFICARE:
A.Criteriul etiopatogenic
I.Obezitate primară
II. Obezitate secundară(endocrină,hipotalamică)
B.Criteriul descriptiv anatomic
I.Obezitate andrioidă
II. Obezitate ginoidă
III. Obezitate mixtă
 C. Criteriul descriptiv clinic
I.Obezitate hiperfagică
II. Obezitate hipo-normofagică
D. Criteriul histologic
I.Obezitate hiperplazică
II. Obezitate hipertrofică
III. Obezitate mixtă
E.Criteriul vârstei de debut
I. Obezitate juvenilă (0-18 ani)
II.Obezitatea adultului (peste 18 ani)

Forme particulare de obezitate

Sindromul Morgagni-Steward-Morel este caracterizat de triada simptomatică hiperostoză
internă, obezitate cu localizare predominantă în jurul centurii pelviene.Ceea ce dă notă caracteristică
acestui sindrom sunt semnele radilogice care eveideţiază osteofitoza intracraniană şi îngroşarea
osului frontal.Asocierea obezităţii cu aceste alterări craniene nu este însă constantă, în care aspectul
clinic era normal, în ciuda hiperostoyei frontale evidente.
La triada descrisă se mai pot adăuga următoarele simptome: somnolenţă diurnă şi lipsa
somnului în timpul nopţii, HTA, polidipsie, polifagie, hipotonie musculară, cefalee.Sindromul pare
în sfârşit să aibă o netă predilecţie pentru femei.
Sindromul Lawrence-Biedl-Bardet-Moon este definit, în ordinea frecvenţei simptomelor de
asociere a obezităţii cu retinita pigmentară, sindactilie şi polidactilie, înnapoiere mintală. Sindromul
apare ca fiind ereditar de cele mai multe ori. Este o boală transmisă după tipul mendelian recesiv, în
care este implicat mai ales şi în mod primar sistemul constituit de hipofiză împreună cu creierul
intermediar.
Obezitatea dureroasă (boala Dercum) – lipomatozedupă cum indică numele, această formă se
caracterizează pintr-o obezitate fără altă particularitate decât durerea spontană şi mai ales provocată
prin presiune sau ciupire a maselor de ţesut adipos.Această formă apare mai frecvent la menopauză,
în legătură cu o scădere a pragului sensibilităţii generale, ceea ce explică faptul că diagnosticul s-a
pus uneori chiar în absenţa obezităţii, numai pe baza faptului că presiunea ţesutului gras subcutanat
este durerosă.
Obezitatea monstruoasă – mult mai rară în ultimele decenii, ea este excepţională în ţara noastră,
unde cazurile care se apropie de 200kg sunt cu totul excepţionale.
Sindromul Lawrence-Moon-Bardet-Biedl = obezitate generalizată + întârziere mentală +
hipogonadism + polidactilie + retinită pigmentară + strabism + cardiopatie congenitală+ nefropatie
congenitală;
Sindromul Alstrom = obezitate generalizată+ tulburări grave de vedere diabet zaharat infantil
insulino-rezistent+ surditate+nefropatie+hipogonadism masculin;
Sindromul Morgagni-Stewart-Morel = obezitate generalizată+ hiperpilozitate+hiperostoză
frontală asociate climaxului;
Sindromul Prader-Labhart-Willi = hipotonie musculră, acromicrie;
Sindromul Carpenter = obezitate + retard intellectual + hipogonadism masculine + acrocefalie +
poli/sindactilie.
ETIOLOGIE ȘI PATOGENIE
Etiologia obezităţii este multifactorială.
Aceasta cuprinde următoarele afecţiuni care predispun la obezitate şi
supraponderalitate:factorii metabolici,factorii genetici,sedentarismul,stilul de viaţă,factorii
endocrini,rasa,sexul,vârsta,factorii etnici şi culturali,statutul socio-economic,obiceiuri
alimentare,renunţarea la fumat,sarcina şi menopauza,factori psihologici,diabetul gestaţional.

SIMPTOMATOLOGIE
 angor;
 aritmii;
 insuficienţă respiratorie;
 creşterea volemiei şi a debitului
cardiac;
 hipercatecolaminemie;
 hiperinsulinism;
 hipoxemie;

Sporirea masei totale de tesut adipos se realizeaza

prin hipertrofia si hiperplagia adipocitelor, care
se incarca cu trigliceride. Principalul factor
etiologic este supra alimentatia ca factor exogen, dar conteaza si predispozitia constitutionala ca
factor endogen.
Tesutul adipos brun este specializat in consumul de energie. Acesta reprezinta un organ cu
rol important in termogeneza, iar adipocitele brune ard grasimea. Denumirea tesutului adipos brun
este dat de faptul ca adipocitele care il constituie contin un numar foarte mare de mitocondrii
(organite celulare cu rol in producerea de energie) care ii dau culoarea bruna specifica.
 Studiile recente au aratat ca persoanele mai slabe au o cantitate mai mare de tesut
adipos brun comparativ cu cele supraponderale sau obeze. Mai mult, se studiaza chiar posibilitatea
stimularii dezvoltarii acestui tip de tesut adipos, ca metoda de tratament a obezitatii.
  Copii au mai mult tesut adipos brun decat adultii, acesta tinandu-le cald celor mici.
Depozitele de tesut adipos brun scad la adulti, dar tot ajuta la mentinerea temperaturii corporale.
 Se considera ca tesutul adipos brun poate fi comparat mai mult cu un muschi intrucat
atunci cand este activat consuma grasime. Chiar daca persoanele slabe au mai mult tesut adipos
brun, si la acestea tesutul adipos alb este mult mai dezvoltat. Astfel, se estimeaza ca o persoana de
70 kg are in medie 10-15 kg de tesut adipos si aporoximativ 0,5-1 g de tesut adipos brun. Dar
aceasta cantitate mica de tesut adipos brun, stimulata corect, poate arde 300-500 Calorii/ zi,
suficient pentru o scadere in greutate de 1 kg pe saptamana.
 „Grasimea” alba are rolul de a stoca energie si de a produce hormoni. Printre altele,
celule adipoase mici produc un hormon numit adiponectina, care face ficatul si muschii sensibili la
actiunea insulinei, scazand riscul de diabet sau boli de inima. In caz de obezitate, productia de
adiponectina scade sau este oprita, facand loc bolilor.

De la descoperirea din anul 1994,ca adipocitele ,adica celule de grasime ,produc leptina, un
peptid ce joaca rolul esential in reglarea hipotalamica a greutatii corporale,tesutul adipos nu mai
este considerat ca un simplu loc de inmagazinare de energie sub forma trigliceridelor ,ci ca un
veritabil organ endocrin. De fapt tesutul adipos produce nu numai leptina ,ci secreta inca numeroase
alte peptide .Peptidele sunt substante formate din doua sau mai multe molecule de aminoacizi ,in
timp ce proteinele sunt compusi cum asa moleculara mare ,alcatuite dintr-un numar mare de
aminoacizi.
Printre aceste substante secretate de tesutul adipos,numite si adipocitokine,amintim
angiotensiogenul ,angiotensina ll,inhibitorul activatorului de plasminogen,adiponectina rezistina,
interleukina 6,factorul de necroza tumorala aifa (TNF-alfa) si prostaglandinele .
Majoritatea acestor substante joaca un rol important in fiziopatologia bolilor asociate
obezitatii, cum sunt hipertensiunea arteriala, complicatiile trombotice, metabolice si
cardiovasculare, reactiile inflamatorii si leziunile sistemului imunitar.
Astfel,tesutul adipos produce angiotensinogenul si diferitele enzimenecesare convertirii lui
in angiotensina ll. Produse in exes de tesutul adipos al persoanelor obeze ,aceste peptide intervin in
aparitia hipertensiunii arteriale legate de surplusul ponderal.
Concentratiile plasmatice crescute ale substantelor ce impiedica fibrinoliza mareste riscul
trombozelor ,ceea ce se observa des la persoanele obeze.
Resistina este o adipocitokină, alcatuită din 114 aciziaminați ,care produce rezistenta la
insulina. Spre deosebire de grasimea subcutanata, cea viscerala e un factor important de risc
cardiovascular si de prognostic in aparitia unui diabet si aunei dislipidemii. In felul acesta, ia
aceeasi greutate, persoanele obeze, cu o distributie abdominala a tesutului adipos, prezinta o
morbiditate si o mortalitate – datorita consecintelor metabolice-net superioare celor cu odistributie
predominant subcutanata.Cu un indice de masa corporală egal, persoanele cu o distributie
„androidă” a tesutului adipos au un risc cardiovascular mult mai mare decat cele cu o distributie
„ginoida”.
Exista deosebiri mari între proprietățile biochimice ale adipocitelor din depozitele
abdominale și cele subcutanate. Printre aceste deosebiri ,amintim ca leptina e produsa intr-o
cantitate mult mai mare de catre grasimea subcutanată,în timp ce grăsimea viscerală,prin receptorii
și enzimele ei ,influențeaza metabolismul țesutului adipos ,si al ficatului și al țesuturilor periferice
într-un sens ce favorizeaza apariția diabetului/
Leptina este hormonul adipocitar cel mai studiat .Este produsa in cea mai mare parte de
tesutul adipos, în special cel subcutanat ,însa in cantități mici e fabricata si in alte organe ,ca
placenta,stomac,ficat,țesut muscular și creier.
Leptina favorizează centrilor din creier,situați în jurul hipotalamusului,informații privind
starea de nutriție a organismului ,inclusiv neuropeptidulY,pentru a influența atitudinea fața de
alimente.O masă mai mare de țesut adipos e întovarașită de un nivel mai ridicat de leptină,care are
ca efect reducerea aportului de energie. La rozătoare și la om,mutațiile care duc la un deficit de
leptină se asociază cu obezitate maximă.Scaderea cantitățile de țesut adipos duce la niveluri joase
de leptină,care stimulează indigestia de alimente și reduc cheltuiala de energie.
Acest amănunt nu e cunoscut de majoritatea celor ce vor să slăbească, și anume faptul că
,după reducerea aportului de alimente prin mecanisme foarte fine,organismul scade pierderile sau
cheltuiala de energie,încăt, la acelasi aport caloric,ritmul slabirii in greutate este mai mic. Această
adaptare a metabolismului nu trebuie să descurajeze pe nimeni.Reducerea cheltuelii de
energie,observată dupa respectarea unei diete hipocalorice,face ca,pentru menținerea gretății
corporale aportul caloric necesar să fie foarte mic.Acest raspuns metabolic la pierderea ponderală
face atăt de dificil tratamentul obezității numai cu restricție alimentară. Dar nimeni nu trebuie să se
descurajeze, căci mai există o armă eficientă,și anume creșterea activității fizice.
După cum am văzut,țesutul adipos ,constitue cea mai mare rezervă de energie a
organismului.Mobilizarea acestei energii e controlată de semnale hormonale ,provenind de la
diverse organe sau sisteme,ca pancreasul (pentru insulină),sistemul simpatic(pentru catecolamine)și
glandele suprarenale (pentru glucocorticoizi).
Țesutul adipos constituie un veritabil organ endocrin foarte activ ce joaca un rol determinant
atăt în reglarea echilibrului energetic,căt și în mecanismele fiziopatologice ale multor comorbidități
asociate obezității.Numeroase substanțe produse în adipocite,în special în cele din grăsimea
viscerală,sunt legate în mod intim de distribuirea țesutului adipos în organism și participă la apariția
complicațiilor metabolice și cardiovasculare ale obezității.
 Supraalimentatia reprezinta abuzul sau excesul alimentar si este prezent la 80% – 90% dintre obezi.
De obicei esteun exces global al tuturor principiilor alimentare, dar cea mai mare importanta o are
aportul glucidic care influenteaza lipogeneza si lipoliza. O alta cauza este reprezentata de numarul
meselor; masa unica luata seara favorizeaza obezitatea. Consumul de alcool este tot favorizant; este
un aport propriu de calorii, iar pe de alta parte creste apetitul.
Predispozitia genetica– in cazul unui parinte obez sansele copiilor la obezitate sunt de 50%. In cazul
ambilor parinti obezi – 80% sanse.
             Frecventa obezitatii este mai mare la sexul feminin mai ales in fazele importante ale vietii
sexuale (pubertate, sarcina, menopauza) adica in situatii in care se produc modificari neuro-
endocrine, psihice, sociale si alimentare.
             Sedentarism – prezent la mare parte dintre obezi, putand fi cauza sau efect – nu se misca si
s-a ingrasat pentru ca nu se misca.
              Stresul si traumele psihice au rol in modificarea obicieiurilor alimentare, in special a
excesului pentru dulciuri (ciocolata).
           Alcoolismul:Alcoolul poate constitui o sursă alimentară de calorii și atăta timp căt nu este
consumat în cantități prea mari,susceptibile ca să compromită integritatea funcțională a tubului
digestiv și a ficatului,el poate favoriza apariția obezității.Rolul etilismului moderat apare neglijabil
la femeile anchetate (7% din cazuri),dar semnificativ la bărbații obezi (29,88%).  

 Cauzeendocrine 
-Sindromul COUCHING (sindromul suprarenometabolic);
-Hiperinsulinismul organic;
-Sindromul adiposo-genital (distrofie adiposogenitala sau sindrom Babinski – Frolich) – asociaza
hipogonatismul si obezitatea. Afecteaza ambele sexe in aceeasi masura, apare mai frecvent la copii
datorita leziunilor hipotalamice sau tumorilor hipofizare extraselare cu interesarea centrilor
metabolici. Pe parcursul evolutiei apar alte tulburari glandulare care sunt consecinta sau cauza de
obezitate.
                Prin complicatiile sale, determina scurtarea duratei de viata cu aproximativ 9-10 ani.
Hipotalamusul are rol esential deoarece primeste informatii senzoriale (olfactive, optice, gustative,
tactile) referitoare la alimente din partea sistemului nervos somatic (SNS) si organelor de simt.
Scoarta cerebrala are rol important atat in debutul cat si in terminarea ingestiei alimentare,
ambele fiind acte voluntare.
Comportamentul alimentar al obezilor este deviat. Ei sunt mai receptivi la stimulii
senzoriali, adica la vederea alimentelor, arome sau gust si mai putin la stimulii fiziologici ai
satietatii.
Modificarile hormonale care apar sunt:
-   hiperinsulinism – cel mai important. Apare datorita cresterii insulinorezistentei periferice
ceea ce accentueaza apetitul determinand cresterea ponderala.
 In caz de hiperinsulinism va fi facilitata scoaterea glucidelor si transformarea lor in lipide.
Tipuri de obezitate:
Raportate la cauzele care o genereaza, obezitatea poate fi de doua feluri:
a)     Obezitate exogena sau simpla, datorata supraalimentatiei si sedentarismului, apare mai
ales la cei la care au fost obisnuiti cu un efort fizic crescut si trec la o viata comoda, cu pierderi mici
energetice.
b)     Obezitate endogena generata de: tulburari nervoase sau dezechilibru glandular
endocrino-metabolic.
 Nu exista o demarcatie neta intre obezitatea exogena si cea endogena.
Obezitatea exogena se preteaza cel mai bine kinetoprofilaxiei primare si secundare cu
rezultate sigure daca cel in cauza respecta indicatiile prescrise de kinetoterapeut. Acest tip de
obezitate are o pondere mai crescuta cu cat varsta este mai inaintata si nu este insotita, in
majoritatea cazurilor de modificari ale starii de sanatate in fazele initiale ale afectiunii, dar ulterior
se poate asocia cu cele mai diverse si grave complicatii.
         Obezitatea poate fi clasificata dupa mai multe criterii. In afara celor cauzale,
distingem:
 obezitatea generala;
 obezitatea partiala;
 obezitatea anemica cu scaderea cantitatii de hemoglobina;
 obezitatea pletorica in care numarul de hematii depaseste normalul;
 obezitatea usoara, atunci cand greutatea ideala este depasita cu 10%;
 obezitatea medie, cand greutatea ideala este depasita cu 20%;
 obezitatea mare, cand greutatea ideala a corpului este depasita cu 30%.
Gradul de obezitate depinde de numarul de adipocite. Acest tip de obezitate - obezitatea
hiperplazica - depinde de supraalimentatia primita in perioada copilariei. Numarul de adipocite, ce
se stabilizeaza in jurul varstei de 20-23 ani, ramane definitiv si ceea ce se schimba este numai
volumul acestor celule. Acest tip de obezitate este rar.
            In determinarea numarului de adipocite, un anumit rol l-ar putea avea si ereditatea,
pe langa factorii intrauterini si nutritionali in perioada prenatala si alimentatia din perioada
copilariei. Aceasta forma de obezitate este cea mai rar intalnita si incapabila de regresiune.
            Volumul adipocitelor este in raport direct cu bilantul caloric. Un bilant caloric
pozitiv duce la adult la cresterea volumului adipocitului si instalarea obezitatii. Cresterea obezitatii
cu varsta se datoreaza diminuarii activitatii fizice care duce la transformarea surplusului caloric in
trigliceride de rezerva depuse in adipocitele care isi maresc volumul. Este vorba in aceasta situatie
de obezitatea de TIP HIPERTROFIC,care se intalneste la adult o data cu reducerea activitatii fizice,
fara a se reduce si alimentatia; ea are caracter tranzitoriu.
             Asocierea unei cresteri a numarului de adipocite, din perioada copilariei, cu o
crestere a volumului care poate avea loc oricand in timpul vietii, are ca rezultat obezitate de tip
mixt,  cea mai frecvent intalnita, mai ales in randul femeilor obeze. Cand paniculul adipos este in
proportie limitata (sub 40 kg), factorul determinant al obezitatii este volumul adipocitelor. Peste
aceasta greutate, obezitatea este dependenta de numarul de adipocite. Frontiera intre aceste forme
de obezitate este greu de definit.
            Raportand felul de depunere al stratului adipos la principalele regiuni ale
corpului,putem diferentia:
-        Obezitate de tip superior- se caracterizeaza prin depuneri adipoase la nivelul:fetei,
cefei, trunchiului si foarte putin la nivelul membrelor. Este asa numitul tip Falstaff. Tipul de
obezitate superioara este predominant sexului masculin.
-        Obezitatea de tip mijlociu- predomina la persoanele de sex feminin si se
caracterizeaza prin depunerea stratului adipos la nivelul abdomenului, sub ombilic, solduri, fese,
coapse.
-        Obezitatea de tip inferior- se caracterizeaza prin depunerea stratului adipos la nivelul
bazinului si membrelor inferioare in ansamblu, generand asa numita obezitate in forma de
pantaloni.
Tabloul clinic al obezitatii in  perioada de stare este bine conturat. .Unele dificultati apar in
delimitarea stadiului ei initial, cand cu greu poate fi diferentiata de starea de foarte buna nutritie si
cu greutate mare a copilului, datorita mai ales a caracterului relativ al criteriilor de apreciere.
Aspectul general al copilului are o mai mare insemnatate in aprecierea diagnostica a
obezitatii, care se remarca prin caracterul particular al dezvoltarii si repartitiei paniculului adipos.
Pentru copii de varsta mai mare la pubertate si adolescenta, morfograma ca si alte masuratori
antropometrice pot fi folosite cu mai multa utilitate pentru stabilirea diagnosticului si tipului de
obezitate.
Tipul de obezitate predominant la copil este cel difuz, paniculul adipos mult dezvoltat,
interesand in aceasta masura si extremitatile.
-        obezitatea de tip ginoid- descrisa de unii autori poate fi intalnita la tinerele fete. Ea se
caracterizeaza prin dezvoltarea mult mai marcata a tesutului gras pe coapse si solduri.
-        Obezitatea de tip android- se caracterizeaza prin dezvoltarea tesutului adipos in
regiunea superioara a corpului (ceafa, gat, umeri, partea superioara a abdomenului, deasupra
ombilicului) respectandu-se partea inferioara a corpului. Musculatura este bine dezvoltata iar stratul
adipos este mai putin dezvoltat ca in forma ginoida. Acesti bolnavi sunt activi, se plang de foame
accentuata, mananca mult, eforturile fizice pe care le depun sunt mari.
Aprecierile obezitatii prin grade (gradul I,II,III,IV) este gresita si fara fundament
fiziopatologic, deoarece nu tine cont de procentajul de tesut adipos in obezitatile excesive si de
natura obezitatii ( hiperplazica sau hipertrofica), natura care pentru obezitatile excesive are
pronostic vital cu totul diferit.
Obezitatea din exces alimentar, asa zisa si primara, trebuie diferentiata de obezitatea aparuta
ca epifenomen sau secundara altor afectiuni, acestea forma fiind, asa cum s-a mai subliniat, foarte
rara.
    Sindromul Cushing – de divese cauze pe langa manifestarile proprii disfunctiilor
corticosuprarenaliene, se insoteste si de obezitate, foarte marcata in stadiile sale avansate.
 In sindromul Cushing acumularile de tesut gras sunt predominat toracice. Faciesul este
caracteristic. In plus, se remarca o intarziere a cresterii statuare precum si prezenta unor tulburari
importante ale metebolismului proteic si fosfocalcic, insotit de: osteoporoza insemnata, HTA,
cresterea urinara a 17-hidroxi-corticoizilor si disparitia concentratiei plasmatice diurne a
cortizonului.
Sindromul Stein-Leventhal, caracteristic fetelor si particularizat prin disfunctii importante
ovariene ce constau din hirsutism, amenoree, sau tulburari ale ciclului menstrual, insotindu-se de
anemenea de obezitate, trebuie diferentiat de obezitatea prin aport nutritiv in exces.
Anomaliile de la nivelul hipotalamusului consecutive unor cauze variate cum sunt
tumorile pituitare, chistele, cranio-faringiomul, unele leziuni accidentale si in al caror tablou clinic
se poate recunoaste prezenta obezitatii.
.Obezitatea de origune gonnadica- se intalneste la ambele sexe in urma intreruperii
activitatii glandelor sexuale: castrare, andropauza,etc.
Obezitatea din bolile metabolice:-
 Apare la persoanele cu diabet zaharat si glicogenoze:
obezitatea din cadrul diabetului zaharat- acumularea de grasime se realizeaza ca urmare a
transformarii masive a acetilcoenzimei A in acizi grasi in conditiile scaderii insulinei endogene.
 Obezitatea din glicogenoze- o parte din glucidele nemetabolizate complet se
transforma in lipide,care se depun in hipoderm.
Obezitatea din Sindromul Pikwich- are cea mai importanta manifestare clinica a bolii,
fiind insotita, de obicei de exagerarea apetitului. Alte manifestari clinice ce insotesc acest tip de
obezitate sunt: somnolenta, cianoza fetei, a urechilor si a buzelor, in special tulburarile respiratorii
(respiratie polipnee).
Obezitatea neuropshica- se intalneste la persoanele ce au intalnit traume psiho-emotionale
puternice si in acest caz obezitatea se instaleaza brusc. Se mai poate intalni la bolnavi cu perturbari
ale mecanismului de reglare a indigestiei.
Obezitatea psihogena- studii efectuate asupra pacientilor obezi au aratat ca un mare procent
al obezitatii este determinat de factori psihogeni. Probabil cel mai obisnuit factor psihogen care
contribuie la instalarea obezitatii este ideea foarte raspandita ca obiceiurile alimentare sanatoase cer
trei pranzuri zilnice si fiecare din ele trebuie sa fie indestulator. Multi copii sunt fortati sa deprinda
acest obicei de catre parinti foarte insistenti,si apoi acestia continua astfel tot timpul vietii lor.

