Metode Numerice

Inginerie Electrica an II
2019-2020

Curs 9.
Integrare numerică
Calculul numeric al integralelor cu aplicatii în ingineria electrică

Prof. dr. ing. mat. Dan D. MICU

Dan.Micu@ethm.utcluj.ro

Director – Centrul de Cercetare în Metode Numerice

http://lcmn.utcluj.ro
 În domeniul ingineriei electrice există situaţii practice când este
necesară evaluarea numerică a valorilor derivatelor şi/sau
integralelor definite ale unor funcţii la care nu se cunoaşte expresia
analitică a funcţiei care trebuie derivată sau integrată, ci doar valorile
ei în anumite puncte (determinate experimental sau prin calcule)
sau derivarea/integrarea analitică este greoaie sau chiar
imposibilă

 Trebuie ţinut cont că în tehnică de obicei nu se cunoaşte expresia

analitică a funcţiei care trebuie derivată, ci doar valorile ei în anumite
puncte (determinate experimental sau prin calcule).

 Se doreşte determinarea aproximativă a derivatei/integralei în

punctele unde se cunoaşte valoarea funcţiei, cât şi în alte puncte.
10.1. Exemple de aplicaţii practice din ingineria electrică unde intervine integrarea
numerică
Planificarea investiţiilor în capacităţile de generare, în raport cu preţul introdus
pentru emisiile de CO2;
Evaluarea indicatorilor specifici de caracterizare a curbelor de sarcină la un
consumator industrial, pentru încadrarea în limitele prognozate de putere
absorbită;
Predicţia defectelor în rotoarele cu colivie la motoarele electrice asincrone;
Proiectarea regulatoarelor de turatie şi cuplu, în convertizoarele de frecvenţă;
Testarea la defect de scăpări a unor conductoare, prin injecţia de impulsuri şi
evaluarea numerică prin integrare a densităţii de energie;
Studiul efectului de stimulare magnetică a ţesuturilor nervoase şi a energiei;
Detecţia defectelor de material în valvele cardiace, prin evaluarea energiei
armonicii fundamentale a unui semnal injectat;
 Determinarea distribuţiei de sarcină electrica
 Determinarea potenţialelor curbelor de sarcină
 Determinarea consumului de energie pe baza curbelor de sarcină
 Determinarea valorilor maxime ale puterilor consumate de un receptor calculul intensităţii
câmpurilor electromagnetice, etc.
 Studiul performanţelor transformatoarelor trifazate de putere, când alimentează sarcini
dezechilibrate şi neliniare;
 Proiectarea maşinilor electrice utilizând circuite magnetice: reluctanţe şi permeanţe;
 Calcularea pierderilor de energie în rotorul unei maşini electrice; se aplică integrale
din funcţii hiperbolice, deduse din expresiile analitice ale intensităţii câmpului
magnetic;
 Evaluarea performanţelor unui motor universal (AC/DC); se calculează pierderile
datorate curenţilor turbionari după aplicarea unei analize de câmp şi inducţiei;
 În proiectarea cuptoarelor cu inducţie de utilizare industrială, se impune ca pierderile de
energie în pereţi, datorită curenţilor turbionari, să fie minime; evaluarea acestor pierderi se
realizează prin calculul numeric al unor integrale semiinfinite;
APLICAŢIA 1
Evaluarea supratensiunilor induse datorită trăsnetelor pe LEA
 Se constituie ca o problemă deosebit de
importantă pentru stabilirea metodelor şi
dimensionarea a echipamentelor de protecţie
 Cuantificarea efectelor de supratensiuni induse
în LEA porneşte de la expresiile deduse pentru
câmpurile electrice şi magnetice generate de
trăsnet, expresii care apar în cadrul unor
Acţiunea trăsnetelor asupra LEA integrale complexe

0 H  R
B r , z ,      G r , z , z ' ,    exp   j      I  z ' ,  dz '
4   H  c
 
G r , z , z ' ,    
r r
 j   

 r 2   z ' z 2 
3/2

c  r 2   z ' z 
2



Valorile efective ale supratensiunilor se exprimă prin integrarea numerică a acestor

expresii, situaţie în care se face apel la metode numerice de integrare, datorită formei
complicate a integrandului.
APLICAŢIA 2
Stabilirea cantităţilor de energie consumate, pe baza înregistrărilor de putere –
curba de sarcină zilnică (prelucrarea curbelor de sarcină prin integrare numerică)
Se consideră un receptor de energie electrică pentru care se cunoaşte curba de sarcină
zilnică referitoare la puterea activă consumată.

