Mecanismul contabilităţii,

documente contabile
curs 2

1
Contabilitatea studiază efectele tranzacţiilor economice şi ale altor
evenimente asupra situaţiei economice şi financiare, precum şi
asupra performanţei unei entităţi, în scopul informării utilizatorilor
interni şi externi.

Prin limbajul său propriu, prin sistemul de concepte şi proceduri,

contabilitatea este singura disciplină care furnizează informaţii
financiar-contabile despre organizaţie.

Aceste informaţii formează baza pentru evaluarea organizaţiei de

către un ansamblu de utilizatori din interiorul şi din exteriorul
organizaţiei.
2
 Situaţii
financiare Raportare financiară
Întocmire situaţii financiare

Prezentare

Recunoaştere Contabilitate curentă

identificare
Înregistrări în conturi
evaluare

Consemnare,
Stocare

Prelucrare, Contabilitate primară

Verificare Înregistrări în documente

Operaţii economice
Culegerea 3
Informaţia contabilă financiară este destinată utilizatorilor
externi şi se concretizeaza în situaţiile financiare care sunt
documente contabile de sinteză.

Informaţia contabilă de gestiune este destinată utilizatorilor

interni, respectiv conducerii întreprinderii.

Utilizatorii informaţiei contabile: investitorii actuali şi

potenţiali, conducerea întreprinderii, salariaţii, creditorii
financiari, creditorii comerciali, guvernul, publicul larg.
4
 UTILIZATORI DECIZII PE BAZĂ DE INFORMAŢII
Acţionarii Cumpărarea, vânzarea sau deţinerea de acţiuni;
Creditorii Majorarea, reducerea sau păstrarea constantă a
nivelului creditelor şi împrumuturilor acordate;
Salariaţii Cerinţe de mărire a salariilor, schimbarea
locului de muncă;
Organizaţii Majorarea taxelor şi impozitelor; examinarea
guvernamentale şi impactului firmei în mediul înconjurător;
obşteşti
Clienţii Cumpărarea produselor firmei;

Managerii Determinarea nivelului până / de la care

operaţiunile pot fi întreprinse;
Publicul Evaluarea impactului economic şi social al
firmei 5
 Sistemul contabil

Contabilitate financiară Contabilitate managerială

Comunicarea către
Raportare externă utilizatorii de Raportare internă
(situaţii financiare) informaţie contabilă (tabloul de bord)

Calcul, analiză,
Prelucr. docum. şi
Evidenţă contabilă interpretare informaţii din
crearea surselor de
(contabilitate curentă) contabilitatea financiara şi
informaţie
de gestiune

Documentare Suport al informaţiilor

(contabilitate primară) (documentarea) Documentare

6
Necesităţile întreprinderilor  de adaptare la modificările
mediului economic.

Pot fi satisfăcute prin intermediul unui proces decizional eficient,

bazat pe informaţii pertinente şi relevante.

Selecţia informaţiilor este necesara pentru stabilirea unor relaţii

semnificative între tipurile de informatii pentru evaluare şi
interpretare.

Procesul de selectie a informatiilor este complex si necesar, el

fiind la baza efectuării analizei economico-financiare.
7
Contabilitatea este considerată ca fiind o garanţie oferind o gamă
largă de informaţii pentru mai mulţi utilizatori
Instrument de informare şi Instrument de gestiune. Instrument de
de menţinere a încrederii apreciere a
în plasamentele lor. rentabilităţii şi de
măsurare a riscurilor.
ADMINISTRATOR

ACŢIONARI CREDITORI

CONTABILITATEA
- INFORMAŢII -

FURNIZORI STAT

Instrument de verificare a Instrument de informare,

solvabilităţii pe termen scurt. verificare şi colectare a 8
impozitelor şi taxelor.
Atributele calitative ale informaţiilor contabile trebuie să fie:
relevanţa, credibilitatea, comparabilitatea şi inteligibilitatea.

Relevanţa informaţiilor contabile se referă la capacitatea acestora de a fi

utile beneficiarilor în luarea de decizii, oferind suportul necesar în evaluarea
evenimentelor trecute, prezente şi viitoare sau în corectarea evaluărilor
precedente.