Hipotiroidismul este o afectiune care intrerupe activitatea metabolismului, ducand la acumularea

kilogramelor, deoarece organismul nu mai arde caloriile ci le depoziteaza.
Obezitatea de tip 1 se trateaza ca orice crestere in greuatate, adica prin stimularea dietei si
exercitii fizice. Insa, in cazul obezitatii de tip 2 primul pas este diagnosticarea si tratarea afectiunii,
deoarece kilogramele depuse vor disparea in mod natural in timpul si dupa tratament.
Obezitatea la copii si obezitatea la adulti
Toate tipurile de obezitate arata la fel din exterior, dar o examinare completa scoate la
suprafata caracteristici individuale care au legatura cu numarul si marimea celulelor de grasime.
În funcție de mărimea si numarul celulelor de grasime, obezitatea poate fi divizata in
obezitate la adulti (celulele de grasime sunt mai mari decat in mod normal) si obezitatea la copii
(numarul celulelor de grasime este crescut)
Numarul celulelor de grasime cresc in primul an de viata. Persoanele care au fost obeze din
copilarie au de 3-4 ori mai multe celulele grase decat persoanele care au devenit obeze la maturitate.
In cazul obezitatii la adulti, numarul celulelor grase este aproape de normal, dar marimea lor
este crescuta. Acest fapt se intampla mai ales in a doua parte a vietii.
In ansamblu, obezitatea la copii este o afectiune mai grava deoarece este mai dificil sa
reduci numarul celulelor de grasime deja formate, decat sa le readuci la dimensiunile normale.
Astfel ca tratamentul este mult mai eficient in cazul adultilor, deoarece celulele de grasime
trebuie numai sa se intoarca la formele normale.
Obezitatea abdominala si a membrelor
In functie de zona pe care se depune stratul de grasime, obezitatea se imparte in obezitatea
membrelor si abdominala. Obezitatea abdominala presupune distribuirea grasimii mai ales pe
abdomen si spate, iar cea a membrelor inseamna concentrarea grasimii in jurul bratelor,
picioarelor (fese, coapse). Obezitatea abdominala apare mai ales la barbati si cea a membrelor la
femei.
Distribuirea grasimii depinde de starea de sanatate a organismului. Astfel, obezitatea
abdominala este prezenta acolo unde este un pericol mai ridicat de afectiuni ischemice, diabet sau
hiperlipidemie. Are loc acest procedeu deoarece numarul mic de proteine, care declanseaza
enzimele ce transforma nutrientii in trigliceride care la randul lor sunt depozitate in celulele de
grasime, sunt foarte active in interiorul .

CAP.ll. 3 EVALUAREA CLINICO FUNCȚIONALĂ

DIAGNOSTIC:
Afirmarea existenţei obezităţii şi aprecierea prevalenţei bolii necesită criterii clare,
neexistând încă un consens unanim.Sunt utilizaţi următorii parametri:
GREUTATEA CORPORALĂ MEDIE = greutatea medie a unui grup populaţional
selecţionat;
GREUTATEA CORPORALĂ IDEALĂ = greutatea asociată cu starea de sănătate şi stilul
de viaţă optim;
GREUTATEA CORPORALĂ DEZIDERABILĂ= greutatea se asociază cu mortalitatea
minimă – apreciată de companiile de asigurări- dar acestea sunt realizate pe un lot deja selecţionat
sănătos.
Densiometria prin metoda cântăririi subacvatice, bazată pe faptul că densitatea este invers
proporțională cu procentajul de grăsime şi presupunând că:
masa slabă şi masa grasă au densităţi diferite;
hidratarea ţesuturilor este constantă;
conţinutul mineral osos este constant;
Metode aplicabile la estimarea regională:
Tomografia computerizată(CT)
Este o metodă radiologică care determină compoziţia regională a corpului detectând
diferenţe de densitate fizică la trecerea unui fascicul de raze X.Primii cercetători în studiul nutriţiei
clinice au folosit clasica metodă a razelor X pentru a examina ţesutul adipos.Expunerea mare la
radiaţii şi contrastul scăzut au limitat cercetarea şi aplicabilitatea clinică a metodelor.
În prezent s-au perfecţionat capacităţile CT şi RMN, acestea fiind capabile să ofere o
secţiune unică sau secţiuni multiple ale unui ţesut şi ale unui organ.Ambele metode, CT şi RMN,
oferă secţiuni cu rezoluţie înaltă ale unor regiuni anatomice selectate.Utilizarea CT şi RMN oferă
aceleaşi estimări volumetrice.CT produce analize tisulare transversale tridimensionale ale unor zone
ţintă.
REZONANŢA MAGNETICĂ NUCLEARĂ(RMN)
Este o metodă recunoscută pentru siguranţa sa, evitând expunerea la radiaţii. Această metodă
se bazează pe faptul că elementele cu izotopi care conţin un nr impar de protoni sau neutroni posedă
proprietăţi magnetice care le permit să se alinieze cu un câmp magnetic aplicat peste o parte a
corpului.
 Această metodă este foarte precisă pentru măsurarea grăsimilor: eroare < 1kg, eroare de
reproductibilitate sub 4%.Acest tip de examen este fără iradiere şi este, totodată, limitat numai la
cercetare datorită costurilor şi duratei de examinare(o oră).

Măsurarea pliului cutanat.Are valoare practică orientativă,existând nomograme pentru

interpretare.
Valorile normale ale pliurilor tricipital şi subscapular: bărbaţi – 51mm; femei- 70mm.
Raportul circumferinţelor centură/coapsă (W/H) – permite diferenţierea (N < 0,72) :
 Obezitate androidă- sau centrală:W/H > 1;
 Obezitatea ginoidă- sau joasă: W/H< 0,91;
Diagnostic diferenţial
 Obezitatea secundară
Obezitatea endocrină:
 Hipercortizolism;Insulinom;
 Ovar polichistic;
Obezitatea hipotalamică:
 Tumorală;
 Inflamatorie;
 Post-traumatică
 Vasculară (anevrism);
 Sindrom adipozo-genital.
Diagnosticul gradului de severitate
Indexul masei corporale pare a fi actualmente cel mai utilizat indicator al severităţii
obezităţii.
CLASAREA GRADUL
IMC PONDERALĂ OBEZITĂŢII

Subponderalitate
20 -24,9 Normoponderalitate 0
25-29,9 Supraponderalitate I

30-39,9 Obezitate II
>40 Obezitate severa III
 COMPLICAŢII:

Complicaţiile metabolice – diabetul zaharat, de regulă non-insulinodependent ( 80% dintre

diabetici sunt obezi).Mărirea taliei adipocitului scade sensibilitatea receptorilor pentru insulină,
determinând insulino-rezistenţă şi hiperinsulinism proporţional cu masa adipocitară.
Hiperlipidemia ( mai ales în obezitatea androidă, raspunde bine la dietă şi scăderea în
greutate): hipertrigliceridemie endogenă(hiperproducţie hepatică de VLDL); hipercolesterolemie
(hiperproducţie de apoB-LDL).
Hiperuricemia – gută, litiază urică.Slăbirea rapidă deşi benefică, poate creşte uricemia!
Insulinorezistenţa umană
Principalul rol al insulinei este de a controla homeostazia energetică reglând metabolismul şi
creşterea.Insulinorezistenţa (IR) poate fi definită în termeni farmacologici ca o stare în care cantităţi
normale de insulină produc un raspuns biologic subnormal.Răspunsul biologic diminuat la insulina
endo şi exogenă se referă la ineficienţa hormonului pe glucidic, lipidic, protidic cât şi la creşterea şi
difernţierea celulară, sinteza ADN şi reglarea transcripţiei genice.Termenul IR este de obicei folosit
pentru a ne referi la reglarea acută a metabolismului carbohidraţilor de către insulină la nivelul
ţesuturilor ce depind de acţiunea insulinei pentru captarea şi metabolizarea intracelulară a
glucozei:ficatul, muşchiul striat şi ţesutul adipos.Două metode principale se utilizează pentru
explorarea sensibilităţii la insulină la obezi:clampul euglicemic hiperinsulinemic şi ţesutul de
toleranţă la glucoză i.v. cu modelare matematică Clampul euglicemic hiperinsulinemic este
standardul de aur pentru masurarea IR, şi implică perfuzii simultane de insulină şi glucoză.
 Complicaţii endocrine şi asocieri endocrino-metabolice:distrofie ovariană= ovar polichistic;
tulburări de ciclu menstrual(amenoree,disovulaţie) prininsuficienţă luteală; hiperestrogenism (prin
aromatizarea androgenilor la nivel adipocitar); hiperandrogenism la femei şi hipogonadism la
bărbaţi; rezistenţă la insulină.
Profilul hormonal în obezitate:
1.scade GH (growth hormone)
2.creşte cortizolul
3.cresc estrogenii (la ambele sexe)
4.scade testosteronul (la bărbaţi).

Complicaţiile hepato-biliare.
Litiaza biliară (dublă la IMC > 30) apare consecutiv suprasaturării colesterolice a bilei.
Steatoza hepatică (infiltraţie grasă a ficatului).
Complicaţiile osteoarticulare - obezitatea favorizează coxartroza şi gonartroza, tulburările de
statică vertebrală (dorsalgii, lombalgii), talalgiile (picior plat) care o agravează prin impotenţă
funcţională şi sedentarism.Cauze: suprasarcina, stările distrofice –hiperlaxitate ligamentară,
hipotonie musculară.
Complicaţiile cutanate – vergeturile (prin subţierea epidermului şi pierderea elasticităţii
dermului – în perioada de instalare).
 Eczemele
 Intertrigo-ul
Complicaţiile obstetricale crescute: ale mamei – diabet zaharat, HTA cu preeclampsie,
infecţii urinare,tromboflebite; ale fătului – gigantism; ale naşterii- prezentaţii distocice, retracţii
uterine întârziate.
Incidenţa morţii subite fără cauză decelabilă la autopsie este de 40 de ori mai mare la
obezi.O relaţie între clasificarea gradului de obezitate şi morbiditate şi mortalitatea asociate este
prezentă în următorul tabel:

BMI = 20 – normal Peste 20 începe să crească

morbiditatea
BMI=27 Mortalitatea creşte accentuat
20% supraponderal
55% creştere a mortalităţii
generale
BMI = 35- obezitate gr. II 40% 70%creştere a mortalităţii prin
s supraponderal coronaropatii
75% prin AVC
 40% creşterea mortalităţii prin
diabet

BMI = 40 –obezitate morbidă Risc de mortalitate între 2 şi 12

60% supraponderal ori mai mare în funcţie de vârstă şi
gradul de obezitate

CAP.ll OBIECTIVELE ȘI METODELE DE MASAJ ÎN RECUPERAREA

AFECȚIUNILOR OBEZITĂȚII

MASAJUL TERAPEUTIC- BENEFICII ȘI RISCURI

Un masaj poate ajuta, cu sigurantă, pe oricine să se relaxeze. Cu

ajutorul unui masaj, se pot explora multiple beneficii pentru
sănătate. 
Ce este masajul?
Masajul este un termen general pentru actiunea de presare, frecare si
manipulare a pielii, muschilor, tendoanelor si ligamentelor.
Terapeutii in masaj folosesc, de obicei, mainile si degetele pentru
masaj, dar pot utilizat si antebratele, coatele si chiar picioarele. 

Tehnicile de masaj variaza de la tehnici usoare, la cele care presupun presiuni profunde. 

Exista mai multe tipuri diferite de masaj, printre care: 

- masajul suedez - aceasta este o forma usoara de masaj in care este implicat contactul indelungat
cu pielea, dar si framantari, netezire, frictiune, miscari profunde, vibratii in scopul relaxarii si
energizarii. 

- masajul profund al tesuturilor - aceasta este o forma usoara de masaj in care se foloseste
presiune mai puternica ce vizeaza straturile profunde ale muschilor si tesutului conjunctiv, de
obicei, in scopul tratarii leziunilor musculare provocate de diverse accidente. 

- masajul sportiv - acesta este similar cu masajul suedez dar este orientat catre persoane implicate
in activitati sportive pentru a preveni sau a trata leziunile acestora. 

- terapia prin masaj a punctelor de declansare - masajul se concetreaza asupra punctelor de

declansare sau zonelor sensibile ale fibrelor musculare inguste care se pot forma in muschi, in urma
leziunilor sau a suprasolicitarii fizice.

BENEFICIILE MASAJULUI

Masajul oferă abordarea non-invazivăși umanistă bazată pe capacitatea naturală a

organismului de a vindeca. Iata care sunt beneficiile masajului regulat: 
1. intensifica circulatia, iar organismul furnizeaza mai mult oxigen si substante nutritive in
tesuturi si organele vitale 
 2 stimuleaza fluxul limfatic, sistemul natural de aparare al organismului, impotriva invadatorilor
toxici. De exemplu, la pacientii cu cancer de săn, s-a demonstrat ca masajul ajuta la multiplicarea
celulelor care lupta impotriva cancerului 

3 intensificarea circulatiei sanguine la nivelul sistemului circulator si a celui limfatic 

4 relaxeaza muschii raniti si suprasolicitati 

5 reduce spasmele si crampele 

6 creste flexibilitatea articulatiilor 

7 scurteaza perioada de recuperare, ajuta la pregatirea pentru antrenamente intense si elimina

durerile ulterioare ale sportivilor 

8 elibereaza endorfine (analgezice naturale ale corpului) - masajul este folosit in boli cronice si
in recuperarea dupa prejudicii dar si in urma interventiilor chirurgicale pentru a controla si calma
durerea 

9 reduce aderentele post-chirurgicale si edemul si poate fi utilizat pentru diminuarea si

realinierea tesutului cicatricial dupa ce vindecarea a avut loc 

10 imbunatateste flexibilitatea si scade disconfortul in cazul pacientilor care sufera de dureri

minore de spate 

11 calmeaza durerile persoanelor care sufera de migrene si scade probabilitatea necesitatii

medicamentelor 

12 implica exercitii fizice si de stretching pentru muschii atrofiati 

13 scurteaza travaliul femeilor insarcinate, amelioreaza depresia si anxietatea si grabeste

recuperarea. 

Contraindicaţiile masajului
Sunt contraindicaţii temporare şi definitive, contraindicaţi locale, generale şi contraindicaţii
parţiale.

