Curbe si suprafete in

sistemele CAD
Cum sunt reprezentate intr-un sistem de calcul?

Bezier NURBS
 Tipuri de curbe folosite in CAD
• Hermite:
– definite prin doua puncte de capat si doi vectori
tangenti
• Bézier:
– doua puncte - capetele plus doua puncte de control
pentru vectorii tangenti
• Spline:
– Spline de Baza (B-Spline) definite prin patru puncte
de control
– B-Spline uniforme, non-rationale
– B-Spline non-uniforme, non-rationale
– B-Spline non-uniforme, rationale (NURBS)
 Continuitatea
Doua tipuri:
• Continuitate geometrica, Gi:
– capetele se întâlnesc
– vectorii tangenta au aceeasi directie
• Continuitate parametrica, Ci:
– capetele se intalnesc
– vectorii tangente au aceeasi directie
– vectorii tangente au aceeasi marime
• In general, C implica G, dar nu si reciproca
 Continuitatea parametrica
• Continuitate (algebra . . . ):
– doua curbe sunt continue de gradul Ci in punctul P daca si numai daca
derivatele de ordin i ale celor doua curbe sunt egale în punctul P

Fara continuitate Continuitate C0 Continuitate C1 Continuitate C2

 Tipuri de ecuatii
• Implicite ne-parametrice

• Explicite ne-parametrice

• Parametrice

– Pentru evaluarea punctelor pe o curba la intervale date se

foloseste reprezentarea parametrica
– Pentru calculul intersectiilor si combinatiilor de curbe
parametrice si ne-parametrice
 Linii drepte
• Forma explicita ne-parametrica

• Forma implicita ne-parametrica

• Forma parametrica

Un segment de linie se stabileste prin

specificarea marimii pentru t (0 ≤ t ≤ 1).
 Conice
• Cerc

• Elipsa

• Hiperbola

• Parabola

Un segment de linie se stabileste prin specificarea marimii pentru θ

(0 ≤ θ ≤ 1).
Exemplu reprezentarea unui cerc in
3D
• Cum se rprezinta cercul din planul xy in yz?
• Folosind matricile de transformare
 Curbe polinomiale
• Cele mai comune curbe in sistemele CAD sunt cele
polinomiale de ordinul 3
 Curbe Hérmite
•Sunt determinate de doua puncte şi tangentele la curbe
in aceste puncte
•Coeficientii a0, a1, a2, a3 sunt greu de specificat deoarece
semnificatia lor geometrica nu este intuitiva
 Curbe Bézier
• 1962 Pierre Bézier, Renault pt modelarea suprafetelor
• Curbele Bézier folosesc “Puncte de control” (control
points) in locul vectorilor tangenti pentru definirea si
controlul formei curbei
 Ecuatia curbei Bézier

•Ecuatie:
•Polinoame Bernstein sau
functii de combinare “Blending
functions” Bi,n(u) reprezinta
influenta fiecarui punct de
control Pi functie de u:
Exemplu curba Bézier de ordinul 3
 Propietati curbe Bézier
•Gradul curbei este egal cu numarul de puncte de
control - 1
•Curbele deschise trec intodeauna prin primul si ultimul
punct de control
•Tangenta la primul punct este data de directia primului
segment al poligonului de control
•Curba este inclusa in conturul unui poligon convex:
 Limitari ale curbelor Bezier
• Crearea de curbe complexe poate necesita
multe puncte de control => polinom de grad
mare, cu oscilatii
Interpolare de gradul 2

Interpolare de gradul 11

• Punctele de control au influenta globala -

mutarea unui singur punct modica intreaga
curba
• Solutie: inlantuirea (C1) a mai multor curbe
Bézier de grad mic (de exemplu cubice)
 Curbe B-spline
• Generalizare a curbelor Bezier
• In locul sa se considere fiecare punct de control la evaluarea unui
punct se considera doar cele k mai apropiate (span)

• Curba B-spline este compusa din n - k + 2 segmente, fiecare de

grad k-1
 Ecuatia curbei B-Spline
• Ecuatia B-spline este recursiva:
n
P(u ) =  Pi N i ,k (u ) t k −1  u  t n +1
i =0

(u − t i ) N i ,k −1 (u ) ( t i + k − u ) N i +1,k −1 (u )
N i ,k (u ) = +
t i + k −1 − t i t i + k − t i +1
1 t i  u  t i +1
N i ,1 (u ) = 
0
• Punctele de control determina forma curbei. Folosiea mai multor puncte de
control permite o aproximare mai buna; o clasa particulara de curbe poate fi
reprezentata cu un nr finit de puncte de control
• Vectorul de noduri (knot) este o secventa de parametrii care determina
unde si cum punctele de control afecteaza curba. Nr. noduri este
intodeauna cu nr. de puncte de control plus gradul curbei plus 1. Vectorul de
noduri divide spatiul parametric in intervale “knot span”
• Ordinul curbei se defineste prin numarul de puncte de control vecine ce
influenteaza un punct dat de pe curba
 Comparatie Bezier B-Spline

Polinoamele Bernstein
(Blending functions) Bi,n– Curbe Bezier

Functii de baza (Blending functions)