Credibilitatea trebuie să fie o calitate a informaţiei contabile şi presupune

că aceasta (informaţia contabilă) nu conţine nici o eroare sau elemente de
subiectivism şi oferă o imagine fidelă fenomenelor sau proceselor reflectate.
Cu alte cuvinte, informaţia contabilă trebuie să fie neutră, obiectivă, completă
şi să reflecte substanţa şi efectul evenimentelor economice şi nu convenienţele
legale.
9
Comparabilitatea presupune necesitatea ca utilizatorii să poată compara
informaţiile din conturile anuale ale aceleiaşi societăţi, într-un anumit interval
de timp şi să extragă tendinţe privind poziţia financiară şi performanţele
respectivei entităţi. De asemenea, utilizatorii trebuie să aibă posibilitatea de a
compara conturile anuale ale diferitelor societăţi, pentru a evalua poziţia
financiară şi performanţele acestora, acţiunea fiind viabilă dacă evenimente
similare sunt prezentate în acelaşi mod.

Inteligibilitatea sau uşurinţa cu care utilizatorii înţeleg informaţia contabilă

trebuie să devină o calitate esenţială a documentelor contabile de sinteză. Un
factor important în această privinţă este maniera de prezentare a conturilor
anuale. Pentru ca această prezentare să-şi atingă scopul, articolele şi
elementele contabile sunt agregate şi clasificate în cel mai adecvat mod cu
putinţă.

10
 Probleme in transmiterea informatiei

Utilizatorii de informatie contabila trebuie să aibă un anumit nivel

de educaţie, care să le permită evaluarea corespunzătoare a
informaţiilor cuprinse în conturile anuale.

Calitatea informaţiei contabile este influenţată şi de producătorul

de informaţie contabilă, reprezentat de specialiştii profesiei
contabile. Aceştia sunt cei care decodifică realitatea şi o recreează
prin intermediul limbajului contabil.

Abundenţa de informaţii face ca reacţia utilizatorului să fie

diferită de cea scontată de emitent. 11
 Funcţiile contabilităţii

de informare de control gestionar

de înregistrare şi
prelucrare a datelor

juridică previzională

12
Pentru atingerea scopului contabilităţii (de prezentare a poziţiei
financiare a entităţii la un moment dat şi de stabilire a evoluţiei
patrimoniului), se foloseşte un procedeu specific metodei
contabilităţii

“CONTUL”,

prin intermediul căruia se asigură urmărirea şi controlul atât a

existenţelor, cât şi a modificărilor care s-au produs în decursul
unei perioade de gestiune asupra bunurilor economice şi surselor
de finanţare.

13
Contul este un procedeu al metodei contabilităţii, cu ajutorul
căruia se înregistrează cronologic şi sistematic în expresie
valorică, existenţa şi mişcarea bunurilor economice, sursele de
formare a capitalului, drepturile de creanţă şi obligaţiile unei
entităţi economice.

Necesitatea de folosire a contului a fost stabilită încă din cele

mai vechi timpuri, acesta fiind considerat un instrument de
lucru reprezentativ al contabilităţii, fiind chemat să răspundă
mai multor cerinţe, care treptat au luat forma unor funcţii
specifice acestuia.

14
Contul d.p.d.v. tehnic poate fi privit ca fiind o unitate de stocare care
are rolul de a clasifica şi sintetiza tranzactiile economice care sunt
purtatoare de valori monetare.

Acesta permite incadrarea fiecarei tranzacţii sau eveniment intr-o

unitate de stocare distincta, respectiv intr-o grupa, subgrupa si cont
specific.

Ofera evidenţa detaliată privind:

creşterile şi scăderile activelor,
datoriilor, capitalurilor, veniturilor
sau cheltuielilor.

Exista conturi separate in functie de categoria si importanta

fiecarui element patrimonial. 15
 Contul indeplineste urmatoarele functii:
 funcţia economică - reflectă un anumit bun economic, sursă de
finanţare, proces sau rezultat financiar, care determină însuşi
conţinutul economic al contului respectiv;

 funcţia statistică - informaţiile furnizate de conturi stau la baza

determinării unor indicatori statistici (volumul producţiei
globale, al producţiei de marfă etc.);
 funcţia de calcul - pe baza datelor din conturi se calculează
elementele patrimoniale în diferite momente ale activităţii
economice, precum şi costul producţiei, rezultatele financiare
etc.;
 funcţia de control - datele şi informaţiile furnizate de conturile
contabile sunt folosite la controlul integrităţii elementelor
patrimoniale ale unei entităţi;
16
 funcţia de grupare - conturile din contabilitatea curentă cuprind
elemente patrimoniale, care sunt grupate omogen (bunuri
economice, surse de finanţare, rezultate economice, etc.);