Se cere să se determine energia activă zilnică consumată de receptor, pe baza prelucrării

curbei de sarcină prin integrare numerică 24
W zi   P( t )  dt
0
10.2. Metode numerice de calcul ale integralelor definite
Aceste metode se numesc cuadraturi care înlătură
neajunsurile datorate funcţiilor care nu admit primitive
şi realizează determinarea aproximativă a ariei
domeniului de sub curba y=f(x)!!!
Cuadratura este o procedură numerică prin care
valoarea unei integrale defintite
b

 f x dx
a
este aproximată folosind informaţii despre integrand numai în anumite puncte (se
cunosc valorile funcţiei în puncte pe baza unor măsurători experimentale):

x i i  0,1,..., n ; y i  f ( x i )

În majoritatea aplicaţiilor cele n+1 puncte distincte sunt echidistante în [a,b], pasul de
discretizare fiind

h  xi 1  xi , i  0,1,..., n x 0  a , x n  b
 10.3. Integrarea numerică a funcţiilor definite numeric
(Formula de cuadratură Newton-Côtes)

10.3.1. Formule Newton-Cotes Demonstratia 1 – pe tabla

Formulele de integrare care utilizează valorile funcţiei la capetele

intervalului de integrare, y1 = f(a), yn = f(b) sunt denumite formule
închise.

Foarte uzuale sunt metodele care utilizează interpolarea polinomială

pe o diviziune echidistantă a intervalului de integrare {a = x0, x1, , xn =
b} cu pasul xi+1 − xi = h =(b − a)/n, formulele obţinute fiind denumite
formule de cuadratura de tip Newton-Cotes.
 Observaţie: Metodele concrete de tip Newton-Côtes se diferenţiază
între ele prin valoarea adoptată pentru ordinul metodei n şi prin modul
de considerare a limitelor intervalului de integrare.

 În continuare se vor considera cazurile în care formulele se deduc

utilizând funcţiile Lagrange de interpolare de ordinul I (formula
trapezului) şi de ordinul II (formula lui Simpson) cu nodurile
echidistante.

 Formula trapezelor este surprinzător de eficientă chiar şi pentru

intervale infinite. Ambele reguli se obţin aplicând cele mai simple
tipuri de interpolare subintervalelor diviziunii:
ba
a  x 0  x 1  x 2  ...  x n 1  x n  b, x k  a  k  h , h
n
10.3.2. Formula de integrare a trapezelor

Este o aplicaţie directǎ a interpolǎrii liniare Lagrange în douǎ puncte.

Se cunoaşte funcţia în două noduri
x0  a, x1  b  f  x0 , f  x1 ; h  (b  a )
b
 Se doreşte calculul aproximativ al integralei definite  f x dx
a

utilizând polinomul liniar de interpolare Lagrange: f x   L1 x   R 1 x 

b b b

 f x dx   L x dx   R x dx

1 1
a a a

f ' ' ()

R 1 (x)  ( x  a )( x  b)
2!

Demonstratie 2- pe tabla
10.3.3. Formula trapezelor generalizată
Pentru creşterea preciziei calculului, intervalul [a,b] poate fi divizat în n subintervale
prin punctele echidistante xi, i=0,n:

ba
a  x 0  x 1  x 2  ...  x n 1  x n  b, x i  a  i  h , h  x i 1  x i  0
n
pe care se aplică repetat formula trapezului, adică:
b n 1  x i 1 
 f x dx    f x dx 
  
a i  0  ix 
Deci formula trapezelor generalizată este: (Demonstratie 3-pe tabla)

ba  n 1
 b  a 
b 3

I TrapezGen f    f  x dx   f a   f b   2 f  xi   2
f ' '  
a
2n  i 1  12 n
 Formula poate fi îmbunătăţită ţinând cont de faptul că eroarea este proporţională cu 1/n2, adică
dacă dublăm numărul de noduri în care este dată funcţia f, atunci eroarea scade de patru ori,
dar timpul de calcul va creşte. Geometric înseamnă că f(x) s-a aproximat cu n segmente de
dreapta, adică integrala rezultă prin însumarea ariilor a n trapeze.
10.3.4. Formula de integrare a lui SIMPSON

O îmbunătăţire a integrarii numerice faţă de regula trapezelor: prin utilizarea

polinoamelor de interpolare de grad mai mare.