1. Contraindicaţii locale temporare:

o leziunile tegumentare - plăgi recente sau deschise,
o afecţiunile dermatologice (dermatite, foliculite, eczeme, micoze etc.);
o traumatisme acute,
o contuzii,
o arsuri recente prin agenţi termici, fizici sau chimici,
o eritem solar,
o infecţii localizate la nivel tegumentar de natură microbiană, sau … (foliculite,
furunculoze, vitiliazis verzi incolor, candidoze, dermatite sau dermatoze,
o rupturi musculare,
o hematoame musculare,
o artrite localizate acute sau trenante,
o osteomielite veşnic supurante,
2. Contraindicaţii locale definitive:
o în caz de nevi şi pete pigmentare, hemalioane şi zone hiperpigmentate constituţional,
 o varice voluminoase neoperate şi ulcer varicos,
o tromboze venoase localizate,
o flebite şi tromboflebitele.
3. Contraindicaţiile generale temporare:

a. Boli neurologice:
 accidentele vasculare cerebrale recente,
 meningoencefalite,
 sindromul de hipertensiune intracraniană,
b. Bolile circulatorii:
 infarctul miocardic recent,
 cardiopatia ischemică instabilă,
 insuficienţa cardiacă decompensată,
 tulburările de ritm şi de conducere,
 anevrismele arteriale,
 procesele infecţioase,
c. Boli respiratorii
 insuficiențarespiratorie
 boli infecţioase acute cu origine microbiană sau virală,
 pneumonii sau bronhopneumonii,
 afecţiuni pleurale,
 tuberculoza coronară activă,
 pneumotorax
Boli digestive
 ulcere gastroduodenale simple sau complicate, cu sau fără perforaţii
 pancreatite acute sau subacute,
 hepatite virale,
 ciroza hepatică decompensată,
 rectocolite ulcero-hemoragice.
Boli urogenitale
 glomerulonefrite acute şi cronice,
 insuficienţe renale acute sau insuficienţe renale decompensate,
 hematurii macroscopice,
 endonefrite şi mionefrite,
 sarcina peste 3 luni,
Afecţiuni articulare în puseu evolutiv,
 reumatismul articular acut,
 poliartrita reumatoidă
Contraindicaţii generale permanente:
 cancerele,
 boli cu manifestare tegumentară (psoriazisul,)
 boli civice grave (psihozele sau psihopatiile).

  Masajul - anatomofiziologie, efecte, manevre

Masajul reuneste o serie de manevre manuale si/sau instrumentale (mecanice, electrice,
acvatice, bule de gaze, jet de aer cald, etc.) aplicate la om în scop igienic, profilactic sau terapeutic
si recuperator, de catre o persoana mai mult sau mai putin calificata (de regula, masorul); în timp ce
automasajul reprezinta aplicarea acestor proceduri de catre o persoana asupra propriului corp (de
exemplu: efleuraj, frictiuni, tapotament, rulat-cernut, scuturari, masaj sub apa, vibromasaj, masaj
manual reflex, etc.), bineînteles cu limitele respective (accesibilitatea automasajului se circumscrie,
de regula, la membre).
EFECTELE MASAJULUI
Efectele circulatoriise evidentiaza la nivelurile capilar, venos si limfatic.
De exemplu, manevrele de efleuraj sprijina, stimuleaza circulatia venoasa de întoarcere, cea
superficiala, usurând astfel munca inimii. Asociind la aceasta manevra blânda unele manevre mai
puternice, cum sunt presiunile, se actioneaza si asupra circulatiei venoase de întoarcere profunda, cu
efect folosit în patologia venoasa.
În ceea ce priveste circulatia limfatica, anumite proceduri (ex. - efleurajul mai energic,
alunecari profunde pe membre, frictiunile) activeaza circulatia limfei în sens centripet, combatând
astfel staza limfatica.
De retinut ca anumite proceduri de masaj (efleuraj, frictiuni, etc.) induc, local, o secretie
histamina si acetilcolina care vor produce o vasodilatatie periferica, locala (hiperemia pielii), ceea
ce exprima o activare circulatorie cu consecinte metabolice la care intervin si alte mecanisme
(nervoase, hormonale, etc.).
Efectele muscularerezultate ca urmare a aplicarii anumitor manevre de masaj (framântatul,
tapotamentul, etc.) pe cale mecanica (directa) si reflexa (indirecta) si care activeaza circulatia din
muschi, stimuleaza cresterea agentilor nutritivi si în acelasi timp favorizeaza eliminarea unor
cataboliti nocivi, în special la sportivi (acid lactic, peroxizi lipidici, etc.); de asemenea, se
stimuleaza elasticitatea si forta de contractie a fibrelor musculare. Manevrele usoare (efleurajul) au
efecte linistitoare, decontractante asupra muschilor, mai ales când masajul foloseste unele unguente
relaxante (crema relaxanta Decontractil, etc.)
Efectele metabolice sunt urmarea unor proceduri stimulative (baterea sau tapotamentul,
vibratiile energice, etc.) care activeaza metabolismul astfel: mobilizeaza grasimile din stratul celular
subcutanat, contribuind la arderea acestora si scaderea tesutului subcutanat în exces.
Prin activarea circulatiei locale se induce un aport crescut de oxigen, fosfati, glucoza,
trigliceride, acizi grasi liberi si alti nutrienti, în special la nivel muscular, contribuind astfel la
cresterea eficientei mecanice, mai ales la nivel muscular.
Tot prin efecte metabolice si într-o mai mica masura prin stimularea secretiei sudorale (ca
urmare a deschiderii porilor glandelor sudoripare), masajul favorizeaza eliminarea unor cataboliti de
uzura, nocivi pentru organism (acid lactic, uree, creatinina, acid uric, peroxizi lipidici, etc.).
Efecte reflexe. Multa vreme s-a acordat atentie efectelor mecanice ale masajului si mult mai
târziu a fost pusa în evidenta actiunea reflexa a masajului, a unor proceduri (ex. efleurajul, vibratiile
fine) care excita receptorii pielii si în acest fel informeaza anumiti centri nervosi, care la rândul lor
declanseaza reactii de raspuns la nivelul unor organe si tesuturi.
Pentru realizarea acestui efect, manevra de masaj (netezirea) se executa blând un timp mai
îndelungat, ceea ce va provoca o linistire a sistemului nervos central si o relaxare a musculaturii
scheletice, pe cai reflexe (aferente-eferente).
Asocierea acestor proceduri de masaj cu gheata (masaj cu gheata) diminueaza senzatiile
dureroase posttraumatice, prin vosoconstrictia periferica pe ca o induce, si diminuarea temperaturii
locale, ceea ce provoaca o veritabila anestezie locala.
Tot prin mecanisme reflexe masajul influenteaza favorabil si sfera endocrinometabolica,
efectele depinzând de manevrele folosite, de ritmul si intensitatea lor, dar si de reactivitatea
individuala.
Se întelege ca prin aceste efecte, ca si prin efectul mecanic direct, masajul contribuie efectiv
la mentinerea calitatii epidermului.
Daca ne referim la diverse alte forme de masaj, cum ar fi cel reflex (masajul periostal sau pe
anumite zone cutanate refelxogene), mecanic (vibromasajul), electric (electromasajul), hidromasajul
(masajul cu jet de apa, masajul subacvatic), vom adauga acestor efecte ale manevrelor propriu-zise
de masaj, efectele apei calde, ale curentului electric sau efectele mecanice ale diverselor aparte (în
special vibromasatoare).
Fara a diminua eficienta masajului instrumental, masajul manual ramâne superior, el creând
ambianta organica si psihica dintre cel masat si masor, ceea ce duce la o crestere a eficientei
(probabil si prin mecanisme de tip placebo).
Manevrele fundamentale de masaj manual
Tehnica aplicarii masajului are la baza o serie de manevre fundamentale sau principale, care
nu pot lipsi în efectuarea acestei terapii.
Manevrele fundamentale exercita influente diferite la nivelul tegumentelor, sistemelor
muscular, osteoarticular, circulator si nervos, ceea ce ofera posibilitatea aplicarii diferitelor
procedee de masaj în functie de obiectivele terapeutice urmarite.
Manevrele fundamentale include:
1. efleurajul (netezirea);
2. frictiunea;
3. framântatul;
4. tapotamentul;
5. vibratiile.
1. Efleurajul
 Efleurajul sau netezirea este o manevra de introducere, cu care începe orice sedinta de
masaj, dar poate fi alternata cu alte manevre fundamentale de masaj folosite, si constituie manevra
de încheiere în majoritatea situatiilor.
Consta în alunecarea usoara a mâinilor masorului pe suprafata corpului, realizându-se o
netezire a tegumentelor, si care se executa, întotdeauna, în sens centripet, adica de la extremitatea
distala catre extremitatea proximala a segmentului care este masat.
Tehnica aplicarii netezirilor prezinta mai multe modalitati:
 cu fata palmara a mâinilor, cu degetele întinse, apropiate sau departate, atunci când
se maseaza zone mai întinse si plane, utilizându-se ambele mâini;
 cu fata dorsala a mâinilor, degetele fiind flexate si departate, reprezentând tehnica
denumita masaj în pieptene, pentru zonele paroase;
 cu fata palmara a degetului mare;
 cu fata palmara a vârfurilor a doua sau trei degete, atunci când se maseaza suprafete
mici;
 prin cuprinderea între degetul mare si celelalte degete, când se maseaza pe zone mai
mici si rotunde.
Efleurajul se poate efectua cu ambele mâini deodata sau folosindu-se alternativ, una dupa
alta. Netezirea se face în mod obisnuit în linie dreapta, în axa longitudinala a membrelor, de-a
lungul grupelor de muschi în functie de structura anatomica a regiunii. De obicei se efectueaza
segmentar, pe zone anatomice delimitate (ex. antebrat, brat, gamba, coapsa), dar poate fi executata
si pe toata lungimea membrelor superioare sau inferioare, când timpul nu ne permite sa o aplicam.
Sensul directiei efleurajului depinde de topografia circulatiei venoase si limfatice sau
grupelor musculare din zona masata.
La membre, sensul netezirilor, asa cum s-a mai spus, se face de la extremitate în sus, la
nivelul trunchiului se urmareste sensul de întoarcere a circulatiei venoase catre inima, la ceafa si gât
sensul manevrei este de la cap spre umar si omoplati.
Netezirea este considerata ca o manevra specifica pentru suprafata corpului, actionând în
special asupra pielii, tesuturilor conjunctive subcutanate, nervilor periferici si vaselor venoase si
limfatice.
Ea are o actiune calmanta, micsorând fenomenele dureroase, de contractura musculara, de
tensiune psihica, efecte deosebite pentru persoanele nervoase, emotive, realizând, totodata, si
conditiile de adaptare mai buna la alte manevre fundamentale mai puternice.
Un alt efect important al efleurajului este îmbunatatirea circulatiei de întoarcere venoasa si
limfatica, ce rezulta din actiunea mecanica a procedurii, care faciliteaza hemodinamica, dar si
actiunea reflexa ce produce vasodilatatie activa prin mecanisme vasomotorii nervoase si umorale.
Se îmbunatatesc conditiile trofice ale pielii, prin activarea schimburilor metabolice, se favorizeaza
îndepartarea lichidelor din spatiile intracelulare, efecte foarte utile în tratamentul edemelor reziduale
dupa traumatismele aparatului locomotor.
Hiperemia activa, dupa netezire, îmbunatateste aportul de oxigen, glucoza si fosfati
macroergici si în acelasi timp favorizeaza eliminarea catabolitilor din musculatura, de la suprafata,
asigurând conditii functionale normale pentru grupele musculare respective.
Netezirea mentine supletea si elasticitatea pielii prin împiedicarea procesului de mineralizare
a fibrelor elastice, fenomen ce apare la persoane mai în vârsta, si scurteaza timpul de reînnoire a
epidermului prin accelerarea turnoverului diferitelor straturi ale acestuia.
2. Frictiunea
Manevra fundamentala de masaj, frictiunea consta în apasarea si deplasarea tegumentelor si
tesuturilor conjunctive subcutanate pe planurile profunde, în limita elasticitatii lor.
Din punct de vedere tehnic, aceasta manevra se poate executa în mai multe modalitati:
 cu fata palmara a degetelor mâinii, cu cele trei degete ale mâinilor (index, medius si
inelar) sau cu vârful degetului mare, când se aplica pe suprafete mici (ex. spatiile interosoase, pe
partea dorsala a mânilor si picioarelor);
 cu marginea cubitala a mâinii;
 cu „radacina” mâinii sau cu partea dorsala a pumnului strâns, când se maseaza zone
mai mari;
 cu eminenta tenara, baza degetului mare sau cu eminenta hipotenara, baza degetului
mic, atunci când se aplica pe zone cu sensibilitate mai mare.
Degetele sau mâinile se aplica pe tegumente având un unghi între 30-70 0, în functie de forta
pe care dorim sa o impunem manevrelor (cu cât unghiul este mai mare, cu atât forta de patrundere
este mai mare).
Sensul frictiunii poate fi linear sau circular
Frictiunea în sens linear este adecvata zonelor sarace în tesuturi moi si mai putin suple
(articulatiile si regiunile cu tendoane, cum este treimea inferioara a bratelor).
Intensitatea manevrelor trebuie sa fie adaptata sensibilitatii tegumentelor si tesuturilor moi
subcutanate, pentru evitarea aparitiei senzatiilor dureroase.
Aceasta manevra de masaj se adreseaza, în special, tesuturilor moi subcutanate si straturilor
musculare de suprafata (muschii pielosi ai fetei).
Frictiunea creste procesul de mobilizare a tesutului adipos din hipoderm, prin influentarea
favorabila a factorilor lipolitici, producând o scadere cantitativa a straturilor de grasime.
Alaturi de netezire, frictiunea contribuie la mentinerea supletii si elasticitatii tegumentelor
prin prevenirea depunerii sarurilor de calciu în fibrele elastice, la persoanele de vârsta a 3-a.
Ea produce o accelerare a preceselor de regenerare si cicatrizare, prin îmbunatatirea
conditiilor trofice locale, mai ales la persoanele în vârsta când aceste procese sunt încetinite.
 Frictiunea, prin mecanismul reflexelor antidromice, duce la eliminarea de histamina,
acetilcolina, bradikinina, favorizeazând circulatia locala si resorbtia edemelor dupa traumatisme. Ea
produce, de asemenea, afecte analgezice locale, prin micsorarea sensibilitatii terminatiilor nervoase
si scaderea tensiunii nervoase, când este executata într-un ritm lent si prelungit.
Frictiunea îmbunatateste permeabilitatea cutanata pentru diverse medicamente, sub forma de
unguente, în aplicatiile locale pe piele. Aceasta procedura este utila acolo unde exista procese
aderentiale dupa traumatisme, hematoame organizate sau inflamatii locale, marind elasticitatea
tisulara, dar este contraindicata în procesele inflamatorii si hemoragice acute.
3. Framântarea
Denumita si petrisaj, framântarea este o manevra fundamentala de masaj, care are efecte
stimulante puternice.
Aplicarea ei se poate face dupa mai multe modalitati tehnice:
 cu palma, framântarea în cuta, prin ridicarea si apucarea partilor moi între degete si
„radacina” mâini cu stoarcerea lor, manevra care se repeta de mai multe ori, dupa care se trece la
portiunea urmatoare. Este accesibila regiunilor întinse si plane (spatele, toracele, lombele, bratele,
coapsele), executându-se longitudinal pe directia fibrelor musculare;
 cu doua degete, respectiv cu policele si indexul, tehnica potrivita pentru masarea
tendoanelor, fasciilor sau a muschilor mai subtiri;
 la nivelul membrelor superioare si inferioare, procedura se poate executa cu mâinile
aplicate în bratara, musculatura fiind prinsa între degete si palme, exercitând astfel presiuni asupra
ei;
 într-o maniera simpla, prin ridicarea partilor moi (tegumente, muschi) de pe planurile
dure, cu exercitarea compresiunilor asupra lor, tehnica indicata pentru îmbunatatirea elasticitatii si
contractilitatii musculaturii.
Framântarea este o manevra de masaj care se adreseaza tesuturilor situate în profunzime si
mai ales musculaturii.
Este un masaj de stimulare a musculaturii prin excitarea proprioceptorilor de la nivelul
muschilor si tendoanelor, îmbunatatind excitabilitatea si contractilitatea muschilor. Mentine în
conditii normale elasticitatea muschilor si favorizeaza în acest mod profilaxia leziunilor musculare,
care se produc frecvent la sportivii de performanta.
În acelasi timp, prin activarea circulatiei în vasele sanguine si limfatice se îmbunatatesc
schimburile nutritive (aport de oxigen, glucoza, adenozintifostat) si favorizeaza eliminarea
catabolitilor rezultati din activitatea musculara.
Este o procedura frecvent utilizata în masajul la sportivi, atât pentru refacerea dupa
antrenamente sau competitii, cât si în pregatire.
 De asemenea, este una din tehnicile recomandate pentru recuperarea hipotrofiilor musculare
datorita inactivatatii si care ramân dupa traumatismele aparatului locomotor.
4. Tapotamentul (baterea)
Tapotamentul sau baterea este o manevra fundamentala ce consta în aplicarea pe tegumente
a unor serii de loviri scurte si ritmice reprezintând unul din cele mai intense procedee de masaj.
Din punct de vedere tehnic, ea se poate executa dupa mai multe modalitati:
 când se face cu fata palmara a mâinilor si a degetelor întinse poarta numele de
plescait. Miscarile mâinilor si antebratelor se efectueaza din articulatiile pumnilor si ale coatelor,
mâinile lasându-se sa cada liber pe regiunea de masat;
 cu palma si degetele usor flexate (formând o adâncitura pe fata palmara), realizându-
se tapotamentul în ventuza;
 cu dosul mâinilor, degetele fiind usor flexate, loviturile aplicându-se cu primele
falange;
 cu pumnul incomplet închis, cu partea cubitala, astfel încât se asigura o elasticitate a
loviturii si evitarea aparitiei senzatiei de durere. Este procedeul denumit batatorit, si reprezinta a
manevra deosebit de puternica ce se poate aplica pe zone cu musculatura bine dezvoltata si mai
putin sensibile (zonele lombara si fesiera);
 tocatul este procedeul care foloseste marginea cubitala a mâinilor, degetele fiind
apropiate, miscarile de lovire efectuându-se din articulatia pumnului;
 alta modalitate tehnica este percutatul, care se executa cu vârful degetelor, mâinilor,
flexate si departate. Este unul din procedeele cele mai usoare de tapotament. Miscarile se
efectueaza din articulatiile pumnilor, degetele cazând libere pe suprafata tegumentelor. Reprezinta
o modalitate de aplicare a baterii adecvata pentru anumite regiuni (toracele si abdomenul).
În functie de intensitatea si ritmul tapotamentului, efectele se produc în tesuturile moi
superficiale sau mai profunde. Se obtine un efect predominant excitant, prin actiunea asupra
receptorilor de la nivelul pielii si a tesuturilor subcutanate conjunctive, si o activare a circulatiei cu
hiperemie si cresterea temperaturii locale.
Baterea provoaca, de asemenea, o crestere a excitabilitatii neuromotorii, prin stimularea
proprioceptorilor de la nivelul muschilor si tendoanelor, ceea ce duce la o crestere a tonusului
muscular. Procedura favorizeaza factorii lipolitici si mobilzarea adipocitelor din tesuturile
subtegumentare, micsorându-se în acest fel volumul stratuli adipos.
Aceste efecte ale procedeului sporesc utilitatea tapotamentului în hipotoniile si hipotrofiile
musculare prin inactivitate.
Tapotamentul se foloseste si ca manevra de masaj în pregatirea sportivilor între probe sau în
pauza dintre reprize. Aceasta manevra se foloseste în afectiunile aparatului locomotor unde sunt
prezente dureri sau contracturi musculare.
 5. Vibratiile
Vibratiile reprezinta o manevra de masaj care consta în executarea unor miscari oscilatorii
pe o regiune mai restrânsa, producând o deplasare foarte mica a tegumentelor si a tesuturilor
subcutanate.
Din punct de vedere tehni
Vibratiile reprezinta o manevra de masaj care consta în executarea unor miscari oscilatorii
pe o regiune mai restrânsa, producând o deplasare foarte mica a tegumentelor si a tesuturilor
subcutanate.
Din punct de vedere tehnic, ele se efectueaza din articulatiile pumnului, cotului sau
umarului, prin aplicarea pe tegumente a degetului mare, a 2 degete, a palmei sau a ambelor mâini.
Vibratiile manuale nu sunt perfect ritmice, nu pot produce miscari oscilatorii si presiuni
uniforme, nu pot fi aplicate un timp prea îndelungat, deoarece sunt dificil de executat si obosesc
mâna masorului.
Avantajul consta în faptul ca mâna masorului este moale, calda si se muleaza mai bine pe
suprafata tratata, ceea ce o face mai agreabila pentru pacient, în comparatie cu manevrele mecanice.
Actiunea vibratiilor depinde de intensitatea manevrelor. Cele superficiale, fine, mai
prelungite, au un efect calmant, reduc sensibilitatea tegumentelor si tesuturilor subcutanate, produc
o senzatie de încalzire si relaxare musculara. Vibratiile cu oscilatii mai mari, mai profunde, mai
puternice produc o activare a circulatiei sanguine în zona masata, cu efecte descongestionante.
Vibratiile sunt procedee indicate în hipertoniile musculare, în contracturile musculare ce
apar în spasmofilie, în artrozele cervicale si lombare, precum si în combaterea oboselii musculare
dupa efort, la sportivi.
Manevrele secundare de masaj manual
În afara manevrelor fundamentale de masaj, mai exista o serie de manevre secundare sau
ajutatoare care pot fi utilizate pe lânga primele.
Presiunile constau în apasari pe unele zone ale corpului si se aplica la sfârsitul sedintelor de
masaj partial.
Ele se efectueaza cu palmele (pentru regiunea spatelui acestea se aplica de o parte si de alta
a coloanei vertebrale, pacientul fiind culcat în decubit ventral - cu fata în jos, cu membrele
superioare în extensie, astfel masorul exercitând presiunile cu mai putin efort, folosindu-si greutatea
trunchiului în executarea apasarilor asupra zonei de masat).
Procedeul trebuie facut cu atentie, fara variatii bruste de intensitate, evintându-se provocarea
senzatiei de disconfort. În cazul în care apar senzatii dureroase în zona de aplicare, manevra se
întrerupe.
Presiunile sunt contraindicate la batrâni si copii deoarece exista riscul producerii de
acceidente osoase (fisuri).
 Presiunile se pot face pe anumite zone de periost, cu o intensitate medie, cu efecte asupra
circulatiei din zona masata, care dupa o faza de ischemie trece într-o faza de hiperemie, precum si
efecte asupra ramificatiilor nervoase cu realizarea scaderii sensibilitatii.
Cernutul si rulatul sunt manevre de masaj ce pot fi aplicate numai pe anumite parti ale
corpului, care au forma cilindrica (membrele superioare si inferioare).
Cernutul se executa cu ambele mâini asezate pe partile laterale ale segementului membrului,
cu degetele îndoite, imprimându-se partilor moi miscari laterale similare cernutului prin sita.
Rulatul se face cu ambele mâini plasate lateral, de o parte si de alta a segmentului
membrului, cu degetele întinse, realizându-se o rulare, a tesuturilor moi, în ambele sensuri, de jur
împrejurul regiunii masate.
Aceste procedee se adreseaza în special musculaturii membrelor, având efecte de relaxare
musculara, de descongestionare locala si de îmbunatatire a supletii tesuturilor.
Datorita faptului ca se pot executa destul de usor, sunt folosite, îndeosebi de sportivi, în
automasajul membrelor.