 funcţia de sistematizare - în fiecare cont se înregistrează distinct

operaţiile economice care provoacă creşteri, faţă de cele care
determină micşorări ale aceluiaşi element;

 funcţia contabilă - conţinutul economic al conturilor determină un

anumit mod de înregistrare al existenţelor iniţiale, creşterilor şi
micşorărilor elementelor patrimoniale, după cum conturile
respective sunt:

 de activ şi atunci conturile respective au funcţie contabilă de

activ;

 de pasiv şi atunci conturile respective au funcţie contabilă de

17
pasiv.
 Din punct de vedere al necesităţii de înregistrare a modificărilor se disting două
forme:

 forma bilaterală numită şi forma clasică este formată din două părţi
alăturate şi opuse, sub formă de balanţă (simbolizată prin litera „T”) în care se
înscriu două categorii de date informaţionale, respectiv: date generale şi date
specifice (tabel 1).

Date generale: Date Date generale: Date

specifi- specifi-
ce: ce:
Data la Documente Explicatia Cresteri/ Data la Documente Explicatia Cresteri/
care a care stau la operatiei micsorări* care a care operatiei micsorări*
avut baza economice avut stau la economice
loc înregistrării înregistrate loc baza înregistrate
operatia operatiei operatia înregistrării
economică economice economică operatiei
economice

*în funcţie de continutul economic al fiecărui cont: debit sau credit;

18
• forma unilaterală concepută să înlăture dezavantajele formei
bilaterale constă în prezentarea datelor generale o singură dată
iar cele specifice sunt prezentate alăturat, în două coloane
distincte. La acestea mai apare o coloană în plus, care cuprinde
soldul existentul în cont, după fiecare operaţiune economică
înregistrată.

Datele generale sunt formate din: Datele specifice:

Data la care a Documentele care Explicaţia Creşteri Micşorări Sold
avut loc stau la baza operaţiei
operaţiunea înregistrării economice în funcţie de conţinutul economic
economică operaţiei înregistrate al fiecărui cont: debit sau credit;
economice

19
 Exemplu de reflectare - tranzactie in fisa de cont
 Presupunem ca avem in casierie suma de 200 lei la inceput de luna.
In perioada urmatoare aceasta poate creste sau scadea in functie de incasarile si platile pe care le
vom avea. Pentru ca ar fi dificil sa tot stergem si sa rescriem suma corecta, contabilitatea presupune
sa contorizeze toate tranzactiile (cresteri sau miscorari) in conturi.

 Pe parcursul lunii avem urmatoarele inregistrari: o incasare de 1000 lei, o

plata de 300 lei, o incasare de 400 lei si o plata de 700 lei. Se cere sa se
stabileasca soldul initial (D/C), rulajul (D/C), , total sume (D/C), soldul final
(D/C).
In contabilitate acest lucru se realizeaza cu ajutorul celei mai simple forme de reprezentare a
contului intr-o fisa numita T (sau teu), deoarece seamana cu litera T.
5311 "Casa in lei"
Debit (cresteri) Credit (micsorari)
Si 200 2) 300
1) 1.000 4) 700
3) 400 RC 1.000
RD 1.400 TSC 1.000
TSD 1.600 20

SD 600
Elementele caracteristice ale conturilor

 Denumirea sau titlul contului – exprimă conţinutul economic

al elementului bilanţier (bun economic, sursă de finanţare sau
rezultat economic) a cărui evidenţă se realizează prin
intermediul acestui cont.

 Debitul şi creditul – exprimă modalitatea de funcţionare a

contului astfel: în partea stângă a oricărui cont se înregistrează
sumele cu care acesta a fost debitat iar în partea dreaptă se
înregistrează sumele cu care acesta a fost creditat.

21
 Explicaţia operaţiunii înregistrate – constă în prezentarea
descriptivă a naturii operaţiei care poate conţine şi numele
persoanei fizice sau juridice, documentul justificativ
înregistrat, numărul acestuia etc..

 Soldul iniţial (Si debitor sau creditor) cuprinde existentul de

la începutul perioadei de gestiune care în funcţie de tipul
contului poate fi debitor sau creditor.