 Acesta ar fi pasul logic urmǎtor pentru a genera o regulǎ de cuadratură

pentru integrare pornind de la interpolarea patraticǎ adică utilizarea
polinoamelor algebrice de gradul doi pentru aproximarea unei funcţii între
trei noduri consecutive.

În acest fel se poate pune în evidenţă una dintre cele mai uzuale formule de
integrare numerică, formula lui Simpson. În cazul în care numărul nodurilor
prin care este definită funcţia de sub integrală este par atunci pe primul sau pe
ultimul interval se aplică formula trapezului.

Se cunoaşte funcţia în trei noduri:

ab ba
x 0  a, x 1  c  , x 2  b  f x 0 , f x 1 , f x 2  x 1  a  h, h 
2 2
iar polinomul de interpolare Lagrange de ordin doi este cel cu care se aproximează
funcţia de sub integrala definită.
 Observaţie: Interpretarea geometrică a formulei lui Simpson,
prezentată în figură, indică aproximarea ariei de sub curba
y=f(x) cu aria de sub parabola (definită de polinomul de
interpolare Lagrange) care aproximează funcţia f(x).
Se presupune interpolarea funcţiei de integrat f(x) cu un
polinom pǎtratic p2(x) în nodurile x0, x1, x2.

f x   L 2 x   R 2 x 
b b b

 f x dx   L x dx   R x dx

2 2
a a a

Formula lui Simpson: Demonstratie 4-pe tabla

b
h h5
I Simpson f    f x dx  f (a )  4  f (c)  f (b)    f ' ' '  
a
3 2880

Cu cât lungimea intervalului (a,b) este mai mică cu atât resturile sunt mai mici.
 10.3.5. Formula lui Simpson generalizată pe perechi de subintervale

Date fiind calităţile sale şi simplitatea aplicării practice, formula generalizată se

utilizează foarte des, Mathcadul utilizând formula lui Simpson aplicată repetat pe un
număr tot mai mare de subintervale până la atingerea preciziei dorite.
Pentru creşterea preciziei calculului, intervalul [a,b] poate fi divizat în 2n subintervale
de lungimi egale 2h, cu pasul h pe care se aplică formula lui Simpson pe fiecare interval
[x2i,x2i+2].
ba
h 0
2n
b n 1
I SimpsonGen(f )   f x dx    f ( x 2i )  4  f ( x 2i 1 )  f ( x 2i  2 )
hi
a i 0 3

Pentru h i  h, i;

h f ( x 0 )  4  f ( x 1 )  2  f ( x 2 )  4  f ( x 3 )  ...   h  N N 1

I SimpsonGen(f )  
    
   f ( x 0 )  4   f ( x 2 k 1 )  2  f ( x 2k )  f ( x 2 N ;
)
3 2 f ( x 2k ) 4 f ( x 2 k 1 ) ... f ( x n )  3 k 1 k 1 
n
N ;
2
Analog însumând se obţine relaţia erorii în formula lui Simpson generalizată:

n  h 5 4  b  a   h 4 4 
Eroarea SimpsonGen   f     f  ,   a , b
90 180

Dacă presupunem că există M4>0 astfel încât f 4  x   M 4 x  a , b

b  a   h 4 M4
 
Eroarea SimpsonGen  Eroarea SimpsonGen  
5
M4 b a
180 2880  n 4
Exemplu: Stabilirea cantităţilor de energie consumate, pe baza înregistrărilor de
putere – curba de sarcină zilnică (prelucrarea curbelor de sarcină prin integrare
numerică)
Se consideră un receptor de energie electrică pentru care se cunoaşte curba de sarcină
zilnică referitoare la puterea activă consumată.
Se cere să se determine energia activă zilnică consumată de receptor, pe baza prelucrării
curbei de sarcină prin integrare numerică
P 24
5
4
W zi   P( t )  dt
3 0
2
1
0 t
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24
Modelul matematic şi metode de soluţionare

Curba de sarcină activă zilnică a unui receptor de energie electrică, exprimă

variaţia în timp a puterii active consumate pe durata unei zile

Determinarea curbei de sarcină s-a realizat prin înregistrarea variaţiei în timp

a puterii active consumate P cu instrumente înregistratoare sau prin măsurarea
puterii la anumite momente bine determinate, de regulă echidistante (de
exemplu, din sfert în sfert de oră).