TRATAREA BOLNAVILOR DE OBEZITATE CU AJUTORUL DRENAJULUI LIMFATIC

Multe persoane cred ca detoxifierea corpului tine numai de dieta.
Includerea masajului limfatic ca rutina saptamanala, ajuta la detoxiere cel
putin la fel de bine.
Drenajul limfatic ajuta la ameliorarea starilor de nervozitate si anxietate. In urma unui studiu
efectuat in 2004, s-a observat ca o reducere a starilor de anxietate si depresie in urma dranajului
limfatic manual sunt printre principalele efecte ale acestui masaj
Drenajul limfatic stimuleaza sistemul de filtrare a corpului. S-a observat abilitatea drenajuli
limfatic de a stimula procesul de curatare a corpului, care poate fi incetinit de factori precum o dieta
nepotrivita sau lipsa de miscare.
Orice tip de masaj ajuta la stimularea circulatiei in corp, asigurand astfel ca sangele este
pompat in interiorul corpului cu o forta mai mare. Cu cat circulatia sangelui functioneaza mai
eficient, cu atat creste si gradul de energie. Organele interne vor functiona mai corect, mai ales in
ceea ce priveste inlaturarea toxinelor.
Drenajul limfatic nu este un masaj obisnuit. El tine mai mult de reflexologie si
presopunctura. Masajul stimuleaza ganglionii limfatici, activeaza pompa limfatica, determinand
astfel drenajul. Miscarile masajului urmaresc circulatia naturala a limfei spre inima iar miscarile
sunt lungi, netede, circulare.
Se executa presiuni usoare de blocare-deblocare cu ambele maini, pe traiectul vaselor
limfatice, la nivelul punctelor strategice si ganglionilor.
 Drenajul limfatic este o tehnica care actioneaza deosebit de eficient asupra circulatiei
venoase si limfatice, cu efecte favorabile asupra dermei si celulitei. Tratamentul se poate efectua in
sedinte de drenaj limfatic complet sau partial.
Drenajul limfatic complet se executa pe toate traiectele si ganglionii organismului (membre
inferioare, trunchi, membre superioare si gat). Drenajul limfatic partial se adreseaza cel mai
frecvent traseelor limfatice ale membrelor imferioare si superioare.
Drenajul limfatic este recomandat dupa un tratament de lipoaspiratie, pentru o mai buna
vindecare a edemelor si hematoamelor.
Limfa este lichidul transparent ce este transportat prin intermediul sistemului limfatic: vase
limfatice, ganglioni limfatici si spatiile intercelulare, cu rol de a transporta o mare varietate de
substante intre tesuturi si sistemul sanguin. Vasele limfatice sunt extrem de fragile, straturile lor
fiind uneori transparente.
Pe traseul vaselor limfatice se gasesc ganglionii limfatici ce au rol de filtrare a limfei si
eliminare a toxinelor din organism.
Acestia sunt localizati in axila, in zona inghinala, in regiunea cervicala, in torace si in
abdomen sunt cei mai numerosi.
Rolul circulatiei limfatice este de drenaj, transport si aparare.
Sunt doua parti ale masajului limfatic: curatarea si reabsorbtia. Scopul curatarii este de a
crea un vacum cu ajutorul unei presiuni usoare astfel incat zona este pregatita sa primeasca mai
mult fluid, creand astfel un efect de spalare.
Curatarea implica
 Zona limfatica sub claviculara: prezenta direct sub clavicula
 Zona limfatica axilara: localizata subrat
 In interiorul coatelor
Miscarile de curare pot fi repetate de pana la 10 ori pe zi. Masajul se face pe ambele parti ale
corpului, nu numai in partea care prezinta probleme.
Cum stii daca drenajul  limfatic are efect? Daca limfedemul nu se agraveaza atunci masajul
limfatic a avut efect. Pentru rezultate maxime este recomandat sa se foloseasca o compresie pe
mana sau piciorul afectat.

TRATAMENT:
1.Tratament igieno-dietetic:
 Dietă hipocalorică (element sine qua non)
 Modificarea comportamentului (element cheie)
 Exercițiu fizic
Un tratament dietetic bine condus trebuie să îndeplinească urmatoarele criterii :
o să asigure un ritm normal de creştere şi dezvoltare
 o să menţină starea de sănătate
o să determine o scădere ponderală lentă şi progresivă
o să fie individualizat
o să conţină şi strategia pe termen lung de menţinere a greutăţii atinse
La majoritatea copiilor obezi se obţin rezultate bune cu diete de 1000-1500 de kcal/zi, regimuri
alcătuite prin scăderea aportului caloric anterior cu 30%.
Repartiţia procentuală în principii nutritive este următoarea : 55-58% glucide, 27-28% lipide şi 15-
17% proteine.
Se recomandă consumul de glucide cu absorbţie lentă ( polizaharide ) în detrimentul glucidelor
simple, cu absorbţie rapidă ( mono şi dizaharide ).
In ce priveşte aportul lipidic, 2/3 va fi reprezentat de acizii graşi mono şi polinesaturaţi şi doar 1/3
de acizii graşi saturaţi iar consumul de colesterol trebuie să fie mai mic de 100 mg/1000 kcal.
Proteinele de origine animală şi vegetală trebuie să fie consumate în proporţii egale iar aportul de
minerale va fi corespunzător necesităţilor impuse de vârstă ; va face excepţie restricţia moderată de
sare, o restricţie mai mare indicându-se în cazul HTA asociate.
Este benefică o dietă bogată în fibre alimentare care este mai puţin calorică, creşte timpul de
masticaţie şi determină mai repede senzaţia de saţietate.

În mod normal,organismul reactioneaza la restrictia alimentara prin:

 creșterea apetitului;
 scăderea drastică a metabolismului bazal,adica prin reducerea argerilor din
organism,avand ca rezultat diminuarea ritmului slăbirii,chiar dacă aportul caloric n-a fost schimbat;
 creșterea sensibilitații la insulină,ceea ce e un caștig enorm în diabetul de tip 2, însă,
în cazul unui regimde slabire cu relativ multe grăsimi ,este un dezavantaj, deoarece favorizează
depozitele grăsimilor;
 creșterea activității lipoproteinlipazei,enzima-cheie in lipogeneză, adică formarea de
țesut adipos . Aceasta înseamna că,în urma restricției alimentare, lipoproteinlipaza acționează
puternic și favorizează depunerea de țesut adipos.
Principiul terapeutic de bază,pe care trebuie să-l aibă în vedere orice persoană cu surplus
ponderal sau obezitate,este că, diminuănd aportul alimentar de energie ,se va consuma înmagazinata
și corpul va pierde o parte din depozitele sale de grăsime.În acest moment ,organismul uman va
declanșa mecanismele de apărare,motiv pentru care e mai bine să evităm inițierea tratamentului prin
post ,mai ales prelungit,și să trecem la o dietă săracă în grăsimi și bogată în fibre sau substanțe de
balast.
Regimul alimentar cel mai logic și de recomandat este cel foarte sărac în calorii,prin
excluderea aproape totală a grăsimilor,cu aproximativ 40g proteine pe zi și restul hidrați de carbon
complecși,cu cantități apreciabile de fibre ,regim ce conține între 800 și 1500 kcal/zi.Proteinele
animale conțin multă grăsime ce nu poate fi scoasă, motiv pentru care se vor consuma proteine
vegetale.
 Modul de pregătire a alimentelor din zilele noastre constitue o nenorocire,dacă un cartof de
60 g oferă 50 de calorii,același cartof ,servit ca pommes frites (cartofi „pai”),furnizează 130
calorii.Nutriționiștii recomandă reducerea drastică de ulei,în care predomină acizii grași
polinesaturați,linolic și linoleic (floare soarelui,germenele de porumb,soia),joacă un rol și în
obezitate,exemplu:acidul linolic (omega-6),din care se produce în organism acid
arahidonic,favorizează proliferarea preadipocitelor și transformarea lor în adipocite.Acidul linolic
din uleiul și margarina din floarea soarelui,consumat în cantități relativ mari în timpul sarcinii sau în
perioada de sugar și în prima copilărie ,cănd țesutul adipos este într-o fază dinamică a dezvoltării
lui,duce la obezitatea copiilor și a adolescenților.
AFiecare celulă musculară conține grăsimi în membrana ei,așa că nu există proteine animale
fără grăsime,în acest caz ,reducera cantității de grăsime din alimentație duce la scăderea în
greutate,fără ca pofta de măncare să crească.
O substanță numită ghrelină,secretată mai ales de celulele neuroendocrine ale mucoasei din
regiunea fundică a stomacului,în cazul unui regim hipocaloric obișnuit,acest hormon crește senzația
de foame și stimulează consumul de alimente .În schimb, regimul sărac în grăsimi și bogat în
glucide complexe NU crește nivelul sanguin de ghrelină,ușurănd pierderea în greutate

ALIMENTE PERMISE SI INTERZISE IN OBEZITATE

        

Din meniul unui individ care doreste sa piarda in greutate, sunt eliminate, pe cat posibil, sau
cel putin restrictionate, produsele alimentare cu valoare energetica mare, in special amilaceele,
zaharurile, grasimile. 

Din acest punct de vedere, alimentele sunt de fapt impartite in doua mari categorii: alimente care
pot fi consumate fara restrictii severe si alimente care, pentru bune rezultate, sunt considerate
“interzise” obezilor. 
                Dintre alimentele fara restrictii severe fac parte:

-proteinele animale: orice carne slaba de vaca, vitel, miel, pasare, peste slab de rau (salau, lin,
stiuca), oua tari, iaurt cu continut mic de grasime (2% maxim, recomandate cele cu continut in
grasime de 0,1 sau 1%), laptele degresat (0,1%) si cel semidegresat (1,5%), urda, branza de vaci
nesarata slaba;
-proteinele vegetale: ciupercile, radacinoasele crude, zarzavaturile si legumele cat mai crude,
fructele proaspete (in afara de cele interzise!);
-grasimile: uleiurile vegetale, untul in cantitati mici;
-glucidele: permise numai prin aportul din legume si salate, din fructe (mere verzi, acrisoare, cum
este soiul Granny Smith sau cele cu continut in glucide mai mic), grep-fruit-uri, cirese, pepeni,
visine, caise;
lichidele: sifonul, sucul de fructe neindulcit, compoturi cu zaharina, sucul de legume, laptele
degresat;
-sarea: cat mai putin, sub cele 5 grame.
                

-proteinele animale: mezelurile, carnurile grase, pestele gras, afumaturile, branzeturile grase,
cascavalul;
-proteinele vegetale: fasolea, lintea, mazare;
-grasimile: frisca, smantana, slanina, cremele, aluaturile cu unt (gen Fornetti, foietajele), sosurile cu
rantas, fructele oleaginoase cum sunt alunele, nucile, castanele, migdalele;
-glucidele: painea in cantitate mare, cartofii si pastele fainoase in cantitate mare, prajiturile de
cofetarie, produsele de  panificatie, fructe ca: prune, struguri, stafide, banane, curmale si alte fructe
uscate;
-lichidele: bauturile carbogazoase cu continut de zahar, siropurile, alcoolul de orice fel, laptele
integral, supele si ciorbele facute cu galusti de gris, fidea, paste, lichiorurile.
Activitatea fizică

Se consideră în prezent că obezitatea se datorează în principal sedentarismului, ceea ce a impus

exerciţiul fizic ca mijloc terapeutic.
Activitatea fizică va fi gradată, începându-se cu activităţi uşoare, desfăşurate în casă, cum ar fi
participarea la unele activităţi casnice sau diverse jocuri.
Dintre activităţile în aer liber, cea mai indicată şi mai accesibilă este plimbarea sau mersul pe jos.
Se recomandă iniţial plimbări de 10 minute, 3 zile pe săptămână, ajungându-se treptat la 35-40 de
minute zilnic .
Un alt sport recomandat la început este înotul.
Ulterior, odată cu scăderea în greutate, se pot practica şi alte activităţi fizice: dans aerobic, ciclism,
canotaj, ski fond.
Beneficiile scăderii în greutate prin dietă şi activitate fizică sunt :
- creşterea tonusului fizic şi psihic
- normalizarea tensiunii arteriale
 - restabilirea toleranţei la glucoză.
În concluzie, scăderea ponderală restabileşte starea de sănătate şi determină eliminarea factorilor de
risc.

TERAPIA COMPORTAMENTALĂ

Psihoterapia interpersonala, metoda derivata din psihanaliza, considera ca tulburarile de alimentatie

sunt secundare unui proces psihopatologic profund, ascunzand conflicte derivate din interactiunile
personale. In 1991, Fairburn aplica pentru prima data terpaia interpersonala in bulimia nervoasa.
Obiectivul terapeutic este de a reduce emotiile negative care apar inrelatiile interpersonale.
Tratamentul cognitiv-comportamental al obezitatii a aparut ca o metoda alternativa psihanalizei.
Adeptii terapiei comportamentale sprijina ipoteza ca obezii invata scheme eronate de activitate
fizica si alimentatie ca urmare a expunerii inadecvate la alimente, modele sociale si obiceiuri.

Stigmatizarea, factor psihologic major in aparitia obezitatii

Stigmatizarea reprezinta un factor psihologic major in aparitia obezitatii, in conditiile in care
societatea percepe aceasta boala intr-un mod negativ si tinde sa creada ca oamenii care sunt obezi
sunt "slabi de inger" si lipsiti de ambitie. De cele mai multe ori, persoanele obeze sunt constiente de
aceasta imagine, asa ca se interiorizeaza, fapt care favorizeaza dezvoltarea tulburarilor de dispozitie,
a anxietatii si a abuzului de substante.