 Rulajul contului (RD şi/sau RC) – cuprinde toate mişcările

de sume care au avut loc în cursul unei perioade care pot fi de
natura creşterilor sau micşorărilor şi care sunt denumite
generic „tranzacţii”. Acest rulaj poate fi debitor sau creditor în
funcţie partea de cont în care au avut loc aceste mişcări (în
stânga – debit, în dreaptă „credit”);
22
 Total sume debitoare sau creditoare (TSD şi/sau TSC) – se
calculează prin însumarea rulajului cu soldul iniţial al unui
cont. În funcţie de soldul iniţial debitor sau creditor şi de
mişcările care au avut loc în cadrul contului (de rulajul debitor
sau creditor) avem total sume debitoare şi/sau creditoare;

 Soldul contului (SD sau SC) – reprezintă existentul valoric al

unui cont la un anumit moment de timp care se calculează ca
diferenţă dintre totalul sumelor debitoare şi totalul sumelor
creditoare. Relaţiile de calcul pentru sold:
 SD = TSD - TSC, când TSD > TSC;

 SC = TSC - TSD, când TSC > TSD;

 Cont soldat = TSD – TSC = 0, când TSD = TSC

23
 Clasificarea conturilor
În funcţie de modul de reprezentare a elementelor de
activ sau de pasiv din bilanţul contabil conturile se
clasifică in:

 conturi de activ care cuprind posturile din partea de

activ a bilanţului şi reflectă existenţa şi mişcarea
elementelor de activ;

 conturi de pasiv care cuprind posturile din partea de

pasiv a bilanţului şi reflectă existenţa şi mişcarea
elementelor de pasiv;
24
 Reguli de funcţionare a conturilor
 conturile de activ:
 încep să funcţioneze prin debitare cu existenţele iniţiale (soldurile
iniţiale), preluate din activul bilanţului iniţial;
 se debitează cu creşterile de active şi cheltuieli;
 se creditează cu micşorările de active şi cheltuieli;
 la sfârşitul perioadei prezintă numai sold final debitor sau sunt
soldate.

 conturile de pasiv:
 încep să funcţioneze prin creditare cu existenţele initiale (soldurile
iniţiale), preluate din pasivul bilanţului iniţial;
 se creditează cu creşterile de pasive şi venituri;
 se debitează cu micşorările de pasive şi venituri;
 la sfârşitul perioadei prezintă numai sold final creditor sau sunt
soldate. 25
 Conturile care se supun numai uneia din regulile
enumerate mai sus se numesc conturi
monofuncţionale (adica sunt fie numai de activ, fie
numai de pasiv).

 Există şi conturi care se supun ambelor reguli fiind

denumite conturi bifuncţionale. Ele încep să
funcţioneze fie prin debitare, fie prin creditare şi pot
prezenta fie sold final debitor, fie sold final creditor.

26
27
28
29
 Dubla înregistrare şi corespondenţa conturilor

 Dubla înregistrare presupune înregistrarea

concomitentă şi cu aceeaşi sumă a unei operaţii
economice, în cel puţin două conturi, unul care se
debitează şi altul care se creditează.

 Aceste conturi în care are loc dubla înregistrare sunt

denumite conturi corespondente.

30
 În vederea înregistrării corecte în conturi, fiecare operaţie
economică trebuie să fie supusă unui proces de analiză
contabilă.

 Analiza contabilă constă în cercetarea fiecărei operaţiuni

economice pe baza documentelor justificative şi
descompunerea în elemente componente, în vederea
cunoaşterii conturilor corespondente (debitoare şi creditoare)
şi a influenţei pe care operaţiunea economică o are asupra lor.

31
 Active = Datorii + Capitaluri

2131"Echipamente"
(3) 30,000

Pasul 1: Examinaţi Pasul 2: Analizaţi

documentele sursă. tranzacţiile.

ACCOUNT NAME: ACCOUNT No.

GENERAL JOURNAL Page 123
Date Description PR Debit Credit Balance Post.
Date Description Ref. Debit Credit

Pasul 4: Înregistraţi Pasul 3: Inregistrati

Pasul 5: Verificaţi informaţiile într-un tranzacţiile in
rapoartele. registru. documente.