Se cere ca pe baza curbei de sarcină să se determine energia activă

consumată de receptor pe durata unei zile. Energia activă se calculează cu
relaţia 24
W zi   P( t )  dt
0
unde t este timpul, iar funcţia P(t) , reprezentând variaţia în timp a puterii
active consumate, este definită, de regulă, prin puncte.
În consecinţă, calculul integralei se poate face numai cu metode
numerice, considerând că lui x îi corespunde t , funcţiei y = f (x) îi
corespunde P(t) , iar ora 0 , respectiv 24 , sunt limitele intervalului de
integrare [ a , b ]
În continuare se aplică metoda generalizată a trapezelor, cea bazată pe
formula lui Simpson şi algoritmul generalizat care utilizează formulele
de cuadratură de tip Newton-Côtes de ordinul n = 3 (toate compatibile
cu numărul de puncte date). Rezultatele sunt prezentate în tabel

Pe baza rezultatelor se poate estima mai exact energia activă

consumată pe durata unei zile, ca fiind aproximativ 92,8  92,9 MWh

Dacă se doreşte o determinare şi mai precisă a valorii energiei active

consumate, atunci pasul de discretizare a măsurătorilor trebuie să fie mai
mic (citirile să se efectueze la fiecare jumătate sau la fiecare sfert de oră)
Master an I – Complemente de matematici

Metoda coeficientilor nedeterminati

Formula alternativă a lui Simpson

Formule de cubatură numerică

Metode de integrare aproximativa de tip Gauss – polinoame Legendre

APLICAŢIA 1
 Calculul aproximativ al integralelor pentru functii
date analitic (formula trapezelor)

2
z \\ functia analitica a carei integrala trebuie calculata
f ( z)  e  sin ( z)
(aproximata numeric)

2
N  10 i  0  N \\ numarul de puncte in care se calculeaza valoarea functiei

ba
a  1 b  7 x  a  i \\ relatia nodurilor de calcul
i N

ba   N1 
Itrapez   f ( a)  f ( b )  2 fx  
 \\ formula de aproximare a integralei
2 N  j 
 j1 

Itrapez  0.129864381011505 \\ rezul tatul num eric cu 15 cifre dupa virgula

 ba
Evaluarea erorii introduse de procedeul de calcul: h  \\ pasul dintre noduri
N

h
Er 
24
  N   4 f  x   f  x
 3 f x
N N  2   3 f  x   4 f  x   f  x  
0 1 2

4
Er  1.275  10

b

Idef   f ( z) dz Idef  0.129738201252747 \\ calculul integralei cu
 operatorul definit in Mathcad
a
\\ calculul integralei cu
Itrapez  0.129864381011505
metoda trapezului

Eroarea absoluta cu referire la rezultatul obtinut cu operatorul integrala definit in Mathcad:

Er_ref  Idef  Itrapez 4

Er_ref  1.262  10
APLICAŢIA 2
 Calculul aproximativ al integralelor pentru functii date
numeric (formula trapezelor)

3 i i 1
N  10 i  0  N x  y   sin ( i) \\ numarul de puncte in care
i N i N1 se cunoas te functia numerica

x 0 a  x x 1 b  x \\ capetele intervalului de definire

0 0 N N

ba  N1 
 y 
Itrapez   y  y  2
2 N  0 N 
j
\\ formula trapezelor pentru calculul aproximativ al
integralei
 j1 

Itrapez  0.501902031365308
\\ rezultatul num eric al aproximarii
Evaluarea erorii introduse de procedeul de calcul:

ba 3
Pasul dintre noduri este: h  h  1  10
N

h
Er 
24

 3 y
N
 4 y
N1
 y
N2
 3 y
0
 4 y
1
 y
2 
5
Er  3.023  10 \\ abaterea fata de valoarea reala