Tratamentul medicamentos
Medicamentele de lest –FIBRINA DE BOU(Gastrofibran)
Agenţii inhibanţi ai aborţiei intestinale a substanţelor energogene – METIL-
CELULOZA,ACARBOZA(inhibă glicizidazele), POLIESTER-SUCROZA(Olestra)-
înlocuieşte lipidele din dietă, scăzând astfel LDL-colesterolul şi trigliceridele;
Amfetaminele
Mod de acţiune: inhibă centrul hipotalamic al apetitului cu preţul unei hiperexcitaţii
nervoase (insomnie, euforie sau anxietate, psihoze) şi un efect hipercatecolic(tahicardie) care impun
asocierea de sedative; în plus, pot induce dependenţă, în unele ţări fiind interzise.
AMFEPRONUM (Silutin) 25 mg x 3/ZI, cu 30’ înainte de masă.
Contraindicaţii:glaucom, feocromocitom, hipertiroidie.
Inhibitoriai lipazei intestinale
ORLISTAT(Xenical) 1cps (120 mg) intraprandial sau la max 1h postprandial (la masa
principală dacă aceasta conţine grăsimi).
Mecanism:scădera consecutivă a absorţiei grăsimilor poate determina pierderi în greutate de
5-10% într-un an.
Indicaţii: supraponderali, în special cei cu DZ tip 2 (ar întârzia şi progresia diabetului.
 Efecte secundare: carenţe de vitamine liposolubile (rar).

3.Procedurile chirurgicale
Liposucţiunea – utilizabilă în formele localizate (ex. regiunea trohanteriană – sau regiunea
internă a genunchilor , unde jenează).
Lipectomia – are mai mult un efect estetic (scăderea ponderală este minoră); se foloseşte în
special după cura de slăbire, îndepărtând şi excesul cutanat fesier, lombo-sacrat, brahial.
By-passul gastric constituie intervenţia chirurgicală de elecţie, eficientă şi cu complicaţii
rare; cantităţile mai mari de alimente provoacă varsătură; post-chirurgical apărea dificultăţi la
alimentaţia cu carne.
Gastroplastia are eficacitate asemănătoare şi pare mult mai bine tolerată deât by-passul
intestinal.
Indicaţii în obezitatea morbidă, vârsta peste 60 de ani, cardiopatii, boli psihice.
By-pass-ul jejuno-ileal induce malabsorţie.
Efecte: scăderea ingestiei, malabsorţie.
MIJLOACELE FOLOSITE ÎN TRATAMENTUL OBEZITĂȚII
 masurile dietetice
 cresterea activitatii fizice
 modificarea comportamentului
 excluderea băuturilor alcoolice
 unele medicamente
 intervențiile chirurgicale

Indicaţiile montării inelului gastric

 Această metodă de tratament a obezităţii presupune montarea unui inel, la nivelul
stomacului, cu scopul reducerii cantităţii de alimente ingerate, fapt care permite ajustarea
alimentaţiei pacienţilor. Operaţia nu presupune rezecţia stomacului şi este potrivită pentru oricine
doreşte să scape de excesul ponderal şi este pregătit pentru o schimbare a stilului de viaţă şi a
modului de alimentaţie.
Procedura este una uşor de realizat atât prin metodele clasice, cât şi prin cea laparoscopică.
Comparativ cu tehnica tradiţională chirurgicală, tehnica laparoscopică prezintă riscuri mult mai
reduse.. În cazul ȋn care pacientul ȋşi doreşte renunţarea la această metodă de slăbire, operaţiunea
este una reversibilă.
Ce este inelul gastric?
Montarea laparoscopică a inelului gastric presupune un sistem bazat pe un balon gonflabil
care se montează ȋn jurul stomacului prin intermediul unei intervenţii chirurgicale minim invazive,
realizate laparoscopic. Balonul gonflabil se conectează la un port de injectare prin intermediul unui
tub de silicon lung şi rezistent. Locaţia ideală pentru plasarea inelului gonflabil este la nivelul
porţiunii inferioare a joncţiunii dintre esofag şi stomac.
Diametrul inelului gastric montat laparoscopic poate fi modificat şi ajustat, ȋmpărţind
stomacul ȋntr-un rezervor mic superior cu o dimensiune de circa 15 ml, restul stomacului rămânând
situat inferior.
Desfăşurarea procedurii de motare laparoscopică a inelului gastric
Intervenţia implică efectuarea a 4 incizii cu dimensiuni cuprinse ȋntre 0,5-1 cm, inelul
poziţionându-se, apoi, ȋn jurul polului superior al stomacului. Canalul de trecere dintre rezervorul
superior spre cel inferior se va regla din exterior prin intermedul injectării unui lichid la nivelul
portului inelului gonflabil. Efectul va fi instaurarea unei stări de saţietate pentr pacienţi, o reducere
a cantităţii de alimente la o masă doar la câteva guri (15-30 ml). Alimentele vor ajunge, pentru
ȋnceput, la nivelul rezervorului superior, urmând ca, apoi, să treacă ȋn rezervorul inferior, totul
petrecându-se ȋntr-un ritm lent.
Metoda montării laparoscopice a inelului gastric are capacitatea de a scădea excesul
ponderal cu circa 50% ȋn primii 3 ani de la efectuarea operaţiei, greutatea putând, apoi, fi menţinută
pentru ȋntreaga viaţă.
Reducerea volumului stomacal prin plicatura gastrică
Operaţia de reducere a volumului stomacului reprezintă o metodă pentru reducerea volumului
stomacal prin punerea ȋn afara funcţiunii a unei părţi numită „marea curbură” prin intermediul
tehnicii laparoscopice. Efectul benefic al operaţiei va consta ȋn scăderea semnificativă de alimente
ingerate şi ȋn diminuarea poftei de mâncare. Intervenţia de micşorare a volumului stomacal se
recomandă acelor pacienţi care au un regim alimentar necontrolat prin dieta de slăbire.
Indicaţiile plicaturii gastrice
 Plicatura gastrică laparoscopică reprezintă o intervenţie potrivită pentru pacienţii care suferă
de obezitate şi necesită diminuarea greutăţii corporale. Contraindicaţiile procedurii includ herniile
hiatale şi boala de reflux gastroesofagiană.
Plicatura gastrică este o metodă creditată cu riscuri minore, comparativ cu alte procedee
bariatrice, iar intervenţia este una reversibilă.
Ce este plicatura gastrică?
Plicatura gastrică este un procedeu restrictiv de chirurgie bariatrică prin intermediul căruia
se micşorează stomacul, fără a fi utilizate implanturi sau agrafe metalice. Metoda constă ȋn
efectuarea unor pliuri ȋn peretele gastric, apoi acestea se vor sutura cu fire chirurgicale resorbabile.
Din cauza faptului că procedura nu presupune rezecţii gastrice, riscul complicaţiile este unul extrem
de redus.

MICȘORAREA STOMACULUI (GASTRIC SLEEVE) –GASTRECTOMIA

LONGITUDINALĂ LAPARASCOPICĂ

Indicaţiile gastrectomiei longitudinale laparoscopice

Procedura de micșorare a stomacului prin gastrectomie longitudinală laparoscopică
(micşorarea stomacului prin eliminarea unei părţi din stomac) este indicată pentru pacienţii obezi
care manifestă un grad de risc superior (din cauza patologiei asociate majore) sau pentru aceia care
doresc minimalizarea riscurilor intervenţiei chirurgicale pentru pierederea excesului de kilograme.
Totodată, gastrectomia longitudinală este o alegere optimă pentru pacienţii cu vârste ȋnaintate.
 Operaţia este, de asemenea, perfectă pentru persoanele care doresc să piardă din greutate
prin intermediul unei intervenţii minim invazive şi vor să evite un implant pe termen lung sau
vizitele regulate şi foarte frecvente la medic pe care le-ar necesita un astfel de implant.
Ce este gastrectomia longitudinală laparoscopică?
Din ce ȋn ce mai populară ȋn ȋntreaga lume, gastrectomia longitudinală laparoscopică
reprezintă o intervenţie chirurgicală eficientă şi sigură pentru pierederea excesului ponderal,
limitând cantitatea de produse alimentare care pot fi consumate, fără să producă ocolirea intestinului
şi, evitând, totodată, procesul de malabsorbţie.
Desfăşurarea procedurii de micșorare stomac prin gastrectomie longitudinală laparoscopică
Intervenţia este una restrictivă realizată prin tehnici laparoscopice foarte avansate, constând
ȋn rezecţia unei părţi din stomac, cu realizarea unui tub gastric cu volumul de aproximativ 60-120
ml. Stomacul este, astfel, transformat ȋntr-un tub care ȋşi va păstra funcţia. După intervenţie,
cantităţi mici de alimente ȋnghiţite vor putea determina o senzaţie de saţietate extremă, din cauza
reducerii drastice a capacităţii de reţinere a stomacului. Pe parcursul operaţiei, are loc eliminarea
volumului ȋn exces a stomacului (micșorare stomac), nu remodelarea acestuia, fapt care va elimina
hormonul responsabil de stimularea foamei, astfel explicându-se diminuarea senzaţiei de foame.
Prin intermediul procedurii, se va elimina aproximativ 85% din stomac, secţiunea eliminată
fiind, practic, partea care se ȋntinde cel mai mult atunci când mâncăm, acea parte care este
responsabilă cu stocarea alimentelor.

Excesul de grăsime din organism nu reprezintă numai o problemă estetică, fiindcă

persoanele supraponderale sau obeze manifestă riscuri ridicate de deces din cauza
afecţiunilor asociate. Iată care sunt modalităţile prin care grăsimea poate scurta semnificativ
durata vieţii:

CAUZELE OBEZITĂȚII MORBIDE

Etiologia obezităţii cuprinde următorii factori care predispun la această afecţiune:
 Consumul caloric crescut – Consumul alimentelor este mult mai ridicat decât rata
de ardere de care dispune organismul;
 Tulburări ale alimentaţiei – Acestea includ, de pildă, sindromul alimentaţiei
nocturne (sindromul constă ȋn anorexia de dimineaţă, hiperfagia de seară şi insomnie) şi bulimia
nervoasă (episoade recurente de consum excesiv alimentar urmate de un comportament
compensator excesiv precum consumul de diuretice şi laxative sau inducerea vărsăturilor);
 Factori genetici – Cercetările şi studiile au identificat mai multe gene implicate ȋn
apariţia obezităţii. Factorii erediari contribuie ȋntr-o măsură semnificativă la apariţia obezităţii, mai
concret la creşterea susceptibilităţii faţă de boală;
 Factorii de mediu şi comportamentali – Aceştia reprezintă stilul modern de viaţă,
alert şi cu o alimentaţie dezechilibrată care, ȋn anumite condiţii, poate declanşa creşterea ȋn greutate.
Sedentarismul reprezintă un factor comportamental care favorizează obezitatea, consumul energetic
redus contribuind la instalarea sau la accentuarea dezechilibrelor energetice;
 Factori psihologici – riscul de a dezvolta obezitate morbidă este mai acut ȋn cazul
persoanelor care manifestă tulburări la nivel psihologic precum anxietate, depresie, stres, ȋncredere
scăzută ȋn propria persoană;
 Afecţiuni medicale – acestea pot conduce la apariţia obezităţii morbide, afecţiunile
incluzând bolile hormonale şi ale tiroidei, afecţiuni hipotalamice;
 Consumul unor medicamente – medicamentele care predispun la obezitate includ
contraceptivele orale, fenotiazine, antidepresive, antiepileptice, steroizi, antihipertensive. Aceste
substanţe farmacologice, prin efectul lor asupra poftei de mâncare, pot favoriza aportul caloric
excesiv, conducând la apariţia obezităţii.

Bypass-ul gastric

Indicaţiile bypass-ului gastric

Bypass-ul gastric este indicat pentru pacienţii care suferă de obezitate morbidă avansată
(persoane cu indicele de masă corporală mai mare de 50), acele persoane care necesită o reducere
semnificativă a excesului ponderal, ȋntr-un timp relativ scurt.
 De asemenea, pacientul ideal pentru efectuarea acestei proceduri chirurgicale bariatrice
suferă de obezitate de cel puţin 5 ani, nu a ȋntâmpinat probleme cu alcool sau afecţiuni de ordin
psihiatric netratate, cum ar fi depresia, şi are vârsta cuprinsă ȋntre 18 şi 65 de ani.
Ce este bypass-ul gastric?
Prin intermediul procedurii de bypass gastric, alimentele vor ocoli o mare parte din intestin,
iar absorbţia lor va fi, astfel, mult redusă. Intervenţia chirurgicală constă ȋn crearea unei derivaţii
(bypass) ȋntre stomac şi partea terminală a intestinului subţire, astfel fiind creată o secţiune
alternativă ȋn care nu se va produce absorbţia alimentelor.
Practic, procedura chirurgicală implică transformarea stomacului ȋntr-un saculeţ de
dimensiuni reduse, transformare asociată cu o derivaţie a alimentelor distal la nivelul intestinului
subţire. Astfel, această intervenţie chirurgicală, va determina o restricţie a cantităţii alimentelor
ingerate de către pacient şi o cale de diminuare a absorbţiei acestora la nivelul intestinului subţire.
Deocamdată, procedura de bypass gastric se realizează numai pe cale laparoscopică,
utilizând metodele minim invazive.
Desfăşurarea procedurii de bypass gastric
Operaţia constă ȋn capsarea părţii superioare a stomacului, acesta fiind transformat ȋntr-un
săculeţ superior de aproximativ 15-20 ml şi un stomac inferior. Mai mult, intestinul subţire va fi
ȋmpărţit la 50 de cm de la nivelul duodenului, fiind adus la acest săculeţ de care va fi cusut. În acest
mod, se va crea un circuit in formă de Y al cărui beneficiu va fi legat de gradul absorbţiei
alimentelor ȋn organism.
Bypass-ul gastric va funcţiona ȋn felul următor: pacientul poate să mănânce cantităţi mici de
alimente solice, alimente care vor fi evacuate ȋn intestinul subţire, fără, ȋnsă, a mai ajunge ȋn zonele
de absorbţie maximă a acestuia. Faptul că bolul alimentar evită o porţiune de intestin este unul
foarte benefic pentru pierderea execsului ponderal, astfel, fiind absorbite mult mai puţine calorii.
Din intestinul subţire, alimentele vor ajunge ȋn colon, iar resturile nedigerabile vor fi eliminate,
astfel, digestia fiind completă.
Abdominoplastia – Intervenţia de corecţie ȋn urma eliminării excesului de greutate
Indicaţiile abdominoplastiei
Depunerea de grăsimi la nivelul abdomenului determină mularea tegumentului, iar, după
eliminarea excesului de greutate, prin intermediul unei metode chirurgicale bariatrice, stratul de
piele va rămâne ȋn exces. Pe lângă aspectul inestetic, pielea lăsată de pe abdomen poate fi
cauzatoare şi de alte probleme. La dispoziţia pacienţilor, există posibilitatea unei corecţii, la nivel
estetic, ȋn urma eliminării kilogramelor ȋn plus.
Intervenţia de abdominoplastie este recomandată pacienţilor care au suferit o procedură
chirurgicală bariatrică şi care au atins, ȋn sfârşit, o greutate stabilă. De asemenea, procedura mai este
indicată şi acelor persoane care au ţinut o cură de slăbire şi ȋşi doresc o ȋmbunătăţire a aspectului
abdomenului.
Abdominoplastia nu este indicată femeilor care doresc sa aibă sarcini ulterioare sau
pacienţilor care ȋşi doresc o scădere mare ȋn greutate după realizarea acestei intervenţii sau chiar
prin intermediul acesteia (abdominoplastia este o procedură de retuşare, nu de eliminare a excesului
greutate).
Ce este abdominoplastia?
Abdominoplastia reprezintă, practic, corecţia urmărilor procesului de slăbire. Prin
intermediul procedurii, se corectează modificările tegumentare neplăcute de la nivelul abdomenului,
scopul intervenţiei fiind acela de a obţine un aspect estetic plăcut prin eliminarea „şorţului
abdominal”.
Desfăşurarea procedurii de abdominoplastie
Cu câteva săptămâni ȋnainte de intervenţie şi timp de alte câteva după operaţie, se va renunţa
la consumul băuturilor alcoolice şi al tutunului, acestea ȋncetinind procesul de vindecare prin
interferenţa la nivelul circulaţiei sanguine. De asemenea, se va ȋntrerupe administrarea
medicamentelor anticoagulante, iar, cu cel puţin 12 ore ȋnainte de efectuarea procedurii, este
recomandată ȋntreruperea alimentării organismului.
CAP.lll. ORGANIZAREA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

lll PREZENTAREA LOTULUI DE SUBIECȚI

EFECTUL CONSUMULUI DE BĂUTURI DULCI ŞI ALIMENTE

TIP FAST-FOOD ASUPRA OBEZITĂŢII LA COPIL
Introducere
Obezitatea la copil reprezintă o problemă de sănătate publică importantă care conduce atât la
creşterea morbidităţii, cât şi a mortalităţii, şi are implicaţii economice şi sociale pe termen lung.
Rata obezităţii în ultimul sfert de secol la vârsta copilăriei şi adolescenţei aproape s-a triplat: 14%
dintre copiii cu vârste între 2-5 ani şi 19% dintre cei cu vârste între 6-11 ani sunt obezi. (1)
Obezitatea aparută în copilărie implică un risc crescut de transformare în adulţi obezi, asociind
comorbidităţi precum diabet zaharat, boli cardio-vasculare şi chiar diferite forme de cancer. Din
acest motiv trebuie înţelese cauzele acestui proces în plină expansiune, în vederea încercării
limitării evoluţiei sale.
 Obezitatea este rezultatul unui dezechilibru între energia acumulată din alimente şi băuturi,
şi energia consumată prin metabolism şi activitate fizică, la copii o parte din energie fiind de
asemenea consumată şi în timpul procesului de creştere şi dezvoltare. Acest dezechilibru energetic
este în mare măsură influenţat de alegerile alimentare şi obiceiurile culinare, care la rândul lor
influenţează factorii genetici şi metabolici ce vor determina în final greutatea corporală.
Alegerile alimentare depind de mai mulţi factori: comportamentali, culturali, socio-
economici, factori de mediu. Studiile arată că în ultimele 4 decenii consumul de alimente ”în afara
locuinţei” a crescut alarmant. Este bine cunoscut că luarea meselor ”în oraş” poate conduce la exces
caloric şi la creşterea riscului de obezitate, datorită porţiilor mari şi a densităţii calorice ridicate
(raport conţinut energetic/lOOg de alimente) caracteristice alimentelor servite în restaurante.
Mâncarea tip fast-food se încadrează în această categorie, fiind hi- percalorică, bogată în grăsimi (în
special grăsimi saturate), sare, zahăr, carbohi- draţi simpli. (1) în plus, în ultimii ani s-a înregistrat o
creştere semnificativă a mărimii porţiilor:
-Hamburgeri: 398 kcal —> 486 kcal
-Cartofi prăjiţi: 188 kcal —> 256 kcal
-Snacksuri sărate: 132 kcal —> 225 kcal
-Băuturi carbogazoase 144 kcal —>195 kcal
Acest aport alimentar hipercaloric explică rata tot mai mare a obezităţii în Romania.
Industria fast-food afectează copiii într-o mai mare măsură decât adulţii. Un dezechilibru al
balanţei energetice a unui copil cu un surplus de calorii de numai 2% poate conduce la apariţia
obezităţii. Cele 2 procente ale dezechilibrului energetic pot fi reprezentate de un exces de numai 30
kcal pe zi, corespunzătoare unui sfert de doză de suc carbogazos, câtorva cartofi prăjiţi sau unei
jumătăţi de prăjitură cu ciocolată. (2) Un surplus de 50 kcal/zi poate fi responsabil de creşterea
greutăţii cu lkg/lună.
Au fost cercetate diferite aspecte ale preparatelor fast-food, care le încadrează în categoria
alimentelor nesănătoase. Printre acestea se numără:

• Conţinutul ridicat de grăsimi - produsele bogate în grăsimi şi sărace

în fibre potenţează activitatea hormonilor cu
acţiuni procancerigene
• Aportul caloric ridicat - excesul de calorii corespunzătoare
unei porţii de fast-food afectează balanţa
energetică, conducând inevitabil la acumularea
de kilograme în plus
• Conţinutul crescut de sare - dieta bogată în sodiu creşte riscul de
hipertensiune arterială, care conduce la rândul
ei la boli cardiace şi renale. Este recomandat ca

• Conţinutul crescut de colesterol
• Carnea roşie şi carnea procesată
aportul de sare pentru copii să nu fie mai mare
de 637 - 737 mg la masa de prânz, 435 - 474
mg la micul dejun şi nu mai mult de l,5g/zi
- consumul unor diete ce conţin cantităţi
mari de colesterol conduce la afectarea funcţiei
cardiace. Grăsimile trans ce se regăsesc în
cantitate mare în produsele fast-food cresc
nivelul de LDL colesterol şi scad nivelul HDL
colesterol,
- consumul de carne procesată reprezintă un
factor de risc implicat în cancerul colo-rectal.
In mod special, dietele cu un conţinut crescut în
carne şi alimente prăjite determină o creştere a
producerii de estrogen. Excesul de estrogen
creşte riscul de cancer de sân precum şi al celui
cu localizări în alte organe influenţate de
hormonii sexuali ’

De asemenea, nici măcar cartofii prăjiţi care se comercializează în marile lanţuri de restaurante fast-
food nu sunt vegetali. Pe lângă cartofi, produsul conţine: ulei de soia hidrogenat, aromă ’’naturală”
de vită, acid citric (E330), dex- troză, pirofosfat acid de sodiu (E450), dimetilpolisiloxan (E900), t-
butilhidroquinon (TBHQ), sare. Chiar dacă la prima vedere ingredientele nu par periculoase, fiecare
dintre ele poate reprezenta un pericol pentru sănătate. Astfel:
- ulei de soia hidrogenat - când uleiul de soia trece prin procesul de hi- drogenare,
grăsimile nesaturate devin saturate, şi implicit nesănătoase
- aroma ’’naturală” de vită - conţine grâu şi lapte hidrolizat, putând fi dăunătoare
persoanelor cu intoleranţă la gluten şi/sau soia
- pirofosfatul acid de sodiu (E450) - poate facilita instalarea osteoporozei deoarece
determină scăderea asimilării mineralelor şi provoacă alergii
- dimetilpolisiloxan (E900) - este un compus chimic pe bază de silicon folosit în
diverse industrii ca agent antispumant
- t-butilhidroquinon (TBHQ) - poate fi responsabil pentru ulcer şi modificări ale ADN-
ului
Comitetul Asociaţiei Medicale Americane a concluzionat recent faptul că luarea meselor ”în
oraş”, şi în special consumul de alimente tip fast-food, reprezintă un factor de risc pentru obezitatea
la copil. Meniurile fast-food pentru copii au apărut pentru prima dată în anii 1970 şi au devenit
rapid foarte populare şi printre adolescenţi. în ceea ce priveşte compoziţia nutriţională, aceste
meniuri sunt bogate în grăsimi şi acizi graşi trans produşi industrial, au o densitate calorică ridicată
şi oferă o valoare nutriţională săracă.
S-a încercat evaluarea calităţii nutriţionale a meniurilor fast-food comercializate pentru
copii. Au fost utilizate criterii ale Programului Naţional pentru Alimentaţie Şcolară, printre acestea
numărându-se: procentul de energie provenit din grăsimi şi carbohidraţi, densitatea calorică totală,
compoziţia vitaminică. Doar 3% din produsele fast-food destinate copiilor întrunesc criteriile pentru
o alimentaţie sănătoasă, doar câteva dintre acestea conţinând lapte şi fructe. (3,4,5,6) Dacă se citesc
cu atenţie ingredientele meniurilor pentru copii oferite de restaurantele fast-food, se constată că
majoritatea sunt artificiale. Pentru exemplificare, un simplu hamburger conţine: Chiflă regular 52 g
(faină de grâu, apă, zahăr, grăsime vegetală nehidrogenată, drojdie, sare iodată, emulsifiant E472e
(şi E481 la chiflele proaspete), conservant E282, agent antioxidant E300), carne pui (tocată în
înveliş pane) 2x50g (came din piept şi pulpă de pui, 56%, înveliş pane (faină grâu, ulei floarea
soarelui, condimente, sare, pesmet, agenţi de coacere (E450, E500), drojdie, agenţi de tratare a
făinii (E300, E920), extract de plante), apă, piele pui, sare), sos (apă, ulei vegetal, dextroză, amidon
din porumb modificat, oţet, gălbenuş de ou, sare, zahăr, condimente (conţine seminţe de muştar),
extract de condimente, agent îngroşare E415), roşie, salată, castravete.
În plus faţă de diversitatea meniurilor tip fast-food, copiii sunt asaltaţi depublicitatea
televizată a companiilor producătoare. Există studii care au demonstrat că la vârste de 3-6 ani copiii
urmăresc, înţeleg şi îşi amintesc spoturile publicitare care conţin personaje de desene animate.
Meniurile pentru copii sunt adesea oferite împreună cu jucării, ceea ce încurajează vizitele repetate
la restaurantele de profil. Pe lângă promovarea publicitară direcţionată pe categoria de vârstă
corespunzătoare copiilor, există evidenţe care sugerează existenţa unui număr relativ mare a
restaurantelor fast-food localizate în apropierea şcolilor.Astfel cei care au acces la fast-food pe o
rază de 1 km în jurul şcolii/locuinţei sunt predispuşi să devină supraponderali sau obezi.
Datele din literatură oferă numeroase alte exemple ale efectului negativ al consumului de
fast-food asupra copiilor. Un studiu efectuat pe 6212 copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 6-
19 ani a evaluat consumul total de energie pe 24 ore. Au fost efectuate 2 sondaje, pe parcursul a 2
zile neconsecutive, alese la un interval de 3 - 10 zile. Copiii care au mâncat alimente fast-food au
avut un aport caloric zilnic mai mare, au consumat preparate cu o densitate calorică mai mare, cu un
conţinut mai mare de grăsimi, carbohidraţi, zaharuri şi au consumat mai puţine fibre, lapte, fructe şi
legume.
Un alt studiu a urmărit pe o perioadă de 10 ani 2379 fete cu vârste cuprinse între 9-19 ani
din Statele Unite. S-a utilizat raportarea individuală a frecvenţei consumului de fast-food.
Rezultatele arată creşterea consumului de alimente fast-food o dată cu creşterea vârstei. în acelaşi
timp, aportul caloric a crescut de la 1837 kcal în cazul unei frecvenţe scăzute a consumului de fast-
food, până la 1966 kcal în cazul unei frecventări crescute a restaurantelor de profil. (9) în mod
similar 101 fete cu vârste cuprinse între 8 - 1 1 ani din Statele Unite au fost urmărite pe o perioadă
variabilă de 4 până la 10 ani. Subiecţii care au consumat fast-food de 2 sau mai multe ori pe
săptămână au înregistrat o creştere semnificativă a indicelui de masă corporală, în comparaţie cu
grupul care frecventa mai puţin de 2 ori pe săptămână sau deloc localurile fast-food.
Alţi cercetători au urmărit 26 adolescenţi supraponderali şi 28 adolescenţi normoponderali
cu vârste cuprinse între 1 3 - 1 7 ani. S-a oferit fiecărui participant un prânz fast-food şi s-a apreciat
consumul energetic mediu. S-a demonstrat că participanţii supraponderali au avut un aport caloric
mai mare decât cei normoponderali (1860 kcal vs. 1458 kcal).
Consumul de băuturi dulci este în aceeaşi măsură asociat cu creşterea incidenţei obezităţii,
precum şi cu sindromul metabolic şi riscul cardiovascula. Acest lucru nu este de mirare având in
vedere că 1 din 5 copii consumă frecvent băuturi carbogazoase. Pentru fiecare porţie adiţională de
băutură îndulcită consumată, creşte atât indicele de masă corporală cât şi frecvenţa obezităţii la
copil. O sticlă de 500ml de suc carbogazos conţine până la 15-18 linguriţe de zahăr, echivalentul a
240 kcal. Consumul zilnic a 2 doze de suc conduce la un surplus de greutate de lkg în 26 zile, în
urma calculelor rezultând o acumulare de 14kg într-un an. Astfel se explică de ce, deşi pare
inofensivă, o cantitate de

Prevenția obezității la vărsta copilăriei factor de risc a pentrusănătatede-alungulvieții

350ml de suc conduce la o creşterea riscului obezităţii cu 60%. Pe lângă zahărul în exces,
băuturile carb o gazoase conţin şi o multitudine de aditivi artificiali, care în timp exercită un efect
negativ asupra organelor şi funcţionalităţii organismului: colorant caramel, acid fosforic, ci clamat
de sodiu, acesulfâm K , aspartam, titrat de sodiu, cafeină, benzoat de sodiu, agent
antispumareEPOO.
Chiar şi sucul natural de fructe, considerat adesea o variantă sănătoasă a lăuturilor
carbogazoase, conţine în realitate aproape aceeaşi cantitae de zahăr. De exemplu în 220ml suc de
portocale se găsesc aproximativ 10 linguriţe de zahăr, echivalentul a 25grame de fiuctoză.
Consumul acestor dulciuri ’’lichide” nu oferă aceeaşi senzaţie de saţietate ca în cazul consumului de
alimente solide cu un conţinut caloric similar. Astfel, după o băutură dulce simţim încă nevoia de a
mânca, deşi orgasimul a primit un aport caloric suficient. Acest consum de calorii "goale”,
incluzând pe lângă băuturile caib o gazoase şi sucuri naturale, ceauri îndulcite sau lapte cu arome,
bogate în fructoză, este considerat a juca un rol important în obezitatea copilului.
Numărul de calorii consumate prin sucuri carbogazoase şi alte băuturi dulci a crescut
semnificativ în ultimii 30 de ani. (13) Cantitatea totală de energie conţinută de acestea a crescut cu
135% din 1977 pana in 2011, contribuind la o suplimentare a aportului caloric zilnic cu 278 kcal. în
aceeaşi perioadă de timp, consumul de lapte a scăzut cu 38%. A ceste tendinţe alimentare coincid
cu expansiunea epidemiei obezităţii în perioada copilăriei.
 Aproximativ cu 100 de ani în urmă, populaţia consuma 15 grame de fructoză pe zi,
provenind în special din fructe. Acum, o pătrime din populaţie consumă mai bine de 135 grame de
fructoză pe zi, în special sub forma de băuturi carbogtzoase şi dulciuri. O cantitate de 15 grame de
fructoză pe zi nu este dăunătoare organismului decât în prezenţa unei rezistenţe importante la
insulină, dar o cantitate de fructoză de 10 ori mai mare reprezintă un factor important al obezităţii şi
al altor boli cronice degenerative. Adolescenţii au cel mai mare consum zilnic de fructoză (72,8g/zi,
12,1% din totalul caloric zilnic) şi 95% dintre adolescenţi primesc mai mult de 25% din necesarul
caloric zilnic din fructoză. Fructoză are asupra ficatului acelaşi efect ca şi consumul de alcool,
determinând acumularea de grăsime în celulele hepatice, producând ceea ce se numeşte ficat gras
non-alcoolic, întâlnit mai frecvent la vârsta pediatrică.
Alarmant este faptul că studii efectuate de Asociaţia Americană de Epidemiologie,
Prevenţie/Nutriţie, Activitate fizică şi Metabolism în 2013, arată că băuturile şi alimentele dulci cu
un conţinut ridicat de fructoză sunt răspunzătoare de 183.000 decese pe an. Consumul de fructoză a
fost asociat cu aproximativ 78 de boli. Astfel, fructoză poate determina sau contribui la apariţia
următoarelor patologii:
creşterea presiunii arteriale şi
producerea de hipertensiune arterială nocturnă insulino-rezistenţă/ diabet zaharat tip 2
creşterea nivelului de acid uric, ceea ce exacerbarea anomaliilor cardiace
poate cauza gută / sindrom metabolic
producerea de leziuni renale tubulo- accelerarea progresiei bolii cronice de
interstiţiale rinichi
efect genotoxic asupra colonului ateroscleroză intracraniană
promovarea obezităţii şi a patologiilor promovarea răspândirii cancerului
legate de obezitate pancreatic

Consumul de sirop de porumb cu conţinut ridicat de fructoză (HFCS), care este unul dintre
ingredientele ce se regăseşte frecvent în băuturile dulci, a fost de asemenea evaluat ca un posibil
factor de risc independent pentru dezvoltarea obezităţii. Conţinutul de fructoză din fructe, relativ
mic în comparaţie cu băuturile dulci, se pare că stimulează apetitul persoanelor pentru consumul
altor nutrienţi. In contrast, HFCS conţinut de sucurile dulci are o concentraţie mult mai mare de
fructoză şi nu are alte beneficii nutriţionale. Pe lângă surplusul de calorii adăugate dietei unei
persoane, fructoză este de asemenea corelată cu adi- pozitate centrală, gută şi hiper Epidemie.
Corelaţia între obezitate şi consumul de băuturi dulci vine în favoarea limitării cantităţii de HFCS
din dieta zilnică.
Studii prospective au corelat direct creşterea consumului de alimente dulci cu creşterea în
greutate. Unul dintre aceste studii a monitorizat 548 elevi cu vârsta medie de 11,7 ani din 4 şcoli din
Statele Unite şi au urmărit consumul de produse dulci pe parcursul a 19 luni. Concluziile arată că
pentru fiecare aliment dulce consumat în plus faţă de dieta obişnuită, atât indicele de masă corporală
cât şi incidenţa obezităţii au înregistrat o creştere semnificativă.
de-al doilea studiu a urmărit efectul sucrozei şi a îndulcitorilor artificiali asupra greutăţii într-o
populaţie de adolescenţi supraponderali. Subiecţii au primit zilnic fie suplimente de sucroză (152g
sucroză/zi), fie îndulcitori artificiali (Og sucroză/zi), timp de 10 săptămâni. Efectele asupra greutăţii
au diferit semnificativ între cele 2 grupuri, cei care au primit sucroză acumulând o medie de l,6kg,
în timp ce consumul de îndulcitori artificiali a determinat o acumulare de numai lkg.
Având în vedere impactul negativ demonstrat al consumului de fast-food şi băuturi dulci
asupra greutăţii corporale a copiilor, şi implicit asupra calităţii vieţii lor, este important efectuarea
unei educaţii alimentare atât a copiilor cât şi a părinţilor. Printre sfaturile pentru o alimentaţie
sănătoasă care ar trebui urmate de părinţi se numără :
-evitarea utilizării dulciurilor drept recompensă
- promovarea gustărilor sănătoase bazate pe fructe proaspete, iaurturi simple, nuci şi în
general a alimentelor bogate în fibre şi apă şi sărace în grăsimi şi zahăr
- obişnuiţa de a lua micul dejun în fiecare dimineaţă, acest obicei contribuind la
însuşirea unei discipline alimentare
- crearea unui regim de masă regulat şi încurajarea copiilor să conştientizeze ceea ce
mănâncă
-încurajarea unui consum adecvat de apă
De asemenea este important de ştiut că unul dintre factorii implicaţi în obezitate poate fi şi
interzicerea consumului anumitor alimente. în timp ce re- stricţionarea accesului copilului la
anumite alimente poate fi considerată o idee bună, există studii care arată că acest lucru nu conduce
decât la o dorinţă şi mai mare a copiilor de a consuma alimentele interzise. În locul restricţiei
alimentare, părinţii ar trebui să ofere o varietate de alimente sănătoase, care să includă fructe şi
legume.
Nu este greşit să lăsăm copii să consume din când în când mâncare tip fast-food, sau alte
gustări ’’nesănătoase”, deoarece copii vor încerca să consume pe ascuns aceste alimente dacă li se
interzic total. în schimb, promovarea susţinută a unei alimentaţii sănătoase şi a unei discipline
alimentare, fără excese și cu o conştientizare a ceea ce se mănâncă şi în aceeaşi măsură a ceea ce se
consumă, poate contribui la un management bun al obezităţii la copil, limitând rata expasiunii
acestei epidemii.