32
 Ecuatii contabile
Pentru realizarea unei analize contabile pertinente trebuie să se
verifice şi respectarea celor trei ecuaţii fundamentale,
respectiv:

 ACTIV = PASIV, atunci când se analizează modificările

bilanţului prin prisma dublei reprezentări a patrimoniului;

 ACTIV = CAPITAL PROPRIU + DATORII, atunci când se

analizează modificările bilanţului prin prisma structurilor
direct legate de evaluarea poziţiei financiare a entităţii;

 DEBIT = CREDIT, atunci când se analizează modificările

intervenite în balanţa de verificare.
33
 Active
(imobiliz. si circulante)
D C

Datorii
D C
Capitaluri proprii

D C

34
Debit Credit

Relaţia algebrică dintre

creşterile/reduceri sau
intrari/iesiri din conturi.

35
Prezentarea in forma de “T” a unui cont in fisa de cont pentru
operatii diverse

Titlul contului

Debit Credit

Intotdeauna
36
Grupe de Conturi Cresteri Descresteri

Active Debit Credit

Datorii Credit Debit

Capitaluri proprii Credit Debit

Venituri Credit Debit

Cheltuieli Debit Credit

37
Reguli de “aur” in contabilitate

• Pentru fiecare tranzacţie trebuie

să existe cel puţin un cont debitor
si un cont creditor;
• Debitul trebuie întotdeauna să
fie egal cu creditul la finalul
fiecărei tranzactii;

• Debitul este întotdeauna înscris

pe partea stângă a unui cont si
creditul pe partea dreapta.
38
Obiectul contabilităţii, având la bază aceste ecuaţii, constă în
evidenţa, calculul, analiza şi controlul raporturilor dintre
destinaţie şi provenienţă, resurse şi utilizări, cu scopul de a
dezvălui situaţia financiară, rezultatele şi modificările intervenite
într-o entitate.

Prin intermediul acestor ecuaţii se urmăreşte:

 abordarea juridică şi economică a contabilităţii;
 explicarea mecanismului partidei dublei;
 prezentarea rapoartelor privind situaţia şi poziţia financiară;
 identificarea echilibrului specific activităţilor interne;
 stabilirea surselor de finanţare;
 precizarea modului de întrebuinţare a valorilor în cadrul
activităţilor desfăşurate.
39
Formula contabilă este o modalitate de înregistrare, folosind
dubla înregistrare în conturi corespondente, a fiecărei operaţiuni
economice exprimate valoric.

Părţile componente formulei contabile:

 contul corespondent debitor, scris întotdeauna în partea stângă
a egalităţii;
 contul corespondent creditor, scris întotdeauna în partea
dreaptă a egalităţii;
 semnul „=” care reprezintă egalitatea valorică dintre sumele
înscrise în conturile corespondente;
 sumele înscrise în conturile corespondente. 40
Articolul contabil cuprinde :

 elementele formulei contabile;

 data la care a avut loc operaţiunea economică;

 documentul justificativ care stă la baza operaţiunii economice;

 explicaţia operaţiunii economice.

41
Formulele contabile se pot clasifica în funcţie de numărul de
conturi corespondente şi scopul pentru care se întocmesc, astfel:

 în funcţie de numărul conturilor corespondente sunt:

 formule contabile simple;
 formule contabile complexe;
 formule contabile compuse.

 după scopul pentru care se întocmesc sunt:

 formule contabile de înregistrare curentă;
 formule contabile de corectare, numite si de stornare, care la
rândul lor pot fi: de stornare în negru şi de stornare în roşu.

42
Planul de conturi reprezintă un tablou al tuturor conturilor, în
cadrul căruia fiecarui cont îi corespunde un element patrimonial,
delimitat printr-o denumire şi simbol cifric, încadrat într-o clasă şi
grupă.

Simbolizarea conturilor din planul de conturi se face în sistemul

de numeraţie zecimal, prin aceasta asigurându-se o uniformitate
de: conţinut, funcţie, formă şi structură.
1 0 1 1

Clasa 1 – Conturi de capitaluri

Grupa 10 – Capital şi rezerve

Cont sintetic de grad I – 101 Capital

Cont sintetic de grad II – 1011 Capital subscris

43
nevărsat
Clasificarea conturilor presupune gruparea acestora prin
intermediul a trei criterii:

 după conţinutul economico-financiar, conturile se grupează în

funcţie de natura elementelor patrimoniale şi procesele
economice pe care le reflectă în: conturi de bunuri economice,
conturi de surse, conturi de cheltuieli şi conturi de venituri;

 după funcţia contabilă, conturile se diferenţiază în: conturi de

active, conturi de pasiv, conturi bifuncţionale.

 după sfera de cuprindere, conturile se clasifică în: conturi

sintetice şi conturi analitice.