Observatie: Marimea erorii de calcul prin aproxim area integralei cu form ula trapezelor, depinde in mare m asura
de continutul functiei supus a analizei; Cu cresterea numarului de valori cunoscute ale functiei, precizia de calcul
se imbunatates te s emnificativ.
APLICAŢIA 3
 Calculul aproximativ al integralelor pentru functii
date analitice (formula lui Simpson)

z
f ( z)  e  sin ( z) \\ functia analitica a carei integrala trebuie calculata
(aproximata numeric)

4
N  10 i  0  2 N \\ numarul de puncte in care se calculeaza valoarea functiei

ba
a  1 b  3 x  a  i
i 2 N \\ relatia nodurilor de calcul

j  1  3  2 N  1 k  2  4  2 N  2 \\ definirea selectiva a variabilelor

de interatie

ba
ISimpson    f ( a )  f ( b )  2
6 N   fxk  4 fxj  \\ formula lui Sim ps on de aproxim are a
 k j  integralei

ISimpson  10.9501703146855 \\ rezultatul num eric

Calculul integralei in m od direct cu operatorul definit in Mathcad:

b

Idef   f ( z) dz Idef  10.9501703146855

a

ISimpson  10.9501703146855

 14
Er_ref  Idef  ISimpson Er_ref  1.7763568  10 \\ eroarea absoluta

Observatie: cantitati v, eroarea es te puternic influentata de num arul de s ubintervale cons iderate.

Pentru un numar N=50 de s ubintervale de calcul eroarea este de ordinul:

9
Eroare 
8.132818796500210
Observatie: Metoda lui Simpson se poate im plem enta intr-un program de calcul in Mathcad:

ba
ISimpson_algoritm ( f  a  b  N)  h
N
S  f ( a)  f ( b )
for i  0  N  1

S  S  4 f  a  i h 
h

 2
for i  1  N  1
S  S  2 f ( a  i h )
h
S
6
ISimpson_algoritm ( f  a  b  N)  10.9501703146856

Eroarea dintre rezultatul obtinut predefinit si cel obtinut prin algoritm

Er1  Idef  ISimpson_algoritm ( f  a  b  N)  14

Er1  5.507  10

Eroarea dintre rezultatul obtinut din m etoda s i cel obtinut prin algoritm

Er2  ISimpson  ISimpson_algoritm ( f  a  b  N)  14

Er2  3.73  10
APLICAŢIA 4
Propunem o functie si dorim determinarea ariei suprafetei numai pe discul caracterizat de
2 2 2
inecuatia x  y  r unde r este constant.

2 2  i  20 j  20 
f ( x y )  x  2 y  2 x  1 i  0  40 j  0  40 M  f   
i j
Graficul de suprafata
 10 10 