STUDIU DE CAZ

A fost efectuat un studiu retrospectiv, pe o perioadă de 3 ani (2012-2014), pe un lot de 33 de

pacienţi de vârstă preşcolară (3-6 ani) diagnosticaţi cu obezitate primară în Clinica III Pediatrie din
cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Sf. Maria“ din Iaşi. Protocolul de studiu a cuprins:

63
Criteriile de includere în studiu: indice de masă corporală (IMC) peste percentila 95, excluderea
obezităţii aparţinând unui sindrom genetic, endocrinopatii sau patologii psiho-somatice.
Anamneza generală: vârsta, sexul, mediul de pro venienţă (urban/rural), greutatea la
naştere, alimentaţia şi ritmul de creştere în primul an de viaţă, vârsta la debutul creşterii ponderale
excesive, circumstanţe precipitante, prezenţa unor boli cronice sau altor afecţiuni severe anterioare.
Anamneza familială: prezenţa obezităţii sau a altor afecţiuni induse sau agravate de
obezitate (HTA, boli cardiovasculare, diabet zaharat, boli endocrine), concepţia mamei în legătură
cu: ali mentaţia, ceea ce înseamnă un copil sănătos, cantităţile de alimente pe care trebuie să le
primească copilul, obiceiurile alimentare.
Istoricul obezităţii: debutul şi circumstanţele aparente de declanşare, explorări şi atitudinea
tera peutică anterioară, rezultatele încercărilor terapeutice anterioare şi motivul aparent al eşecului.
Ancheta alimentară: aprecierea ingestiei alimentelor din grupurile majore şi a frecvenţei in
gestiei alimentelor din fiecare grup pe baza declaraţiilor făcute de mamă, prezenţa excesului de
glucide, variaţiile calorice de la o zi la alta, repartiţia caloriilor pe mese, aprecierea aportului caloric
şi proteic al dietei comparativ cu recomandările uzuale.
Ancheta activităţii fizice: numărul de ore de somn, distanţa de la domiciliu până la
grădiniţă, nu mărul de ore de activitate liberă (joc, plimbare), numărul de ore petrecute zilnic la
televizor şi calculator, practicarea în familie de activităţi fizice.
Examenul clinic general al pacienţilor a fost com pletat cu măsurarea parametrilor
antropometrici (greutate corporală, înălţime, indice de masă corporală).
REZULTATE
Cei 33 bolnavi cu obezitate primară au reprezentat 1,46% din totalul copiilor de aceeaşi
vârstă spitalizaţi în perioada studiată. Analizând repartiţia pe sexe, rezultatele studiului au confirmat
datele din literatura de specialitate, sexul feminin predominând (sex ratio feminin:
masculin=1,38:1).
Majoritatea pacienţilor investigaţi (64%) locuiau în mediul urban, unde consumul de băuturi
şi alimente hipercalorice, dar cu valoare nutriţională redusă, este mai crescut.
Rezultatele măsurătorilor parametrilor antropometrici au condus la încadrarea celor 33 de
cazuri în diferite grade de obezitate (Fig. 1):
• obezitate gradul I (uşoară): 17 cazuri (52%);
• obezitate gradul II (medie): 9 cazuri (27%);
• obezitate gradul III (severă): 7 cazuri (21%).
Repartiţia lotului în funcţie de gradul obezităţii
În majoritatea cazurilor, debutul creşterii ponderale excesive a avut loc la vârsta de 3 ani
(49%), urmată de perioada de sugar (30%). Perioadele de câştig ponderal rapid au fost legate de:
convalescenţa unor boli infecţioase – 3 cazuri (9%), tratamente medicamentoase (Prednison) – 2
64
cazuri (6%), sedentarism – 4 cazuri (12%), hiperfagie şi obiceiuri alimentare vicioase – 21 de cazuri
(64%). În 3 cazuri (9%) nu s-a evidenţiat nici un „element vizibil“ din patogenia bolii.
Anamneza a evidenţiat că 2 dintre pacienţi au pre zentat greutate la naştere (GN) mică, iar 6
greutate mare (peste 4.000 g). Datele din literatură confirmă faptul că GN peste 4.000 g este
asociată cu un risc crescut de obezitate atât în copilărie, cât şi la vârsta de adult, în comparaţie cu
bolnavii care au avut la naştere o greutate sub 4.000 g. În acelaşi timp, GN sub 2.500 g este asociată
cu un risc scăzut de a dezvolta supraponderalitate faţă de persoanele cu GN peste 2.500 g (9-12).
Corelând greutatea cu talia, am observat că 21 de cazuri (64%) prezentau o creştere mai
accelerată atât a greutăţii, cât şi a taliei, creşterea ponderală depăşind proporţional creşterea în
lungime. 12 cazuri (36%) prezentau un exces de greutate raportat la o talie normală.
Creşterea alarmantă şi aparenta refractaritate a obezităţii copilului au impus evaluarea în
vederea identificării factorilor care contribuie la excesul ponderal timpuriu, în mod particular în
grupurile cu risc crescut, grup în care se încadrează şi preşcolarii 10 cazuri (30%) au avut istoric
familial de obezitate (Tabelul 1). În 5 dintre cele 10 familii în care era prezentă obezitatea, părinţii
prezentau şi alte afecţiuni induse sau agravate de obezitate: cardiopatie ischemică (1 caz), HTA (2
cazuri), diabet zaharat tip II (1 caz), astm bronşic (1 caz).
Ancheta familială cu privire la concepţia aparţinătorilor în legătură cu cât şi cum trebuie să
mănânce copiii a evidenţiat excesul alimentar în 64% dintre cazuri. În unele familii (15 cazuri –
45%) copiii erau forţaţi să servească întreaga cantitate de alimente („sindromul de farfurie goală“),
acesta fiind un mijloc de presiune psihologică din partea părinţilor.
Analiza obiceiurilor alimentare a evidenţiat că în 27 familii (82%) masa cea mai bogată
caloric era cina, obişnuindu-se să se consume alimente concentrate, cu conţinut bogat de glucide şi
lipide (cartofi prăjiţi, făinoase, carne de porc, dulciuri concentrate, garnituri cu mare valoare
calorică, maioneză).
Ancheta alimentară a arătat faptul că numai 3 din cei 33 de bolnavi incluşi în lot au primit
alimentaţie naturală timp de aproximativ 4 luni, ceilalţi primind alimentaţie mixtă sau artificială
precoce.
Se ştie că laptele matern, cel puţin în primele 4 luni de viaţă, reprezintă un factor de
protecţie în ceea ce priveşte apariţia obezităţii. De asemenea, s-a observat că un număr mare de
cazuri (60%) au primit diluţii necorespunzătoare de lapte de vacă sau concentraţii prea mari de lapte
praf. În 14 cazuri (42%) nu s-au respectat principiile de diversificare a alimentaţiei sugarului.
Istoricul bolii a scos în evidenţă faptul că doar în 5 cazuri (15%) familia s-a mai prezentat
anterior la medic şi li s-au făcut recomandări alimentare şi pentru exerciţii fizice. Această atitudine
terapeutică a eşuat în toate cazurile din cauza nerespectării de către părinţi a recomandărilor primite.

65
 Ancheta alimentară efectuată cu minuţiozitate a permis aprecierea frecvenţei ingestiei
alimentelor din principalele grupe. Astfel, s-a evidenţiat o alimentaţie dezechilibrată cu un consum
exagerat de:
lactate (lapte, iaurt, brânzeturi, unt) – 7 cazuri
(21%), carne (de porc, vită, pasăre) – 15 cazuri
(45%), ouă – 10 cazuri (30%), fructe – 5 cazuri
(15%), pâine şi alte produse făinoase (biscuiţi, macaroane,
paste, orez) – 26 de cazuri (79%), sucuri
– 15 cazuri (45%). În toate cazurile s-a evidenţiat un raport excesiv de calorii al dietei, în
mod prelungit, acest exces provenind în special din consumul glucidelor. Urmărind variaţiile
calorice de la o zi la alta, s-a observat în majoritatea cazurilor un aport caloric crescut aproape
zilnic, iar urmărirea repartiţiei caloriilor pe mese a evidenţiat că masa cea mai bogată caloric era
cina.
Pentru a testa dezechilibrul caloric al dietei (între aportul şi consumul de energie), cât şi
pentru a putea schimba comportamentul faţă de aport, evaluarea celor 33 de pacienţi a conţinut şi o
apreciere a activităţii fizice pe parcursul a 24 de ore, astfel:
• numărul orelor de somn (media): ziua: 1 oră şi 30 de minute, noaptea: 10 ore
• modul în care este parcursă distanţa de la domiciliu până la grădiniţă: pe jos – 7 cazuri; cu
mijloace de transport – 18 cazuri
• numărul de ore de activitate liberă (plimbare, joc)/zi: 1 oră – 10 cazuri (30%), 2 ore – 7
cazuri (2%), 3 ore – 3 cazuri (9%)
• numărul de ore petrecute, în medie, zilnic, în faţa televizorului sau la calculator (jocuri): 3
ore.
Numai 5 bolnavi participau împreună cu familia la activităţi fizice în comun (alergări pe
stadion, plimbări cu tricicleta/bicicleta sau cu role).
Tratamentul administrat celor 33 de cazuri cu obezitate a constat din regim dietetic care să
acopere 1.200 calorii/zi corelat cu un program de activităţi fizice, psihoterapia părinţilor şi educaţia
terapeutică acestora (oferirea de informaţii cu privire la compoziţia alimentelor, alimentele care
trebuie consumate în cantităţi limitate, dar ţinând cont şi de unele preferinţe ale copilului,
participarea la jocuri atractive în aer liber în care părinţii să fie parteneri sau la mici competiţii care
le aduc satisfacţii). La nivel individual, tratamentul ţintit pe dietă şi activitate fizică s-a dovedit a
avea cea mai mare rată de eficacitate, deoarece comportamentul la vârsta copilăriei este încă
maleabil.. În acelaşi timp, s-a observat ameliorarea stării generale a pacienţilor şi creşterea senzaţiei
de bunăstare a acestora.

66
 DISCUŢII
Creşterea accelerată a taliei departajează obezitatea prin exces alimentar de obezitatea
simptomatică din sindroame genetice şi endocrinopatii la care tabloul clinic se asociază cu
semne/simptome specifice (dismorfii, retard).
Debutul precoce al obezităţii este puternic corelat cu moştenirea ereditară şi resetările
epigenetice sub influenţa unor factori din mediu „in utero“ şi postnatal.
Creşterea la nivel global a prevalenţei obezităţii şi supraponderii în rândul copiilor se
datorează, pe de o parte, creşterii aportului energetic, în special de alimente cu densitate calorică
crescută, bogate în grăsimi, zaharuri, iar pe de altă parte, scăderii activităţii fizice ca urmare a
creşterii sedentarismului.
Rolul părinţilor în ceea ce priveşte excesul alimentar este esenţial, mamele supraponderale
având tendinţa să ofere copiilor porţii mai mari şi cu un conţinut mai mare de grăsimi..
Copiii sunt predispuşi să fie inactivi seara, după cină, în faţa televizorului sau calculatorului,
în acest fel excesul de calorii nefiind consumate..
În toate cazurile s-a evidenţiat o alimentaţie dezechilibrată în principalele principii nutritive
şi, de asemenea, în toate cazurile copiii consumau între mese suplimente calorice (dulciuri, băuturi
răcoritoare).
Creşterea frecvenţei alimentaţiei artificiale (excesul de glucide şi încărcarea osmotică
excesivă a formulelor de lapte), introducerea precoce a alimentelor solide (diversificarea precoce),
folosirea pe scară tot mai largă de preparate comerciale în alimentaţia diversificată (majoritatea
dezechilibrate, cu aport glucidic şi caloric crescut şi aport de proteine redus) au condus la o creştere
excesivă în greutate a sugarilor şi tendinţa la depozitare excesivă de grăsime. Se ştie că factorii
parentali, precum nivelul redus al cunoştinţelor părinţilor, oferirea alimentelor dulci drept
recompensă, lipsa timpului, insuficienta informare asupra unei alimentaţii sănătoase, joacă un rol
important în in fluenţarea dietei obezogene a copiilor mici..
Există studii care au sugerat existenţa unei corelaţii pozitive între consumul excesiv de
alimente şi obezitatea la copii, chiar şi în cazul controlului altor factori precum exerciţiul fizic şi
greutatea corporală a părinţilor.
În urma aprecierii activităţii fizice pe parcursul a 24 de ore, bolnavilor le-au fost redactate
recomandări privind modificarea regimului de activitate fizică şi introducerea unor activităţi fizice
suplimentare care să ducă la creşterea consumului energetic.
Introducerea exerciţiilor fizice în rutina zilnică precum şi în cadrul curriculei preşcolarilor s-a
dovedit a avea efecte benefice în reducerea incidenţei obezităţii .. Un rol important îl are şi
implicarea familei, deoarece atitudinea, percepţiile şi comportamentul părinţilor pot influenţa
dezvoltarea greutăţii corporale a copiilor.
CONCLUZII
67
 Greutatea mare la naştere poate reprezenta un factor de risc pentru dezvoltarea obezităţii la
vârsta preşcolară.
Obezitatea preşcolarilor din lotul studiat a fost de origine exogenă, prin hiperfagie, fiind
implicate în acelaşi timp stilul de viaţă sedentar şi comportamentul alimentar vicios, cu un
dezechilibru caloric important al dietei.
Pentru preşcolarii cu obezitate, foarte importantă este cooperarea familiei pentru realizarea
unei alimentaţii adecvate şi menţinerea unui stil de viaţă activ.
Accentul în combaterea obezităţii copilului trebuie deplasat spre profilaxia acesteia, deosebit
de importante fiind măsurile pentru promovarea unei alimentaţii sănătoase şi pentru combaterea
sedentarismului.
Profilaxia obezităţii presupune antrenarea tuturor releelor implicate în educaţia părinţilor şi
copilului (medici, şcoală, mass-media) cu privire la alimetaţie şi stil de viaţă activ al copiilor,
începând cu vârsta mică.
Tratamentul obeizităţii medii şi severe este dificil şi presupune o abordare
multidimensională (educatori, nutriţionişti, pediatri, psihologi, in structori-antrenori) pentru
obţinerea reducerii indicelui de masă corporală cu „paşi mici“.

ANALIZA PSIHOLOGICĂ A RISCULUI ȘI CONSECINȚELOR CAUZATE DE

DISCOMPORTAMENTE ALIMENTARE

STUDIU DE CAZ
O tănară de 25 de ani s-a adresat la medic cu următoareleacuze somatice:parestezie a
membrelor inferioare, ce a avansat progresiv ascendent de la degetele picioarelor pană in zona
abdominală; amorţirea membrelor inferioare, dificultăţi de coordonare motorie, dificultăţi de mers
și de menţinere a echilibrului; scăderea controlului sfincterian (simptom agravant ce a determinat
adresarea la medic). In urma consultațiilor medicale repetate diagnosticul primit a fost de
Neuropatie periferică.
Manifestări neuropsihologice asociate:lentoare psiho-motorie, diminuarea tonusului fizic
și psihic, apatie, dispoziţie depresivă, scăderea capacității de concentrare, fatigabilitate, astenie
fizică și psihică, dezangajare și dezinteres social, hipersomnie, albirea masivă a părului in timp
foarte scurt.
Pornind de la diagnosticul deNeuropatie periferica, investigaţiile clinice și para- clinice
ulterioare au identificat următoarelecauze fiziologice: Anemie prin carenţă de vitamina B12,
cauzată la rândul sau deGastrita non-atrofica cu distrucții gastrice determinând incapacitate de
asimilare a vitaminei B12 la nivel digestiv. Cauzele incriminate in dezvoltarea acestei tulburări au

68
fost alimentaţia dezechilibrată șiconsumul zilnic cronic de Cola,pe o durată de timp cosiderabilă,
de peste 10 ani.
Afecţiunea organică și metabolică, cauzată de comportamentele alimentare dis- funcționale
cronice, a determinat o carenţă severă de vitamina Bl2, indispensabilă funcţionării celulelor
nervoase, ce a condus la tulburări neurologice cu consecinţe importante asupra funcţionării fizice și
psihice.
Anamneză:
Istoric personal:singură la părinţi, orfană de tată la 6 ani (pancreatita acuta), crescută de
mamă singură și de bunică, implicare și control parental redus, slabă structurare și organizare
familială, integrare și adaptare şcolară și socială bună, fără antecedente personale semnificative.
Istoricul perturbărilor de comportament alimentar:

 Lipsa unei discipline corespunzătoare din punct de vedere al comportamentului

alimentar, libertatea de a consuma orice, oricând, și implicarea parentală redusă in educaţia privind
disciplina alimentară.

 Comportament alimentar disfuncțional, dezorganizat, instalat din adolescentă,

consum de produse fără valoare nutriţională.

 Consum zilnic, cronic si excesiv de cola din copilărie (1-21 / zi), constant pe o
perioada de peste 10 ani, indicând o veritabilă dependență.

 Antecedentele comportamentale disfunțtionale de alimentaţie au contribuit lent și

sigur la afectarea gastro-intestinală premergătoare afecţiunilor curente.
Factori predispozanți:

 Alimentaţie carențială compensată de consum cronic zilnic de cola, dobândit și fixat

din copilărie și adolescența ca habitudine comportamentală disfuncțională.

 Climat familial dezinteresat, implicare parentală redusă, slabă structurare și

organizare, consum de produse fară valoare nutriţională.

 Vulnerabilitate psihologica: hipersensibilitate emoţională, tendinţe depresive,

hipersensibilitate la critică, tendinţe de izolare și evitare.
Factori precipitanți:
 Perioade de suprasolicitare fizică și psihică ce au condus la distres psihologic și
consum emoțional.
 Suport socio-familial scăzut in perioadele stresante, lipsa de reacţie a familiei și
cunoştinţelor.

69
Manifestări psiho-comportamentale in episodul acut:Alimentaţie carențială severă cu aport
nutrițional foarte redus, înlocuită de consumul zilnic excesiv de cola (1-21 / zi) pe o perioadă de
peste 60 de zile de suprasolicitare fizică și psihică.

Consecinţe fiziologice: Scădere ponderală, afecţiuni gastrice ăi dezechilibre metabolice;

Gastrita cu distrucții la nivel gastric conducând la Anemie prin carenţa de vitamina B12
(incapacitate de asimilare a vit. B12 la nivel digestiv); Neuropatie periferică(deteriorare neurologică
datorată carenţei severe de Bl2).

Consecinţe neuropsihologice: Lentoare psiho-motorie, dispoziţie depresivă, diminuarea

tonusului fizic și psihic, apatie, fatigabilitate, astenie fizică și psihică, dezangajare și dezinteres
social, hipersomnie, albirea masivă a părului in timp foarte scurt.

Riscuri: Deficitul sever de vitamina B12 poate produce deteriorare neurologică permanentă
și poate conduce la perturbări ireversibile, inclusivDemența prin carenţa de vitamina B12..

Tratament

 Tratament de substituţie a vitaminei B12 administrat parenteral cu necesitatea

administrării periodice pe termen nelimitat;.

 Tratament pentru gastrita, cu prognostic nefavorabil in privinţa refacerii gastrice;.

 Consiliere nutriţională: recomandări alimentare și interdicţia consumului de băuturi

carbogazoase, alimente acide, iritante gastrice;

 întărirea suportului social din partea apropiaţilor, prietenilor, colegilor.

Evoluţie și recuperare:

Corectarea comportamentului alimentar: gravitatea consecinţelor a determinat o motivaţie

puternică pentru renunţarea la consumul de cola și adoptarea unei alimentaţii echilibrate.

Recuperare fiziologică: Neuropatia periferică s-a remis parțial, persistând la nivelul tălpilor,
insă persistă distrucția gastrică, cu necesitatea continuării pe termen nelimitat a tratamentului de
substituţie cu vitamina B12 parenteral.

70
 Recuperare psihologică: remiterea progresivă a consecinţelor și simptomelor psiho-
comportamentale, imbunătățirea dispoziţiei, restabilirea echilibrului emoțional, redobândirea
tonusului fizic și psihic, a nivelului de activism, a motivaţie și angajării socio-profesionale.

IMPLICAȚII ȘI CONCLUZII

 Consecinţele comportamentelor alimentare disfuncționale asupra sănătății fizice și

psihice pot fi deosebit de severe și ireversibile, neprevăzute sau neaşteptat de distructive. Persistenta
obişnuinţelor alimentare disfunțtionale și lipsa de disciplină alimentară din familie poate produce
fixarea unor patternuri disfuncționale de comportament alimentar.

 Consumul frecvent si îndelungat de băuturi carbogazoase in cantitati mari poate

produce afecţiuni medicale severe si consecinţe ireversibile asupra sanatatii

Se remarcă necesitatea intervenţiei precoce asupra comportamentelor alimentare

prejudiciante, inainte ca ele să devină un mod de viață

 Se notează importanța cultivării atenţiei și responsabilităţii față de propriul organism,

conştientizarea importanței acordate sănătății și controlul factorilor ce pot prejudicia sănătatea.