44
Modalitatea de prezentare şi calcul a situaţiei patrimoniului şi a
rezultatului obţinut într-o entitate este dată de planul de conturi
utilizat, care la modul general cuprinde:
 Clasa 1 – Conturi de capital (capital, rezerve şi fonduri;
rezultat reportat; rezultatul patrimonial; fonduri cu destinaţie
specială; provizioane; împrumuturi şi datorii asimilate);
 Clasa 2 – Conturi de active fixe (active fixe necorporale;
active fixe corporale; active fixe în curs şi avansuri pentru
active fixe; active financiare; amortizări privind activele fixe;
ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a activelor
fixe);
 Clasa 3 – Conturi de stocuri şi producţie în curs de
execuţie (stocuri de materii şi materiale; instrumente
financiare derivate; producţia în curs de execuţie; produse;
stocuri aflate la terţi; animale şi păsări; mărfuri; ambalaje;
ajustări pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de45
execuţie);
 Clasa 4 – Conturi de terţi (furnizori şi conturi asimilate; clienţi
şi conturi asimilate; personal şi conturi asimilate; asigurări
sociale, protecţia socială şi conturi asimilate; bugetul statului,
bugetul local, bugetul asig. sociale de stat şi conturi asimilate;
debitori şi creditori diverşi, debitori şi creditori ai bugetelor;
conturi de regularizare şi asimilate; ajustări pentru deprecierea
creanţelor);

 Clasa 5 – Conturi la Trezoreria statului şi bănci comerciale

(investiţii pe termen scurt; conturi la Trezoreria statului şi bănci;
casa şi alte valori; acreditive; disponibil din veniturile fond.
speciale; viramente interne; provizioane pentru deprecierea cont.
de trezorerie);

 Clasa 6 – Conturi de cheltuieli (chelt. privind stocurile; chelt. cu

lucrările şi serviciile executate de terţi; chelt. cu alte servicii
executate de terţi; chelt. cu alte impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate; cheltuieli cu personalul; alte chelt. operaţionale; chelt.
financiare; chelt. cu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru
46

depreciere sau pierdere de valoare; cheltuieli extraordinare);

 Clasa 7 – Conturi de venituri şi finanţări (venit. din activităţi
economice; alte venit. operaţionale; venit. din producţia de active
fixe; venit. fiscale; venit. din contribuţii de asigurări; venituri
nefiscale; venit. financiare; finanţări, subvenţii, transferuri, fonduri
cu destinaţie specială; venit. din provizioane şi ajustări pentru
depreciere sau pierdere de valoare; venit. extraordinare);

 Clasa 8 – Conturi speciale (active fixe şi obiecte de inventar

primite în folosinţă; imobilizări corporale luate cu chirie; valori
materiale primite spre prelucrare sau păstrare; debitori scoşi din
activ, urmăriţi în continuare; redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi
alte datorii asimilate; stocuri de natura obiectelor de inventar;
publicaţii primite gratuit în vederea schimbului internaţional;
abonamente la publicaţii; imprimate de valoare cu decontare
ulterioară; ipoteci imobiliare; valori materiale supuse sechestrului;
garanţie bancară pentru oferta depusă; garanţie bancară de bună
execuţie; disponibil din garanţia constituită pentru bună execuţie;
dobânzi de plătit; dobânzi de încasat; garanţii legale; creanţe fiscale;
47
 Clasa 9 – Operaţiuni în afara bilantului (folosirea
acestor conturi este opţională). Aceste conturi sunt
specifice contabilitatii de gestiune.

Documente specifice in contabilitate:

 Balanţa de verificare sau balanţa conturilor este un

procedeu specific metodei contabilităţii, care asigură
legătura dintre conturile sintetice şi conturile analitice,
centralizarea datelor contabilităţii curente precum şi
legătura dintre conturile sintetice şi bilanţ.
48
Balanţa de verificare se prezintă sub forma unui tabel, în
care se înscriu datele valorice preluate din conturi.

Balanţa = o lista de verificare = o listă a tuturor conturilor şi

soldurile de la un anumit punct (moment de timp).