2 2
M r x
 
r
  2 2
A    1
 d f ( x y )    d f ( x y )  dy dx A  9.482
Aria:    
   dx   dy 
  2 2
r  r x
 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
0 -7 -6.22 -5.48 -4.78 -4.12 -3.5 -2.92 -2.38 -1.88 -1.42 -1 -0.62 -0.28 0.02 0.28 0.5
1 -7.19 -6.41 -5.67 -4.97 -4.31 -3.69 -3.11 -2.57 -2.07 -1.61 -1.19 -0.81 -0.47 -0.17 0.09 0.31
2 -7.36 -6.58 -5.84 -5.14 -4.48 -3.86 -3.28 -2.74 -2.24 -1.78 -1.36 -0.98 -0.64 -0.34 -0.08 0.14
3 -7.51 -6.73 -5.99 -5.29 -4.63 -4.01 -3.43 -2.89 -2.39 -1.93 -1.51 -1.13 -0.79 -0.49 -0.23 -0.01
4 -7.64 -6.86 -6.12 -5.42 -4.76 -4.14 -3.56 -3.02 -2.52 -2.06 -1.64 -1.26 -0.92 -0.62 -0.36 -0.14
5 -7.75 -6.97 -6.23 -5.53 -4.87 -4.25 -3.67 -3.13 -2.63 -2.17 -1.75 -1.37 -1.03 -0.73 -0.47 -0.25
6 -7.84 -7.06 -6.32 -5.62 -4.96 -4.34 -3.76 -3.22 -2.72 -2.26 -1.84 -1.46 -1.12 -0.82 -0.56 -0.34
7 -7.91 -7.13 -6.39 -5.69 -5.03 -4.41 -3.83 -3.29 -2.79 -2.33 -1.91 -1.53 -1.19 -0.89 -0.63 -0.41
8 -7.96 -7.18 -6.44 -5.74 -5.08 -4.46 -3.88 -3.34 -2.84 -2.38 -1.96 -1.58 -1.24 -0.94 -0.68 -0.46
9 -7.99 -7.21 -6.47 -5.77 -5.11 -4.49 -3.91 -3.37 -2.87 -2.41 -1.99 -1.61 -1.27 -0.97 -0.71 -0.49
10 -8 -7.22 -6.48 -5.78 -5.12 -4.5 -3.92 -3.38 -2.88 -2.42 -2 -1.62 -1.28 -0.98 -0.72 -0.5
11 -7.99 -7.21 -6.47 -5.77 -5.11 -4.49 -3.91 -3.37 -2.87 -2.41 -1.99 -1.61 -1.27 -0.97 -0.71 -0.49
M
12 -7.96 -7.18 -6.44 -5.74 -5.08 -4.46 -3.88 -3.34 -2.84 -2.38 -1.96 -1.58 -1.24 -0.94 -0.68 -0.46
13 -7.91 -7.13 -6.39 -5.69 -5.03 -4.41 -3.83 -3.29 -2.79 -2.33 -1.91 -1.53 -1.19 -0.89 -0.63 -0.41
14 -7.84 -7.06 -6.32 -5.62 -4.96 -4.34 -3.76 -3.22 -2.72 -2.26 -1.84 -1.46 -1.12 -0.82 -0.56 -0.34
15 -7.75 -6.97 -6.23 -5.53 -4.87 -4.25 -3.67 -3.13 -2.63 -2.17 -1.75 -1.37 -1.03 -0.73 -0.47 -0.25
16 -7.64 -6.86 -6.12 -5.42 -4.76 -4.14 -3.56 -3.02 -2.52 -2.06 -1.64 -1.26 -0.92 -0.62 -0.36 -0.14
17 -7.51 -6.73 -5.99 -5.29 -4.63 -4.01 -3.43 -2.89 -2.39 -1.93 -1.51 -1.13 -0.79 -0.49 -0.23 -0.01
18 -7.36 -6.58 -5.84 -5.14 -4.48 -3.86 -3.28 -2.74 -2.24 -1.78 -1.36 -0.98 -0.64 -0.34 -0.08 0.14
19 -7.19 -6.41 -5.67 -4.97 -4.31 -3.69 -3.11 -2.57 -2.07 -1.61 -1.19 -0.81 -0.47 -0.17 0.09 0.31
20 -7 -6.22 -5.48 -4.78 -4.12 -3.5 -2.92 -2.38 -1.88 -1.42 -1 -0.62 -0.28 0.02 0.28 0.5
21 -6.79 -6.01 -5.27 -4.57 -3.91 -3.29 -2.71 -2.17 -1.67 -1.21 -0.79 -0.41 -0.07 0.23 0.49 0.71
22 -6.56 -5.78 -5.04 -4.34 -3.68 -3.06 -2.48 -1.94 -1.44 -0.98 -0.56 -0.18 0.16 0.46 0.72 0.94
23 -6.31 -5.53 -4.79 -4.09 -3.43 -2.81 -2.23 -1.69 -1.19 -0.73 -0.31 0.07 0.41 0.71 0.97 1.19
24 -6.04 -5.26 -4.52 -3.82 -3.16 -2.54 -1.96 -1.42 -0.92 -0.46 -0.04 0.34 0.68 0.98 1.24 1.46
APLICAŢIA 5
Fie o curba (cale-drum) in planul x-y si dorim calcularea integralei pe aceasta curba.

x( t )  3 sin ( t ) y ( t )  4 cos ( t ) t initial  0 t final  2 

1
Consideram o functie de variabila complexa z care trebuie integrata: f ( z) 
2
z  z 1

Calea in planul complex z: z( t )  x( t )  i y ( t )

5
n  0  2 m  3  3
y ( t) 0
m n
Z   i
m 3  n 4 4
5
4 2 0 2 4
x( t )
t  t initial t initial  0.01 t fin al  0.75 0.75  0.25i 0.75  0.5i 
 