Ni,k– Curbe B-Spline
 Propietati curbe B-spline
• Sunt compuse din multiple curbe polinomiale interconectate
• Fiecare segment de curba este afectat de un nr k de puncte de control
• Fiecare punct de control afecteaza maximum k segmente
• Curba este inclusa in conturul unui poligon convex
• Este permisa modificarea locala
 Curbe NURBS Functie B-Spline

• NURBS - “Non-uniform Rational B-

Spline”.
• Majoritatea sistemelor folosesc numai
NURBS ca CAD pentru reprezentarea
interna a geometriilor (chiar pentru linii
drepte si cercuri).
• NURBS asociaza factori de pondere hi
pentru ficare punct de control
• NURBS permit reprezentarea exacta a Functie pondere
conicelor
Pentru crearea unui arc de cerc (mai
mic 180º) o curba NURBS foloseste:
– k = 3 (gradul = 2)
– poligonul de control = triunghi isoscel
– ponderi: h0 = h2 = 1
si h1 = cos θ
Suprafețe utilizate în
sistemele CAD*

dupa MEEM4403 Computer-Aided Design Methods

 Tipuri de ecuații

• Neparametrizate - implicite
- ecuația sferei:

• Neparametrizate - explicite
- ecuația sferei:

• Parametrizate
- ecuația sferei:
 Suprafețe primitive sub formă parametrizată

• Plan
• Cilindru
• Sferă

• Con
• Tor

• Pentru modificarea pozițiilor și mărimii acestor

primitive se utilizează matricele de transformare
 Reprezentarea suprafețelor
parametrizate
Reprezentarea parametrizată
Spațiul 3D (cartezian) in SolidWorks

Suprafață

Normala la
suprafață Spațiul parametric 2D
v
Normala la E1 Loop 0
față

E5 Loop 1

E2 E0 E7 E6

E3

E4 u
 Suprafețe Bi-Lineare
• O suprafață bi-lineară este o interpolare liniară a celor
patru puncte de colț în direcțiile u și v.
 Suprafețe Bi-Lineare: proprietăți
• Avantaj:
- Sunt necesare doar cele patru puncte de colț.
• Limitări:
- Limitele suprafeței bi-lineare sunt drepte.
- Suprafețele tind să fie plane în general
P0,
1

P0, P1,
0 v 1
P1,
0
u
 Suprafețe Coons (Coon's Patch)

• Utilizează curbe ca și limite, în loc de

punctele de colț pentru a interpola suprafața.
 Suprafețe Coons (Coon's Patch) :
proprietăți
• Avantaje:
- Simplu de implementat.
- Urmează forma curbelor limită.
• Limitări:
- Geometria internă a superfeței nu poate fi controlată.
Q1(u)

P1(v)

P0(v)
Q0(u)
 Suprafețe Bi-cubice
• Suprafețele bi-cubice sunt reprezentate cu ajutorul
curbelor polinomiale de ordinul 3 (Hermite) după
direcțiile u și v din spațiul parametric.

• Scriere polinomială:

• Scriere matriceală:
 Suprafețe Bi-cubice

Spațiul parametric

Spațiul cartezian
 Suprafețe Bi-cubice: proprietăți

• Avantaje:
- Curbele limită (directoare) sunt curbe Hermite
- Controlul asupra punctelor interioare
• Dezavantaje:
- Trebuie determinații coeficienții polinoamelor (16
in total) pentru cunoașterea suprafețelor; procedură
consumatoare de timp.
- Nu se poate folosi cu polinoame de ordin mai
mare decât 3.
 Suprafețe Bezier

• Suprafața Bezier este o extensie a

conceptului curbei Bezier la o
dimensiune superioară (curbe
Bezier ortogonale)
• Se reprezintă funcție de
variația lui u si a lui v si a
punctele de control
corespunzătoare.
 Suprafețe Bezier: proprietăți

• Avantaje:
‒ Curbele de frontieră sunt Bezier.
‒ Control intuitiv și facil al interiorului suprafeței prin
intermediul punctelor de control.
‒ Derivatele și normalele la suprafață pot fi evaluate
utilizând același algoritm evaluarea punctelor
interioare.
• Dezavantaje:
‒ Nu există control local. (Mutarea unui punct de
control afectează întreaga suprafață)
 Suprafețe NURBS (non-uniform rational b-spline =
suprafețe b-spline neuniforme și raționale)

• Suprafața NURBS este o extensie a

conceptului curbei NURBS la o
dimensiune superioară (curbe
NURBS ortogonale)
• Se reprezintă funcție de
variația lui u, a lui v, a
nodurilor k și a punctele de
control corespunzătoare
• Aceleași avantaje și
dezavantaje ca și curbele
NURBS
 Obținerea suprafețelor NURBS
prin extrudare liniară
1. Se pornește de la o curbă NURBS:

2. Se duplică numărul punctelor de control (P)

3. Se creează un șir nou al punctelor de

control translatat de-a lungul lui u cu da

4. Se duplică ponderile h.
 Calculul normalei la o suprafață
parametrizată
• Se calculează prin derivarea expresiei matematice a suprafeței
parametrizate

Derivata după u Derivata după v