Balanţa de verificare cuprinde toate conturile folosite de o

entitate patrimonială, având înscrise în coloanele sale,
pentru fiecare cont, următoarele elemente:

 soldurile iniţiale (debitoare si creditoare);

 rulajele perioadei curente (debitoare si creditoare);

 totalul sumelor (debitoare si creditoare);
 soldurile finale de la sfârşitul perioadei pentru care se
întocmeşte balanţa respectivă (debitoare si creditoare). 49
Funcţiile balanţei de verificare se pot structura astfel:

 funcţia de verificare a exactităţii înregistrării operaţiunilor

economice în conturi;

 funcţia de legătură dintre conturile sintetice si bilanţ;

 funcţia de legătură dintre conturile sintetice si analitice;

 funcţia de centralizare a existenţelor, miscărilor si

transformărilor elementelor patrimoniale;

 funcţia de analiză a activităţii economice.

50
Balanţele de verificare se clasifică în funcţie de
următoarele două criterii:

 după natura conturilor pe care le conţin pot fi:

balanţe de verificare a conturilor sintetice (generale);
balanţe de verificare a conturilor analitice.

 după numărul de egalităţi pe care le cuprind, balanţele

conturilor sintetice pot fi:
balanţe de verificare cu o egalitate;
balanţe conturilor cu două egalităţi;
balante de verificare cu trei egalităţi;
balanţe de verificare cu patru egalităţi;
51
 Balanţele de verificare se întocmesc, de regulă, lunar şi
ori de câte ori este necesar, în scopul verificării exactităţii
înregistrării operaţiunilor economice în conturi şi pentru
întocmirea bilanţului contabil.

 O balanţă de verificare reprezintă o centralizare a

conţinutului fiecărui cont în care au avut mişcări în cursul
perioadei.

BALANTA DE VERIFICARE
Solduri initiale Rulaj luna Total sume Solduri finale
Simbol Denumire
Cont cont Debitor Creditor Debitor Creditor Debitor Creditor Debitor Creditor

TOTAL
Verificat Intocmit 52
Principalele registre care se folosesc în contabilitate sunt:

1. Registrul jurnal - este document contabil obligatoriu care

serveşte la înregistrarea operaţiilor economice şi
financiare în ordine cronologică, pe măsura efectuării lor
în timp, reprezentând memoria contabilă a unei entităţi.

REGISTRU JURNAL

Simbol Conturi Sume

Nr. Data Document
Crt. înregistrarii (fel, nr., data) Explicaţie Debit Credit Debit Credit

Total
lună
Întocmit 53
Un jurnal conţine înregistrarile cronologice si sistematice ale
operaţiunilor fimei în decursul unei luni.

Avantaje:
1. Stabileşte tranzacţiile din fiecare zi;
2. Înregistrează tranzacţiile în ordine cronologică;
3. Afişează analiza fiecarei tranzacţie în termeni de efecte (debit şi credit);
4. Furnizează o explicaţie pentru fiecare tranzacţie;
5. Permite folosirea operaţiunilor contabile ca o sursă de referinţă pentru viitor;
6. Elimină explicaţiile lungi din conturi;
7. Face posibila folosirea registrului la orice ora;
8. Ajută la menţinerea în echilibru a balantei;
9. Ajuta la depistarea erorilor;
10. Promovează diviziunea muncii.
54
2. Cartea mare - este documentul contabil obligatoriu, în
care se înregistrează, lunar, operaţiile contabile înscrise în
registrul jurnal, direct sau prin regrupare pe conturi
corespondente, stabilindu-se la sfârşitul lunii situaţia
fiecărui cont, respectiv soldul iniţial, rulajele debitoare şi
creditoare şi soldurile finale.

Cartea Mare - şah Simbol Debit

Pagina
Denumire cont: cont Credit

Nr. Reg.
jurnal Data Suma Conturi corespondente

55
3. REGISTRUL INVENTAR - este document contabil
obligatoriu, în care se înregistrează, pe baza datelor cuprinse în
listele de inventariere şi procesele verbale de inventariere,
toate elementele patrimoniale de activ şi pasiv, centralizate pe
conturi şi grupe de conturi, până la nivelul posturilor din
bilanţul contabil.
Registru inventar
Nr. Recapitulaţia Valoarea Valoarea de Diferenţe din evaluare
Crt. elementelor contabilă inventar (de înregistrat) ca rezultat al
inventariate inventarierii
Valoarea Cauze diferenţe
0 1 2 3 4 5

Întocmit, Verificat,
56
Vă mulţumesc pentru
atenţie!

57