 0.5 0.5  0.25i 0.5  0.5i 
 0.25 0.25  0.25i 0.25  0.5i 
f ( z)  if  z  0   0  Z 0 
1
0.25i 0.5i
 z   
 0.25 0.25  0.25i 0.25  0.5i 
 0.5 0.5  0.25i 0.5  0.5i 
 
 0.75 0.75  0.25i 0.75  0.5i 


f ( Z)
t final
 d
 f ( z( t ) )  z( t ) dt  6.283i
Integrala curbilinie:  dt
t
init ial
APLICAŢIA 6
Se considera un bloc format din mai multe straturi de materiale dielectrice imperfecte, de grosim i foarte m ici; la fiecare strat
fiind cunos cuta conductivitatea electrica. Se dau aces te valori ale conductivitatii electrice pentru fiecare strat. De asem enea,
se figureaza blocul, cu m entiunea ca dim ens iunea perpendiculara pe plan este . Se cere determ inarea rezis tentei electrice
intre fetele arcuite s ub unghiul  dat, BA, respectiv CD, presupus e metalizate.

  45  deg

  0.65  m

r1  2.5cm

r2  8cm

N  500 (numar de straturi)

i  1  N

Afisarea valorilor conductivitatii pentru fiecare s trat:

4
T 0 1 2 3 4 5 6 7 10
 
0 0 0.25 0.2 0.15 0.118 0.096 0.081 0.07  m
A. Intre cele doua fete curbate ale blocului considerat, din constructia acestuia, pot fi echivalate un num ar
de N rezistente electrice cu o rezistenta totala dependenta de s ectiunea variabila si de conductivitatile celor N
straturi de dielectrici. In cazul in care nu s e tine cont de capacitatile care apar in bloc intre straturile de material
dielectric im perfect, valoarea rezistentei totale poate fi obtinuta din form ula integrala a legii lui Ohm.
B. Pentru legea lui Ohm, form a integrala ca model matematic pentru rezolvarea num erica se exprima:

r2  i --> conductivitatea electrica a fiecarui strat


R  1
dr
 i  S S  r  sin       m --> aproxim area fiecarei suprafete de strat


i i i
r1
dr --> grosimea considerata a fiecarui s trat

C. In consecinta, trebuie efectuata integrala scrisa mai sus , printr-o aproxim are num erica sub forma
de sum are, cu specificatia ca numarul de elemente din suma reflecta num arul de s traturi de dielectrici
im perfecti s ituati intre fetele arcuite ale blocului. Sumarea num erica se opereaza cu form ula trapezelor, iar
expres ia de sub integrala se noteaza cu o functie num erica:

y 
1 m r2  r1  N1 
i i  S Itrapez   y  y  2  y  (formula trapezelor)
i 2 N m  1 N j
 j2 
 Itrapez  2.394k R  Itrapez

R  2.394k (rezistenta electrica totala)

D. Fiindca nu se precizeaza grosimea straturilor de material din bloc, nu este posibila calcularea
rezistentei fiecarui s trat si apoi inserierea lor. De aceea, posibilitatea de integrare numerica se aplica in
Mathcad doar cu formule rezultat al m etodelor num erice de aproxim are. Nu exis ta un operator predefinit in
Mathcad, de integrare a functiilor date numeric.
E. Cadrul problemei este unul demonstrativ, eroarea care intervine in calcul are o pondere m ica in
im portanta problem ei, fapt pentru care nu s-a procedat la o evaluare, desi s e cunoaste ca valoarea ei
depinde direct de m axim ul derivatei functiei numerice de s ub integrala.
APLICAŢIA 7
Sa se calculeze fluxul campului B(x,y) [T] prin s uprafata continuta in planul xOy intre coordonate
specificate.

x1  0 x2  3.5 y 1  1 y 2  5.8 [m ]

3
2 2
B( x y )  3 sin  e
1 x y 1

 2  4 3
 x  1 x  y  1

 
B B( x y )  k --> orientarea inductiei cam pului m agnetic
 A. Definirea fluxului magnetic printr-o suprafata deschisa s erveste drept punct de pornire pentru s olutionarea
problem ei. Integrala dubla definita a produsului scalar dintre vectorul inductie m agnetica si vectorul elementului de
arie, corespunzator suprafetei parcurse de densitatea de flux m agnetic, reprezinta valoarea numerica a fluxului
total prin acea s uprafata.
B. Relatia de definire a fluxului m agnetic, enuntata anterior:

   

  B ds ds dx dy  k --> elementul de arie daca s e considera suprafata plana
 dis cretizata in domenii de marime foarte mica.
S

--> produs ul scalar al vectorilor de sub integrala devine:

    
B ds B( x y )  k dx dy  k <=> B ds B( x y )  dx dy k k 1
C. Urm eaza a fi calculata prin aproximare integrala dubla a functiei s ub care s e da inductia magnetica, in conditiile in
care se s-a explicat produs ul scalar. Metoda num erica aleas a pentru aceasta aplicatie se cons tituie ca o repetare
a form ulei de cuadratura a lui Simps on. Cuadratura pres upune evaluarea unei arii prin im partirea dom eniului de definitie
intr-un num ar de noduri. In sens ul celor mentionate m ai sus, se defineste functia inductiei magnetice pe domeniile x si
y s pecificate, s e alege un numar de noduri in care sa se imparta intervalele x si y s i se calculeaza form ulele de
cuadratura:

   
f ( x y )  if  x1  x  x2  y 1  y  y 2  B( x y )  0
 

--> functie limitata la domeniul s pecificat, obtinuta prin im punerea dom eniului de definitie, in mod logic cu operatorii
de inegalitate s i cel boolean SI , im preuna cu instructiunea conditionala IF.
 2
n  10 --> num arul de puncte din intervalul de pe axa Ox
2
m  10 --> num arul de puncte din intervalul de pe axa Oy

i  0  2 n j  0  2 m --> variabile de iteratie

x2  x1 y2  y1
h x  h y  --> latim ea subintervalelor in care se im parte dom eniul;
2 n 2 m

h x  0.018 h y  0.024

x  x1  i h x y  y 1  j h y --> punctele de submarginire din domeniul de definitie.

i j
k  2  4  2 m  2 l  1  3  2 m  1

hy
Ix 
i
 f x  y
3  i 0 
 f x y
i 2  
m
 2 

  f  xi  y k   4  f  xi  y l
  k  l 
--> inte gral a du pa variab ila y calculata cu form ula lui Simp son
(fo rmu la de cua dratura).
 k  2  4  2 n  2 l  1  3  2 n  1

hx
 
--> integrala evaluata dupa variabila x tot cu formula
Id    Ix  Ix  2 Ix  4 Ix 
3  0 2 n k l lui Sim pson.
 k l 

Id  0.415423769135332 --> rezultatul numeric al integralei, rezultat care

de fapt reprezinta fluxul magnetic total prin suprafata delimitata.

  Id   0.415423769135332 [Wb]

D. Alta varianta de calcul al integralei duble este data de apelarea operatorului existent in Mathcad, integrala definita
(apel: Shift+7), care, scris in lim bajul de program are C++ dupa un algoritm ce are la baza o metoda de aproximare
a integralei asemanatoare, obtine rezultatul num eric in spatiu Mathcad redus:

x2 y 2
 
Idef    f ( x y ) dy dx Idef  0.4154237641045
x y
1 1
--> se executa si o exprimare a erorii absolute, fapt care arata de la a cate-a zecim ala rezultatele
paragrafelor C. si D. difera, in situatia in care rezultat de referinta s e considera a fi cel dat de operatorul din
Mathcad. Pentru micsorarea erorii s e mares te numarul de intervale in care se impart domeniile x si y.

9
Er  Idef  Id Er  5.031  10 (rezultatele difera de la a noua zecimala).

E. Precum in m ajoritatea problemelor din lucrarea supus a atentiei, si in acest caz s tudiat,
posibilitatea de integrare are o varianta s impla prin apelul operatorului predefinit. Cu toate aces tea,
se expune o m etoda numerica, ce poate inlocui varianta s impla, o metoda prin a carei detaliere se
face dovada intelegerii programului de rulare din spatele operatorului predefinit. Analitic si apoi
numeric, rezolvarea unor as tfel de probleme de calcul, cand functia de definire a inductiei
magnetice apare complicata, nu intervine ca o varianta optima.