Formarea și fixarea unor obişnuinţe sănătoase in privinţa alimentaţie, bazate pe disciplinarea

comportamentului alimentar și pe alimentaţia raţională echilibrată poate preveni îmbolnăvirea.

 Se remarcă importanța ameliorării problemelor psiho-comportamentale ăi emoţionale

asociate, prin intervenţie psihologică specializată și susţinere și suport socio- familial adecvat.

Exemple de comportamente alimentare disfuncționale:

 supraalimentare sau înfometare, comportamente autodistructive

 diete alimentare severe, dezechilibrate, restrictive

 mâncatul compulsiv, fără control, fără limita sațietății

 alimentaţie dezechilibrată ca aport caloric raportat la necesităţile organismului

(hipocalorică sau hipercalorică)

 alimentaţia haotică, dezorganizată, fară un program, săritul peste mese, mese foarte
copioase, mâncatul la televizor, calculator etc.

 consum de produse nocive, fară valoare nutritivă ( carbo-gazoase, palatabile, alcool,

71
energizante.).

Potenţiali factori de risc asociaţi comportamentelor alimentare disfuncționale:

Factori familiali:

 climatul familial, relaţiile familiale, suport familial precar, disfuncții și conflictele

familiale, neglijarea, indiferența sau hipercontrolul parental, gestionare ineficiența a problemelor
psiho-comportamentale.

 atitudini și comportamente alimentare ale părinţilor, obiceiuri alimentare

disfuncționale bine fixate in comportamentul curent, dobândite in cadrul familiei.
Factori sociali:

 influența mediului social asupra comportamentului alimentar, expunere la tentaţii și

obiceiuri dăunătoare, conformarea la tendinţele anturajului și egalilor.

 evenimente nefavorabile, presiuni externe, perioade stresante care destabilizează

echilibrul psiho-comportamental ducând la probleme de adaptare, coping ineficient.

Factori psihologici:

 stima de sine scăzută, lipsă de responsabilitate față de sine, autoneglijare.

 Trăsături psihologice predispozante: labilitate emoţională, impulsivitate, irita-

bilitate, nevrozism, tendinţe depresive și anxioase, senzitivitate interpersonal, asertivi- tate scăzută,
timiditate, pasivitate, autonomie scăzută, dependeță, anxietate socialăetc.

 tulburări nevrotice, stări depresive și anxioase acute sau cronice, labilitate

emoţională, consum psihic propuntat, stres psihologic accentuat sau prelungit.

Consumul indelungat de cola sau băutură carbogazoasă (“SODA ”), in cantități importante,
prezintăriscuri reale asupra sănătății;

 Ingrașare, fluctuaţia glicemiei, creşterea riscului de diabet

 Creşterea riscului de boli cardiovasculare, a colesterolului, a tensiunii arteriale

72
  Afectarea tractului gastro-intestinal favorizând apariţia gastritei, ulcerului și
problemelor intestinale,

 Pierderea calciului, demineralizare osoasă, litiază renală,

 Afectarea smalţului dentar,

 îndulcitorii artificiali din băuturile light pot produce cefalee, tulburări neurologice,
greaţa, vărsături, cancer,

 Insomnie, hiperxcitabilitate,

 Dependența

 Afecţiuni metabolice, neurologice

Factori de PREVENŢIE a comportamentelor alimentare disfuncţionale:

Educaţia pentru sănătate in familie, şcoală, campanii educative, mass-media

 Conştientizarea și atenuarea factorilor alimentari de risc asupra sănătății

 Formarea precoce a unor obiceiuri și comportamente alimentare sănătoase

 Evitarea tentaţiilor și limitarea consumului de produse nocive pentru sănătate

 Promovarea și încurajarea efectivă in adoptarea unui stil de viață sănătos

 Intervenţia promptă in descurajarea și corectarea comportamentelor disfuncționale de

alimentaţie, inclusiv prin consiliere psihologică sau psihoterapie

 Ameliorarea problemelor psiho-comportamentale, afective, emoţionale asociate prin

intervenţie psihologică, consiliere sau psihoterapie
încurajarea responsabilităţii fata de sine, autonomiei, independenței, autocontrolului, inclusiv
prin intervenţii specializate de dezvoltare personala

 Susţinerea si intarirea stimei de sine pozitive, respectului, aprecierii de sine

73
Susţinere, implicare, comunicare, încurajare si colaborare familial

3.3 METODE CORECTE DE LUCRU, ALCĂTUIREA ȘI MODULUI DE APLICARE AL

PROGRAMULUI TERAPEUTIC COMPLEX

TRATAREA OBEZITĂȚII CU AJUTORULREFLEXOTERAPIEI

Obezii sunt astenici, obosesc repede, au capacitate redusă la efort. Tratamentul rămăne
fundamental. Se combate supraalimentația (mai ales excesul de făinoase și dulciuri rafinate), sedentarismul.
Masajul reflexoterapeutic se face in zonele reflexe ale tiroidei, hipofizei, suprarenalelor, glandelor genitale
(pentru reglarea lor și stimularea normala a arderilor). Se mai stimulează și zona stomac - intestine, in scopul
refacerii unei digestii și absorbții normale.

SCHEMA DE MASAJ
 5 minute pe fiecare picior

 Tiroida – 10 minute pe fiecare picior

 Hipofiza 3-5 minute pe fiecare picior

 Zona suprarenală 3-5 minute

 Zona glandelor sexuale-2 minute fiecare punct;

 Zona rinichi,uretere,cca-3 minute pe fiecare picior

 Tratamentul se face zilnic, dupa 4-5 zile dispare senzația acută de foame, iar primele semne
de slăbire se instalează după 15-20 de ședințe.
 Dacă masajul se face corect, ca durată și tehnică, dacă obezii fac mișcare, exerciții, dacaăse
renunță la consumul excesiv de dulciuri și făinoase, greutatea corporală poate scădea intre

74
 5-l0 kg/lună.
 Perioada de tratament este de lungă durată (2-4 luni), insă avantajul că o dată reglate
arderile, redresat metabolismul, greutatea pierdutaă nu se mai pune la loc ca dupa
tratamentele medicamentoase.
 Ca adjuvant, obezii vor folosi in timpul curei de masaj următoarele ceaiuri: infuzia de
crețișoara (Alchemilla vulgaris) - o linguriță de plantă la 1/4 litru de apă clocotită, se lasă
puțin - este foarte bună in cura de slăbire  a obezilor. Se vor bea 2-3 cești/zi, timp îndelungat
infuzia de cicoare (Herba et Radix Cichorii) - aceeași cantitate -dă rezultate excelente in
obezitate.
 Se beau 2 cești/zi infuzie de coada-calului (Equisetum arvense), 3-4 ceșcuțe pe zi
repartizate in mai multe reprize. Indicat ca mijloc diuretic, eliminăndu-se din corp surplusul
de apă.
infuzie de flori de soc (Flores Sambuci) și de mașețel(Flores Matricaria chamomilla L.). Se
bea căte 1/2 pahar infuzie din fiecare, separat, inainte de mese, de 3 ori pe zi. Cura durează
cel mult 2-3 săptămîni. Se poate repeta dupa 3-6 luni.
Rețeta suedeză contra reumatismului și pentru eliminarea excesului de apă din organism:
rădăcini de hrean (Radix Armoracia rusticana Lam) ras, umezite cu puțină apă cu oțet, peste
care se toarnă lapte fierbinte, iar cănd laptele s-a inchegat se adună zărul din care se beau 1-2
pahare/zi timp de 10-12 zile.

OBIECTIVELE KINETOTERAPIEI LA SUPRAPONDERALI

 Scăderea greutțtii corporale spre o greutate corporală ideală

 Tonifierea organismului , in special a musculaturii abdominale

 Creșterea capacității la efort a organismului

 Imbunătățirea respirației și mărirea ventilației pulmonare

 Imbunătățirea stării fizice și psihice

 Prevenirea instalării altor afecțiuni generate de obezitate

 Prevenirea hipotoniei gastrice și intestinale

 Inlăturarea afecțiunilor asociate

Tratamentul obezității prin kinetoterapie poate fi format dintr-un complex de exerciții
cardio, exerciții pentru eliminarea apei și grăsimilor din organism, exerciții de tonifiere musculară

75
in zona deficitară. Se recomandă inceperea activității fizice cu o intensitate scazută unde se vor arde
lipidele iar treptat se va mării intensitatea activității fizice și se vor arde glucidele.
Dacă persoanele cu supraponderabilitate nu au hipertensiune, atunci acestea pot face ca activitate
fizică și fitness.
Timpul alocat exercițiilor fizice trebuie să fie de cel puțin 30 de minute in fiecare zi timp de
3 ori pe săptămână.
Slăbirea este un proces greu de atins și foarte greu de menținut. Se indică slăbirea in trepte,
adiăa perioade de slăbire de 3 luni alternate cu perioade de menținere a greutății de circa 3-6 luni, și
nu este indicată o slăbire mai mare de 0,75 kg pe săptămână. O scădere prea mare in greutate intr-un
timp scurt nu va putea fi menținută și reprezintă un efort imens pentru inima.
Kinetoterapia sau gimnastica medicală la supraponderali incepe cu o parte introductivă in
care se execută mers, variații de pași, exerciții pentru incălzirea generală a aparatului locomotor și
se continuă cu o parte fundamentală care cuprinde exerciții cu diferite obiecte, exerciții de
respirație, iar ca parte de incheiere se vor executa exerciții de relaxare și respirație in care efortul
scade treptat.
Principiile de baza ale exercițiului fizic kinetic de care trebuie să se țină seama la
supraponderali sunt:
 Exercițiile se execută lent și ritmic , fară a se executa mișcari bruște

 Exercițiile se execută din poziții stabile, care să permită un maxim de randament

muscular
 Progresivitatea exercțtiilor trebuie să fie lentă , de la exerciții cu o intensitate mică
spre exerciții căt mai complexe ca intensitate.
 

Programul kinetoterapeutic la supraponderali poate fi impărțit in trei etape:

1. Etapa lipolitică:
Această etapă cuprinde exerciții de durată și intensitate crescăndă care să conducă la arderea
depozitelor de grăsime. Exercițiile se efectuează in ritm ascendent, intercalate cu pauză. Exercițiile
cuprind grupe musculare căt mai mari, fiind executate din poziții diferite care determină schimbarea
permanentă a centrului de greutate.
Structura exercitiilor combina lucrul muscular izotonic cu cel isometric; se pot executa
exercitii la aparate, cat si exercitii libere.
In acesata etapa trebuie sa se urmareasca in paralel si reconstructia corporala. In caz contrar,
pierderea in termen scurt a masei adipoase duce la formarea ridurilor, cutelor sau faldurilor
inestetice, deoarece tegumentele raman fara suport.

76
 2. Etapa musculopoetică:
Urmărește dezvoltarea musculaturii spatelui, abdomenului, toracelui și membrelor.
Această etapă cuprinde exerciții cu amplitudine mare, executate in ritm lent și cu tensiuni
finale, exerciții izometrice, exerciții analitice din poziții cu suprafață mare de sprijin și alergări de
durată medie. Exercițiile au rolul de a intări musculatura, pentru a reduce riscul de apariție a
faldurilor inestetice.
In aceasta etapa, chiar daca pierderile nu sunt atat de evidente, stagnarea poate fi falsa
deoarece greutatea masei adipoase pierdute este mai mica decat cea a masei musculare castigate.
3. Etapa de intreținere:
In această etapă se urmărește păstrarea rezultatelor obținute in primele două etape și
prevenirea reapariției surplusului de greutate. Se execută exerciții de intreținere, exerciții pe aparate
și in aer liber sau practicarea unui sport in funcție de preferințele fiecărei persoane.
Această etapă este importantă pentru menținerea greutății corporale și a tonusului muscular.
Exercițiile fizice trebuie continuate pentru prevenirea obezității, sportul fiind benefic atăt fizic căt și
psihic. Efortul trebuie să scadă treptat in această etapă de intreținere, făcănd loc exercițiilor de
respirație și relaxare.
 Kinetoterapia este una dintre cele mai indicate metode de pierdere a masei adipoase și de
menținere a greutății corporale ideale, benefică atăt copiilor căt și persoanelor adulte.

DRENAJUL LIMFATIC,TEHNICA RAPIDĂ DE SLĂBIRE

De ce este atăt de important sistemul limfatic pentru organism? Care este rolul lui?
Sistemul limfatic are sarcina de a prelua surplusul de lichide și de a-l transporta prin vasele
limfatice mari la nodulii limfatici, unde are loc fagocitoza, adică eliminarea celulelor moarte, a
77
reziduurilor bacteriene, a toxinelor. Acestea sunt conduse spre excreție și eliminate odată cu urina,
după acest proces limfa ramănănd curată și edemele/retențiile hidrice fiind eliminate.
Ganglionii sunt ca niște stații de epurare, filtre ale sistemului limfatic, indispensabili in cadrul
acestui proces important mai ales in menținerea sănății. Prin acest proces de "curațare" se observă
imbunătățiri ale aspectului pielii, ale circulației sanguine, reducerea circumferințelor, revitalizarea
organismului .

Ce se intamplă atunci cănd sistemul limfatic nu funcționează optim?

Dacă sistemul limfatic nu funcționează cum ar trebui, la inceput resimți doar astenia, lipsa
poftei de viață, răceli frecvente, după care apar și semne precum edemele membrelor, accentuarea
aspectului de celulită pe coapse și fese și chiar apariția venectaziilor (vasele sparte).
In ce constă drenajul limfatic?

Există mai multe aparate cu care se poate face acest procedeu. Terapia de drenaj limfatic
constă intr-un masaj efectuat cu ajutorul unor manșete pneumatice aferente fiecărui membru inferior
și zonei abdomenului, ce se vor umfla progresiv din periferie in sensul circulației limfatice. Acest
masaj este realizat pe traseul vaselor limfatice și are rolul de a conduce limfa blocată spre stațiile
ganglionare principale pentru ca mai apoi să fie preluată și eliminată prin urină.
O altă posibilitate este cea de drenare prin intermediul biostimulării, drenajul efectuăndu-se natural
prin contractări musculare pe anumite grupe musculare, pentru a restabili traseul natural al
circulaieției limfatice. Metoda de drenaj va fi stabilită , in funcție de anamneza și de cauza care a
dus la efectarea drenajului natural.

In timpul unei ședințe sunt montate manșetele pneumatice pe membre și abdomen și se setează
programul stabilit, in funcție de nevoile fiecărui client. Manșetele se vor umfla progresiv de jos in
sus, cu presiuni diferite, și sunt special setate pană la terminarea terapiei.
Acest drenaj limfatic se poate face și manual, ca un masaj normal, sau numai cu ajutorul

aparatelor?
Se poate efectua și manual, dar eficacitatea drenajului scade, deoarece un terapeut nu poate drena
simultan mai multe zone, așa cum face un aparat.

Cu ce este diferit masajul de drenaj limfatic față de unul de relaxare?

La un masaj de relaxare este vizată musculatura, care de cele mai multe ori, este incordată și
are drept scop decontractarea ei, pentru a readuce starea de bine. La un masaj de drenare, cei vizați
sunt ganglionii limfatici și traseul lor anatomic, pentru a detecta blocajele și pentru a reface
permeabilitateacircuitului.
78
.După căte ședințe incep să se vadă primele rezultate?

Rezultatele apar in funcție de fiecare caz in parte, fiecare individ avănd o constituție unica,
ritmul de viața fiind diferit, alimentația diferită, tocmai de aceea nu putem compara rezultatele unei
persoane atente la alimentația sa și care merge de 2 ori pe săptamană la sală cu rezultatele unei
persoane cu un exces ponderal important, care are și o slujbă de birou ce il ține in scaun 12 ore pe
zi.
In ce costau rezultatele vizibile? Ce va observa pacienta ca s-a imbunătățit?

Primul semn pe care il observăm este schimbarea aspectului urinei. Aceasta este mai
concentrată, inchisă la culoare și cu un miros diferit. Este primul semn că terapia funcționează.Apoi
sunt diminuate edemele și, odată cu acestea, incepe și pierderea centimetrilor. In cazul persoanelor
care deși respectau o dieta și beneficiau de terapii modelatoare nu mai aveau rezultate, terapia de
drenaj va funcționa ca o deblocare, iar rezultatele atăt pe pierderea kilogramelor, căt și pe
diminuarea gradului de obezitate vor apărea după prima ședință.

.Cam de căte ședințe este nevoie? La căt timp trebuie repetate acestea?

Trebuie să ințelegem ca intr-o singură ședința nu ne rezolvăm problemele, ci trebuie să

urmăm o schemă, in funcție de fiecare in parte, de nevoi și de obiective. Se va face o ședință o dată
pe săptămănă, timp de minim 2 luni, dar frecvența poate varia, in funcție de pacient, de la o ședință
la 4 zile la o ședintă la 10 zile.

Care sunt posibilele efecte secundare ale tratamentului

Nu trebuie să apară vanătăi umflături sau alte modificări ale tegumentului la această terapie.
Dacă aceste modificări, insă, au apărut denotă faptul ca terapia nu a fost efectuată corect sau există
anumite dereglări in organism (de ex. timpul de coagulare), ori există o sensibilitate personală
accentuată.
Programele sunt diferite la fiecare pacient in parte, iar fiecare program are viteze și intensităti
diferite.
Cu căt facem mai multă mișcare, rezultatele vor fi mai bune, pentru că fiecare contracție musculară
ajută la refacerea drenajului limfatic natural al organismului.

Există contraindicțtii?

Ca orice terapie corporală, și aceasta are contraindicații.

79
 Aceasta terapie este clar contraindicată persoanelor cu tromoboze venoase profunde sau
superficiale, pentru ca riscul la care se expun este unul major, drenajul putănd sa le pună chiar viața
in pericol.
Terapia mai este contraindicată persoanelor cu orice tip de neoplasm sau care au sau au avut recent
o infecție. Ar mai fi și alte contraindicații, precum leziuni cutanate la nivelul membrelor inferioare,
dar acestea se stabilesc in funcție de leziune, de caracterul ei, dar și de alți factori

Bibliografie
80
 1. Sonya A. Grier, Janell Mensinger, Shirley ff. Huang, Shiriki K. Kumanyika, and
Nicolas Stettler. ”Fast-Food Marketing and Children’s Fast-Food Consumption: Exploring Parents’
Influences in an Ethnically Diverse Sample”. Journal of Public Policy & Marketing, Vol. 26 (2) Fall
2007, 221-235.
2. Ananya Mandal. ’’Obesity and Fast Food”. News Medical, febr 2015.
3. Ryan T. Hurt, Christopher Kulisek, Laura A. Buchanan, Stephen A. McClave. ’’The

81